Relatia cu statele-gazda

Relatia cu statele-gazda

Relatia societati transnationale-state gazda in dezvoltare nu s-a soldat cu cele mai bune rezultate. In acest tip de tari-gazda, capacitatea statala este relativ redusa; de multe ori nu mai exista un sistem coerent de legi, coruptia aparatului de stat este foarte avansata. Tarile in dezvoltare nu se afla in cea mai buna pozitie in raport cu cele mai importante criterii de investitie ale societatilor transnationale: rata inflatiei, stabilitatea monetara si cea politica. Cu toate acestea, prin avantajul lor comparativ dat, prin costul redus al fortei de munca, tarile in curs de dezvoltare atrag capitalul strain. Mai mult inca, a avut loc o puternica delocalizare industriala pe axa Nord-Sud.

Dezavantajul tarilor in dezvoltare nu este dat de prezenta, ci de absenta societatilor transnationale, inclusiv a celor proprii. Ce ar fi insemnat, de exemplu, pentru Romania un Romtelecom cu statul de firma transnationala? Pe baza unor eforturi reciproce, se poate ajunge la situatia in care societatile transnationale sa grabeasca dezvoltarea acestor tari si, in acelasi timp, sa obtina profituri corespunzatoare. Societatile transnationale au impulsionat transferul international de tehnologie, au creat locuri de munca, au contribuit la ridicarea calificarii unor categorii socioprofesionale si la buna folosire a unor capacitati de productie locale. Mai mult inca, asemenea investitii au permis reducerea cererii de credite externe, tot mai onoroase[1].

Conceptia de sorginte marxist-leninista dupa care o societate transnationala trebuie condamnata pentru ca are drept scop profitul este dogmatica. Intr-o economie de piata, o activitate fara profit este lipsita de sens. "Transnationalitatea" constituie un atribut nu al intreprinderilor slabe, ci al celor moderne, dinamice, rentabile, purtatoare de progres.

In tarile-gazda in dezvoltare, societatile transnationale pot avea chiar si un rol educativ. Avem prilejul sa constatam acest lucru "in direct". Firma McDonald's, aplicand propriile standarde in orice tara s-ar afla, ne demonstreaza ca si intr-un local deschis publicului larg este posibila permanenta curatenie, chiar daca mediul inconjurator este potrivnic[2]. Din pacate, managerii nostri nationali nu frecventeaza asemenea oaze de curatenie pentru a putea trage concluziile de rigoare. In tarile in care societatile transnationale au gasit un mediu favorabil si s-au implicat puternic, ritmul rapid al cresterii economice si bunastarea au devenit caracteristica dominanta, in raport cu efectele negative. Tari precum Coreea de Sud, Taiwan, Hong Kong, Singapore, Thailanda, Malayesia, Brazilia, Turcia si altele sunt exemple convingatoare in acest sens.

Raspunzand unui deziderat al tarilor in dezvoltare, O.N.U. si-a intensificat activitatea pe linia studierii si reglementarii activitatii societatilor transnationale. In luna noiembrie 1975, a fost creat la New Jork, Centrul O.N.U. privind societatile transnationale, organism autonom care urmareste elaborarea unui cod de conduita, negocierea unor aranjamente si acorduri intre tarile interesate si societatile amintite. Se poate aprecia ca, in prezent, se fac pasi tot mai importanti catre acel cadru international in care activitatea societatilor transnationale sa nu se desfasoare in mod necontrolat.

Orice cercetator impartial al economiei mondiale constata ca viata economica si sociala in tarile dezvoltate cu economie de piata, de astazi, nu mai seamana cu capitalismul salbatic de la inceputul sec. al XX-lea. Transformarile au fost deosebit de spectaculoase dupa cel de-al doilea razboi mondial; dar ele n-au venit din neant, ci sunt rezultatul activitatii societatilor transnationale - actuala forma de existenta a marii intreprinderi capitaliste.

Astfel stand lucrurile, a sosit momentul unei reconstituiri a atitudinii fata de societatile transnationale, a raporturilor acestora cu tarile-gazda pot fi reciproc avantajoase, daca sunt intemeiate pe principiile dreptului international.