Planificarea auditului financiar - contabil

Planificarea auditului financiar - contabil

Conceptul de planificare in audit

Auditorul trebuie sa planifice auditul intr-o maniera care sa asigure ca misiunea va fi indeplinita in conditii de economicitate, eficienta, eficacitate si la termenul convenit.

Planificarea auditului consta in construirea unei strategii generale si abordari detaliate cu privire la natura, durata si gradul de cuprindere preconizat al auditului.

Activitatea de planificare a auditului comporta urmatoarele caracteristici:

Rationalitatea. Procesul de planificare si rezultatele acestuia permit auditorului evaluarea logica a indeplinirii sarcinilor, precum si stabilirea de obiective clare;

Anticiparea. Procesul de planificare permite dimensionarea sarcinilor in timp, astfel incat prioritatile sa fie clar scoase in evidenta;

Coordonarea. Planificarea permite coordonarea atat a politicilor de audit, de catre institutiile de audit, cu auditurile realizate efectiv, cat si a activitatii desfasurate de alti auditori sau experti.

Principalele obiective ale planificarii auditului sunt:

a) stabilirea modalitatilor prin care obligatiile legale ce revin auditorului si alte prioritati de audit sunt respectate;

b) identificarea intinderii atributiilor si rezultatelor previzibile ale auditorilor;

c) definirea modului in care vor fi obtinute si analizate probele de audit necesare atingerii obiectivelor auditului;

d) identificarea resurselor ce vor fi necesare, utilizarea lor efectiva si stabilirea bugetului de timp si a costurilor;

e) controlarea si supravegherea de catre conducerea entitatii auditate a auditurilor individuale, iar de catre institutiile supreme de audit realizarea unui control si a unei supravegheri totale (generale).

Planificarea misiunii de audit

Misiunea de audit este definita ca o sarcina separata si identificabila, care se finalizeaza prin emiterea de catre auditor a unui punct de vedere, declaratie sau opinie, consemnate potrivit unor reguli intr-un raport, asupra indeplinirii unor obiective clare si bine determinate, aferente unui grup structurat pe actiuni, activitati, programe sau organisme, numite generic "entitate auditata".

Obiectivul misiunilor de audit consta in auditul de atestare financiara, auditul de legalitate si/sau conformitate, auditul performantei ori combinatii intre acestea

Indiferent de obiectivele sale, o misiune de audit include in mod tipic, urmatoarele etape:

A. etapa preliminara, in care auditorul desfasoara urmatoarele actiuni:

adunarea si evaluarea initiala a informatiilor despre entitate;

- evaluarea preliminara a sistemelor contabil si de control intern;

- definirea obiectivelor detaliate ale auditului;

- evaluarea initiala a resurselor necesare auditului si stabilirea calendarului de lucru.

B. etapa de planificare, care consta in realizarea urmatoarelor actiuni:

- elaborarea planului de audit;

- stabilirea legaturii cu entitatea auditata;

- intocmirea programelor de audit ca parti componente ale planului de audit;

- aprobarea planului de audit.

C. etapa de lucru in teren, care cuprinde urmatoarele actiuni:

- colectarea si evaluarea probelor de audit;

- redactarea unor concluzii initiale;

- revederea interimara (provizorie);

- identificarea si aprobarea oricaror modificari necesare sa fie aduse planului de audit.

D. etapa raportarii, in care auditorul desfasoara urmatoarele actiuni:

- proiectarea si analiza concluziilor, opiniilor, recomandarilor;

- reanalizarea, aprobarea si publicarea rezultatelor;

- punerea de acord a resurselor folosite cu cele alocate prin planul de audit;

- evaluarea performantei echipei de audit (la nivelul institutiei supreme de audit sau societatii de audit).

E. etapa de post - raportare, care consta in supravegherea impactului pe care il are asupra entitatii auditate.

Aceste etape nu sunt neaparat distincte si pot fi extinse.

Un plan de audit eficace este dependent de munca desfasurata in etapa preliminara.

In mod frecvent, majoritatea informatiilor necesare in etapa preliminara, sau cum se mai numeste, etapa de pre - planificare, se refera la:

a)          Intelegerea entitatii auditate. Auditorul trebuie sa identifice aspectele importante ale mediului in care entitatea isi desfasoara activitatea, si anume:

obiectivele entitatii auditate;

intrarile: resurse si fonduri, cadrul legal, personalul;

iesirile: ordinea si importanta relativa a rezultatelor comparativ cu obiectivele entitatii; caracteristicile pietei in care opereaza entitatea; raporturi obligatorii si neobligatorii cu alte entitati etc;

modul de operare a entitatii auditate privind: organigrama si responsabilitatile, sistemele cheie de management si control si sistemele cheie financiar - contabile.

b)          Impactul entitatii auditate asupra auditului. Cunoasterea entitatii auditate il determina pe auditor sa stabileasca in ce mod va fi afectat auditul de operatiile si mediul entitatii auditate.

In acest sens el cuantifica:

riscurile inerente asociate cu activitatile generate de mediul si organizarea entitatii;

riscurile inerente asociate cu tipul de entitate auditata;

controalele efectuate de conducerea entitatii pentru a minimiza riscurile si a maximiza eficienta acestor controale;

factorii speciali sub influenta carora opereaza entitatea si impactul lor potential asupra auditului.

Pentru efectuarea acestei cuantificari, auditorul realizeaza in fapt evaluarea preliminara a sistemelor contabil si de control intern, dupa metodologia ce este prezentata intr-un capitol separat.

c)          Mediul si obiectivele auditului. Auditorul ia in considerare forma, continutul si utilizatorii raportului de audit, dupa care specifica obiectivele auditului. Pentru auditul performantei, mai ales, este important sa se faca acest lucru mai amanuntit, ceea ce permite auditorului sa defineasca criteriile pe baza carora se vor stabili si evalua probele de audit.

d)          Probele de audit. Auditorul trebuie sa identifice probele de audit ce ii sunt necesare pentru atingerea obiectivelor auditului. Pe baza valorii dovezii, relevantei si a rezonabilitatii auditorul decide urmatoarele:

modul de abordare a auditului;

sursele probelor de audit, procedeele si tehnicile pentru obtinerea acestora;

testarea probelor de audit.

e)          Resursele auditului. Dupa ce auditorul a definit natura, tipul, cantitatea, sursele, tehnicile de obtinere a probelor de audit, el poate estima resursele necesare pentru obtinerea si analiza acestora.

f)           Documentarea. Auditorul trebuie sa realizeze o documentare atenta a rezultatelor de auditat, inclusiv a unui sumar al rezultatelor auditorilor anterioare si impactul acestora.

g)          Consultarile cu entitatea auditata. Intotdeauna, o discutie cu entitatea auditata despre constatarile din etapa preliminara este extrem de folositoare auditorului.

Planul de audit. Programul de audit

Planul misiunii de audit este un document cheie. In elaborarea lui este esentiala esalonarea activitatilor in timp, urmarindu-se cuprinderea tuturor informatiilor necesare, dar trebuie sa ramana sintetic, clar si concis.

Avand in vedere ca nu este posibila elaborarea unui plan universal de audit, prezentam in continuare un continut minimal al unui plan de audit:

cadrul legal al auditului;

scurta descriere a activitatii, programului sau entitatii;

motivul auditarii;

factorii ce influenteaza auditul, inclusiv aceia care determina materialitatea (semnificatia sau importanta relativa) problemelor luate in consideratie;

aprecierea riscurilor; materialitatea si pragul de materialitate;

obiectivele auditului;

intinderea si modul de abordare a auditului, probele de audit ce trebuie obtinute pentru a atinge obiectivele auditului;

resursele necesare si la ce moment;

estimarea unei taxe pentru audit (daca este cazul);

detalii privind persoanele din interiorul entitatii auditate, care asigura legatura cu auditorul;

programul desfasurarii auditului si data la care proiectul de raport va fi disponibil pentru discutarea lui preliminara;

forma, continutul si utilizatorii raportului final.

Planificarea auditului este un proces dinamic. Pentru atingerea obiectivelor auditului, in timp, este posibil sa se impuna efectuarea unor modificari asupra planului initial, realizat in activitatea preliminara, deoarece concluziile cheie aparute in aceasta activitate furnizeaza bazele planului de audit.

Auditorul elaboreaza un program de audit care sa stabileasca natura, durata si intinderea procedurilor de audit planificate, necesare pentru implementarea planului de audit.

Programul de audit se constituie intr-un set de instructiuni adresate membrilor echipei de audit si intr-un mijloc de control si evidenta privind desfasurarea activitatii de audit. El cuprinde, de asemenea, obiectivele auditului pentru fiecare domeniu si un grafic de timp pentru fiecare domeniu de procedura de audit.

La intocmirea programului de audit se iau in considerare evaluarile riscurilor inerente si de control si nivelul necesar de asigurare garantata de procedurile de fond. De asemenea, auditorul ia in considerare durata efectuarii testelor de control si a procedurilor de fond, existenta din partea entitatii si implicarea altor auditori sau experti.

Planul general de audit

Auditorul trebuie sa elaboreze si sa documenteze un plan general de audit prin care sa se descrie sfera de cuprindere si desfasurarea auditului.

Aspectele ce trebuie luate in considerare de catre auditor in dezvoltarea unui plan general de audit includ:

Cunoasterea activitatii entitatii

factorii economici generali si conditiile specifice sectorului de activitate ce afecteaza entitatea;

caracteristicile importante ale activitatii entitatii, activitatea sa, performantele financiare si cerintele de raportare, inclusiv schimbarile intervenite de la ultimul audit;

nivelul general de competenta al conducerii;

categoriile si tipurile de impozite si taxe specifice entitatii auditate;

inlesniri (amanari, scutiri, reduceri) la plata impozitelor si taxelor datorate;

analiza continutului dosarului fiscal aflat la organele fiscale.

Intelegerea sistemului contabil si de control intern

politicile contabile adoptate de entitate si schimbarile intervenite in acestea;

efectele noilor reglementari contabile sau de audit;

actualizarea sistematica a obligatiilor fiscale si a modului de inregistrare in contabilitate, ca urmare a modificarilor legislatiei fiscale;

cunoasterea cumulativa de catre auditor a sistemelor de contabilitate si de control intern si a accentului relativ estimat a fi pus pe testele de control si procedurile de fond.

Riscul si pragul de semnificatie

evaluarea estimata a riscurilor inerente si de control si identificarea domeniilor semnificative de audit;

stabilirea nivelurilor pragului de semnificatie pentru scopurilor auditului;

posibilitatea existentei unor informatii eronate semnificative, incluzand experienta pierderilor anterioare sau a unor fraude;

identificarea domeniilor complexe de contabilitate, inclusiv a celor care implica estimari contabile.

Natura, durata si intinderea procedurilor

schimbarile posibile privind importanta domeniilor specifice de audit;

efectul tehnologiei informationale asupra auditului;

activitatea interna de audit si efectul sau estimat asupra procedurilor de audit extern;

stabilirea unor proceduri de audit intern pentru urmarirea ansamblului obligatiilor fiscale ale entitatii.

Coordonarea, indrumarea, supervizarea si revizuirea

implicarea altor auditori in auditul componentelor, de exemplu, al filialelor, sucursalelor si diviziunilor;

implicarea expertilor;

cerintele de personal.

Alte aspecte

posibilitatea ca prezumtia de continuitate a activitatii sa fie pusa in discutie;

conditii ce solicita o atentie speciala, cum ar fi existenta partilor afiliate;

termenii angajamentului si alte responsabilitati statutare;

natura si momentul efectuarii rapoartelor sau altor comunicari cu entitatea, care se estimeaza in timpul angajamentului.

Auditorii trebuie sa elaboreze si sa documenteze programe de audit pe domenii de activitate (fiscal, financiar - contabil, achizitii creante, mediu s.a.), care sa stabileasca natura, durata si intinderea procedurilor de audit planificate, cerute pentru implementarea planului general de audit.

Planul general de audit si programele de audit pe domenii de activitate trebuie revizuite ori de cate ori este necesar in timpul derularii auditului.

Bibliografie

Mircea Boulescu,

Marcel Ghita,    - "Controlul fiscal si auditul financiar - fiscal", Editura CECCAR, 2003

Valerica Mares

*** CECCAR - "Auditul financiar - contabil 2000, Standarde, Norme privind conduita etica

si profesionala", Editura Economica, 2000

*** Revista "Gestiunea si contabilitatea firmei"