Unitatea de esantionare

reprezinta elementele individuale care constituie o populatie

De exemplu: cecurile emise, operatiunile de creditare a extraselor de cont, facturile de vanzare, soldurile creantelor, o unitate monetara etc.

Pentru a concepe esantionul de audit, auditorul ia in considerare obiectivele testului si atributele populatiei din cadrul careia se extrage esantionul.

Auditorul:

a. ia in considerare obiectivele specifice care trebuie realizate si combinatia

de proceduri de audit care pare sa fie cea mai buna pentru

atingerea acestora.

studierea naturii probelor de audit cautate si a conditiilor de aparitie a erorilor posibile sau a altor caracteristici referitoare la probele respective de audit

ajuta auditorul sa defineasca ceea ce constituie o eroare si ce populatie sa foloseasca pentru esantionare

b. apreciaza ce conditii determina o eroare prin raportare la obiectivele testelor.

Intelegerea clara a ceea ce reprezinta o eroare este importanta pentru a asigura ca toate - si numai - acele conditii care sunt relevante pentru obiectivele testului sunt incluse in proiectarea erorilor

De exemplu:

in cazul unei proceduri de fond referitoare la existenta creantelor, cum ar fi confirmarea, platile facute de catre client inainte de data confirmarii, dar incasate la scurt timp dupa acea data de catre entitate, nu sunt considerate o eroare

inregistrarea unor sume in contul altor clienti decat ar fi trebuit, nu afecteaza soldul total al contului de creante

in consecinta, nu este adecvat ca aceasta situatie sa fie considerata o eroare la evaluarea rezultatelor esantionului procedurii respective, chiar daca poate avea un efect important asupra altor domenii ale auditului, precum evaluarea probabilitatii fraudei sau constituirea provizioanelor pentru creantele indoielnice.

c.

la efectuarea testelor asupra controalelor, auditorul face, de regula, o evaluare preliminara a ratei erorii pe care se asteapta s-o descopere in cadrul populatiei ce se testeaza si a nivelului riscului de control.

Aceasta evaluare este bazata pe cunostintele anterioare ale auditorului sau pe examinarea unui numar redus de elemente din cadrul acelei populatii.

Similar, pentru procedurile de fond, auditorul face, de regula, o evaluare preliminara asupra valorii erorilor din populatia respectiva.

Evaluarile preliminare sunt utile la structurarea unui esantion de audit si la determinarea dimensiunii esantionului.

De exemplu, daca rata de eroare asteptata este neacceptat de mare, in mod normal testele de control nu se efectueaza.

Totusi, atunci cand sunt derulate proceduri de fond, daca valoarea asteptata a erorilor este ridicata, sunt indicate:

o examinare in proportie de 100% sau

folosirea unui esantion de dimensiune mare

Populatia:

reprezinta un intreg set de date din randul carora este selectat un esantion si despre care auditorul doreste sa traga concluzii

De exemplu, toate elementele din soldul unui cont sau dintr-o clasa de tranzactii constituie o populatie

poate fi divizata in straturi sau subpopulatii, unde fiecare strat este examinat separat.

Termenul populatie este folosit pentru a include termenul de strat.

Este important pentru auditor sa se asigure ca populatia este:

a. adecvata obiectivului procedurii de esantionare, care include

aprecieri referitoare la directia in care se deruleaza testarea

De exemplu:

daca obiectivul auditorului este acela de a testa supraevaluarea creantelor de la clienti, populatia poate fi definita ca o lista a soldului privind clientii

daca se testeaza subevaluarea datoriilor, populatia nu mai constituie lista soldurilor privind furnizorii, ci mai degraba platile ulterioare, facturile neplatite, extrasele de cont ale furnizorilor, notele de receptie care nu au factura corespondenta sau alte populatii care asigura probe de audit referitoare la subevaluarea datoriilor.

b. completa

De exemplu, daca auditorul intentioneaza:

sa selectioneze dintr-un dosar chitantele care atesta plata, concluziile nu pot fi trase pentru toate chitantele de-a lungul acelui exercitiu decat daca se asigura de faptul ca toate chitantele sunt indosariate.

sa foloseasca esantionul pentru a trage concluzii despre operarea unui sistem contabil sau de control intern de-a lungul unei perioade financiare de raportare, populatia include toate elementele relevante din intreaga perioada.

o abordare diferita poate fi aceea de a stratifica populatia si folosi esantionarea numai pentru a trage concluzii despre sistemul de control de-a lungul unei perioade - primele zece luni - folosind proceduri alternative sau un esantion separat pentru celelalte doua luni ramase.

Stratificarea

este un proces de divizare a populatiei in subpopulatii, fiecare dintre acestea fiind un grup de unitati de esantionare ce prezinta caracteristici similare, cel mai adesea valoare monetara.

Eficienta auditului poate fi imbunatatita daca auditorul stratifica o populatie prin divizarea ei in subpopulatii distincte, care au caracteristici ce le defineste.

Obiectivul stratificarii este acela de a reduce variabilitatea elementelor din fiecare strat si, in consecinta, sa permita o reducere a dimensiunii esantionului fara o crestere proportionala a riscului de esantioane

Subpopulatiile trebuie sa fie atent definite, astfel incat oricare unitate de esantion sa poata apartine doar unui singur strat.

Atunci cand sunt derulate proceduri de fond, o populatie poate fi stratificata:

a. dupa valoarea monetara

De exemplu, soldul unui cont sau o clasa de tranzactie

Aceasta stratificare permite ca un efort de audit mai mare sa fie directionat catre elemente cu valoare mai mare care pot contine un potential de eroare mai mare in ceea ce priveste supraevaluarea.

b. in functie de o caracteristica anume,

care indica un risc mai mare de eroare.

De exemplu, atunci cand este testata valoarea conturilor de creante, soldurile pot fi stratificate dupa vechime.

Pentru a trage o concluzie asupra intregii populatii, auditorul ia in considerare riscul si pragul de semnificatie in relatie cu oricare alt strat care alcatuieste intreaga populatie.

De exemplu, 20% dintre elementele unei populatii pot constitui 90% din valoarea soldului unui cont.

Auditorul poate decide sa examineze un esantion din aceste elemente, sa evalueze rezultatele acestui esantion si sa ajunga la o concluzie asupra a 90% din valoare separat de restul de 10%, pentru care foloseste un alt esantion sau mijloace de obtinere a probelor sau le considera neimportante.

In cazul procedurilor de fond, in special cand testate supraevaluarile, este eficient ca unitatea de esantionare sa fie unitatile monetare individuale (de exemplu, dolari) care alcatuiesc soldul unui cont sau o clasa de tranzactii.

Avand selectate unitatile monetare specifice din cadrul populatiei, de exemplu soldul conturilor de creante, auditorul examineaza ulterior elementele particulare, de exemplu, soldurile individuale care contin unitatile monetare respective.

Aceasta abordare de a defini unitatile de esantionare:

asigura faptul ca efortul de audit este directionat catre elementele cu o valoare mai mare deoarece ele pot avea o probabilitate mai mare de a fi selectate si pot rezulta esantioane de marimi mai mici

este folosita de obicei in legatura cu metoda sistematica de selectare a esantionului si este cea mai eficienta atunci cand sunt selectate esantioane dintr-o baza de date computerizata si este mai eficienta cand sunt folosite tehnici de audit asistate de calculator.

Marimea esantionului

este afectata de nivelul riscului de esantionare pe care auditorul este dispus sa-l accepte

cu cat riscul de esantionare este mai scazut, cu atat esantionul este mai mare.

poate fi determinata prin aplicarea unei formule statistice sau prin exercitarea rationamentului profesional aplicat in mod obiectiv circumstantelor

este influentata de factori specifici pentru teste asupra controalelor si, respectiv, in cadrul procedurilor de fond.

O crestere a

urmatorilor factori

Are ca efect asupra marimii esantionului

Explicatii

1. Increderea declarata a auditorului in sistemele contabile si de control intern

crestere

cu cat auditorul intentioneaza sa se bazeze mai mult pe sistemul contabil si de control intern cu atat mai redusa este evaluarea auditorului asupra riscului de control si cu atat mai mare este marimea esantionului.

De exemplu, daca la o evaluare preliminara riscul de control apare redus, aceasta indica faptul ca auditorul are in vedere sa se bazeze in mare masura pe operarea eficace a controalelor interne respective.

De aceea, auditorul are nevoie de mai multe probe de audit care sa sustina aceasta evaluare decat ar fi cazul, daca evaluarea riscului de control ar indica un nivel mai mare al riscului, adica daca s-ar avea in vedere un nivel mai mic de siguranta

2. Rata de deviatie de la procedura de control prescrisa pe care auditorul este dispus s-o accepte.

(Eroare tolerabila)

Descrestere

Cu cat este mai scazuta rata de deviatie, pe care auditorul o poate accepta, cu atat mai mare este volumul esantionului.

Eroarea tolerabila reprezinta eroarea maxima intr-o populatie pe care o accepta auditorul.

3. Rata de deviatie de la procedura de control prescrisa pe care auditorul se asteapta s-o descopere in cadrul populatiei.

( Eroare asteptata)

crestere

cu cat este mai mare rata de deviatie la care auditorul se asteapta, cu atat mai mare este volumul esantionului astfel incat auditorul sa fie in situatia de a face o estimare rezonabila a ratei de deviatie reale.

Factorii relevanti pentru analiza auditorului asupra ratei de eroare prevazuti includ:

- cunoasterea activitatii clientului de catre auditor, in special procedurile intreprinse pentru a obtine o intelegere a sistemului contabil si a sistemelor de control intern;

- schimbarile de personal sau in cadrul sistemelor contabil si de control intern;

- rezultatele procedurii de audit aplicate in exercitiile anterioare si ale altor proceduri de audit.

Rate mari ale erorii prevazute garanteaza in mod obisnuit o mica, chiar deloc uneori, reducere a riscului de control si de aceea in astfel de circumstante testele de control, in mod obisnuit, sunt omise.

4. Nivelul (intervalul) de incredere necesar auditorului sau invers, o scadere a riscului ca auditorul sa ajunga la concluzia ca riscul de control este mai scazut decat riscul de control efectiv din populatie

crestere

Cu cat nivelul de incredere, pe care il cere auditorul, este mai crescut, pentru ca rezultatele esantionului sa indice incidenta efectiva a erorii asupra populatiei, cu atat mai mare este volumul esantionului.

5. Numarul de unitati de esantioane din cadrul populatiei

Efect neglijabil

Pentru populatii mari, marimea reala a populatiei are un efect scazut, chiar deloc asupra volumului esantionului.

Totusi, pentru populatii mici, de multe ori esantionarea nu este la fel de eficienta ca alte mijloace de obtinere a probelor de audit corespunzatoare si suficiente.

Factori

Efect asupra volumului

esantionului

Explicatii

1. Evaluarea auditorului asupra riscului de control. (O crestere a riscului de control

constatata de auditor)

crestere

Cu cat riscul de control evaluat de auditor este mai mare, cu atat mai mare este volumul

esantionului.

De exemplu, un nivel ridicat al riscului de control indica faptul ca auditorul nu poate sa aiba o mare incredere in eficienta operarii controalelor interne in raport cu asertiunea respectiva din situatiile financiare.

De aceea, pentru a reduce riscul auditului la un nivel acceptabil, auditorul are nevoie ca riscul de nedectare sa fie mai scazut, bazandu-se mai mult pe procedurile de fond.

Cu cat credibilitatea acordata procedurilor de fond este mai mare, ceea ce inseamna un risc de nedectare mai scazut, cu atat volumul esantionului este mai mare.

2. Utilizarea altor proceduri de fond pentru aceeasi asertiune din situatiile financiare

( o crestere)

crestere

Cu cat auditorul se bazeaza mai mult pe alte

proceduri de fond (teste de detaliu sau proceduri analitice) pentru a reduce pana la un nivel acceptabil riscul de nedetectare referitor la soldul unui cont sau o clasa de tranzactii, cu atat mai mica este asigurarea pe care auditorul o cere de la esantionare si de aceea, cu atat mai mic poate fi volumul esantionului.

3. Nivelul de incredere necesar auditorului (crestere) sau invers, o descrestere a riscului ca auditorul sa traga concluzia ca nu exista o eroare semnificativa, cand de fapt exista.

crestere

Cu cat este mai mare gradul de incredere, pe care auditorul il doreste pentru ca rezultatele esantionului sa indice valoarea reala a erorii in populatie, cu atat mai mare este volumul

esantionului.

4. Eroarea totala pe care auditorul este dispus s-o accepte - eroare tolerabila. Crestere

descrestere

Cu cat este mai mica eroarea totala, pe care auditorul este dispus sa o accepte, cu atat mai mare este volumul esantionului

5. Valoarea erorilor pe care auditorul se asteapta s-o gaseasca in populatie - eroare

prevazuta. Crestere

crestere

Cu cat este mai mare valoarea erorilor pe care auditorul se asteapta s-o gaseasca in populatie, cu atat mai mare este volumul esantionului pentru a putea face o estimare rezonabila a valorii reale a erorilor in populatie.

Factorii relevanti pentru analiza auditorului asupra valorii anticipate a erorilor includ:

- masura in care valorile elementelor sunt determinate subiectiv;

- rezultatul testelor de control;

- rezultatul procedurilor de audit aplicate in perioade anterioare;

- rezultatul altor proceduri de fond.

6. Stratificarea

populatiei

descrestere

Atunci cand exista o mare variabilitate in ceea ce priveste marimea valorii monetare a elementelor unei populatii, poate fi folositor sa se grupeze separat pe straturi sau subpopulatii elementele cu valoare similara dintr-o populatie.

Aceasta este stratificarea.

Cand o populatie poate fi stratificata corespunzator, suma dimensiunilor esantioanelor ce provin din straturi este in general mai mica decat dimensiunea esantionului care ar fi necesara pentru a obtine acelasi nivel de risc de esantionare, avand un esantion extras din intreaga populatie.

7. Numarul de unitati de esantionare din cadrul populatiei

Efect neglijabil

In realitate, pentru populatii mari dimensiunea populatiei are un efect mic, daca exista, asupra dimensiunii esantionului.

De aceea, pentru populatii mici, de multe ori esantionarea de audit nu este la fel de eficienta ca mijloacele alternative de obtinere a probelor de audit adecvate.

Totusi, atunci cand este folosita esantionarea unitatilor monetare, o crestere a valorii monetare a populatiei implica o crestere a dimensiunii esantionului, doar daca acest fapt nu este compensat de o crestere proportionala a pragului de semnificatie.