SOMAJUL - ECHILIBRUL SI DEZECHILIBRUL PIETEI MUNCII

SOMAJUL

1. Echilibrul Si dezechilibrul pieTEi muncii

Echilibrul ocuparii forTei de munca este un segment al echilibrului general al economiei. Echilibrul economic reprezinta o problema complexa, greu de masurat si cuantificat, fiind definit ca o stare a sistemului pe care nici un agent economic nu doreste sa o schimbe sau starea pe care fiecare agent economic o considera mulTumitoare, stare care sub acTiunea factorilor interni si externi ramine invariabila[1].

Norbert Wiener afirma ca "o stare de echilibru nu este neaparat optima tot astfel cum nu tot ce este optim ar fi si echilibrat. In economie echilibrul sau dezechilibrul se reduc la raportul cerere-oferta. Daca cererea este egala cu oferta sau daca cererea depaseste puTin oferta, se spune ca exista echilibru[2]". NoTiunile de "ocupare" si "ocupare deplina" sint mai noi in sfera categoriilor echilibrului economic. Pina la Keynes se utiliza mai ales termenul de "mina de lucru", acest factor nefacind obiectul unor abordari in contextul echilibrului macrosocial. Conceptul de ocupare deplina a fost introdus de Beveridge in condiTiile specifice ultimului razboi mondial .

Atunci cind abordeaza ocuparea unii autorii fac referiri numai la cei care cauta un loc de munca si lasa la o parte problemele adaptarii la cerinTele locurilor de munca existente. Intr-o economie se vor gasi permanent persoane intr-una din situaTiile urmatoare:

-cei care doresc o activitate remunerata si pot sa o indeplineasca avind capacitatea fizica si intelectuala necesara,

-cei care doresc un loc de munca remunerat, dar nu au capacitatea fizica sau pe cea intelectuala care sint necesare ca sa raspunda unor nevoi ale societaTii sau dorinTelor acestora,

-cei care poseda capacitaTi, dar nu doresc inca sa gaseasca un loc de munca,

-cei care consuma, dar nu au inca venituri proprii si care se pregatesc pentru viaTa activa,

-cei care au capacitate de munca, dar nu participa la munca si consuma din venitul oferit de sistemele de asistenTa sociala, cum sint somerii care astepta un loc de munca,

-cei care consuma un venit rezultat in urma muncii anterioare, cum sint pensionarii.

PiaTa muncii este cea mai imperfecta dintre toate pieTele, cumulind toate defecTiunile sistemului economic, toate distorsiunile celorlalte pieTe. De aceea echilibrul ocuparii nu poate fi judecat numai prin teoriile clasice, prin marginalism, keynesism, behaviorism, ci acestea se cer analizate in contextul evoluTiilor actuale.

In prezent in Romania se manifesta concomitent urmatoarele fenomene:

-Oferta de forTa de munca depaseste cererea cu cifre care oscileaza de la cca. 120.000 la aproximativ un milion persoane, chiar daca maximul este poate supraevaluat.

-Cererea de produse inregistreaza la anumite bunuri cote insemnate, fapt care ar solicita inainte de orice o cantitate de munca suplimentara. Desi exista o asemenea cerere, munca depusa la nivelul intregii naTiuni, ca volum total in ore s-a diminuat sensibil cu circa o cincime.

-Desi investiTiile sint un factor esenTial al cresterii economice si al ocuparii, acestea au scazut pina in anul 2000. Scaderea a fost pusa pe seama lipsei de fonduri si pe imposibilitatea existenTei unei orientari rapide in raport cu cererea. Dupa anul 2001 valoarea investiTiilor a fost in crestere pina in anul 2004, cu o usoara scadere in anul 2005 si o noua perioada de crestere in 2006 si in prezent.

Studiul ocuparii forTei de munca rezulta din jocul cererii si al ofertei pe piaTa forTei de munca. In consecinTa analiza statistica a pieTei muncii incepe cu delimitarea celor doua componente:

-oferta si cererea de forTa de munca,

-populaTia activa si populaTia ocupata.

DiferenTa dintre cerere si oferta fiind concretizata prin somaj. Ocuparea si somajul reprezinta formele de manifestare practica a corelaTiei dintre oferta si cererea de munca. Ca rezultat al funcTionarii pieTei muncii somajul este un fenomen multidimensional complex care acopera o mare parte de situaTiile concrete astfel:

-persoane concediate care si-au pierdut involuntar locul de munca,

-persoane in cautarea primului loc de munca, in special tineri absolvenTi ai unei forme de invaTamint,

-femei care doresc sa-si reia activitatea dupa o perioada de intrerupere,

-persoane ocupate in timp parTial, ocazional sau sezonier, aflate in cautarea unui loc de munca cu program de lucru complet,

-persoane in virsta fara nici o sursa de venit, care cauta de lucru.

Analizind in context macroeconomic evoluTia pieTei muncii in perioada 1990-2007 se observa ca tranziTia la economia de piaTa a influenTat puternic gradul de ocupare a populaTiei sub aspectul volumului, structurii si a determinat adaptarea politicilor pieTei muncii in paralel cu procesul de reforma instituTionala. Echilibrul ocuparii forTei de munca este acea stare ideala sau dorita prin care cererea corespunde cu oferta, judecata la diferite nivele. In condiTiile accelerarii restructurarii si sporirii insecuritaTii locului de munca pe piaTa muncii s-au acumulat un mare numar de probleme sociale. Ocuparea forTei de munca a devenit una dintre zonele cele mai tensionate ale tranziTiei. Romania s-a confruntat cu o criza a ocuparii forTei de munca in condiTiile declinului economic instalat in ultimul deceniu. Privatizarea si restructurarea economiei romanesti au influenTat semnificativ piaTa muncii determinind disponibilizari masive si apariTia fenomenului de somaj.

InvoluTiile din economie au restrins posibilitaTile de ocupare a forTei de munca, numarul populaTiei active si ocupate, respectiv rata de activitate si de ocupare s-au redus, iar somajul s-a cronicizat. Dezechilibrul economic general reflecta acea situaTie a unei economii caracterizata prin dereglarea raportului dintre cererea globala si oferta globala, in cadrul sistemului de pieTe, cum sint piaTa bunurilor, piaTa monetara, piaTa muncii, etc.

Cauzele fundamentale ale dezechilibrelor macroeconomice se refera fie la excesul de oferta, fie la excesul de cerere[4]. In funcTie de aceste evoluTii ale marimilor implicate principalele dezechilibre economice se manifesta in urmatoarele cazuri:

-excesul de oferta pe piaTa bunurilor economice, combinat cu excesul de oferta pe piaTa muncii,

-excesul de cerere pe piaTa bunurilor, combinat cu excesul de oferta pe piaTa muncii.

a).Excesele de oferta. Atit pe piaTa bunurilor, cit si pe piaTa muncii se concretizeaza in imposibilitatea vinzarii unei parTi a bunurilor produse si in neutilizarea unei parTi din forTa de munca disponibila, adica in cresterea somajului sau a producTiei fara desfacere si oameni fara ocupaTie. Excesul de oferta pe piaTa bunurilor economice sau presiunea aparuta din aceast motiv are mai multe cauze printre care:

-scaderea puterii de cumparare a populaTiei care nu mai poate absorbi o parte din masa de bunuri de pe piaTa,

-incertitudinile pieTei care determina pe fiecare producator sa-si formeze rezerve (stocuri) de produse pentru a nu pierde potenTialii cumparatori, rezerve care la nivel naTional depasesc cu mult cererea normala de bunuri,

-formarea unui surplus de capacitaTi de producTie ca urmare a cresterii investiTiilor, capacitaTi care nu-si gasesc pe deplin corespondenTa in planul cererii globale, etc.

b).Excesul de cerere. Pe piaTa bunurilor si excesul de oferta pe piaTa muncii reprezinta o combinaTie mai grava prin implicaTiile sale economico-sociale intrucit conduce de regula la manifestarea simultana intr-o economie a celor doua fenomene, inflaTie si somaj. Printre cauzele care pot determina excesul de cerere (absorbTia) pe piaTa bunurilor sint:

-satisfacerea insuficienta a aspiraTiilor consumatorilor care sint nevoiTi sa recurga la substituiri de bunuri forTate, inclusiv la economii silite, intreTinind astfel si mai mult cererea,

-disproporTiile intre ramurile de producTie care se reflecta intr-un volum mai mic al ofertei de bunuri in raport cu cererea de bunuri de producTie si de consum din partea agenTilor economici si a populaTiei,

-potenTialul investiTional scazut[5], etc.

In privinTa pieTei muncii o consecinTa a informarii incomplete este aceea ca agenTii participanTi la schimbul specific pot avea intotdeuna speranTa unei oferte sau cereri mai bune fiind astfel tentaTi sa iniTieze un proces de cautare. Somajul care rezulta poate fi interpretat ca o utilizare alternativa a timpului, lucratorul cauta sa se specializeze intr-o anumita masura, in producTia de informaTii astfel incit mai degraba prefera sa-si utilizeze propriul timp in cautarea unei angajari mai bune decit sa accepte o scadere a salariului. O alta consecinTa importanta a existenTei simultane atit a posturilor vacante, cit si a somajului este aceea ca piaTa muncii este un sistem static. Datorita faptului ca firmele fac angajari in permanenTa, iar somajul va exista intotdeauna rezulta ca in fiecare moment acestor firme le sint adresate oferte de munca. Incepind de la aceste considerente s-a emis ipoteza ca "piaTa muncii ar putea fi considerata ca un sistem dinamic stohastic si aceasta datorita caracterului aleatoriu atit al cautarii unui loc de munca, dar si al ofertei de munca pe piaTa specifica[6]".

Acceptarea unei asemenea ipoteze implica faptul ca piaTa muncii este intr-o permanenta stare de flux si aproape de un echilibru stocastic. PiaTa muncii este aproape de un echilibru stocastic atunci cind rata somajului si rata de evoluTie a posturilor vacante se modifica relativ lent, fluxurile de lucratori care isi parasesc locul de munca este aproximativ egal cu cel al lucratorilor care isi gasesc un loc de munca. Un rol important pe piaTa muncii il ocupa variaTia ratei somajului si a ratei posturilor vacante, aceste doua variabile masurind impactul dintre cererea excedentara de pe piaTa bunurilor economice asupra pieTei muncii.

Simultaneietatea dezechilibrelor si legatura dintre aceste dezechilibre deriva nu numai din imperfecTiunile in informare, ci si din caracterul stocastic al funcTionarii forTei muncii. O consecinTa a nivelului somajului, cit si a posturilor vacante este influenTa semnificativa asupra probabilitaTii de a se intilni un somer cu un post vacant. Daca procesul de ocupare pe piaTa muncii nu ar fi un proces aleatoriu, simultaneitatea existenTei posturilor vacante si a somerilor nu ar mai putea fi explicata intr-un mod credibil[7].

DEFINITIE: Fenomenul somaj reprezinta o stare negativa a economiei concretizata intr-un dezechilibru structural si funcTional al pieTei muncii, prin care oferta de forTa de munca este mai mare decit cererea de forTa de munca din partea agenTilor economici.

S2. Formele Si cauzele somajului

Somajul este un fenomen contemporan care afecteaza toate Tarile lumii. Fenomenul somaj constituie obiectul unor preocupari teoretice si practice in vederea aflarii cauzelor care il intreTin, atenTia fiind concentrata cu prioritate in direcTia stabilirii acTiunilor si a masurilor care pot contribui la atenuarea lui. Unul din reprezentanTii scolii clasice, Keynes, marcat fiind de proporTiile somajului in anii '30 a consacrat cea mai mare parte a operei sale problemelor ocuparii forTei de munca si reversul acesteia, somajul. Somajul este un fenomen complex, cuprinzator, care include in sfera sa aspecte economice in principal, dar si elemente de ordin social, politic, psihic, moral.

Somajul inseamna:

-pierderea de venit care afecteaza direct nivelul de trai al persoanelor vizate,

-pierderea increderii in sine,

-erodarea raporturilor cu comunitatea,

-apariTia segmentului de alienare si excludere din viaTa normala, fapte care provoaca tensiuni si ameninTa stabilitatea sociala.

Definirea somajului a fost o problema foarte mult dezbatuta in literatura economica. DicTionarul de stiinTe economice elaborat sub conducerea profesorului Alain Cotta caracterizeaza somajul ca fiind "situaTia individului voluntar si somajul involuntar", subliniind ca "numai somajul involuntar trebuie luat in considerare in judecarea situaTiei economice a unei Tari". Fenomenul somajului se manifesta inegal pe Tari, zone geografice, perioade si nu atinge in egala masura toate categoriile de virsta, sex, calificare profesionala. Ca urmare nici consecinTele sale nu sint la fel de greu de suportat de toate categoriile de someri. Pe plan politic somajul degradeaza raporturile dintre partide si electorat si mai ales credibilitatea in programele si politicile antisomaj.

Intr-un raport al Comisiei Europene pentru ocupare se arata ca "un somaj ridicat nu constituie o problema economica, ci una politica"[8]. Rezulta ca somajul se inscrie printre acele fenomene care afectind prioritar viaTa materiala erodeaza multe laturi ale vieTii sociale, unele dintre ele mai puTin vizibile dar cu efecte prelungite si adesea imprevizibile. Este cunoscuta si larg utilizata definiTia data somajului de catre Biroul InternaTional al Muncii, organizaTie din Sistemul NaTiunilor Unite, care elaboreaza statistici, studii si analize pe problemele muncii pe baza statisticilor furnizate de Tarile membre, potrivit careia este somer oricine are mai mult de 15 ani si indeplineste concomitent urmatoarele condiTii:

-este apt de munca,

-nu are loc de munca,

-este disponibil pentru munca salariala,

-cauta un loc de munca.

Desi cuprinde indicii concrete si clare nici aceasta definiTie nu elimina riscul de a lasa in afara somerilor anumite persoane care nu muncesc si ar dori sa o faca. Din cele prezentate mai sus rezulta ca frontiera, limita dintre utilizarea sigura si somajul indiscutabil nu este foarte exact determinata. Intre cele doua sfere exista o zona labila a carei marime variaza in funcTie de modul de abordare si de metodologia de determinare, zona care oricum pune in evidenTa un proces de subutilizare. De aici si riscul ca fenomenul somajului sa se subdimensioneze sau supradimensioneze. Numarul de someri nu poate fi o sursa riguroasa de informare asupra alocarii si folosirii resurselor umane.

PiaTa contemporana a muncii inglobeaza mai multe moduri de combinare a factorului munca, din punct de vedere al ocuparii astfel:

-Echilibrul, oferta si cererea de munca sint egale, rezulta ocupare deplina.

-Dezechilibru:

-subocupare, oferta de munca este mai mica decit cererea,

-supraocupare, oferta de munca depaseste cererea.

Echilibrul pieTei muncii trebuie sa fie abordat ca:

-Echilibru funcTional, care defineste zona de compatibilitate a ocuparii forTei de munca si cresterea productivitaTii muncii in condiTiile strict determinate de catre producatori.

-Echilibru structural, care exprima modul de distribuire a resurselor de munca pe:

-sectoare,

-ramuri,

-activitaTi social-economice,

-profesii,

-calificari,

-zone, s.a.

-Echilibru intern, care apare intre nevoile si resursele de munca, ambele fiind condiTionate de volumul de munca si cel al productivitaTii.

Formele dezechilibrului pe piaTa muncii pot fi inTelese numai dupa explicarea termenilor ocupare deplina, somaj voluntar si somaj involuntar.

a).Ocuparea deplina. Aceasta inseamna angajarea a 96-97 % din populaTia activa disponibila, diferenTa pina la 100 % fiind considerata somaj natural. Aceasta reprezinta acel volum si acea structura a ocuparii, a utilizarii forTelor de munca, care permit obTinerea maximului de bunuri pentru acoperirea nevoilor oamenilor. Conceptele de somaj voluntar si somaj involuntar caracterizeaza si aprofundeaza somajul natural. In analiza clasica echilibrarea pieTei muncii, respectiv a ofertei de forTa de munca cu cererea se realizeaza la un anumit nivel al salariului real care asigura folosirea deplina a forTei de munca in sensul ca toTi cei care doresc sa munceasca la salariul real existent gasesc un loc de munca. Somajul exista numai pentru persoanele care vor sa se angajeze, dar cu un salariu superior celui stabilit pe piaTa muncii.

b).Somaj voluntar. Acesta consta in acea neocupare datorata refuzului sau imposibilitaTii unor persoane de a accepta salariul oferit. Un asemenea somaj arata ca sint si persoane care nu pot sa se angajeze intr-o activitate deoarece nivelul ridicat al salariilor, determinat prin negocieri colective, genereaza diminuarea cererii de munca.

Analiza clasica admite somajul, dar numai pe cel voluntar. Modul in care se ajunge la somajul voluntar este prezentat in figura 1.1.

W/p

O

W/p₁

W/px

C

0 L_x L₁ L

Fig.1.1. Graficul evoluTiei somajului voluntar.

Sursa: Frois G.A.: "Economie Politica".

ForTa de munca disponibila la un moment dat este L₁, dar numarul persoanelor dispuse sa se angajeze cu salariul real stabilit pe piaTa muncii este dat de relatia (1.1):

, (1.1)

Somajul voluntar este reprezentat de diferenTa L₁-Lx, adica de acele persoane care doresc sa se angajeze, dar cu un salariu real superior (w/p₁). In realitate sint persoane mai bine remunerate decit ar fi fost dispuse sa accepte si acestea sint situate pe dreapta ofertei (O) la stinga dreptei Lx, care s-ar fi oferit sa lucreze si cu un salariu real mai mic decit cel fixat pe piaTa muncii (w/px).

Sint in somaj persoanele care pretind un salariu real mai mare decit cel care echilibreaza oferta cu cererea pe piaTa muncii. Rezulta de aici ca in concepTia clasica somajul are drept cauza rigiditatea salariului real la scadere, nivelul prea ridicat al acestuia pretins de lucratori si presiunile sindicale asupra modului de determinare a salariului, care impiedica intreprinzatorii sa ridice cererea de forTa de munca la nivelul care ar absorbi intreaga oferta existenta la un moment dat. Neacceptarea ajustarii in jos a salariului real si imposibilitatea unor intreprinzatori de a transfera sarcini salariale majorate asupra preTului de vinzare susTin somajul voluntar. Analiza keynesista se fundamenteaza pe comportamentul lucratorilor in economia contemporana care negociaza salariul nominal si nu cel real. Asa cum afirma Keynes "faptul vieTii ne arata indubitabil ca situaTiile cind muncitorii isi formuleaza cererile in termeni de salariu nominal si nu de salariu real, departe de a fi o simpla posibilitate, constituie cazul normal"[9].

Keynes estima ca "o reducere a salariului nominal antreneaza o diminuare a ofertei de munca, lucratorii considerindu-l prea redus". In schimb efectul unei reduceri a salariului real nu este cert. Daca scaderea salariului real are loc ca urmare a unei majorari de preT salariul nominal fiind constant, nu provoaca o reducere automata a ofertei de forTa de munca, lucratorii opun rezistenTa la diminuarea salariului nominal, dar suporta scaderea salariului real. Deci salariile nominale sint rigide la scadere, dar cele reale nu si aceasta pentru ca nu intra in obiceiul lucratorilor sa-si reduca munca cu fiecare urcare a preTurilor la bunurile care intra in consumaTia lor. Contrar concepTiei clasice analiza keynesiana se sprijina pe realitatea ca salariile reale nu sint proporTionale cu cele nominale pentru ca nivelul salariului nominal nu evolueaza proporTional cu nivelul preTurilor. Cele doua forme de salariu nu se modifica paralel intrucit factorii care le determina miscarea sint diferiTi.

c).Somajul involuntar. Acesta include persoanele neocupate care ar fi dispuse sa lucreze acceptind chiar un salariu nominal mai mic decit salariul existent, sperind ca atunci cind cererea efectiva de munca se va mari, va creste si nivelul ocuparii. Keynes recunoaste existenTa unui tip de somaj pe care l-a numit "involuntar" si il defineste astfel "somajul involuntar exista daca in cazul unei cresteri usoare, in raport cu salariul nominal, al preTurilor la bunurile pe care le consuma muncitorii, atit oferta totala de mina de lucru dispusa sa munceasca la salariul nominal curent, cit si cererea totala de mina de lucru la acel salariu ar fi mai mare decit volumul existent al ocuparii". Din definiTie rezulta ca se refera la situaTia in care salariul real scade din cauza cresterii mai rapide a preTurilor, comparativ cu salariul nominal si exclude situaTiile cind salariul nominal ar scadea, iar preTurile ar ramine constante. Mecanismul formarii somajului involuntar este prezentat in figura 1.2.

W D O

D O

P P

W

W

0

L L L L

Fig. 1.2. Graficul formarii somajului involuntar.

Sursa: Frois G.A. "Economie Politica".

Se presupune o situaTie de echilibru pe piaTa muncii marcata printr-un salariu nominal W₁, un volum de munca L₁ pentru un nivel de preT dat P₁. Presupunind ca preTul bunurilor de consum se reduce ca urmare a incetinirii vinzarilor, intreprinzatorii vor revizui producTia in jos cu repercursiuni nefavorabile asupra angajarilor. La noul preT P₂ cererea de munca este mai slaba, curba D₁ translateaza la stinga D₂. Salariul nominal va manifesta cunoscuta rigiditate la scadere. Noul echilibru va trebui sa se realizeze la un nivel compatibil cu salariul nominal precedent W₁ noua poziTie a curbei cererii de munca D₂. Volumul de munca L₂ va corespunde noului echilibru. Intre prima si a doua situaTie se produce somajul involuntar care este egal cu diferenTa dintre L₁ - L₂, pentru ca toTi acesti lucratori ar accepta sa lucreze la salariul nominal curent al pieTei W₁.

Totusi nu se poate spune ca somajul involuntar este in totalitate un rezultat al rigiditaTii salariului nominal la scadere. Daca rigiditatea nu este totala si lucratorii ar accepta o anumita reducere a salariului nominal, atunci cererea ofertei de munca O₁ se va deplasa in O₃ permiTind un nou echilibru L₃ corespunzator salariului W₂. Rigiditatea salariului accentueaza somajul pentru nivelul L₁ - L₃. Mecanismele pieTei muncii se afla sub incidenTa numeroaselor imprejurari, nu numai a celor strict economice, ci si a celor demografice, tehnice sau stiinTifice. Acesta apare ca urmare a unei evoluTii nefavorabile a activitaTilor social economice, datorita solicitarilor suplimentare de munca ale noilor generaTii sau datorita solicitarilor de locuri de munca ale persoanelor incadrate la virsta a doua. Formele dominante de extindere ale somajului intilnite astazi sint urmatoarele:

-Somajul de conversiune. Acesta afecteaza salariaTii care aveau locuri de munca stabile pina la licenTiere, fara vechime mare in munca. La inceputul perioadei de somaj acestia sint consideraTi favorizaTi, iar in caz de prelungire a perioadei de somaj trec intr-o categorie mai defavorizata.

-Somajul repetativ. Ii cuprinde pe aceia care cunosc o succesiune de perioade de activitate si de somaj, cei mai afectaTi fiind tinerii si cei cu o calificare slaba.

-Somajul de excluziune. Reuneste populaTia activa in care sint incluse persoane mai in virsta, mai puTin calificate sau aflate in somaj de timp indelungat, indiferent daca mai primesc sau nu indemnizaTia de somaj.

In cadrul proceselor de formare a somajului in funcTie de cauzele directe care il determina, se disting mai multe forme de somaj:

-Somaj ciclic. Care este expresia somajului structural si sezonier, care se formeaza in faza de recesiune (criza-depresiune) a ciclului economic sau care decurge direct din restringerea activitaTii economice in anumite anotimpuri ale anului.

-Somaj de discontinuitate. Care se coroboreaza cu reglementarile privind concediile de maternitate si alte aspecte ale vieTii de familie.

-Somaj fricTional. Acesta este efectul neutilizarii marginale a folosirii miinii de lucru care inglobeaza motive care determina o persoana sa nu accepte un post pentru ca salariul primit are o utilitate sub un anumit minim.

-Somaj de inadaptare. Este determinat de imposibilitatea unei parTi a populaTiei active denumita "tehnofoba", de a utiliza si a se adapta tehnicilor avansate actuale care presupun abstracTie, interactivitate, viteza de execuTie si flexibilitate deosebita. Acest fenomen poate fi evitat sau diminuat doar prin pregatirea si orientarea personalului.

-Somaj intermitent. Acesta este generat de insuficienta mobilitate a forTei de munca si de inegalitaTile intre calificarile persoanelor care vor sa se angajeze si cele solicitate.

-Somaj sezonier. Se formeaza datorita restringerii activitaTii economice in anumite perioade, sezoane ale anului, in care condiTiile economice sint mai puTin prielnice, acesta fiind caracteristic agriculturii, construcTiilor si turismului.

-Somajul structural. Este determinat de tendinTele de restructurare a economiei pe activitaTi care are loc sub incidenTa progresului tehnico-economic, crizei energetice, fenomenelor sociale si politice.

Acesta se intilneste atit in Tarile slab dezvoltate, cit si in cele dezvoltate sau aflate in tranziTie la economia de piaTa Restringerea acestuia presupune mari investiTii, recalificarea celor afectaTi, reorientarea invaTamintului, etc.

-Somaj tehnic. Este determinat de intreruperea activitaTii unei firme din lipsa de comenzi pe un timp indelungat. Cei afectaTi primesc indemnizaTii de somaj de la firma respectiva. Iesirea din somaj are loc o data cu reluarea activitaTii.

-Somaj tehnologic. Este determinat de inlocuirea vechilor tehnici si tehnologii cu aparate noi si de centralizarea unor capitaluri. Resorbirea lui presupune recalificarea forTei de munca in concordanTa cu noile cerinTe.

S3. MAsurarea Somajului

Problema masurarii somajului este de fapt o problema de estimare a proporTiilor, structurii, intensitaTii si duratei lui. Pentru efectuarea acestei analize au fost infiinTate instituTii specializate care aplica modalitaTi specifice de inregistrare a somajului.

Principalele caracteristici regasite la nivelul acestui fenomen sint:

-nivelul (marimea) la un moment dat,

-intensitatea,

-durata medie,

-structura (componenTa).

a).Marimea somajului. Aceasta reprezinta nivelul la care a ajuns, reflecta numarul persoanelor care nu lucreaza, in raport cu numarul total al persoanelor care sint apte si doresc sa lucreze. Masurarea se efectueaza astfel:

-In expresie absoluta. Masa somajului sau numarul persoanelor care la un moment dat, intrunesc condiTiile pentru a fi incluse in categoria somerilor (numarul persoanelor din populaTia activa disponibila neocupata).

-In expresie relativa. Rata somajului este calculata ca raport procentual intre numarul mediu al somerilor si:

-populaTia activa,

-populaTia activa disponibila,

-forTa de munca (populaTie ocupata + somaj),

-populaTia ocupata,

-populaTia ocupata ca salariaTi.

b).Subevaluarea somajului. Inregistrarea doar a persoanelor care primesc indemnizaTie de somaj, excluzind alte categorii cum sint:

-tinerii care incheie un ciclu de invaTamint si nu au loc de munca,

-persoane care nu au temporar un loc de munca, etc.

c).Supraevaluarea somajului. inregistrarea ca someri si a altor categorii (neindreptaTite) cum sint:

-persoanele care incaseaza indemnizaTia de somaj, dar nu au intenTia de a se angaja,

-persoanele care au deja un loc de munca dar pretind ca sint someri, pentru ca lucreaza "la negru",

-persoane care nu doresc sa munceasca din motive strict personale, etc.

d).Intensitatea somajului. Aceasta se calculeaza prin determinarea corecta a momentului incetarii totale sau parTiale a activitaTii.

e).Durata sau perioada de somaj. Este timpul care se scurge de la pierderea locului de munca pina la reluarea activitaTii.

f).Structura. Clasificarea somerilor dupa criteriile urmatoare:

-nivelul calificarii,

-domeniul de activitate,

-sexul,

-virsta, etc.

Pentru o evaluare corecta a marimii somajului la un moment dat trebuie sa se calculeze:

-Intrarile, adica:

-persoanele concediate,

-persoanele casnice sau care au terminat un ciclu de invaTamint si nu se pot

angaja.

-Iesirile, adica:

-persoanele care gasesc noi locuri de munca,

-persoanele care revin la vechiul post,

-persoanele care nu mai cauta locuri de munca,

-emigranTii,

-pensionarii, etc.

S4. Costurile sociale ale Somajului

Costul social al acestui fenomen reprezinta efortul total pe care il suporta populaTia, economia si societatea care sint afectate de somaj. La nivelul persoanelor apar aspecte de natura economica, dar si aspecte morale, social-culturale, chiar si politico-militare.

La nivelul economiei si societaTii costul social are in vedere aspecte cum sint:

-irosirea cantitaTii de forTa de munca,

-diminuarea intensitaTii dezvoltarii economice,

-scaderea veniturilor bugetului de stat,

-cresterea cheltuielilor statului pentru intreTinerea si funcTionarea instituTiilor publice din domeniul inregistrarii somajului.

Costurile mari care implica somajul se grupeaza in:

-Costuri directe, evaluate sub forma varsamintelor monetare catre fondul destinat protecTiei sociale.

-Costuri indirecte, generate de diminuarea globala a producTiei si a veniturilor de care ar putea beneficia intreaga populaTie.

Aprecierea complexa a acestui fenomen impune surprinderea:

-Efectelor pozitive care apar pe termen scurt astfel:

-incitarea angajaTilor la perfecTionarea profesionala,

-o mai mare mobilitate si adaptabilitate a forTei de munca.

-Efecte negative care apar pe termen lung. Datorita acestora s-a ajuns la concluzia ca somajul este un fenomen negativ ale carui costuri depasesc cu mult avantajele.

In Romania somajul s-a amplificat datorita:

-capacitaTilor de producTie nefolosite,

-contextul recesiunii economice profunda,

-strategiei inadecvate de tranziTie la economia cu piaTa concurenTiala.

Astfel trebuie avute in vedere:

-efectul distructiv al dobinzilor asupra investiTiilor si implicit al ocuparii,

-rigiditatea salariilor in sensul scaderii acestora,

-eliberarea accentuata a forTei de munca din motive de retehnologizare,

-stagnarea crearii de noi locuri de munca.

Principalele forme de somaj intilnite la noi sint urmatoarele:

-somajul conjunctural,

-somajul structural,

-somajul tehnologic.