Somajul - fenomen social-economic disfunctional

Somajul - fenomen social-economic disfunctional

1. Somajul in economia contemporana

Unul din dezechilibrele profunde si permanente ale economiei contemporane il reprezinta somajul.

Prin dinamica si dimensiunile sale alarmante, somajul cunoaste o tendinta evidenta de cronicizare si globalizare.

In sprijinul acestei afirmatii vin concluziile si datele oferite de rapoartele Organizatiei Internationale a Muncii pe 2003.

Potrivit acestor rapoarte, recesiunea economica inregistrata la nivel mondial incepand cu anul 2000 a agravat criza mondiala a locurilor de munca.

In acest sens sunt concludente urmatoarele date:

numarul somerilor a crescut cu peste 20 milioane in anii 2001-200 Numai in turism numarul concedierilor s-a cifrat la 6,6 milioane;

in decembrie 2002, numarul celor care lucrau cu timp partial, impreuna cu al celor care castiga mai putin de un dolar pe zi a ajuns la 550 milioane;

circa 1 miliard de oameni apti de munca n-au unde sa lucreze sau sunt angajati cu timp partial si in conditii necorespunzatoare;

somajul a afectat, in primul rand, tari din America Latina, in frunte cu Argentina, unde s-a ajuns la o rata a somajului de 20% in 200 Pentru acelasi an, in Uniunea Europeana rata somajului a crescut, fiind de 7,6%, careia ii corespunde un numar de 17 milioane de someri. De asemenea, in Statele Unite, cresterea somajului a fost mai accentuata, de la o rata de 4,8% in 2001 la 5,6% in 200

Ca fenomen social-economic disfunctional, somajul este rezultatul dezechilibrului pe piata muncii concretizat in excesul ofertei fata de cererea de munca. In aceste conditii, un segment al populatiei apte de munca nu-si gaseste plasamentul necesr pentru a presta o activitate social-utila remunerata.

Practic, excesul ofertei fata de cererea de munca determina reducerea gradului de ocupare a muncii si implicit cresterea somajului.

In acest cadru referential, un interes aparte il prezinta consideratiile si evaluarile reuniunii elitei mondiale a puterii cu privire la perspectiva mondialista a ocuparii fortei de munca in secolul al XXI-lea.

Estimarile reuniunii de la sfarsitul lunii septembrie 1995, organizata la San Francisco, sunt catastrofale: 20% din populatia apta de munca ar fi suficienta in secolul urmator (al XXI-lea) pentru a asigura avantul economiei mondiale. Dar ce se va intampla cu ceilalti? "Desigur - afirma americanul Jeremy Rifkin, autorul cartii "Sfarsitul muncii" - cele 80 de procente alcatuind categoria dezavantajata se vor zbate in dificultati uriase".

In conformitate cu recomandarile Biroului International al Muncii, o persoana poate fi declarata somer daca indeplineste in mod cumulat, urmatoarele conditii:

sa aiba varsta mai mult de 15 ani;

sa fie apta de munca;

sa nu dispuna de un loc de munca remunerat;

sa fie dispusa in orice moment sa inceapa sa lucreze;

sa caute loc de munca (sa fie inscrisa la oficiile de plasare a somerilor).

Somajul se formeaza si evolueaza pe baza urmatoarelor procese:

a)      pierderea locurilor de munca de catre o parte a populatiei ocupate ca urmare a deciziilor patronatului de incetare a contractului de munca determinate de conjunctura nefavorabila a firmei sau de restructurarea activitatii acesteia;

b)      solicitarile noilor generatii de tineri care au varsta legala de angajare, dar care nu-si gasesc plasament intr-o munca salarizata (absolventii scolilor profesionale, liceelor si ai invatamantului superior);

c)      solicitarea de angajare a unor persoane apte de munca fara sa fi lucrat anterior, dar devin ofertanti de munca din cauza unor situatii de risc existential (femei casnice).

Formele somajului

In functie de cauzele care il genereaza, somajul imbraca diferite forme, cum sunt:

somajul ciclic sau conjunctural se formeaza in conditiile crizelor economice ca urmare a reducerii activitatii si a suprimarii unor locuri de munca;

Hans Peter Martin si Harald Schumann, "Capcana Globalizarii", Editura Economica, Bucuresti, 1999, p.13

somajul structural este determinat de procesele de restructurare economica impuse de revolutia stiintifico-tehnica, de noile cerinte ale pietei si de criza mondiala de materii prime si energie;

somajul tehnologic este cauzat de procesul introducerii noilor tehnologii bazate pe automatizare, robotizare, informatizare etc.;

somajul intermitent sau frictional se formeaza in conditiile practicarii unor contracte de munca pe perioade scurte, fapt ce nu asigura certitudinea ocuparii fortei de munca pe durata unui an calendaristic.

In unele cazuri, aceste contracte impun angajatilor sa accepte conditii de munca mai putin demne si o salarizare mai redusa;

somajul de discontinuitate este prezent in randul femeilor: maternitate si cresterea copiilor;

somajul sezonier este mai frecvent in randul muncitorilor agricoli si din constructii, deoarece aceste ramuri prin natura activitatii nu permit ocuparea uniforma a fortei de munca pe intreaga durata a anului.

O forma voalata a somajului o reprezinta subutilizarea profesionala concretizata fie prin abandonul competentei, fie prin reconversia profesionala inferioara profesiei sau specializarii dobandita initial.

In concluzie, principala cauza a somajului rezida din incapacitatea economiei de piata de a utiliza integral populatia apta de munca in conditii de eficienta economica, sociala si ecologica.

In consecinta, libertatea pietei se identifica cu libertatea banilor, iar drepturile sunt mai degraba o functie a proprietatii decat a persoanei.

3. Criteriile de evaluare a somajului

Dimensiunile si intensitatea somajului difera de la o tara la alta, de la o perioada la alta.

Pe acest considerent, evaluarea social-economica a somajului se face pe baza urmatoarelor criterii sau caracteristici:

nivelul somajului. Acest indicator se exprima absolut prin masa somajului, respectiv prin numarul somerilor si relativ prin rata somajului (RS) exprimata prin raportul prcentual dintre numarul somerilor (NS) si populatia apta de munca (PA) si/sau populatia ocupata (PO

RS = NS x 100 / PA RS = NS x 100 / PO

intensitatea somajului se manifesta fie prin pierderea locului de munca si incetarea activitatii (somajul total), fie prin diminuarea activitatii cu reducerea duratei saptamanii de lucru si cu reducerea corespunzatoare a salariului nominal (somajul partial);

durata somajului sau perioada de somaj reprezinta intervalul de timp de la momentul pierderii locului de munca pana la reluarea activitatii.

Cand perioada somajului depaseste 12 luni se apreciaza ca somajul este de lunga durata;

structura somajului in functie de varsta, sex, rasa, pregatire profesionala sau calificare. Categoriile mai afectate de somaj sunt tinerii, femeile, muncitorii si persoanele de peste 50 ani.

4.Consecintele somajului

Consecintele economice si psihosociale ale somajului nu trebuie abordate in mod unilateral.

Din aceasta cauza, consecintele somajului trebuie evaluate in unitatea si interdependenta lor.

Ca fenomen disfunctional si anacronic, somajul are un impact negativ fie asupra somerului si familiei sale, fie asupra economiei si vietii sociale, dupa cum urmeaza:

incalca un drept fundamental al omului si anume dreptul la munca. Acest fapt aduce prejudicii functionarii reale democratiei statului de drept;

reprezinta o imensa irosire a resurselor de munca si o degradare a capitalului uman determinata de caracterul perisabil si neconservabil al muncii;

constituie o pierdere nejustificata sub aspect economico-social, respectiv a investitiilor societatii pentru formarea initiala si continua a fortei de munca;

influenteaza negativ dezvoltarea social-economica prin diminuarea potentialului uman creativ. Ca urmare, cresterea nivelului somajului este insotita de reducere in termeni reali a venitului national;

determina o crestere a costurilor nationale destinate ajutoarelor de somaj;

diminueaza substantial veniturile familiilor afectate de somaj, contribuind in mod direct la cresterea costurilor sociale si a saraciei;

Conceptul de costuri sociale desemneaza renuntarile, consecintele negative, pierderile privind nivelul de trai pe care o buna parte din populatie le suporta in conditii de recesiune, inflatie, somaj si saracie.

In aceste conditii, somajul devine un factor favorizant al instalarii saraciei si al adancirii polarizarii sociale;

determina o stare de presiune asupra ofertei de munca, ceea ce poate influenta negativ nivelul salariului ca pret al utilitatii munca;

stimuleaza existenta si mentinerea unor fenomene sociale anomice. Astfel, fenomenele de marginalizare si instrainare sociala se explica si prin inducerea sentimentului de inutilitate si insecuritate sociala, precum si prin diminuarea posibilitatilor de satisfacere a nevoilor de baza. La randul ei, instrainarea sociala favorizeaza manifestarea unor fenomene destructurante ale personalitatii si comportamentului uman: apatia social-politica, alcoolismul, prostitutia, narcomania, suicidul, criminalitatea etc.

Din prezentarea acestor consecinte ale somajului se degaja concluzia potrivit careia acest fenomen anacronic si dezumanizant semnifica nu numai o excludere economica a somerilor, ci si o excludere sociala a acestora. De fapt, somerul este atat victima unei concedieri economice, cat si victima a unei concedieri sociale.

In acest sens, reputatul economist american John K. Galbraith in lucrarea sa "Societatea perfecta" evidentiaza o concluzie de mare semnificatie practica, potrivit careia: "Atunci cand oamenii nu gasesc de lucru, cand se afla intr-o situatie materiala deplorabila si sunt lipsiti de speranta, cel mai rapid si accesibil refugiu este evadarea din realitatea dura cu ajutorul drogurilor si al violentei."

In aceeasi ordine de idei, profesorul francez Michel Didier apreciaza ca: "Teama de somaj bulverseaza comportamentele noastre sociale si atitudinea fata de munca. Asociind munca unei reprezentari negative a viitorului, ea creeaza reflexe de ingrijorare, de introvertire, de protejare a situatiilor deja existente si conduce la cresterea suplimentara a rigiditatii economiei care contribuie si mai mult la cresterea somajului".

Concluzionand, autorul citat afirma ca "Somajul este ca si cancerul: pernicios, tenace si mortal".

Din perspectiva unei asemenea concluzii, se poate aprecia ca somajul contribuie la propria sa reproducere, la instalarea unei constrangeri sociale prin acceptarea unui salariu diminuat in schimbul mentinerii locului de munca.

5. Protectia sociala a somerilor

Existenta si cresterea somajului a impus puterii publice din tarile dezvoltate sa adopte politici sociale destinate prevenirii si diminuarii somajului, precum si cadrul legislativ necesar protectiei sociale a acestei categorii defavorizate.

Michel Didier, "Economia: Regulile jocului", Editura Humanitas, Bucuresti 1994, p. 214-215

Legislatia referitoare la protectia sociala a somerilor are prevederi diferite, de la tara la tara, in legatura cu durata si cuantumul acordarii indemnizatiei de somaj, cu formele concrete de sprijin social.

In general, politicile economice specifice combaterii somajului sunt orientate in doua directii:

garantarea unui venit minim pentru someri pe termen scurt;

pe termen mediu si lung, asigurarea de noi locuri de munca necesare diminuarii somajului.

Garantarea unui venit minim prin indemnizatia pentru somaj este o masura temporara, ce le asigura somerilor supravietuirea si care ii motiveaza sa-si caute un loc de munca.

Asigurarea locurilor de munca este masura rationala pentru diminuarea somajului. Ea se realizeaza prin investitii private si publice, care trebuie sustinute prin acordarea unor facilitati intreprinzatorilor.

In Romania, sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca sunt reglementate de prevederile Legii nr. 76/6.0200

Corespunzator prevederilor acestei legi, cuantumul indemnizatiei de somaj se acorda in suma fixa, neimpozabila, lunara, reprezentand 75% din salariul de baza minim brut pe tara, pentru o perioada de 9 luni.

Pentru absolventii invatamantului, in varsta de minimum 18 ani, care intr-o perioada de 60 de zile de la absolvire nu au reusit sa se incadreze in munca, indemnizatia de somaj se acorda pe o perioada de 6 luni si este o suma fixa lunara, al carui cuantum reprezinta 50% din salariul minim brut pe economie. In acelasi timp, Legea nr.76/2002 cuprinde o serie de prevederi privind stimularea angajatorilor pentru incadrarea in munca a somerilor prin:

subventionarea locurilor de munca;

acordarea de credite in conditii avantajoase;

masuri de organizare a pregatirii si calificarii celor care cauta un loc de munca.

Diminuarea somajului nu poate fi decat rezultatul crearii de noi locuri de munca pe termen scurt, cu deosebire in sectorul productiei mediului natural, prin: reciclarea materiilor si materialelor utile; eliminarea si gestionarea deseurilor, protectia resurselor (ape, aerul); gestionarea padurilor; promovarea actiunilor de depoluare a apelor uzate, reziduale.