Analiza de continut - Elementele analizei de continut

Analiza de continut

Elementele analizei de continut

In realizarea acestei lucrari am sa folosesc analiza de continut pentru a raspunde la cateva intrebari: care sunt temele de tip economic cel mai des abordate de cotidienele din Romania? Care este ponderea unui articol economic in cadrul unei pagini? Ce tipuri de articole sunt folosite mai des pentru exprimarea informatiilor economice? Care sunt pietele despre care se vorbeste cel mai des

Pentru a realiza acest lucru am sa expun cateva considerente teoretice cu privire la analiza de continut si modul in care se realizeaza acesta, asa cum sunt prezentate in cartea lui Septimiu Chelcea, in lucrarea sa "initiere in cercetarea sociologica. In paralel voi da si cateva exemple practice pe care le-am folosit pentru aceasta lucrare.

Deoarece in ultimele decenii s-au inregistrat progrese insemnate, care pun sub semnul intrebarii unele definitii altadata larg acceptate, caracterizarea acestei tehnici, a analizei de continut, impune cateva precizari. Bernard Berelson, unul dintre sociologii care au contribuit cel mai mult la dezvoltatea tehnicii analizei continutului, considera ca "analiza continutului este o tehnica de cercetare care are ca obiect descrierea obiectiva, sistematica si cantitativa a continutului manifest al comunicarii." Desi des citata, aceasta definitie este discutabila pentru ca se opreste la indicarea genului proxim, fara a arata si difetenta specifica. In fond, orice metoda sau tehnica de cercetare sociologica trebuie sa fie obiectiva si sistematica si sa permita cuantificarea faptelor si fenomenelor sociale. Definitia citata reflecta entuziasmul de inceput al posibilitatilor cuantificate oferite de tehnica analizei continutului documentelor scrise. Cu timpul - asa cum remarca Madeleine Grawitz - interesul pentru cuantificare a scazut, numeroase analize ale continutului documentelor sociale imbinand studiul cantitativ cu cel calitativ.

In literatura de specialitate sunt retinute si alte definitii. Astfel, este comentata definitia propusa de Dorwin P. Cartwright (Analysis of Qualytative Material, 1953): "Analiza continutului si codificarea sunt termeni intersanjabili, care se refera la descrierea obiectiva, sistematica si cantitativa a oricarui comportament simbolic". De asemenea, se mentioneaza definitiile: "Analiza continutului este o tehnica de cercetare pentru a face interferente prin identificare a sistematica si obiectiva a anumitor caracteristici ale textelor". (P.J. Stone et al, 1966): "Analiza continutului este o metoda valida pentru inferente de la text la alte stari sau proprietati ale sursei acestuia". (K. Krippendorff, 1969).

O definitie mai acceptabila a tehnicii analizei continutului o inatlnim la Ole R. Holsti (Contend Analysis for the Social Siences and Humanities, 1969): "analiza continutului reprezinta acea tehnica de cercetare care permite inferente prin identificarea sistematica si obiectiva a caracteristicilor specifice in cadrul unui text". Consider aceasta definitie ca fiind mai riguroasa pentru ca accentueaza scopul analizei continutului: a face inferente. Analizam un text pentru a trage concluzii, a face inferente de natura psihologica si sociologica. Caracteristicile specifice ale textului intereseaza numai in masura in care acesta en da informatiii despre trasaturile de personalitate sau despre structurile sociale. Din acest punct de vedere, precizarea facuta de Renate Mayntz mi se pare edificatoare: identificarea, desccrierea sistematica si obiectiva a caracteristicilor lingvistice ale unui text, in cadrul analizei continutului, se face pentru a se trage concluzii asupra particularitatilor nonlingvistice ale persoanelor si structurilor sociale (Mayntz et al., 1969). A face inferente ieste, asadar, ratiunea de a fi a analizei continutului.

Definitia propusa de Ole R. Holsti impune si ea o serie de precizari. Fiind o tehnica de cercetare, analiza continutului trebuie integrata unei metodologii, in concordanta cu o teorie sau alta. O tehnica de cercetare, oricat de rafinata ar fi, ramane sterila in afara unei metodologii si unei teorii corespunzatoare.

In stiintele socioumane analiza continutului reprezinta un set de tehnici de cercetare cantitativ - calitativa a comunicarii verbale si nonverbale, in scopul identificarii si descrierii obiective si sistematice a continutului manifest si - sau latent, pentru a trage concluzii privind individul si societatea sau comunicarea insasi, ca proces de interactiune sociala. "Ideea de baza [in analiza continutului simbolic al oricarei comunicari] este de a reduce intregul continut al comunicarii (de exemplu, toate cuvintele sau toate imaginile vizuale) la un set de categorii care reprezinta anumite caracteristici de interes pentru cercetare" (Singleton, Jr. et al.,1988). Utilizarea tehnicii analizei continutului presupune determinarea unitatilor de inregistrare, de context si de numarare. De asemenea, trebuie stabilita schema categoriilor de analiza.

Unitataea de inregistrare, acea parte din comunicare ce urmeaza a fi caracterizata si introdusa intr-una din categoriile schemei de analiza, variaza in functie de obiectul cercetarii, de nivelul de profunzime a analizei, de tipul si posibilitataile materiale de care dispunem.

De cele mai multe ori, tema - o asertiune despre un anumit subiect - reprezinta unitatea de inregistrare cea mai convenabila. Stabilind tema ca unitatae de inregistrare, prin analiza continutului parcurgem drumul invers al activitatii de redactare. Cum procedam cand avem de elaborat un material (studiu, dare de seama, articol de presa etc.) intocmim o lista de probleme, un punctaj, care sa acopere subiectul pus in discutie. Selectam problemele esentiale si le grupam pe anumite teme. Fiecare problema este tratata separat si apoi este integrata temei, facandus-se raportarile si legaturile cuvenite. Can facem analiza textului astfel elaborat, incerca, sa identificam temele, sa le separam si apoi sa le caracterizam cantitativ si calitataiv.

Obstacolul principal in utilizarea temei ca unitate de inregistrare, apreciaza Ole R. Holsti (1969), bine cunoscut analist si metodolog al analizei continutului, il constituie timpul consumat pentru codificare, pentru plasarea temelor in categoriile stabilite. Ole R. Holsti atrage atentia asupra faptului ca celelealte unitati de inregistrare (propozitia, fraza, paragraful), desi usor de reperat impun transformarea lor in unitati tematice, ceea ce ridica serioase probleme in ordinea fidelitatii analizei continutului. O propozitie - si cu atat mai mult o fraza sau un paragraf - poate cuprinde mai multe teme. Transformarea "unitatilor gramaticale" in "unitati tematice" este indispensabila in analiza de continut evaluativa.

In fine, in legatura cu unitatile de inregistrare mai trebuie precizat ca fraza, paragraful si chiar itemul (articolul de presa in intregime, filmul, nuvela, romanul etc.) - asa cum s-a aratat - un constituie unitati de inregistrare pe de-a-intregul satisfacatoare.

Alegerea unitatii de inregistrare are consecinte directe in analiza continutului. S-a stabilit ca unitatile de inregistrare mai reduse ca intindere permit sesizarea cu mai multa finete a modificarilor survenite in continutul comunicarii.

Ca unitatae de inregistrare, in principal, voi folosi tema abordata de articolele economice din cele patru cotidiane, Adevarul, Evenimentul Zilei, Jurnalul National si Romania Libera, pe care le-am cuantificat conform definitiilor economice ale termenilor folositi. In mod secundar, ca unitate de inregistrare, voi folosi articolul, timpul de articol si piata analizata.

Unitataea de context reprezinta acel segment al comunicarii care permite a se vedea daca unitatea de inregistrare are orientare pozitiva, negativa sau neutra. Marimea unitatii de context este conditionata de marimea unitatii de inregistrare, putand fi mai mare sau cel putin egala cu ea. Daca, de exemplu, luam ca unitate de inregistrare cuvantul, unitataea de context va fi propozitia, fraza sau paragraful. Daca fraza constituie unitataea de inregistrare, atunci paragraful sau tema devin unitati de context. Desi greu cuantificabile, unitatile de context ne ajuta sa caracterizam mai corect unitatile de inregistrare. Un este totuna daca intr-un raport, dare de seama sau intr-un material de sinteza o apreciere critica (propozitie) se face intr-un paragraf care subliniaza rezultate in ansamblu pozitive sau in contextul unor constatari critice.

Ca unitate de context folosita in cadrul acestei lucrari este articolul care en permite sa vedem daca tema are o orientare pozitiva, negativa sau neutra.

Unitataea de numarare are functie de cuantificare. Ea poate fi identica cu unitatea de inregistrare, dar in cele mai multe cazuri se prefera unitatile de numararae cu caracteristici fizice evidente (lungimea, suprafata, durata de timp). In afara cuvantului, propozitiei, frazei, paragrafului, articolului, a nuvelei, romanului, filmului etc, ca unitati de numararae se utilizeaza frecvent unitatile tipografice si centimetrul (pentru stabilirea lungimii randurilor) cm patrati si coloana (pentru analiza presei scrise); randul si pagina (pentru alte publicatii); minutul si ora (pentru analiza continutului emisiunilor radio si tv, a filmelor sau discursurilor politice).

Determinarea cantitativa a continutului comunicarii constituie o caracteristica definitorie pentru analiza continutului.

Ca unitati de numarare folosite de mine in aceasta lucrare pot aminti, pe langa articol si tema, suprafata articolului, piata analizata, tipul articolului.

Continuturile comunicarii (unitatile de inregistrare) urmeaza a fi clasificate, introduse in rubrici sau clase (categorii) relevante pentru verificarea ipotezelor cercetarii. Stabilirea sistemului de categorii decurge in mod logic din ipotezele ce trebuie testate. Cand un sunt utilizate " categorii standard", analistul procedeaza prin " incercare si eroare", creand o schema de categorii originala. In prezent, se discuta - mai mult cu argumente luate din cercetarile empirice, decat dintr-o perspectiva metodologica autentica - avantajele standardizarii in analiza continutului. Fara indoiala ca preluarea unor scheme de categorii indelung verificate in cercetarile anterioare reduce timpul necesar analizei si deci costul ei. De asemenea, apelul la "categoriile standard" permite comaparativitatea si cumulativitatea rezultataelor. Ori de cate ori avem la dispozitie scheme standard, va trebui sa le verificam si in cazul adecvarii lor la obiectivele cercetarii, sa le folosim, chiar daca prin aceasta originalitatea studiului are de suferit din punct de vedere metodologic.

Utilizarea schemei de categorii presupune insa doua lucruri: categoriile sa fie exclusive, adica nicio unitatae de inregistrare sa un poata fi introdusa in mai mult de o singura categorie; categoriile sa fie exhaustive, adica toate unitatile de inregistrare sa poata fi introduse intr-una din categorii si doar intr-una singura. Se mai adauga o cerinta: categoriile sa fie clar formulate, astfel incat analistii sa poata codifica usor mesajul comunicarii. Referitor la categoriile analizei continutului, Ole R. Holst afirma ca ele trebuie sa reflecte scopurile cercetarii, sa fie exclus si mutual exclusive (precise, lipsite de ambiguitate) independente si sa derive dintr-un singur principiu de clasificare.

Etapele analizei de continut

Aplicarea tehniciii analizei continutului, ca orice alt proces de cercetare stiintifica, se desfasoara in etape.

Un orice problema de cercetare reclama aplicarea ehnicii analizei continutului. Uneori sunt suficiente lectura atenta a dcoumentelor oficiale sau neoficiale si extragerea ideilor esentiale sau prezentarea lor in rezumat. Orice cercetare sociologica uzinala are la baza studiul aprofundat al regulamentelor de ordine interioara, dar aceasta un presupune folosirea tehnicii analizei continutului.

Pana in prezent tehnica analizei contimutului a fost aplicata cu succes, in primulr rand pentru stabilirea caracteristicilor mesajului, pentru identificarea determinantelor si cunoasterea efectelor comunicarii.

Tema de cercetare se refera la temele abordate de cotidianele din Romania. Aceasta pleaca de la ipoteza ca taxele sunt temele care sunt abordate in proportia cea mai mare in articolele economice din cadrul cotidianelor. Pe de alta parte vreau sa cercetez daca stirea reprezinta cel maid es utilizat gen jurnalistic folosit pentru a relata informatia economica in publicatia de tip cotidian. In al treilea rand vreau sa vad daca piata financiara este abordata cel mai mult in totalul articolelor economice publicate.

In functie de problema cercetata, de extinderea pe care intentionam sa o dam studiului, de timpul pe care il avem la disozitie, de posibilitatile tehnice si materiale de care dispunem, materialul (textele, filmele, benzile imprimate etc.) supus analizei continutului poate fi mai redus sau mai extins.

Pentru rezolvarea temei de cercetare am monitorizat patru cotidiane nationale, cele mai importante, cu un tiraj mai mare de 75.000 exemplare. Asa cum am demonstrat si in capitolul anterior, cele patru cotidiane alese, Adevarul, Evenimentul Zilei, Jurnalul National, Romania Libera sunt cele mai reprezentative pentru aceasta cercetare, deoarece, pe de o parte au un tiraj de peste 75.000 exemplare, in urma realizarii Studiului National al Audientei a reiesit ca ele sunt citite de peste de 650 de persoane dintr-un esantion de 16.520 de persoane intervievate. Cele patru cotidiane sunt singurele care au ca subiecte ale articolelor subiecte diverse, de interes national si general, printre care si subiecte cu tematica economica. Pe de alta parte cititorul efectiv al celor patru cotidiane are un portret robot destul de asemanator, deci putem spune ca se adreseaza aceluiasi public. Aceste date au fost prezentate si in capitolul anterior, rezervat descriereii cotidianelor si au rezultata tot in urma cercetarii realizate in cadrul Studiului National al audientei.

In plus, numarul de cititori inregistrati efectiv arata si gradul de cunoastere al cotidianului, astfel Adevarul, Evenimentul Zilei, Jurnalul National, Romania Libera pot fi considerate ziare de prestigiu, fiind cunoscute de oameni si de-a lungul timpului aratand ceea ce pot sa faca in domeniul publicitsic, rezistand pe o piata mass media destul de incarcata.

Un prim pas in stabilirea materialului pentru analiza il reprezinta deci selectarea surselor de comunicare. Din multitudinea surselor de informare, cercetatorul trebuie sa aleaga in acea clasa de documente care este cea mai relevanta pentru tema de studiu. In luarea deciziei, cand este vorba de analiza prsei spre exemplu, trebuie sa se tina seama, in primul rand, de prestigiul ziarului, revistei, postului de radio sau tv.

O data luata decizia de a retine pentru analiza doar o anumita clasa de documente se trece la esantionarea documentelor (a textelor). Prin esantionarea materialelor ce urmeaza a fi analizate se obtine o reducere considerabila a volumului de munca impus de analiza continutului.

Ca si esantion al cercetarii am folosit numerele aparute in luna decembrie. Astfel s-au luat in calcul patru saptamani si in urma analizei au reiesit 900 de articole cu informatii economice.

Procedee de analiza a continutului

Dezvoltarea tehnicii analizei continutului ofera in prezent un larg evantai de procedee, incepand cu analiza de frecventa si terminand cu analiza computerizata a continutului. Alegerea unui procedeu sau al altuia impune moduri specifice de determinare a unitatilor analizei continutului. Pe de alta parte, alegerea procedeului de analiza este in fucnctie de tema de cercetare si de materialul ce urmeaza a fi supus analizei.

Analiza frecventelor reprezinta procedeul clasic al analizei continutului. Ea consta in determinarea numarului de aparitii ale unitatilor de inregistrare in sistemul categoriilor de analiza. De exemplu, se numara cuvintele afectogene care apar intr-un discurs sau cuvintele dificile, se identifica citatele dintr-un text si se compara frecventa lor intr-un alt text. Cand unitatea de inregistrare este tema, se determina prezenta unei anumite teme intr-un material dat.

Analiza tendintei porneste de la analiza frecventelor, urmarind sa puna in evidenta, in cadrul comunicarii, orientarea (atitudinea) pozitiva, neutra sau negativa a emitatorului fata de o persoana, o idee, un fpt social, un eveniment istoric. Ca si in cazul analizelor frecventelor se incepe prin identificarea temelor. Fiecare tema fiind clasificata dupa pozitia pozitiva, neutra sau negativa exprimata. Intr-un material de propaganda (o brosura, un film, etc.) un intreg continutul se refera la obiectivul propus: influentarea intr-un anumit sens al publicului. Din continutul total sunt reperate unitatile continutului in legatura cu tema propagandei. Se calculeaza frecventa unitatilor in legatura cu tema si se raporteaza la numarul lor total.

Spatiul public si mass-media (functii, roluri, efecte)

Dupa cum am aratat, spatiul public este o forma de mediere intre stat si societatea civila. Acest spatiu al dezbaterii necesita medierea mijloacelor de comunicare. Habermas da o noua definitie a spatiului public ca insemnand "conditiile de comunicare prin intermediul carora pot fi realizate formarea discursiva a opiniei si vointa unui public alcatuit din cetateni" (I. Pailliart, 2002, p.124).

Acest nou actor mediatic permite accesul multimilor la informatie, foloseste un limbaj acceptabil publicului larg si ex prima puncte de vedere adesea opuse pozitiei adoptatae de catre detinatorii puterii. El se prezinta ca un supraveghetor al activitatii puterii si a functionarii sistemului politic. Astfel, presa devine a patra putere, separandu-se de celelelate puteri si oferind posibilitatea acestora la cuvant si imagine publica.

Misiunea presei este, intr-o forma metaforica, de "caine de paza" al publicului impotriva puterii, ea vorbeste in numele celor fara putere, al categoriilor defavorizate. Misiunea presei este de a scoate la iveala erorile institutiilor Puterii. Presa actioneaza in numele publicului, are o responsabilitate publica (M. Coman, 2004, p. 175).

un se poate contesat faptul ca presa raspunde unor nevoi si aspiratii, carte sau incerte, ale indivizilor si colectivitatilor si ca simultan ea exercita o seama de influente asupra vietii sociale, modificand actiunile indivizilor si grupurilor din care acestia fac parte. Functia de informare a presei are trei sintagme diferite: publicul este informat drept urmare a activitatii presei (functie); misiunea presei este de a informa publicul (rol); prin informatiile distribuite, presa influenteaza gandirea si comportamentul publicului (efect) (M. Coman, 2004, p. 80).

Indivizii doresc sa stie ce se petrece in mediul lor imediat, in lumea in care traiesc iar mass-media satisfac aceste nevoi prin difuzarea de informatiii, astfel publicul este informat. Presei i se atribuie rol de informare, acest lucru este o obligatie a institutiilor mass-media indiferent de obstacolele intalnite. Mass-media are rolul de a supraveghea mediul inconjurator, de a prezenta o imagine despre lume, de a transmite o cultura, de a se constitui intr-o tribuna de dezbateri, de a promova consumul si de a stimula distractia.

Oamenii evalueaza, pe baza informatiilor primite din mass-media importanta evenimentelor in care ar putea fi implicati in mod direct, anticipeaza unele tendinte ale vietii sociale sau politice si iau anumite decizii. O data cu faptele prezentate, presa ofera si o interpretare a lor, le pune intr-un anumit context si le interpreteaza.

Consumand produsele mass-media, milioanele de oameni sunt expusi constant acelorasi mesaje, astfel ajung sa impartaseasca aceleasi valori si reprezentari culturale, sa posede cunostinete asemantoare, sa gandeasca prin acele informatii, idei si simboluri asemanatoare. Astfel, mass-media leaga oameni de diferite culturi prin intermediul informatiei.

Prin continuturile distribuite de mass-media circula si se fixeaza normele de comportament general acceptate intr-o societate, modele pe care o comunitate le considera a fi "demne de urmat".

In societatea moderna, pe masura ce timpul alocat muncii a scazut, categorii tot mai largi ale populatiei folosesc mass-media pentru ocuparea timpului liber. Consumul de divertisment un raspunde doar nevoii de relaxare, el incearca sa satisfaca si nevoia individului de a scapa de sub presiunea cotidiana, de a evada intr-o lume imaginara (ibidem 2004, p. 97). Intr-o lume moderna si complexa presa se poate dezvolta indeplinind simultan mai multe roluri.

Conform conceptiei liberale, drepturile individului sunt sacre. Omul este considerat detinatorul unor "drepturi naturale", iar fericirea si binele reprezinta valorile supreme si scopuri ultime. La randul lor, institutiile puterii sunt obligate sa respecte drepturi si aspiratii ale individului si sa lucreze pentru satisfacerea lor. Ele vor fi supuse judecatii acestuia in caz de esec si prin sistemul alegerilor, vor fi schimbate ori ameliorate.

Indivizii trebuie sa cunoasca "adevarul" pentru ca ei sa poata dezbate si lua decizii corecte. Din perspectiva teoriei liberale, adevaruls e obtine prin confruntarea libera a ideilor si opiniilor iar singura in masura sa-si asume si sa duca la bun sfarsit aceasta misiune este presa. Ca sa permita circulatia corecta a ideilor si informatiilor, presa trebuie sa fie libera de orice constrangere a partilor implicate, a reprezentantilor politici si ai puterii administrative. Ea trebuie sa fie o intreprindere economica stabila, plasata in afara campului de putere si de influenta a politicului. Liberatatea presei depinde acum de proprietatea privata asupra mijloacelor de comunicare.

"Conform doctrinei liberale, presa un contribuie numai la circulatia ideilor si a informatiilor, ci si la controlarea instantelor puterii. Deorece indivizii un pot urmari permanent actiunile instantelor politice si adminstrative, ei "transfera" aceste atributii unei alte instante: mass-media" (M. Coman, 2004, p. 110). Aceasta va supraveghea, in interesul cetateanului, activitataea Puterii observand nereguli, va aduce la cunostinta publicului aceste nereguli, ducand la nasterea unei opinii publice defavorabile si va permite exercitarea unor presiuni asupra puterii. Astfel, prin puterea ei de a mobiliza masele, prin capacitataea sa de a informa, ea se manifesta ca o "a patra putere".

Actiunea presei este una indirecta, ea distribuie informatii si idei despre felul in care isi exercita mandatul celelalte puteri, formeaza o opinie publica, mobilizeaza indivizii in favoarea unei cauze. La randul lor, cetatenii, prin presiunile pe care le exercita supra factorilor politici si legislativi, obtin modificarea atitudinii, a comportamentului celorlalte puteri.

Inevitabil, presa exercita o actiune educativa, informand publicul, contribuie la formarea unei constiinte civice si la formarea "cetateanului" fara de care viata democratica este imposibila (ibidem, 2004, p. 111). Presa isi alcatuieste mesajele in functie de dorintele publicului iar in felul acesta continutul presei se orienteaza spre ceea ce "face placere" publicului, adica, spre divertisment.

Sistemul comunicarii de masa s-a manifestat permanent ca un actor activ al socialului inca de cand s-a impus ca o componenta esentiala a lumii moderne. Mass-media fac parte din viata noastra cotidiana si ne insotesc pe parcursul vietii.

Dupa Denis McQuail, mass -media poate actiona asupra indivizilor, grupurilor, institutiilor, intregii societati. In acelasi timp ele pot afecta personalitataea indivizilor, pot schimba imaginea despre lumea inconjuratoare, pot modifica atitudini si sentimente. Aceste schimbari pot fi dorite sau nedorite, controlate sau necontrolate.

Studii consacrate influentei mass-media au dovedit ca mesajele presei un ajung imediat la individ, ca ele un patrund in gandirea oamenilor fara a intampina o rezistenta critica si ca, in loc sa modifice atitudinile, din contra, solidifica si confirma convingerile preexistente. In societataea moderna, presa reprezinta mijlocul de comunicare sociala dominanata, revarsand asupra indivizilor si colectivitatilor un flux continuu de date, fapte si idei.

O data cu informatiile transmise, jurnalistii prospun si semnificatii, formand o anumita imagine despre lume. Mass-media influenteaza modul de gandire al indivizilor si al colectivitatilor, ea functioneaza in calitatae de "creatoare de agenda", intocmeste o "ordine de zi". Lansata in 1972 de cercetatorii americani, aceatsa ipoteza poarta numele de "agenda setting" (M. Coman, 2004, p. 137).

Acest model al agendei arata cum informatiile prezentate de mass-media indreapta atentia publicului spre anumite subiecte (si consecinta ar fi dezbaterea lor frecventa in spatiul public), neglijand altele. B. Chohen afirma: "Poate ca presa un are succes in a le spune oamenilor ce sa gandeasca, dar ea reuseste splendid in a le spune oamenilor despre ce sa gandeasca" (ibidem, 2004, p. 138). Deci media un reusesc sa influenteze pe oameni sa adopte un anumit punct de vedere, ci doar poate sa-i determine sa considere unele subiecte ca fiind mai importante decat altele. Astfel, ordinea de zi a media a devenit ordinea de zi a publicului.

Publicul acorda credit presei si crede ca ceea ce primeste ca subiecte de maxim interes sunt probleme importante pentru viata lor sociala. De multe ori profesionistii din media sunt influentatai de ceea ce se petrece in celelalte publicatii, atentia lor fiind distrasa de la ceea ce se petrece in lumea inconjuratoare. Astfel, imediat ce un ziar sau post de televiziune trateaza un subiect, toti ceilalalti jurnalistis e reped asupra temei respective. Urmarea este ca, in toate media, apar aceleasi subiecte, aceiasi protagonisti si uneori aceleasi idei. Asaltat din toate partile de aceleasi msaje, publicul crede ca presa transmite ceva cu adevarat important, modelandu-le si viziunile despre lume sub presiunea facuta de media. Aducerea unei probeleme in atentia publicului vizeaza transformarea preocuparilor si comportamentelor particulare in probleme publice, cu scopul de ale inscrie in agenda politica.

Cercetarile in acest domeniu au relevat faptul ca mass-media influenteaza agenda publica in mod direct, prin aducerea in atentia publicului intr-un flux continuu a anumitor probleme. Agenda publica, la randul ei, influenteaza agenda politica prin faptul ca politicenii incearca sa se supuna cerintelor alegatorilor. Agenda media influenteaza si ea direct agenda politica prin faptul ca este luata d epoliticieni drept ghid ce reflecta opinia publica. In unele cazuri, agenda politica influeneteaza puternic si direct agenda media care este la randul ei direct influentata de evenimentele din lumea reala.

Evenimetul de presa

Conform lui J. J. Van Cuilenburg, un eveniment devine stire doar daca reprterii si editorii hotarasc sa-l extraga din cotidian si sa-l valorifice prin publicare, influentand astfel perceptia oamenilor asupra realitatii.

Evenimentul pe care jurnalistul il relateaza publicului reprezinta materia textului jurnalistic. Un tot ceea ce se intampla in realitataea inconjuratoare este tratat ca eveniment de interes pentru presa.

In sistemul de selectare a faptelor cu valoare informativa, de interes pentru un public potential, jurnalistii utilizeaza un sistem de criterii care ii ajuta la identificarea valorilor care confera unui fapt semnificatie jurnalistica (L. Rosca, 2006, p. 114).

Cercetarile despre selectivitatea mediatica presupun dihotomia individ - institutie. Influentelor cu carcter personal, convingeri, atitusini ale jurnalistului aflat in actiune in momentul operarii selectiei, i se adauga influenta normelor, formei de organizare a institutiei de presa ce restrang libertataea individului.

Un alt factor decisiv in selectarea si transformarea informatiilor in stiri il reprezinta sursele. Accesibilitataea surselor joaca un rol decisiv, sursele oficiale fiind cele mai de incredere, si deci cele mai cautate (J. J. Van Cuilenburg, p. 186).

Kleinnijenhui defineste patru criterii ale procesului de selectie: politica redactioanala, repertoriul tematic, concurenta intramediatica si procesul de tip jurnalistic al informatiei. Cand se stabileste sumarul publicatiei se iau in considerare caracterististicile si asteptarile publicului tinta, dar si cele de ordin tehnic, spatiul sau timpul disponibil pentru publicare, influenta actorilor asupra formei finale a informatiei ce implica, fluzul informational al mass-media concurente si procesul de colecatre si ambalare a informatiei (J. J Van Cuilenburg, p. 193).

Proprietarii mass-media impun politica editoriala, despre ce si cum anume sa se scrie, cumparatoriid e spatiu publicitar influenteaza de asemenea subiectele si modul de abordare. Jurnalistii, desi obligati la obiectivitate prin natura profesiei sunt involuntari influentati in modul de selectare si abordare a informatiei, de propriile opinii, atitudini, referinte politice. Cu toate acestea, ceea ce este publicat in presa stabileste "agenda zilei", dand valoare anumitor subiecte si actori in detrimentul altora tocmai prin acest sistem de selectare a informatiilor.

In societataea moderna, mijloacele de comunicare in masa isi asuma un rol important in organziarea dezbaterii publice, cu atat mai mult cu cat ele dispun si de modalitatile tehnice necesare difuzarii dezbaterilor la niveld e masa. Fabricarea de catre mass-media a unor evenimente de interes public are efect asupra functionarii mijloacelor de comunicare in masa, dar si asupra evolutiei comunicarii sociale si politice in societate (L. Rosca, 2006, p. 129).

Mass-media insemana actualitate, progres, ea este responsabila in mare parte pentru evolutia unei societati. Presa creaza si urmareste teme dominante cum este si cazul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, creditand cu valoare de stire orice informatie legata de acest subiect.