CONVERTIBILITATEA MONETARA SI EVOLUTIA EI

CONVERTIBILITATEA MONETARA SI EVOLUTIA EI

Convertibilitate - insusire legala a unei monede de a putea fi preschimbata cu o alta moneda in mod liber prin vinzare si cumparare pe piata, in sensul ca nu exista restrictii nici cu privire la suma de preschimbat, nici la scopul preschimbarii - plati pentru tranzactii curente sau miscari de capital - si nici la calitatea celui care efectueaza preschimbarea: rezident al tarii in care se efectueaza operatia sau nerezident.

Moneda - piesa de metal (aur, argint, cupru etc) care se prezinta in general sub forma de disc plat si serveate ca mijloc de circulatie, de plata si eventual de tezaurizare. Spre deosebire de bani, nu este un termen generic, ci se refera la un anumit fel de bani si anume la piesele de metal cu valoare proprie deplina sau inferioara valorii nominale.

Piata trebuie sa permita o confruntare permanenta a cererii si ofertei si sa comunice cu pietele straine. Interesul pentru convertibilitate poate fi formulat astfel:

prin convertibilitate se creeaza premisele determinarii exacte a eficientei comertului exterior in ansamblu si a fiecarei tranzactii in parte si pe plan mai general, a intregii productii a tarii.

ca urmare a convertibilitatii, produsele tarii se afla intr-o concurenta reala cu produsele celorlalte tari, imbunatatirea activitatii de productie, cresterea productivitatii muncii, ridicarea nivelului tehnic, calitativ si estetic al produselor sint stimulate.

convertibilitatea face posibila restructurarea permanenta a economiei prin dezvoltarea productiei sectoarelor si produselor celor mai eficiente cerute la export.

din punct de vedere financiar, convertibilitatea contribuie la realizarea echilibrului valutar-financiar, moneda nationala putind fi utilizata - desigur vremelnic si in anumite limite - pentru acoperirea unor eventuale dezechilibre ale balantelor platilor.

cursurile valutare in general si valoarea monedei natioale in special sunt puse pe o baza economica, ele rezultind din cererea si oferta de pe piata valutara. Trecerea la convertibilitate poate fi deci considerata ca fiind un rezultat al atingerii unui nivel mai inalt de dezvoltare si eficienta economica si totodata ca un instrument de perfectionare a relatiilor comerciale si financiare internationale in scopul largirii si diversificarii schimburilor economice.

Fiind la inceput un mecanism intern al economiei, prin care se echilibra cantitatea de moneda de hirtie cu moneda-marfa (aurul), convertibilitatea a devenit in prezent o veriga de patrundere a monedei nationale in circuitul international, parcurgind un proces de transformari succesive, capatind in fiecare faza a evolutiei trasaturi specifice.

a)    Convertibilitatea in conditiile etalonului aur - moneda

.Ca notiune si ca operatiune bancara, convertibilitatea a aparut deci in conditiile etalonului aur, mai precis in conditiile etalonului aur-moneda. In aceasta etapa, convertibilitatea a fost de tip individualist, in sensul ca ea reprezenta mijlocul prin care un detinator de bancnote putea verifica in permanenta capacitatea bancii de emisiune de a face dovada concreta a caracterului reprezentativ al bancnotei. Totodata, convertibilitatea constituia o posibilitate de obtinere de la aceasta banca a aurului sau a anumitor valute ca mijloc de plata in strainatate.

Convertibilitatea era libera, nelimitata, se realiza relativ automat, asigura mentinerea echilibrelor intre nevoile economiei si bancnotele puse in circulatie.

Treptat, banca nu a mai putut asigura stocul de acoperire in depozitele sale (25-40% din valoarea bancnotelor in circulatie), trecindu-se la convertibilitatea limitata si apoi la convertibilitatea bancnotelor in aur lingouri, accesibila doar celor care dispuneau de sume mari de bancnote

In cadrul sistemului banesc bazat pe etalonul aur, convertibilitatea nu avea insa numai scopul de a dovedi populatiei ca bancnota este echivalenta cu aurul, deci ca aurul poate fi obtinut oricind in schimbul ei, sau de a procura anumite instrumente de plata. Ea mai detinea o functie deosebit de importanta, aceea de a mentine echilibrul dintre masa banilor in circulatie si nevoile de bani ale economiei. Daca masa banilor depasea la un moment dat aceste nevoi, bancnotele incepeau sa se deprecieze, provocind o paguba detinatorilor. Pentru evitarea pagubei, o parte din detinatorii de bancnote le converteau in aur, singura marfa care avea pret fix (banca de emisiune era obligata sa efectueze oricind convertirea potrivit continutului legal de aur al unitiatii monetare). Prin convertire, o cantitate de bancnote se inapoia la banca, degrevind circulatia, iar aurul era tezaurizat. Invers, daca numerarul in circulatie se rarea, o parte din aurul tezaurizat era scos din tezaur si predat bancii pentru a se obtine bancnote, deoarece puterea de cumparare a bancnotelor, prin rarirea lor, crescuse. Aceste bancnote reintrau in circulatie, completind nevoile de numerar.

b) Convertibilitatea in conditiile etalonului aur-devize

O alta forma de etalon aur care a aparut dupa primul razboi mondial a fost etalonul aur-devize (engl. gold exchange standard). Bazele acestui etalon au fost puse la Conferinta monetara internationala de la Genova (1922), la care au participat reprezentanti a 33 de state. Una din rezolutiile Conferintei recomanda "incheierea unei conventii internationale prin care sa se limiteze utilizarea aurului, prin pastrarea de disponibilitati (valutare, n.n.) in conturile din strainatate".

Etalonul aur-devize, creat in scopul inlocuirii aurului cu valutele in functia de mijloc de plata international, a fost aplicat pe o scara tot mai larga in perioada interbelica si dupa cel de-al doilea razboi mondial.

Disparitia convertibilitatii aur, in conditiile sistemului aur-devize, a imprimat mecanismului convertibilitatii un nou continut, exprimat prin urmatoarele trasaturi specifice:

convertibilitatea se realiza intr-o valuta, convertibila la rindul ei in aur;

banca de emisiune detine in depozitul sau valuta de rezerva accesibila detinatorului de moneda nationala, la cursul oficial;

aurul apartine bancii straine care a emis valuta de rezerva (convertibilitatea oficiala intre autoritatile publice);

cursurile sunt supuse unor fluctuatii continue si multiple, in functie de cererea si oferta pe piata (dispar punctele aurului).

c) Convertibilitatea in conditiile etalonului aur-lingouri

Dupa primul razboi mondial a aparut - asa cum s-a aratat - o alta forma de etalon aur, etalonul aur-lingouri (engl. gold bullion standard). In aceste conditii, aurul nu mai circula efectiv, ci este tinut ca rezerva in tezaurul emitentului de bancnote, sub forma de lingouri. Bancnotele sunt convertibile in aur, insa numai in aceste lingouri, ceea ce limiteaza in practica dreptul la convertibilitate, de el beneficiind numai detinatorii de sume mari, suficiente pentru a acoperi cel putin pretul unui lingou (un lingou de aur de uz curent cintareste circa 400 de uncii troy, adica 12,4144 kg). Convertibilitatea in lingouri a fost practicata de Anglia si Franta in perioada 1928-1936, iar Romania a inscris-o in legea d stabilizare monetara din anul 1929, impreuna cu alte forme de convertire.

d) Convertibilitatea actuala a monedelor nationale

In acest sens, convertibilitatea reprezinta capacitatea unor monede de a circula liber pe plan international, capacitate garantata de puterea de cumparare cu care fiecare economie inzestreaza propria moneda, adica gama de bunuri si servicii ce poate fi procurata in orice moment cu moneda respectiva.