Statul si rolul sau in economia de piata

Obiective

Rolul statului in economia de piata

Politica economica a statului; tipologia politicilor economice

Bugetul de stat - conceptie, structura, functii

Sistemul fiscal (de impuneri) si rolul sau in economia de piata

1. Rolul statului in economia de piata

Raporturile statului cu economia nationala au constituit una dintre problemele deosebite ale teoriei si practicii economice mondiale. In gandirea economica s-au conturat doua conceptii mai importante:

a)      conceptia liberalismului economic

b)      conceptia totalitarismului economic

Liberalismul economic preconiza neamestec in viata economica, in viata agentilor economici. Francoise Quesnay, care a elaborat aceasta conceptie ca economia poate fi optima numai pe baza actiunilor nestingherite a agentilor economici, schimbul intre producatori urmand a se desfasura doar prin intermediul mecanismului cerere-oferta.

A. Smith arata in lucrarea sa ,,Avutia Natiunilor" necesitatea eliminarii controlului de stat pe piata privata. Producatorii individuali, in urmarirea intereselor lor private, vor produce acele bunuri necesare si dorite de consumatori.

Conceptia opusa, totalitarismul economic socoteste ca individul trebuie subordonat statului ca drepturile sale deriva din vointa statului. In conceptia neoclasica actuala, statul este considerat un organism deasupra intereselor economice, avand un rol neinsemnat in economie. Pana la criza din anii '30, sistemul economic era considerat de neoclasici ca autoreglator si domina ideea ca producatorii prin oferte sa creasca propria cerere.

Intre cele doua mari conceptii in epoca contemporana au aparut:

dirijismul, politica dirijata preconizata de J.M. Keynes

sinteza neoclasica

1) Dirijismul economic - recunoscand incapacitatea economiei de a se autoregla prin mecanismele pietei de libera concurenta, economistul englez J.M. Keynes a sugerat completarea mecanismelor pietei cu interventia statului in scopul corectarii dezechilibrelor ciclice si evitarii amplificarii lor. Deci, dereglarea mecanismelor economice a condus la elaborarea teoriilor dirjismului in cadrul carora se remarca keynisismul, care cerea un interventionism statal.

2) Sinteza neoclasica - autorul sintezei neoclasice P. Samuelson considera ca interventia statului in economie ar trebui sa fie cat mai limitata si indirecta. Aceasta ar avea drept obiectiv principal echilibrarea ofertei cu cererea totala in scopul asigurarii unei cresteri economice echilibrate in conditiile unui inalt nivel al ocuparii fortei de munca si stabilitatii necesare a preturilor.

Literatura economica arata ca rolul statului in economia de piata este determinat de urmatorii factori:

statul asigura in mare masura echilibrul si stabilitatea economica.

Intrucat la inceputul deceniului 4 al acestui secol, statele s-au ocupat intens de problema angajarii fortei de munca, restabilirea echilibrului economic si reducerea pe cat posibil a dezechilibrelor din societate.

2) intrucat exista o insuficienta a initiativei private in unele domenii de interes general - cercetarea stiintei, programe generale de dezvoltare a energeticii, a imbunatatirilor funciare si a altor programe, statul trebuie sa se implice.

3) statul este cel care trebuie sa satisfaca unele nevoi colective ale societatii (programe de invatamant si educative, programe de asistenta medicala si sociala, sisteme de asigurarea societatii, etc.)

statul trebuie sa asigure finantarea cheltuielilor pentru apararea nationala.

a aparut si s-a amplificat in economie o tendinta de existenta a externalitatilor. O externalitate este un efect colateral al productiei si consumului cu consecinte pozitive si negative. Guvernele pot si trebuie sa diminueze externalitatile negative (poluarea mediului inconjurator) si sa incurajeze situatiile provocatoare de externalitati pozitive (prevenirea imbolnavirilor in sistemul sanatatii publice, etc.).

Statul incurajeaza deci activitati care creeaza beneficii externe limitand in acelasi timp actiuni generatoare de cheltuieli externe, de exemplu statele au cazut de acord sa dea mai multa atentie problemelor poluarii atomice.

statul incurajeaza productia de bunuri economice cu calitati superioare, ia masuri de protectie a consumatorilor.

statul asigura o ordine de drept corespunzator etapei respective de evolutie economica.

Si in tara noastra, statul creeaza si perfectioneaza permanent cadrul juridic necesar, instituind un regim legiuitor adecvat.

statul se preocupa de modificarea interventiilor in conjunctura economiei mondiale. Astfel, printr-o politica adecvata, statul poate stimula participarea agentilor economici la fluxurile economice internationale.

statul trebuie sa se preocupe de complexitatea problemelor care apar in perioade diferite ale unei tari (razboaie, crize economice, calamitati naturale).

Dar rolul economic al statului este diferit de la o tara la alta, de la o perioada la alta, dintr-o multitudine de motive: traditii istorice, forma de organizare statala, suprafata, populatia, potential economic si altele.

Rolul economic al statului se exercita printr-o multitudine de masuri si forme de implicare:

administratii publice, atat la nivel central; cat si la nivel local.

Ele furnizeaza servicii colective celorlalti agenti economic fara contributii directe din partea consumatorilor. Serviciile respective nu sunt platite de utilizatorii directi, ele fiind finantate de intreaga societate prin intermediul bugetului de stat (invatamant, cultura, sanatate, etc.).

statul este factorul care asigura organizarea si manifestarea pietei publice institutionalizate pe plan local

Este un arbitru intre interesele agentilor economici particulari si proprietate publica. Pe aceasta linie, statul adopta cadrul comercial care reglementeaza aceste interese ale agentilor economici.

administratiile publice isi asuma riscul unor activitati care erau specifice celorlalti agenti economici. De exemplu, statul este singurul consumator de armament dar si singurul producator.

statul contemporan concepe si pune in aplicare un sistem intreg de politici economice in industrie, agricultura, relatii economice externe

2. Politica economica a statului; tipologia politicilor economice

Politica economica reprezinta actiunea constienta a puterii publice care se traduce prin definirea obiectivelor economice si sociale urmarite intr-o perioada, intr-o tara ca si prin punerea in aplicare a acestora prin folosirea unor mijloace si tehnici adecvate. Exista o deosebire substantiala intre actiunile legilor economice obiective studiate de economia politica si aplicarea cerintelor acestor legi de catre puterea statala. Politica economica, indiferent sub ce forma este aplicata este o activitate subiectiva prin programele puse de puterea executiva si modalitatile de realizare.

Legile economice sunt obiective, care actioneaza indiferent de vointa oamenilor. Daca cerintele acestei legi sunt aplicate in economie, economia beneficiaza de cresterea economica de dezvoltare.

Politicile economice depind de puterile aflate la guvernare. Ele propun legi subiective. In masura in care legile subiective se subordoneaza cerintelor legilor obiective si politicile economice sunt realiste sunt in concordanta cu dezvoltarea cu cresterea economica.

Clasificarea politicii economice:

In functie de obiectivele finale sau de domeniul de aplicare: politici de crestere economica, dezvoltare economica; politici de ocupare a fortei de munca sau antisomaj, politici antiinflationiste, politici industriale, politici agrare, politici sociale, etc.

Dupa instrumentele folosite in promovarea politicii economice: politici monetare, politici bugetare de preturi, politici de venituri, politici de protectia mediului ambiant.

In functie de perioada de extindere: politici conjuncturale (anticiclice, politici deflationiste, politici de relansarea activitatii economice) sau politici economice generale, care urmaresc aplicarea tuturor obiectivelor prevazute in programul de guvernare

In functie de amploarea domeniului afectat: politici microeconomice, politici la nivel macroeconomic

In functie de orientarea doctrinara: politici liberale, politici dirijiste, politici de inspiratie social democratica, care urmaresc o mai mare extindere a protectiei sociale, dezvoltarea unor sectoare publice, inlaturarea convulsiilor sociale, etc. De exemplu, o asemenea politica a economiei sociale de piata a fost aplicata in Germania de Ludwig Erhardt ('46-'48) a dus la asa numitul miracol economic.

3. Bugetul de stat - concept, structura, functii

Afirmarea rolului economic al statului este inseparabila de bugetul de stat si de politica fiscala. In limba engleza, cuvantul buget insemna punga sau saculetul in care erau aduse in parlament situatiile, venitul si cheltuielile facute in Marea Britanie in decurs de 1 an. Ele au fost instituite inca din 1215 odata cu asa numita Magna Carta Libertatum.

Bugetul de stat reprezinta un instrument de stabilizare a economiei prin care puterea de stat influenteaza cererea globala, volumul productiei, nivelul general al preturilor si asigura protectia sociala. Prin urmare, bugetul este forma concreta de manifestare a statului constituind mijlocul prin care se formeaza veniturile statului si prin care se efectueaza cheltuielile publice. O politica bugetara pozitiva reprezinta acea conceptie si acele masuri si actiuni ale statului prin care cheltuielile publice si impozitele sunt orientate si folosite in directia cresterii economice a realizarii unui nivel de ocupare ridicat, diminuarea inflatiei si a altor factori de dezechilibru. Practic, bugetul de stat se prezinta sub forma unei balante care cuprinde doua mari capitole: venituri si cheltuieli

Exista bugete la nivelul intregii tari (republican) sau bugete locale.

La venituri sunt incasari banesti ale statului. Veniturile mai importante sunt incasarile banesti ale statului. Veniturile mai importante sunt impozitele si taxele, impozite pe profit, TVA, impozite asupra consumului, impozite pe salarii, impozite pe venitul gospodariilor, impozite pe avere.

In cadrul veniturilor, ponderea cea mai mare o au impozitele (circa 80 %, cotizat pentru asigurari sociale).

Cheltuielile sunt:

a)      cheltuieli cu functii administratie publica

b)      cheltuieli cu apararea

c)      cheltuieli pentru invatamant si educatie

d)      cheltuieli pentru sanatate

e)      cheltuieli pentru asigurari si asistenta sociala (pensii, alocatii, burse, etc.)

f)        cheltuieli cu constructii de locuinte, de biblioteci, de institutii culturale

g)      cheltuieli pentru afaceri economice (investitii) in centrale electrice, nuclear-electrice, sosele, drumuri, etc

Atat in elaborarea bugetului cat si in executia bugetara se urmareste echilibrarea celor doua parti. In general, in teoria si practica economica se considera ca un buget echilibrat exercita un efect neutru asupra economiei. Chiar si tarile foarte dezvoltate din grupul celor 7 au un buget neechilibrat.

Daca insa totalul cheltuielilor depaseste veniturile se considera ca bugetul este deficitar.

Pentru a sustine totusi cheltuielile fara acoperire in venituri, statul recurge la doua solutii:

a)      imprumuturi prin care creste datoria publica si aceasta poate fi pe plan intern si pe piata externa

b)      emisiune de bani fara acoperire in bunuri si servicii (inflatia)

Efectele deficitelor bugetare asupra economiei difera in functie de durata lor. Cand deficitul se mareste pe termen scurt poate avea anumite efecte stimulative. Dar daca se perpetueaza timp indelungat are sigur efecte negative.

Exista cazuri cand veniturile depasesc un anumit nivel considerat minim, totusi excedentul bugetar are efecte negative asupra economiei intrucat lasa nefolosite sau amana folosirea pentru mai tarziu a unor resurse financiare importante. Aceasta ar fi putut contribui la sporirea productiei de bunuri si servicii la ocuparea fortei de munca.

4. Sistemul fiscal (de impunere) si rolul sau in economia de piata

Politica fiscala a statului reprezinta o conceptie precum si un ansamblu de masuri si actiuni privind locul impozitelor in sistemul veniturilor bugetare categorii de impozite si percepere a lor, modul de folosire a lor ca parghie de stimul a cresterii economice

La momentul sau, statul pune in centrul preocuparilor pentru elaborare si executarea bugetului, problema cresterii impozitelor ca principal suport al cresterii veniturilor bugetare.

Exista pareri ca impozitele mari ar diminua resursele pe care agentul economic le-ar putea folosi pentru a spori investitia si in acelasi timp de a crea noi locuri de munca sau le-ar putea folosi pentru consideratii personale.

Unele pareri arata ca dimpotriva, diminuarea impozitelor ar face imposibilitatea realizarii unor progrese economice si social guvernamentale sau chiar locale, ceea ce ar atrage numeroase nemultumiri.

Implicatiile impozitelor asupra economiei conduc la concluzia ca sistemul de percepere a lor trebuie astfel conceput incat sa se realizeze un echilibru intre necesitatea agentului economic de a obtine profituri tot mai mari si posibilitatea diminuarii acestora prin cresterea impozitului ca surse de venituri bugetare sporite. Statul trebuie sa promoveze anumite principii in proiectarea sistemului de impozite si taxe

sistemul trebuie sa tinda catre neutralitate astfel incat mecanismul pietei libere sa fie afectate intr-o masura cat mai redusa

sa se armonizeze doua reguli de baza ale impozitului:

a)      necesitatea platii serviciului efectuat de guverne

b)      posibilitatea de plata reprezentata de veniturile personale

In privinta primei reguli, statul are menirea de a estima gradul in care diversi indivizi, beneficiind de servicii rele si sa stabileasca pe aceasta baza impozitul. In literatura economica, impozitul se clasifica dupa urmatoarele criterii:

a)      Dupa obiectivul impunerii:

impozit pe venit

impozit pe avere

impozit pe cheltuieli

b)      Dupa scopul urmarit:

impozit financiar

impozit de ordine (limitarea sau incurajarea unor procese)

c)      Dupa frecventa lor:

permanente care se percep liniar, anual

incidentale, se incaseaza o singura data pentru o perioada indelungata

d)      Dupa nivelul la care sunt administrate:

locale

federale, etc.

e)      Dupa modul de stabilire sau cum afecteaza veniturile contribuabililor

directe

indirecte

Impozitele directe se stabilesc pe baza datelor organelor fiscale asupra unor obiective materiale. Acestea sunt:

a)      impozite reale sau obiective (pe produs, case, autovehicule, etc.)

b)      impozite personale sau asupra fiecarei persoane

impozit pe venit in care intra:

pe veniturile persoanelor fizice

pe veniturile persoanelor juridice

impozit pe avere:

impozit propriu-zis asupra averii din venitul obtinut

impozit pe cresterea averii

impozit asupra circulatiei averii prin succesiuni, donatii, actiuni, imobile, etc.

Impozitele indirecte sunt incluse in preturile marfii, tarifelor, serviciilor, platite indirect. Intra:

a)      taxele de consumatie (accizele)

impozite pe consumuri speciale (hidrocarburi si derivate, chibrituri, tutun, bauturi, cafea, ceai si chiar in unele bunuri de folosinta indelungata)

impozite pe consum general: pe CA, TVA.

b)      monopolurile fiscale: la sare, chibrituri, tutun, alcool, etc.

c)      taxe vamale speciale cu sume fixe pe unitati de masura

d)      taxe de inregistrare si de timbru: taxe judecatoresti de notariat, consulare, de administrare, permise, autorizatii, etc.

Concepte cheie

• politica macroeconomica
• politica bugetara
• echilibrul bugetar
• datoria publica
• politica fiscala

Teste grila

Statul in economia de piata se implica:

a)    in calitate de agent economic in diferite ipostaze;

b)   prin crearea cadrului juridic-legislativ pentru desfasurarea activitatii economice;

c)    in asigurarea conditiilor de exercitare a liberei initiative de catre agentii economici;

d)   prin politica de sustinere a economie in perioade de criza;

e)    in calitate de mediator in conflictele de munca.

Programarea economica vizeaza:

a)    protectia mediului;

b)   utilizarea resurselor financiare ale statului;

c)    alocarea eficienta a factorilor de productie;

d)   contracararea efectelor negative ale mecanismelor economie de piata;

e)    ridicarea competitivitatii.

Printre formele de implicare a statului in economie se inscriu:

a)    proprietar de firme ale administratiei locale sau centrale, care produc bunuri si servicii si functioneaza incadrandu-se in economia de piata;

b)   plata salariilor personalului care lucreaza in administratie;

c)    subventionarea stabilitatii preturilor;

d)   incasarea de impozite;

e)    finantarea investitiilor private;

f)     consumator de bunuri si servicii pentru administratii si armata.

Interventia statului la nivel macroeconomic vizeaza:

a)    gestiunea proprietatii publice;

b)   fixarea unui numar redus de preturi;

c)    limitarea sau inlaturarea inflatiei;

d)   limitarea somajului;

e)    adoptarea unor masuri generale, care sa asigure o protectie sociala eficienta.

Interventia statului la nivel microeconomic are in vedere:

a)    fixarea unui numar redus de preturi;

b)   fixarea unor limite minime ale salariilor, care sa asigure un standard minim, decent al nivelului de trai;

c)    masuri care sa asigure o protectie sociala eficienta;

d)   gestionarea proprietatii publice;

e)    masuri de stimulare a relansarii economiei.

Marja implicarii statului in economie este limitata deoarece:

a)    din raporturile de interese intr-un regim democratic rezulta anumite limite ale interventiei statului;

b)   nu poate dispune de suficiente resurse financiare si mijloace pentru o implicare totala;

c)    actiunile statului trebuiesc subordonate principiilor economiei de piata;

d)   autonomia si libertatea de actiune a organelor administratiei publice sunt limitate;

e)    statul nu-si poate asuma responsabilitati la nivel microeconomic.

Intr-o economie concurentiala, singurul capabil sa asigure o functionare eficienta, coerenta a ansamblului economic national este:

a)      agentul economic privat;

b)      agentul economic public;

c)      statul;

d)      firmele cu participare de capital strain.

La veniturile bugetului de stat cea mai mare pondere o detin:

a)      comisioanele bancare;

b)      impozitele;

c)      cotizatiile pentru asigurarile sociale;

d)      taxele vamale;

e)      taxa pe valoarea adaugata.

In cazul unui buget deficitar, pentru a sustine cheltuielile fara acoperire in venituri, statul poate recurge la:

a)      imprumuturi interne;

b)      imprumuturi externe;

c)      emisiune de bani fara acoperire in bunuri si servicii;

d)      majorarea taxelor si impozitelor existente;

e)      introducerea unor noi impozite si taxe.

Veniturile bugetului de stat sunt orientate spre:

a)      finantarea si subventionarea unor afaceri economice;

b)      plata salariilor minime in conditii de criza;

c)      salarii pentru personalul din administratia publica;

d)      cotizatii pentru asigurarile sociale;

e)      aparare, cultura, educatie.

Titluri de referate si de lucrari complexe

Politica bugetara si rolul ei in lelansarea economica

Politia fiscala - factor de stimulare a activitatii si stabilitatii economice

Veniturile bugetare - dinamica, structuri, tendinte

Cheltuielile publice - dinamica, structura, tendinte