SPECIALIZAREA INTERNATIONALA A ECONOMIILOR NATIONALE. AVANTAJUL COMPARATIV IN SCHIMBURILE ECONOMICE INTERNATIONALE

SPECIALIZAREA INTERNATIONALA A ECONOMIILOR NATIONALE. AVANTAJUL COMPARATIV IN SCHIMBURILE ECONOMICE INTERNATIONALE

Necesitatea si rolul schimburilor economice intre tari si parteneri din diferite tari au fost obiectul stiintei economice insa de la aparitia acesteia.

Se stie ca in secolele al XVII - lea si al XVIII - lea, gandirea economica era dominata de curentul mercantilist. In viziunea mercantilistilor comertul exterior era considerat sursa obtinerii de aur si argint, metale pretioase fiind apreciate drept componente principale ale avutiei unei tari.

Spre deosebire de mercantilisti, clasicul economiei politice Adam Smith are marele merit de a fi inteles ca bogatia unei natiuni se bazeaza pe capacitatea productiva a acesteia. Pe fondul acestei conceptii generale, economistul scotian a fundamentat teoria avantajului comparativ absolut privind comertul international. "Daca o tara straina ne poate furniza bunuri mai ieftine decat le-am produce noi - postula A. Smith - e mai bine sa le cumparam de la ea, cu o parte din produsul activitatii noastre, utilizate intr-un mod din care putem trage oarecare folos".

Relatiile comerciale intertari au beneficiat de o reflectare teoretica noua in opera lui David Ricardo. Preluand din teoria lui Smith ideea rolului esential al diviziunii internationale a muncii, Ricardo fundamenteaza teoria sa despre comertul exterior cu ajutorul unor concepte precum; cost comparativ, valoarea relativa, pret relativ, avantaj relativ. De aceea, teoria ricardiana despre comertul intertari este cunoscuta sub denumirea de teoria avantajului comparativ relativ.

Reformuland principiul ricardian al avantajului comparativ relativ, economistul Paul A. Samuelson, laureat al Premiului Nobel in 1970, preciza: "Chiar daca una din doua regiuni este absolut mai eficienta in producerea tuturor bunurilor fata de cealalta regiune, daca fiecare dintre ele se specializeaza in produsele pentru care au un avantaj comparativ, atunci comertul va fi reciproc profitabil, pentru amandoua regiunile. Acest principiu simplu este baza nezdruncinata a comertului international".

1. Adam Smith si teoria avantajului comparativ absolut. Teoria comertului exterior

Smith a studiat problematica schimburilor economice internationale in cadrul conceptiei sale generale referitoare la liberalism, maximizarea eficientei si diviziunea muncii.

Premisele intelegerii teoriei smithiene despre comertul international sunt urmatoarele:

a.      Principiul maximizarii eficientei determina fiecare intreprinzator si fiecare economie nationala sa se specializeze in productia si exportul bunurilor - pentru care au cei mai abundenti si ieftini factori de productie (naturali sau dobanditi) - pe care le obtin cu cele mai mici costuri unitare.

b.      Principiul liberei concurente in comertul international (fara monopol sau restrictii tarifare, ori netarifare).

c.       Principiul circulatiei libere a metalelor pretioase intre tari, si al convertibilitatii depline a banilor de hartie.

Avantajele comertului exterior pentru fiecare tara sunt - dupa parerea lui A. Smith - de doua feluri:

a.            Pe de o parte, schimburile internationale asigura valorificarea eficienta a produselor nationale fara desfacere in interior si aprovizioneaza natiunile cu bunuri rare din strainatate. "Comertul exterior duce din tara acea parte de surplus din productia pamantului si muncii pentru care nu e nici o cerere in interior si aduce in schimb alte bunuri care sunt dimpotriva cerute acolo. Astfel are loc adancirea diviziunii muncii si perfectionarea fortelor productive ale fiecarei natiuni. "Prin acest mijloc, ingustimea pietii interne nu constituie nici o piedica pentru ca diviziunea muncii, in orice ramura de mestesug sau manufactura sa fie dusa la cea mai mare perfectie".

b.            Pe de alta parte, comertul exterior largeste piata de desfacere, mareste posibilitatile de valorificare a capitalului national si sporeste bogatia nationala. "Prin deschiderea unei piete mai largi pentru partea din productia muncii lor care depaseste consumul intern, ele (manufacturile) sunt incurajate sa-si perfectioneze fortele productive si sa mareasca productia anuala la maximum, si, pe calea aceasta, sa sporeasca bogatia si venitul real al societatii".

Adam Smith a elaborat teoria "avantajului absolut" in comertul international.

Maxima oricarui cap de familie prudent este de a nu incerca sa produca in casa lucruri care l-ar costa mai mult producandu-le decat cumparandu-le. Croitorul nu incearca sa-si faca singur ghete, ci si le cumpara de la cizmar. Cizmarul nu incearca sa-si faca singur haine, ci ii incredinteaza acest lucru croitorului. Fermierul nu incearca sa-si faca nici haine, nici ghete, ci se foloseste in acest scop de meseriasii respectivi. Toti vad ca e in interesul lor sa-si exercite munca, intr-un mod care sa le ofere oarecare superioritate fata de vecini; si sa cumpere cu o parte din produsul activitatii lor sau - ceea ce e acelasi lucru - cu pretul unei parti din acest produs, toate cele de care mai au nevoie".

In virtutea diviziunii muncii fiecare natiune urmeaza sa se specializeze in productia si exportul bunurilor pentru care cei mai abundenti factori de productie - naturali sau dobanditi - si pe care le obtine cu costurile de productie cele mai mici.

Daca tara "A" are la marfa "x" cel mai mic cost unitar national, iar la marfa "y" un cost mai mare, ea va produce si exporta marfa "x", si va importa marfa "y" de la tara "B" (intrucat pretul de import este mai mic decat costul sau de productie).

Ca urmare fiecare natiune produce si exporta marfurile la care costurile nationale sunt mai mici decat pretul de import. Dimpotriva, fiecare tara importa toate produsele la care costurile unitare nationale sunt mai mari decat preturile de import. In felul acesta fiecare tara obtine un avantaj absolut, calculat ca diferenta intre costul de productie national mai mare si pretul de import mai mic.

Deci, avantajul absolut rezulta prin compararea costului de productie al produsului "y" in tara "A" cu pretul de import al aceluiasi produs din tara "B".

Daca, de pilda, tara "A" produce o unitate din marfa "x" cu un cost de 1000 u. m., iar o unitate din marfa "y" cu un cost de 2000 u. m. si daca ea poate importa de la tara "B" marfa "y" cu pretul de 1500 u. m. , se impune ca tara "A" sa produca si sa exporte marfa "x" si sa importe marfa "y".

A_A = 2000 Cy_A -1500 Py_B = 500 u. m.

unde:

A_A - avantajul absolut al tarii "A";

Cy_A - costul de productie al marfii "y" in tara "A";

Py_B - pretul de cumparare al marfii "y" din tara "B".

Daca marfa mai scumpa ar fi produsa in interior, tara "A" ar consuma 2,0 unitati din marfa "x" pentru a obtine o unitate din marfa "y".

Dimpotriva, daca s-ar plati importul prin export, tara "A" ar fi in avantaj, intrucat cu 1,5 unitati din marfa "x" ar importa o unitate din marfa "y".

Asemenea conceptie despre comertul exterior il apropie pe A. Smith de mercantilisti si il face adeptul balantei comerciale excedentare.

Pe baza acestui rationament A. Smith sugereaza specializarea economiilor nationale in productie si export. " Ceea ce se cheama prudenta pentru conducerea unei familii, rareori poate fi nesocotita pentru conducerea unui mare regat. Daca o tara straina ne poate furniza bunuri mai ieftine decat le-am putea produce noi, e mai bine sa le cumparam de la ea, cu o parte din produsul activitatii noastre, utilizate intr-un mod din care putem trage oarecare folos.

Avantajul absolut se poate obtine numai intr-un climat de libera concurenta, in care "activitatea generala a tarii... va fi lasata sa-si gaseasca singura modul de intrebuintare, care sa poata aduce cele mai mari avantaje"

Dimpotriva, "activitatea ei nu e utilizata cu cel mai mare avantaj, cand e indrumata catre productia unui articol, pe care ea il poate cumpara mai ieftin decat ar fi costul lui de productie. Valoarea productiei anuale este desigur micsorata mai mult sau mai putin, cand activitatea este astfel indepartata de la o productie de marfuri de o valoare evident mai mare decat cea pe care ea e indrumata sa o produca. In aceasta ipoteza, articolul respectiv s-ar putea cumpara din strainatate mai ieftin decat se poate produce in tara. Prin urmare, el ar putea fi cumparat numai cu o parte din marfurile produse, sau, ceea ce este acelasi lucru, cu o parte din pretul marfurilor pe care activitatea sustinuta de un capital egal le-ar produce in tara, daca s-ar lasa lucrurile sa-si urmeze calea lor normala. Activitatea economica a tarii este astfel indrumata de la o activitate mai avantajoasa spre una mai putin avantajoasa, iar valoarea de schimb a productiei anuale, in loc sa fie mai mare, dupa cum era in intentia legiuitorului, se micsoreaza neaparat in urma oricarei asemenea reglementari.

B. David Ricardo si teoria avantajului comparativ relativ. Teoria comertului international

Una dintre contributiile cele mai importante ale lui Ricardo la dezvoltarea teoriei si practicii economice o constituie "teoria comertului international".

Contributiile lui David Ricardo la elaborarea unei teorii a comertului international s-au bucurat si se bucura, inca, de aprecierea multor specialisti, fiind partea intregului sau sistem care a fost cel mai putin supusa privirii critice a succesorilor. Intr-o forma sau alta teoria ricardiana sta si astazi la baza tuturor incercarilor de explicare a mecanismelor schimburilor economice internationale.

Modelul ricardian porneste de la conceptia lui Adam Smith, pe care o intregeste cu elemente noi, originale.

Intre teoria smithiana si cea ricardiana cu privire la comertul international exista numeroase asemanari:

Ambii autori au studiat comertul international in cadrul mecanismelor diviziunii muncii.

Ca si Adam Smith, la David Ricardo se incearca o explicare a schimburilor internationale pe baza teoriei valorii-munca.

Ambii isi elaboreaza teoriile pe baza acelorasi premise:

a)            Principiul maximizarii eficientei determina fiecare intreprinzator si fiecare economie nationala sa se specializeze in productia si exportul marfurilor pentru care au cei mai abundenti si ieftini factori de productie (naturali sau dobanditi) si pe care le pot obtine cu cele mai mici costuri unitare;

b)            Principiul liberei concurente in comertul international (fara monopol sau restrictii tarifare, ori netarifare);

c)            Principiul circulatiei libere a metalelor pretioase intre tari, si al convertibilitatii depline a banilor de hartie.

Cu toate acestea, intre cei doi exista mari diferente:

Mai intai, A. Smith aprecia ca atat schimburile interne cat si cele internationale au la baza principiul echivalentei ("munca egala, pe munca egala"). David Ricardo admite ca echivalenta este obligatorie numai in interiorul unei tari ("Munca a 100 de englezi nu poate fi data pentru aceea a 80 de englezi"), pe cand in raporturile internationale regula nu mai este obligatorie, pentru ca "produsul muncii a 100 de englezi poate fi dat pentru produsul muncii a 80 de portughezi, a 60 de rusi sau a 120 din India de Est".

Modelul ricardian aduce in analiza, fata de Smith, schimburile neechivalente din comertul international si ideea compararii costurilor de productie unitare - la diferite produse - in interiorul granitelor nationale ale fiecarui stat.

Adam Smith considera ca in comertul international fiecare tara obtine un "avantaj absolut" (ca diferenta intre costul de productie national mai mare si pretul de import al marfii mai mic). David Ricardo apreciaza ca fiecare tara obtine un "avantaj relativ" (ca diferenta intre costul national mai mare la marfurile pentru care tara nu se specializeaza si costul de productie minim al marfii pe care s-a specializat).

Teoria ricardiana despre comertul international are doua componente:

Teoria costurilor comparative si a avantajului relativ;

Teoria echilibrarii automate a balantei comerciale externe.

In ceea ce priveste teoria costurilor comparative si a avantajului relativ, Ricardo considera ca: "Intr-un sistem de perfecta libertate a comertului, fiecare tara isi consacra in mod natural capitalul si munca acelor genuri de activitati care ii sunt cele mai avantajoase. Aceasta urmarire a avantajului individual este admirabil legata de binele universal al tuturor. Stimuland activitatea, recompensand talentul si folosind in modul cel mai eficace fortele speciale oferite de natura, acest sistem distribuie munca in mod cat mai folositor si mai economicos; in timp ce, prin sporirea masei generale a produselor el raspandeste avantajul general si leaga printr-o tesatura comuna de interese si relatiuni societatea universala a natiunilor, de la un capat la altul al lumii civilizate. Regasim aici, aproape cu aceleasi cuvinte ca la A. Smith, exprimate atat ideea libertatii depline a agentilor economici, cat si pe aceea a specializarii in functie de costurile de productie minime. Totodata, in cadrul diviziunii muncii - ca si la Smith - schimbul international se impune ca o necesitate si el ofera avantaje tuturor participantilor.

C. Teorii moderne si contemporane privind relatiile economice internationale. Modelul HECKSCHER - OHLIN - SAMUELSON (H-O-S)

Adancirea si diversificarea interdependentelor economice dintre tarile lumii in secolul XX, mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial, au propulsat problemele relatiilor economice internationale in prim plan nu numai pentru specialisti, ci chiar si pentru marele public.

Comertul national (interior) si comertul international (exterior) au constituit intotdeauna un barometru semnificativ atat pentru starea si perspectivele economiei din diferite tari si etape ale istoriei omenirii.

Esenta gandirii economice conventionale s-a concentrat in modelul H-O-S despre comertul international. El a rezultat din doua preocupari majore ale specialistilor neoclasici din perioada interbelica si anume: pe de o parte imbogatirea problematicii comertului international cu tema inzestrarii naturale a tarilor cu factori de productie si optimizarea alocarii in conditiile existentei unor utilizari alternative, iar pe de alta parte, ruperea definitiva a teoriei costurilor comparative de productie de teoria valorii bazata pe munca si asezarea teoriei despre comertul international pe alte baze decat cele ale teoriei liberale traditionale.

Rezumand coordonatele definitorii ale modelului H-O-S al comertului international se poate spune ca se incearca sa se dea raspuns la cel putin 5 probleme esentiale si anume:

a)      care este criteriul alocarii rationale a resurselor si deci al specializarii internationale a tarilor;

b)      in ce consta mecanismul de functionare a comertului international si de ce factori depinde formarea preturilor pe piata mondiala;

c)      care sunt rezultatele imediate ale comertului international;

d)      ce consecinte are comertul international pe termen lung, respectiv influenta lui asupra cresterii economice si a dezvoltarii economico-sociale;

e)      care este politica economica externa optima?

a) Teoria alocarii resurselor si a specializarii economice internationale recunoaste avantajele diviziunii internationale a muncii, avantajul relativ fiind redat in expresie monetara si determinat in functie de proportia in care se combina factorii de productie folositi pentru a obtine bunurile in care s-a specializat tara respectiva. Autorii modelului H-O-S considera ca avantajul relativ in comertul international este strans legat de abundenta factorilor de productie depinzand in mare masura de repartitia geografica a resurselor naturale pe glob.

b) Respingand ipoteza nerealista a imobilitatii internationale a factorilor de productie sustinuta de adeptii teoriei costurilor comparative de productie, autorii modelului H-O-S arata ca intre schimbul de bunuri finale (de consum) si cele de factori de productie exista o stransa legatura, printre altele pentru ca amplificarea comertului cu marfuri poate atrage dupa sine unele modificari in pretul factorilor de productie din tarile partenere ca urmare a modificarii raportului dintre cererea si oferta pentru acesti factori, respectiv a raritatii sau abundentei lor. Intrucat pretul factorilor de productie reprezinta in acelasi timp si venituri ale proprietarilor acestor factori, autorii vorbesc despre o tendinta de egalizare a veniturilor din tarile partenere ca urmare a desfasurarii comertului international.

c) Rezultatul pe termen scurt al comertului international consta in faptul ca toti partenerii castiga ceva, fara ca vreunul sa piarda ceva. P. Samuelson spunea: "Chiar daca una din doua regiuni este absolut mai eficienta in producerea tuturor bunurilor fata de cealalta regiune, daca fiecare din ele se specializeaza in produse pentru care fiecare are un avantaj reciproc profitabil pentru amandoua regiunile".

d) Rezultatele comertului international sunt benefice si pe termen lung in sensul ca el contribuie la cresterea economica si pentru ca permite tuturor partenerilor sa se dezvolte, cei mai putin dezvoltati fiind antrenati in aceasta directie de partenerii mai dezvoltati.

e) Politica economica externa optima este considerata a fi politica liber-schimbista caracterizata prin absenta barierelor vamale si a altor restrictii intre parteneri.

Protectionismul este admis ca o rara exceptie numai in doua cazuri: pentru ratiuni legate de apararea nationala si in cazul industriilor "incepatoare".

Noutatile aduse de modelul H-O-S se refera la:

- studierea mobilitatii internationale a factorilor de productie;

- imbinarea analizei specializarii internationale cu amplasarea teritoriala rationala a resurselor;

- explicarea avantajului relativ in functie de proportia combinarii factorilor de productie, folositi in tarile partenere;

- luarea in analiza a mai multor partenere si a mai multor produse(fata de cele doua analizate de Ricardo);

- introducerea de noi concepte in analiza mecanismelor comertului international (valoare de substitutie, cost de oportunitate),utilizarea unor curbe si grafice ale productiei, inlocuirea calculelor in unitati naturale cu calcule valorice etc.

Concluzia practica ce se desprinde din modelul H-O-S este aceea conform careia cu cat sunt mai mari deosebirile dintre parteneri in privinta inzestrarii cu factori de productie, cu atat sunt mai mari posibilitatile si necesitatea dezvoltarii unui comert international eficient si benefic pentru toti.

Paradoxul lui Leontief si alte testari ale modelului H-O-S

Teoria liberala clasica si neoclasica despre comertul international a fost acceptata si promovata de catre gandirea economica din tarile dezvoltate timp de aproape un secol si jumatate. Pe masura ce s-a amplificat comertul international si s-au diversificat formele lui, s-au inmultit dovezile practice care contraziceau postulatele de baza ale teoriei liberale clasice si neoclasice despre comertul international. Tot mai multi specialisti in domeniu au demonstrat ca aceasta teorie nu este universal valabila, ca avantajul relativ nu este in mod necesar un avantaj reciproc, ca liberul schimb nu este o garantie a prosperitatii, ca succesul tarilor dezvoltate s-a bazat pe interventia statului in economie etc.

Amploarea crescanda pe care a cunoscut-o comertul international dupa ce de-al doilea razboi mondial, modificarile in structura marfurilor si orientarea geografica au determinat testarea repetata a modelului H-O-S.

Cea mai insemnata prin continutul si urmarile ei, este testarea facuta de economistul nord american W. Leontief pornind de la caracteristicile comertului exterior al S.U.A.

Concluzia desprinsa de Leontief din analiza structurii economiei S.U.A. este diametral opusa concluziei formulate de adeptii modelului H-O-S. Spre deosebire de promotorii teoriei neoclasice a comertului international care sustineau ca factorul de productie abundent in S.U.A. ar fi capitalul si ca S.U.A exporta marfuri care consuma mult capital si putina munca, Leontief ajunge la concluzia ca in realitate factorul de productie abundent in S.U.A. este munca, si nu capitalul si deci ca S.U.A. exporta marfuri in care este incorporata mai multa munca si mai putin capital.

Intrucat aceasta concluzie contrazicea parerea dominanta intemeiata pe modelul H-O-S, opinia lui Leontief a fost considerata de adeptii acestui model drept un "paradox".