FONDUL MONETAR INTERNATIONAL

FONDUL MONETAR INTERNATIONAL

APARITIA FONDULUI MONETAR INTERNATIONAL

Discutii preliminare legate de infiintarea FMI au avut loc inca din 1943 insa decizia de infiintare a fondului s-a luat in cadrul Conferintei Monetare Internationale de la Bretton Woods din 1944. In cadrul acestei conferinte s-au confruntat doua opinii

Opinia americana exprimata de catre economistul Henry White care presupunea ca la baxa FMI sa fie pus aurul datorita faptului ca SUA detineau cea mai mare rezerva de aur monetar

Opinia britanica exprimatade catre economistul John Kheynes care presupunea crearea unei monede internationale si a unei institutii financiar internationale

Decizia finala a fost bazata pe o combinare a celor doua opinii astfel ca au fost create 2 institutii .Fondul monetar international cu caracter financiar si Banca Mondiala cu valeitati bancare.

MEMBRII FONDULUI MONETAR INTERNATIONAL

La conferinta monetara internationala de la Bretton Woods au participat 44 de state insa doar 39 si-au dat acordul pentru infiintarea acestei institutii. Multe state in curs de dezvoltare au aderat in anii 50-60. A urmat apoi in anii 70-80 statele socialiste iar la sfirsitul anilor 80 fostele state comuniste. La inceputul anilor 90 au aderat la fond si fostele state membre ale URSS. In prezent FMI are 186 state membre.

STRUCTURA ORGANIZATORICA

Organul suprem de conducere al FMI este Consiliul Guvernatorilor, acesta fiind format din guvernatorii bancilor centrale ale statelor membre sau ministrii de finante in calitate de supleanti. Consiliul Guvernatorilor se intruneste o data pe an in luna septembrie sau octombrie, iar sedinta anuala are loc in comun cu sedinta organului similar al Bancii Mondiale. Consiliul Guvernatorilor ia decizii cu privire la:

Primirea de noi membrii

Modificarea statutului fondului

Modificarea cotelor de participare la resursele fondului

noile alocari de drepturi speciale de tragere

Intre sedintele consiliului guvernatorilor, conducerea activitatii FMI revine in sarcina Consiliului de Administratie denumit si Consiliul Executiv sau Consiliul Directorilor Executivi. Acesta este format din 24 de directori executivi reprezentanti ai statelor membre.Cele mai puternice state Franta, Germania , Marea Britanie, Japonia si SUA, au avut inca de la inceput dreptul la cite un director executiv ca si reprezentant al statului lor. Pe parcurs alte 3 state China, Rusia si Arabia Saudita, au capatat dreptul de a avea cite un reprezentant datorita puterii lor financiare. Celelalte state membre se reunesc in circumpscriptii in functie de criterii geografice iar fiecare circumpscriptie are dreptul la cite un reprezentant. Consiliul de Administratie este condus de un director general numit pe o perioada de 5 ani si care prin traditie provine dintr-un stat european.

RESURSELE FONDULUI MONETAR INTERNATIONAL

Acestea provin din :

a.       cotele de participare ale statelor membre

b.      imprumuturi contractate pe piata de capital

a. La aderare, FMI stabileste pentru fiecare stat o anumita cota de participare la resursele fondului. Aceasta trebuie varsata in proprotie de 25% intr-o valuta liber convertibila [euro, dolar, yen japonez si lira sterlina], iar restul de 75% in moneda nationala a statului respectiv. Stabilirea cotei de participare , se face luind in calcul produsul intern brut PIB al statului respectiv , rezerva valutara a acestuia , precum si fluxul de plati si incasari in valuta pe ultimii 13 ani a statului respectiv.

b. Imprumuturile contractate de FMI au un caracter provizoriu, in sensul ca , fondul poate apela la acesta, doar in caz de extrema urgenta.

PROCESUL DECIZIONAL

Luarea deciziilor in cadrul FMI are la baza doua componente :

a.       o componenta fixa de 250 de voturi pentru fiecare stat membru

b.      o componenta variabila in sensul ca 100000 de unitati inseamna un vot in plus. Prin urmare

MECANISMUL CREDITARII

Creditele acordate de FMI poarta denumirea de transa de credit si sunt acordate statului membru treptat in functie de indelinirea unor conditii de politica economica si financiara. Prima transa se numeste transa de rezerva si este de 25% din cota de participare la FMI. Ea se acorda fara nici o condtie la simpla solicitare a statului deoarece este egala cu cota parte depusa de statul respectiv in valuta ca si aport la resursele fondului.Urmatoarea transa de credit este tot de 25% din cota de participare si se acorda in schimbul angajamentului asumat de statul respectiv cu privire la anumite politici de ajustare. Celelalte trei transe se numesc transe de credit suplimentare deoarece odata cu acordarea lor , statul devine debitor fata de fond. Aceste 3 transe se acorda treptat numai in urma indeplinirii conditiilor impuse de fond.

FUNCTIILE F.M.I.

a. supravegherea politicii monetare si a ratelor de schimb. Aceasta functie deriva din rolul fondului legat de ajustarile necesare in cazul tarilor confruntate cu deficite ale balantelor de plati. Functia de supraveghere a ratei de schimb, mentionata in statutul fondului a fost transferata tarilor membre pornindu-se de la ideea interesului reciproc de mentinere a unor rate de schimb stabile. Aceasta functie presupune consultari permanente intre autoritatile statului respectiv si reprezentantii fondului. In urma acestor consultari reprezentantii fondului elaboreaza sugestii si recomandari.

b. acordarea de credite , desi FMI este cunoscut mai ales pentru faptul ca acorda credite statelor confruntate cu deficite mari aceasta nu este functia sa principala. El ofera mai degraba cadrul necesar cresterii echilibrate a comertului mondial si a economiilor nationale. FMI acorda credite cu conditia ca acestea sa fie folosite pentru redresarea economiei si acoperirea deficitului si cu conditia ca statul respectiv sa desfasoare sau sa deruleze politici economice care sa conduca la redresarea situatiei si la posibilitatea statului respectiv de a rambursa imprumutul.

c. supravegherea ofertei de lichiditati internationale. Atunci cind statele membre considera ca exista riscul reducerii lichiditatilor pe plan international FMI poate actiona prin acordari suplimentare de drepturi speciale de tragere

FACILITATILE DE FINANTARE

facilitatea normala, imbraca forma angajamentelor stand by si se acorda in transe de cite 25% prin cota de participare la resursele fondului

facilitatea de finantare externa se acorda statelor confruntate cu deficite de comert si productie care nu pot fi rezolvate pe termen scurt si care necesita o perioada mai mare de amortizare.

facilitati temporare

Ø            politica de acces largit care se acorda statelor care nu au reusit sa-si rezolve problemeleprivind dezechilibrul balantei de plati prin creditele stand by sau prin facilitatile extinse introducindu-se un acces largit, volumul creditului fiind de citeva ori mai mare decit cota de participare

Ø            facilitatea de finantare compensatorii si contingentata ,a fost introdusa in 1963 si finantata din resursele proprii ale FMI in scopul preluarii unei parti din deficitul balantei de plati pentru tarile care au avut scaderi temporare ale cistigurilor din exporturi

facilitati speciale

Ø            facilitatea de ajustare structurata ce a fost introdusa in 1986 si accesibila tarilor sarace in cadrul unui program pe termen mediu elaborat prin consultarea FMI cu banca mondiala. Aceasta se acorda in limita a 50% din cota de participare cu o dobinda de 0,5% si perioada de rambursare de 10 ani.

Ø            Facilitatea de ajustare structurata exstinsa ce consta in acordarea de imprumuturi la intervale de 6 luni in functie de performante intr-o suma de pina la 250% din cota de participare rambursabila in 3 pina la 10 ani.

Ø            Facilitatea de transformare sistemica. Tarile in tranzitie pot imprumuta 50% din cota de participare in 2 transe cu termene flexibile

Ø            Facilitatea de linie de credit contingent. A fost infiintata in 1999 si vizeaza luarea unor masuri inainte de criza financiara si nu dupa producerea acesteia. In cadrul acestei facilitati sunt impuse conditii in domeniul macroeconomic si financiar a supravegherii de FMI a modului de gestionare a sectorului financiar bancar. De asemenea se cer rapoarte saptaminale asupra starii rezervelor de schimb si asupra situatiei datoriilor pe termen scurt.