Structura institutionala a cercetarii stiintifice economice in Romania

Structura institutionala a cercetarii stiintifice economice in Romania

Cercetarea stiintifica economica, stiinta romaneasca este in buna masura organizata in cadrul Academiei Romane, institutia suprema care elaboreaza orientarile stiintifice pe domeniile ei mari.

Astfel, in cadrul Academiei Romane, al Sectiei de Stiinte Economice, Juridice si de Sociologie exista:

Institutul National de Cercetari Economice care are in alcatuirea sa un numar de institute de cercetare ce acopera o mare parte din sfera cercetarii stiintifice, cum sunt:

Institutul de Economie Nationala;

Institutul de Economie Mondiala;

Centrul de Economie a Serviciilor si Industriei;

Institutul de Economie Agrara;

Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii;

Institutul de Finante, Moneda si Probleme Valutare;

Institutul de Prognoza Economica;

Centrul de Cercetari Demografice;

Centrul de Cercetare Economica Asistata pe Calculator;

Centrul de Cercetari Complexe;

Centrul de Informare si Documentare Economica.

Toate institutele economice ale Institutului National de Cercetari Economice apartinand de Academia Romana, efectueaza atat cercetari stiintifice fundamentale, cat si cercetari stiintifice aplicative pentru nevoile speciale practice.

Reteaua cercetarii stiintifice economice romanesti din sistemul Ministerului Educatiei si Cercetarii

Cercetarea stiintifica economica romaneasca s-a extins si concentrat mult, incepand din anul 2001, intr-un cadru considerat mai propice, odata cu crearea Ministerului Educatiei si Cercetarii. Ea se desfasoara in universitati publice si private, in marile centre universitare cu invatamant economic (Bucuresti, Iasi, Cluj, Timisoara, Craiova), dar si in alte municipii unde invatamantul economic, dupa anul 1989, fiinteaza, in special, sub forma invatamantului privat.

De mentionat ca, in invatamantul superior, cercetarea stiintifica de tip fundamental detine proportiile cele mai mari, servind atat nevoile invatamantului, ale perfectionarii cursurilor, ale procesului de invatamant, cat si nevoile stiintei in general, deci de tip, de asemenea, academic. Insa, in invatamantul superior, o pondere crescanda, cu mari posibilitati viitoare de extindere, o detine si cercetarea stiintifica aplicativa. Aceasta se executa pentru nevoile practicii din diferite firme, publice si private, din diferite zone geografice ale tarii, inclusiv pentru nevoi guvernamentale.

Institute de cercetare stiintifica fara subordonare directa academica, apartinand altor ministere

in aceasta categorie se includ unitati cum sunt: Institutul National pentru Cercetare Stiintifica in domeniul Muncii si Protectiei Sociale, Institutul de Protectia Muncii (ambele apartin Ministerului Muncii si Protectiei Sociale), Institutul de Economie Agrara (Ministerul Agriculturii) s.a. Asemenea unitati de cercetare, desi nu au subordonare directa Academiei, totusi tin seama de orientarea generala a Academiei sub aspectul metodologiei de cercetare.

Academia Romana, institutele acesteia, ca si reteaua de universitati a Ministerului Educatiei si Cercetarii dispun si de unele edituri si reviste in care se publica toate principalele realizari stiintifice ale cercetatorilor romani si straini, aspecte din activitatea depusa in fiecare an.

Posibilitatile proprii de publicare se integreaza intr-o retea si mai larga de edituri si cotidiene economice, in care se publica atat rezultate ale cercetatorilor si cadrelor didactice, cat si studiile si cercetarile altor specialisti din economie, ministere si firme {Economistul, Adevarul economic, Tribuna economica, Capital, Bursa etc).

O problema fundamentala o constituie finantarea cercetarii stiintifice.

imbunatatirea radicala a finantarii cercetarii stiintifice in Romania ar evita scurgerea "neobservata' a valorilor umane in afara cercetarii stiintifice si in afara tarii. De asemenea, aceasta ar asigura o crestere a gradului de valorificare a potentialului de cercetare stiintifica, inclusiv sporirea cantitativa si calitativa a acesteia in raport cu nevoile urgente ale relansarii si, mai ales, cu sporirea capacitatii de competitie a economiei romanesti.