STRUCTURA SISTEMULUI FINANCIAR - MONETAR INTERNATIONAL

STRUCTURA SISTEMULUI FINANCIAR -     MONETAR INTERNATIONAL

Aparitia banilor sub forma de monede,pe o anumita treapta a dezvoltarii societatii omenesti,a determinat o sporire cantitativa a schimburilor si o diversificare a marfurilor destinate acestuia.La inceput circulatia monedelor se desfasura in cadrul unei arii geografice mai largi,dar odata cu aparitia si dezvoltarea statelor,acestea si-au batut propriile monede a caror sfera de circulatie era restransa,de regula la teritoriul acestora.Existenta monedei si circulatia acesteia pe teritoriul unui stat a dus la aparitia sistemelor monetare nationale,care reprezinta ansamblul normelor si institutiilor care reglementeaza si organizeaza reletiile banesti interne.Practica reglementarii exclusive a relatiilor banesti de catre statul pe teritoriul caruia acestea se desfasoara a devenit o norma cu caracter cutumiar¹.

Dezvoltarea schimburiloe eonomice internationale a dus la cresterea interdependentei economiilor nationale,astfel incat politica monetara a unui stat are incidente directe si indirecte asupra altui stat.Schimburile internationale presupun si existenta unui instrument de masurare a valorii,de rezerva si de circulatie recunoscuta si acceptata de toti partenerii.

Pana la inceputul primului razboi mondial,cand la baza sistemelor monetare internationale se afla etalonul aur,acesta a asigurat legatura spontana dintre sistemele nationale,platile internationale facandu-se fara a se simti nevoia unei reglementari distincte.Astfel,o moneda nationala putea fi convertita in mod liber intr-o alta moneda nationala pa baza unei paritati determinata ca raport intre continuturile legale in aur ale acestor monede.

In acest sistem aurul a devenit,dupa cum afirma Keynes, "monarhul absolut" al sistemului monatar international,inlocuind cu succes lipsa unei monede internationale.

Etalonul aur poate fi considerat inceputul sistemulului monetar international,deoarece,atunci cand fiecare moneda este definita prin valoarea sa in aur,toate monedele sunt legate intr-un sistem cu curs de schimb fix.

In conditiile in care aurul este considerat banul universal,in perioada etalonului aur,dezechilibrul balantei de plati poate fi remediat in functie de excedentul sau deficitul acestuia.In cazul unui deficit al balantei de plati,o tara se va gasi in situatia unei pierderi nete de aur,aceasta reducandu-i masa monetara cu influiente in acelasi sens asupra preturilor¹.Invers cand o tara inregistreaza un excedent al balantei,se va

afla in situatie unui aflux de aur si implicit o crestere a masai sale monetare,cu influiente de crestere a preturilor.Cu o forma de autoregleare,scaderea preturilor in cazul tarii cu balanta deficitara va conduce la cresterea exporturilor nete (balanta comerciala excedentara),iar cresterea preturilor in cazul tarii cu balanta excedentara va duce la reducerea exporturilor nete (balanta comerciala deficitara),ceea ce va conduce intr-o economie perfecta la refacerea echilibrului balantelor de plati externe.

In practica insa,fluxurile reala ale aurului nu au fost singurele sau in mod necesarcele mai importante mijloace de reglementare a datoriilor internationale ale statelor in aceasta perioada.

Aceasta era perioada in care Londra era considerata centrul financiar al lumii,iar Anglia liderul mondial in comert si sursa principala de capital financial,lira sterlina servind,de asemenea,ca moneda universala.Preturile in comertul universal erau exprimate in mod curent in lire aterline,fie ca aceste relatii comerciale priveau sau nu teritoriul imperiului britanic.

Perioada etalonului - aur poate fi considerata ca fiind epoca de aur a progresului economic.S-au auzit mereu,si se aud deseori argumente in sprijinul intoarcerii la asa zisul "ban greu",respectiv le etalonul - aur,argumentele bazandu-se in special pe stabilitatea si autoreglarea preturilor,cresterea economica si cresterea comertului mondial din aceasta perioada.Au existat si alte opinii care sustineau ca dezvoltarea economica si stabilitatea economiei mondiale din perioada etalonului - aur nu s-a datorat in mod necesar acestuia,ci mai degraba este un rezultat al inexistentei socurilor determinate de razboaie.

Dar totusi trebuie sa recunoastem ca dezvoltarea comertului mondial a fost incurajata de lagatura sistematica si de stabilitatea naturala a preturilor realizata de acest sistem.In sistemul monedelor convertibile in aur,emisiunile de masa monetara sunt constranse de cresterea fizica a stocului de aur.Atat timp cat stocul de aur crestea in mod lent si constant,preturile urmau aceeasi tendinta.Noile descoperiri de zacaminte de aur generau uneori salturi discontinue in nivelul preturilor,dar in general,perioada etalonului - aur a fost marcata de o stabilitate a stocului de aur si implicit a preturilor.

Primul razboi mondial a insemnat sfarsitul etalonului - aur.Finantele statelor implicate in razboi au fost puse in slujba efortului de razboi,iar relatiile financiare internationale au devenit incordate deoarece,comercianti trebuiau sa ia in considerare posibilitatea ca tarile implicate sa suspende fluxurile internationale de capital.La inceputul razboiului,atat atitudinea patriotica a fiecarui cetatean al tarilor beligerante,cat si restrictiile impuse de lege,au dus la stoparea fluxurilor private de aur.Astfel,in timp de razboi,finantarea acestuia impunea natiunilor beligerante o[GIB1]  administrare foarte atenta a rezervelor internationale,exporturile private de aur fiind considerate ca anti economice.Guvernele au incurajat si uneori au si obligat detinatorii privati de aur si valute straine sa le vanda statului pentru sprijinirea efortului de razboi.

In aceasta perioada o mare parte din Europa a experimentat rapid fenomenul inflationist atat pe perioada razboiului cat si in perioada imediat urmatoare,cea ce a facut practic imposibil o restaurare a etalonului - aur la vechile valori de schimb.Statele Unite ale Americii care au suferit un proces inflationist mult mai redus,si a beneficiat financiar de pe urma razboiului s-a intors la etalonul - aur in iunie 1919.

Razboiul a dus la sfarsitul dominatiei financiare a Marii Britanii,Statele Unite ale Americii ridicansu-se la statutul de lider financiar si bancar.Astfel,in anii imediat urmatori razboiului,lira sterlina engleza a fluctuat liber fata de dolarul american luand in considerare paritatea puterii de cumparare.Printr-un effort mai mult de mandrie decat economic,in anul 1925 Marea Britanie s-a intors la etalonul - aur,luand in calcul lira sterlina la paritatea aurului dinainte de razboi,chiar daca preturile crescusera semnificativ fata de perioada antebelica.Supraevaluarea lirei sterline a afectat exporturile si a dus la deflatia salariilor si a preturilor,astfel ca in anul 1931,lira sterlina a fost declarata neconvertibila,datorita golului survenit in rezervele de aur ale Marii Britanii,ca urmare a unei cereri considerabile de convertire a lirelor in aur.Acesta a insemnat sfarsitul scurtei reveniri la etalonul - aur in Anglia,atentia indreptandu-se catre dolarul american.Un gol in rexervele de aur ale Statelor Unite ale Americii,la sfarsitul anului 1931,a dus la o scadere cu 15% in randul detinatorilor de aur american,ceea ce a condus putin mai tarziu,in anul 1933,la abandonarea etalonului - aur si de catre aceasta tara.

Anii Marii crize economice - 1933,au fost caracterizati printr-o admosfera conflictuala in domeniul relatiilor financiare si monetare internationale.In incercarea uneori disperata de a stimula economiile nationale prin impulsionarea exporturilor,majoritatea tarilor si-au devalorizat monedele nationale,anulandu-si reciproc efectele.Guvernele au recurs si la controlul valutar,in scopul de a influenta importurile si a controla incasarile din import in ideea relansarii economiilor nationale.

Intre cele doua razboaie mondiale,ca urmare a adoptarii de catre unele state a etalonului aur - devize,au aparut in rezervele monetare internationale ale statelor alaturi de aur si devize cu caracter international,indeosebi lire sterline,franci francezi,dolari etc.Cursul valutelor nationale fata de aceste valute cu corculatie internationala,care uneori isi disputau intaietatea,era stabilit pe piata in functie de cerere si oferta.Aceste valute,denumite conventional,valute de rezerva,reflectau situatia economica si politica din tarile emitente si au transpus pe plan international toate framantarile din cadrul acestor economii.Ca urmare,perioada interbelica a fost

marcata profund de o serie de fenomene negative,culminand asa cum am aratat,cu marea criza din anii 1929 - 1933.

Aceasta evolutie a sistemelor monetare nationale a determinat necesitatea ordonarii platilor internationale prin crearea unui sistem monetar international conventional.

Sistemul monetar internationla poate fi definit ca ansamblu de reguli si aranjamenteinternationale instituite de catre state si organisme internationale avand ca scop prevenirea crizelor monetare,iar in cazul in care acestea se produc remedierea lor.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial sa pus cu si mai mare stringenta definirea si construirea din punct de vedere juridic a Sistemului monetar international.

Astfel,la 22 iulie 1944,reprezentantii a 44 de state,care,intruniti intr-o localitate,Bretton Woods - statul New Hampshire,din cel mai puternic stat al lumii din punct de vedere militar,economic si financiar,intiund sfarsitul apropiat al celui de-al doilea razboi mondial,au reflectat asupra viitorului economic in general,si monetar in special al omenirii.Statele participante la Conferinta Monetara si Financiara de aici au reprezentat o minoritate fata de multimea statelor care formau geografia politica de atunci.Dintre acestea numai 8 reprezentau Africa,Asia,Orientul Mijlociu si cel putin de 30 erau state in curs de dezvoltare,dar toate doreau sa realizeze o cooperare intre tarile lumii in vederea obtinerii unei stabilitati economice,financiare si monetare.

Tarile participante au pus bazele unui nou sistem international menit sa-l inlocuiasca pe cel vechi care se dovedise a fi incapabil sa asigure ordinea monetara mondiala.

Conferinta monetara de la Bretton Woods din anul 1944 a reprezentat un pas hotarator in formarea si functionarea unui Sistem monetar international,acesta facilitand crearea unui mecanism efectiv de decontari multilaterale.S-au liberalizat intr-o masura insemnata miscarile de capital,s-au asigurat pentru un timp mijloacele de plate si de credit,facilitandu-se pe aceasta baza dezvoltarea economica in tarile participante precum si a schimburilor comerciale internationale.

Rolul principal in cadrul sistemului international este detinut de Fondul Monetar International,deoarece in acordul incheiat a existat precizarea ca o tara nu poate deveni membra a Bancii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare (B.I.R.D.) atat timp cat nu este membra a F.M.I.In conformitate cu acordul de la Bretton Woods,F.M.I. trebuie sa inceapa activitatea cand un numar suficient de guverne semnatare ar fi ratificat,conform legii fiecarei tarii,obligatiile de membru.De asemenea,pentru ca F.M.I. sa-si inceapa activitatea,era nevoie de acordul unui numar de tari ale caror cote de participare la capitalul fondului sa insumeze cel putin 65% din acesta.Aceasta cerinta a fost realizata la 27 decembrie 1945,cand statutul fondului a fost semnat si ratificat de 29 de guverne totalizand 80% din cotele parti,ceea ce a permis intrarea in vigoare a acordului F.M.I.

Activitatea oficiala a Fondului Monetar International a inceput la 1 martie 1947 si primul sau exercitiu financiar s-a incheiat la 30 iunie 1947.

La data de 15 noiembrie 1947,Fondul Monetar International a obtinut statutul de institutie specializata a Organizatiei Natiunilor Unite (O.N.U.),dupa ce Adunarea generala a aprobat acordul incheiat de Consiliul Economic si Social (ECOSOC) cu F.M.I. in comformitate cu articolul 57 si 63 din Cartea Natiunilor Unite.Ca institutie

specializata a sa,O.N.U. coordoneaza actiunile F.M.I. prin consultari si recomandari,dar nu poate interveni in mod direct in activitatea acestuia.

Sub egida O.N.U.au fost organizate si alte institutii internationale cu atributii financiar - monetare pe langa Fondul Monetar International,precum B.I.R.D.,Acordul General pentru Tarife si Comert (G.A.T.T.) etc.

Acordurile incheiate prevedeau ca fiecare tara sa-si fixeze o valoare paritara a monedei nationale in raport cu aurul.Dolarul a capatat rolul de valuta cheie in cadrul sistemului monetar,un dolar american fiind definit ca fiind egal cu 1/35 de uncii aur fin.

Cum fiecare valuta a fost definita prin valoarea sa in aur,toate valutele au fost legate printr-un sistemde cursuri fixe,fiecare tara semnatara angajandu-se sa mentina valoarea paritara a valutelor proprii in cadrul unei marje de 1% din paritate.

Diferitele banci centrale trebuie sa-si atinga acest tel prin cumpararea si vanzarea valutelor lor (de obicei in schimbul dolarului) pe piata valutara.Cand tara are dificultati in mentinerea valorii sale paritatea datorita dezechilibrului balantei de plati,ea poate apela la o noua institutie creata la Conferinta de la Bretton Woods - Fondul Monetar International.F.M.I. a fost creat in scopul coordonarii punerii in practica a sistemului monetar si pentru a acorda imprumuturi pe termen tarilor cu dificultati temporare ale balantei de plati.

Asemenea imprumuturi fac obiectul unor conditii impuse de F.M.I. legate de schimburi in politica economica interna a tarii respective,in scopul restaurarii echilibrului balantei de plati.In cazul unui dezechilibru fundamental,atunci cand problemele balantei de plati nu sunt de natura temporara,tarii in cauza I se permite sa-si dezvolte valuta,aceasta ducand la o permanenta schimbare in paritatea cursului de schimb.

Sistemul de la Bretton Woods,desi esentialmente bazat pe un curs de schimb fix,permitea schimbari in cursul de schimb atunci cand situatia economica impunea aceste schimbari.De fapt,sistemul poate fi mai bine descris ca pe un sistem "ajustabil fix".Sistemul poate fi descris si ca un sistem "etalon aur - devize" deoarece valuta cheie,dolarul,era convertibil in aur pentru detinatorii oficiali de dolari (cum ar fi bancile centrale si trezoreriile)¹.Sistemul a functionat bine in deceniul cinci si o parte din al saselea,pana cand dolarul american a marcat o criza ca urmare a repetatelor deficite ale balantei de plati ale Statelor Unite ale Americii.Rezultatul a fost ca marii detinatori straini de dolari au cerut transformarea acestora in aur,la paritatea de 1/35 de dolari uncia de aur fin,ceea ce a condus la o crestere a cererii de aur.Cooperarea la nivelul bancilor centrale in cadrul unui consortiu international al aurului a permis stabilizarea pretului aurului la un curs oficial,dar totusi se mentinea presiunea asupra acestiua atat timp cat Statele Unite nu-si echilibrau balanta de plati externe.Desi

problemele deficitului comercial al Statelor Unite vis-a vis de excedentul Japoniei si al tarilor europene putea fi remediat si prin revalorizarea yenului,marcii si francului care erau subevaluate,totusi,aceste tari sustineau ca Statele Unite aveau responsabilitatea reechilibrarii balantei de plati.

La conferinta monetara internationala din decembrie 1971,avand drept scop realinierea valorilor cursului de schimb ale principalelor valute,prin acordul Smithonian s-a prevazut o schimbare a valorii raportului dolar - aur de la 35 de dolari la 38,08 dolari/uncia de aur.Concomitent cu devalorizarea dolarului cu aproape 8%,tarile excedentare au realizat o revalorizare mult mai mare a valutelor lor.Dupa schimbarea intervenita in valorile oficiale ale valutelor,sistemul opera cu cursuri fixe,iar bancile centrale trebuiau sa cumpere si sa vanda propria valuta in scopul de a mentine cursul de schimb in cadrul marjei de 2,25% fata de paritatea oficiala.

Desi realinierea valorilor valutelor prevazute de acordul Smithonian permitea o amanare a crizei valutare,calmul a fost de scurta durata.

Fluxurile speculative de capital au inceput o presiune in sensul scaderii lirei sterline,astfel ca in iunie 1972,lira a inceput sa floteze conform conditiilor cererii si ofertei.Tarile care au inregistrat puternice infuziuni de capital speculativ,cum ar fi Germania si Elvetia,au trecut la aplicarea controlului prin lege pentru a stavilii viitoare miscari de capital spre tarile lor.Desi valoarea dolarului in aur a fost oficial schimbata,dolarul era in continuare neconvertibil in aur si astfel semnificatia majora a devalorizarii dolarului o reprezenta valoarea cursului de schimb a dolarului si nu miscarile oficiale de aur.

Fluxurile speculative de capital din 1972 si inceputul lui 1973 au dus la o noua devalorizare a dolarului in febroarie 1973,deoarece pretul oficial al unei uncii de aur a crescut de la 38 de dolari la 42,22 dolari.Totisi fluxurile speculative de capital au persistat dinspre valutele slabe catre cele puternice,in final,in martie 1973,principalele valute incep sa floteze liber.

Desi,sistemul cursurilor de schimb existent in aceasta perioada exista ca un sistem de cursuri flotante,acestea nu au fost determinate exclusiv pe baza fortelor libere ale pietei,adica pe baza cererii si ofertei.Sistemul pus in practica era cel mai bine descris ca un sistem al "cursurilor flotante controlate",deoarece bancile centrale interveneau,din cand in cand,pentru a mentine politica pe care o doreau legata de cursul de schimb.Asemenea flotari controlate nu existau in toate tarile si la toate valutele,asa cum si astazi,tarile practica diferite politici ale cursului valutar.Unele valute,cum ar fi dolarul,floteaza liber,in timp ce celelalte se mentin la o valoare fixa in raport cu o singura alta valuta (de obicei dolarul sau lira sterlina),iar altele sunt fixe in raport cu un cos compus din mai multe valute.Daca comertul nu este puternic

concentrat pe relatia cu Statele Unite,dar este in schimb diversificat cu alte tari,atunci apare ca avand mai mult sens legarea monedei nationale de o medie ponderata a unor valute straine decat de o singura valuta.

In deceniul sapte,dupa ce ani de-a randul lumea fusese suprasaturata cu dolari,a aparut o stare de dezaprobare fata de folosirea in continoare a dolarului ca rezerva si activ international dominant.Deoarece nici o alta tara nu a avut posibilitatea si nu a incurajat folosirea valutei sale drept rezerva internationala si deoarece aurul era considerat o alegere proasta,datorita costurilor ridicate si datorita cresterii necesitatii finantarii comertului mondial,Fondul Monetar International a emis o moneda de cont denumita Drepturi Speciale de Tragere (DST -uri).

De aceea unele tari au ales stabilitatea cursului monedelor nationale in functie de aceasta moneda de cont,DST.

Primele DST -uri au fost emise in 1970 si deoarece sunt presupuse a inlocui aurul,au fost numite de unii specilisti "hartie - aur".Valoarea DST -urilor se determina calculand media ponderata a valutelor tarilor membre ale Fondului Monetar International cu cel mai ridicat volum al exporturilor.Astfel DST -urile reflecta la un moment dat schimbarile in valoarea valutelor celor mai importante tati in comertul mondial.

Ca o replica la acest sistem,tarile europene grupate in Comunitatea Economica Europeana s-au reunit pentru a forma Sistemul Monetar European (S.M.E.),deoarece tarile respective sunt foarte interdependente si nu au dorit ca monedele lor sa floteze mult intre ele.Sistemul Monetar European este un sistem in care tarile membre mentin cursuri de schimb fixe intre ele,flotand in comun fata de celelalte monede din afara sistemului.

Alte tari au ales o cale de mijloc intre cursurile flotante si cele fixe.Sistemul cursurilor de schimb glisant presupune mentinerea unui curs de schimb fix pe perioade scurte si ajustarea sa la intervale regulate de timp pentru ca aceasta sa reflecte presiunea cererii si ofertei.

Inconvenientul principal al cursurilor flotante il constituie inconstanta,lipsa de stabilitate a cursurilor.Unii specialisti sunt de parere ca ar fi de preferat intoarcerea la etalonul - aur sau la alta forma de cursuri fixe,deoarece cursurile de schimb sunt mult prea sensibile in conditiile flotarii lobere.Nemultumirile legate de instabilitatea cursurilor apar de obicei in contextul paritatii puterii de cumparare.Media procentajului lunar al schimburilor in cursurile de schimb ale lirei,francului si marcii este de 1,5 pana la 6 ori mai ridicata decat madia procentajului absolut al schimbarilor indicelui preturilor activelor financiare,este mai important sa se compare schimbarile in cursurile de schimb cu cele ale preturilor altor active financiare,cum ar fi de exemplu preturile de piata ale actiunilor.S-a constatat ca,cursurile de schimb sunt mai putin instabile decat schimbarile medii in indicii pietei actiunilor din diferite tari.

Pe plan regional au fost infiintate in perioada urmatoare institutii financiare,bancare,economico - comerciale,concomitent cu acestea,o parte tot mai

mare din activitatile aparatului financiar bancar national repartitiei si fluxurilor monetare de pe piata externa.

Acest cadru institutional,precum si ansamblu de relatii cantitativ - calitative cu participantii la procesele economice din economia mondiala formeaza substanta Sistemului Monetar International,forma sub care a aparut aceasta categorie sistematica de generalizare a activitatii financiar - monetare internationale.

Amplificarea repartitiei de tip financiar si de credit a impus latura financiara a activitatii si a institutiilor cuprinse in S.M.I.,acesta devenind financiar - monetar.

Ca forma institutionala a actovotatii financiar monetare,Sistemul financiar - monetar international,devine responsabil pentru organizarea,conducerea, perfectionarea si diversificarea activitatii respective.

Sub aceasta forma,activitatea financiar - monetara se integreaza in sistemul economiei mondiale,indeplinind cantitativ si calitativ cerintele economiei respective aflate in starile dinamice de tip economic.Aceste cerinte se pot caracteriza pe baza urmatoarelor elemente:

etaloane monetare cu statut international sau internationalizate;

fonduri financiare si de credit atrase in circuitul international;

mijloace,instrumente,modalitati si acorduri internationale de plata;

informatii economice,financiare,monetare,sociale,politice la nivelul economiei mondiale;

reglementari,recomandari necesare reglarii activitatilor financiare si monetare internationale.

Fig.nr.1.2.

Structura Sistemului financiar - monetar international

Pentru a realiza aceste elemente,Sistemul financiar - monetar international este structurat sub forma unor piete internationale,piete bine conturate in sistemul actual.Interpretat sub forma schematica,atat ca structura interna,cat si in privinta regulilor de functionare,Sistemul financiar - monetar international poate fi prezentat ca in figura 1.2.

Astfel,intrarile conecteaza sistemul financiar - monetar international la sursa principala de alimentare cu informatii,fonduri,mijloace,instruente financiar - monetare,respectiv economiile nationale.

La randul sau,structura de transformare cuprinde structura pe piete a activitatii de repartitie,respectiv:

- piata monetara;

- piata financiara;

- piata creditului.

Componenta de iesire va cuprinde acele elemente pe care le solicita economia mondiala a sistemului nostru,respectiv:

-etaloane monetare;

-fonduri financiare si de credit;

-mijloace,instrumente si modalitati de plata.

Un rol important revine,ca in orice sistem,conexiunii de autoreglare,care are misiunea de a observa corespondenta cantitativa si calitativa dintre iesirile Sistemului si cerintele formulate de economia mondiala.In cazul in care se observa neconcordante cantitative si /sau calitative,structura de conducere a sistemului intervine cu masuri de corectere care vizeaza modificarea cantitativ/calitativa a intrarilor si/sau a structurilor de transformare de pe pietele internationale.

Redat sub aceasta forma,Sistemul financiar - monetar internationalisi exteriorizeaza relativ simplu functionalitatea si menirea sa in ansamblu economiei mondiale.Ca parte a acestei economii,Sistemul financiar - monetar are o subordonare activa,reflectand schimbarile din sistemul economiei mondiale,dar si aducand o contributie directa la derularea proceselor in care intra intreaga societate umana.

Una din caracteristicile Sistemului financiar - monetar international o constituie institutionalizarea acestuia.Dupa cum am aratat organizarea sistemului a fost conceputa in cadrul unor organisma financiare internationale,care,in functie de numarul tarilor participante la constituirea lor,pot fi cu vocatie universala sau pot fi regionale.

Avand in vedere larga aderenta a tarilor lumii la F.M.I. acesta poate fi considerat ca avand vocatie universala,fiind cea mai mare organizatie financiara care si-a propus organizarea si supravegherea schimbului international.