POLITICA MONETARA IN SPRIJINUL ADERARII ROMANIEI LA UNIUNEA EUROPEANA

POLITICA MONETARA IN SPRIJINUL ADERARII ROMANIEI LA UNIUNEA EUROPEANA

Specificul integrarii in Uniunea Europeana

Romania a fost intotdeauna un stat european, iar romanii nu au incetat niciodata sa se considere europeni si sa aspire la revenirea lor la familia europeana.

Inainte de 1989, Romania a fost una dintre putinele tari comuniste care au avut relatii cu Comunitatea Europeana, insa, din pacate, aceasta nu a contribuit cu nimic la imbunatatirea situatiei societatii romanesti.

In urma acestei hotariri, guvernul roman a elaborat, in luna martie 2000, o "Strategie economica pe termen mediu"(SME), care a fost insusita de instantele comunitare si a servit apoi drept baza pentru negocierile de aderare.

Evaluarile Comisiei Europene releva ca Romania a inregistrat in ultimii ani o serie de progrese in pregatirea sa pentru aderare. Ca urmare, in ianuarie 2007, dupa 50 de ani de comunism si 16 ani de tranzitie, Romania a aderat la Uniunea Europeana.

Cu toate acestea, marele decalaj care exista intre gradul de dezvoltare economica al Romaniei si cel al "vechii" Europe nu a disparut. Perspectiva aderarii europene a functionat remarcabil ca un motor de reforma in ultimii 10 ani, prin care s-a construit nu doar democratia si economia de piata, ci s-a transformat intr-o anumita masura intreaga societate. Viteza mare a integrarii europene a produs insa tensiuni intre institutiile legale, create dupa model european, pe de o parte, si practica informala, care nu a putut evolua la fel de rapid, pe de alta parte. Si chiar si in domenii in care UE a investit semnificativ, cum ar fi, administratia si reforma sistemului juridic, exista in continuare o mare deosebire intre "Romania legala" si "Romania reala".

Pe scurt, Romania a intrat in Europa cu nivel de dezvoltare economica putin peste o treime din media europeana si cu circa 30% din populatie angajata in agricultura de subzistenta. Doua milioane de romani au emigrat in vechea Europa in cautarea unui venit mai mare, in timp ce in tara exista 6 milioane de pensionari si doar 4,5 milioane de angajati. Asteptarile ca intrarea in Europa va vindeca miraculos toate tarele inapoierii istorice si ale ingineriei sociale impuse cu forta in perioada comunista sunt inca neimplinite. De aceea, accederea in Uniune nu este "sfarsitul istoriei", ci deschiderea unei oportunitati de dezvoltare fara precedent, a carei valorificare depinde insa in mare masura de autoritatile si de societatea romaneasca.

Pentru Romania, integrarea in U.E. nu inseamna doar indeplinirea unui set de criterii politice si economice sau negocierea unor capitole de acquis comunitar. Pentru noi, integrarea inseamna sansa dezvoltarii moderne si a dobandirii de performante, de bunastare si de securitate sporita. Negocierile cu U.E. au contribuit la modernizarea legislatiei, la consolidarea institutionala, la impulsionarea reformelor in diferite sectoare economice si sociale.

1.1 Dimensiunea economica

O componenta majora a securitatii nationale si colective este de natura economica. In Europa de sud-est aceasta a constituit si va reprezenta premisa stabilitatii, dezvoltarii, integrarii si cooperarii locale si regionale, fapt pentru care toate statele ii acorda atentia necesara.

Avand in vedere situatia economica precara a majoritatii statelor din sud-estul Europei, aceasta abordare procesual-organica se impune cu necesitate nu numai datorita implicatiilor pe termen lung, dar si ca urmare a particularitatilor complexe ale tranzitiei de la o economie centralizata pe plan intern si prioritar regionalizata pe plan extern, la o economie de piata ( in diferite forme ) pe plan intern si prioritar de asociere si partenariat mult mai larg pe plan extern.

Accesul la fondurile structurale comunitare va da posibilitatea Romaniei sa dezvolte echilibrat regiunile ramase in urma, sa modernizeze infrastructura de transporturi si de mediu; sa asigure o dezvoltare rurala sustinuta, sa creeze noi oportunitati de ocupare a fortei de munca, mai ales in mediul rural, sa promoveze politici sociale care sa duca la standarde de viata de o calitate superioare.

Pentru orice cetatean, apartenenta tarii la Uniunea Europeana asigura o imbunatatire continua a calitatii vietii, prin asigurarea unor standarde inalte in ceea ce priveste sanatatea, protectia sociala, siguranta la locurile de munca, protectia mediului, etc.

Romania a orientat pregatirile negocierilor spre capitolele esentiale legate de cele patru libertati fundamentale ( libera circulatie a marfurilor, libera circulatie a serviciilor, libera circulatie a capitalului si libera circulatie a persoanelor).

1.2 Evolutia recenta a economiei romanesti

In limbaj european, pentru caracterizarea evolutiei economiei unei tari, se folosesc doua concepte: convergenta reala si convergenta nominala.

Convergenta reala consta in realizarea unui tip de economie, a unei structuri economice si a unui nivel de trai similare cu cele existente in U.E. In esenta, toate acestea se reflecta in apropierea veniturilor pe cap de locuitor.

Dupa cum rezulta eclatant din tabelul de mai jos, Romania are inca enorm de recuperat in acest domeniu: (indicatori conv

Este evident ca acest imens ecart in materie de performanta economica intre Romania si UE nu poate fi eliminat nici macar pe termen mediu, iar in legatura cu aceasta problema sunt putine lucruri de discutat. Tot ceea ce se poate spera este ca imprejurarile favorabile si sprijinul strainatatii sa permita scurtarea acestei perioade.[4]

a) In Romania, inflatia s-a redus in ultimul timp, insa continua sa se mentina ridicata:

O cauza importanta a inflatiei este cresterea rapida a creditului neguvernamental, atat a celui denominat in lei, cat si a celui denominat in valuta.

O alta cauza a inflatiei ridicate o constituie intrarile de capital, care s-au produs in conditiile liberalizarii aproape complete a tranzactiilor financiare si ale anticipatiilor optimiste generate de inrarea in UE. Desi deficitul contului curent se mentine ridicat, fiind estimat si pentru 2006 la cca. 8,7 din PIB, investitiile straine directe si transferurile de la UE acopera cca. 90% din acest deficit; restul deficitului este finantat de intrarile de capital privat. Toate acestea determina, pe de o parte, cresterea substantiala a rezervelor valutare si aprecirea leului, iar pe de alta parte, augmentarea lichiditatilor excedentare din sistemul bancar.

In aceste conditii, in ultimii ani, leul s-a repreciat constant, in termeni reali, fata de euro. Precizam ca regimul de curs valutar existent in Romania este flotare controlata ("Managed floating"), cu o flexibilitate sporita din noiembrie 2004.

Un alt factor care determina tendinta de apreciere a leului este evolutia productivitatii si a salariilor:

b) Deficitul bugetar tinde sa se inscrie in norma comunitara:

Cu toate acestea, se constata ca principalele componente ale bugetului general consolidat (bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale) se caracterizeaza printr-o evolutie oscilanta a indicatorilor specifici (venituri, cheltuieli, deficit conventional, surplus primar).

c) Dobinzile s-au redus pe masura temperarii inflatiei:

d) Datoria publica se mentine si ea la cote acceptabile:

e) In fine, in ceea ce priveste armonizarea legislatiei nationale cu acquis-ul comunitar, eforturile s-au indreptat, in ultima perioada, in principal in doua directii:

preluarea in legislatia bancara a unor prevederi ale legislatiei europene (accesul la activitate si exercitarea profesiunii de catre institutiile de credit; normele internationale de contabilitate; procedura falimentului; etc.),

intarirea capacitatii administrative si de supraveghere prudentiala a BNR (asigurarea independentei functionale; interzicerea finantarii directe a institutiilor publice; adoptarea standardelor Comitetului de la Basel; etc.).

O prima concluzie care se desprinde din cele de mai sus este ca Romania indeplineste majoritatea criteriilor de convergenta nominala, cu exceptia celui referitor la rata inflatiei.

A doua concluzie este ca, in cazul Romaniei, convergenta reala si cea nominala nu se afla in contradictie si, deci, trebuie urmarite, pe mai departe, in mod concomitent. In pofida lipsei sale de performanta, economia romaneasca nu inregistreaza dezechilibre majore, iar atunci cind autoritatile reusesc sa conceapa si sa aplice politici economice sanatoase sau sa profite de conditiile externe favorabile, situatia este sustenabila si poate fi ameliorata. Prin urmare, Romania trebuie sa continue sa mearga pe calea realizarii unei convergente economice accentuate pe ambele planuri, caci intrarea in zona euro depinde deopotriva de convergenta reala si de convergenta nominala. Iar in conditiile Romaniei, integrarea in UE nu este doar un obiectiv geostrategic, ci si singura motivatie suficient de puternica pentru a continua reformele structurale necesare

2 Costurile si beneficiile introducerii moendei unice europene

1 Tipologia costurilor aderarii

In primul rand, studiile de impact au aratat ca aderarea Romaniei la UE in 2007 este cea mai avantajoasa perspectiva atat din punct de vedere financiar, cat si ca dezvoltare economica, crestere a nivelului de trai si modernizare a tarii noastre decat o aderare intarziata sau un scenariu izolationist. Asadar, daca nu am adera la Uniunea Europeana in 2007, costurile ar fi mult mai mari.

Costurile care se vehiculeaza ca fiind ale integrarii, sunt, de fapt, costuri ale modernizarii Romaniei, care a vor fi trebuit realizate oricum, chiar fara sprijin comunitar, in cazul in care nu ne-am fi integrat. Cea mai mare parte a costurilor considerate ale aderarii sunt legate de imbunatatirea vietii noastre. Acestea ar fi trebuit realizate oricum. Acum, acestea sunt sustinute cu fonduri comunitare. De exemplu, costurile pentru mediu au fost evaluate, pentru urmatorii 20 de ani, la circa 29 de miliarde de euro. Acestea vor fi acoperite din bugetul public central si cele locale, dar si de la bugetele companiilor. In perioada 2005-2025, Romania va aloca anual circa 1% din PIB pentru mediu si transport, iar Uniunea Europeana, 1,7% din PIB-ul Romaniei. Este adevarat ca, la sumele oferite de Uniunea Europeana trebuie sa adaugam si o co-finantare. Aceasta nu inseamna insa contributie la bugetul comunitar, ci este o investitie in proiecte de dezvoltare a Romaniei. Cu siguranta nu ar fi fost mai suportabil pentru populatie daca ar fi trebuit sa facem aceste investitii cu fonduri 100% romanesti.

Asadar, contributia Romaniei la bugetul comunitar este de aproximativ 2,5 miliarde de euro in perioada 2007-2009 (800 de milioane in 2007 si cate aproximativ 900 de milioane in 2008, 2009) si nu 5,6 miliarde, cum gresit se vehiculeaza in presa. Co-finantarea nu este contributie la bugetul comunitar. Acesti bani nu pleaca din tara, ci sunt investiti aici, in proiecte pentru modernizarea Romaniei (drumuri, canalizari, modernizari de ferme, intreprinderi, locuri de munca etc.). Dar Romania va primi de la bugetul comunitar, in aceeasi perioada (2007-2009), 11 miliarde de euro, dintre care, 6 miliarde de euro plati, urmand ca restul platilor sa se faca pe masura derularii proiectelor.

Probabil ca singurele costuri care pot fi asociate strict integrarii sunt cele legate de crearea unor institutii specifice: de gestionare a fondurilor comunitare, in agricultura etc. Dar beneficiile pe care le aduce acest sistem de management al influxurilor financiare europene sunt exponential mai mari raportate la costuri.

Beneficiile integrarii trebuie evaluate si in planul efectelor non-monetare: modificarea comportamentului economic bazat acum, in mare masura, pe hazardul moral; cresterea competitivitatii tehnologice, economice si comerciale; imbunatatirea mediului de afaceri, sub aspectul previzibilitatii si reducerii riscului de incertitudine. Si, poate, cel mai important beneficiu este cel al posibilitatii Romaniei de a participa activ la elaborarea noului acquis comunitar, in asa fel incat sa fie servite in mod maximal interesele tarii noastre. Oare nu este cu mult mai bine sa fii parte la luarea unor decizii care au impact asupra ta decat sa fii, pur si simplu, tinta pasiva a acestor decizii?

Nota de plata a integrarii se va ridica la cel putin 17 miliarde de euro pentru urmatorii cinci ani.

Cei patru milioane de salariati din Romania urmeaza sa suporte fiecare o cheltuiala de 4.200 de euro in plus fata de contributiile actuale prin taxe.  In urmatorii cinci ani, Romania va trebui sa cheltuiasca peste 17 miliarde de euro pentru a atinge standardele UE. Cea mai mare parte a acestei sume va fi platita de cetatenii si firmele din Romania. .

2 Sprijinul Uniunii Europene pentru aderare

Guvernul a aprobat in ultima sedinta Programul Economic de Preaderare (PEP) ^Y care evidentiaza, intr-un cadru unitar si corelat, politicile economice ce se propun a fi implementate pentru indeplinirea criteriilor economice de aderare si pentru pregatirea economiei in vederea integrarii in piata unica europeana.

Cadrul macroeconomic al politicii economice a fost actualizat in concordanta cu prevederile Programului de guvernare pe perioada 2005-2008, a caror implementare va avea ca finalitate intensificarea reformelor structurale si pe aceasta baza imbunatatirea performantelor si echilibrelor macroeconomice. De asemenea, in configurarea strategiei economice de preaderare s-au luat in considerare progresele Romaniei in indeplinirea criteriilor economice de aderare precum si prioritatile de politica economica convenite in cadrul negocierilor de aderare.

_{Y https://budapesta.mae.ro/index.php?lang=ro&id=31&s=1871&arhiva=true}

Scenariul macroeconomic propus pentru perioada 2005-2007 ia in considerare, ca premisa esentiala, derularea accelerata a reformelor economice vizand pregatirea Romaniei pentru aderare la 1 ianuarie 2007, in cadrul carora o componenta esentiala ramane consolidarea economiei functionale de piata si sporirea capacitatii de a face fata presiunii concurentiale de pe piata unica europeana.

Pentru a sprijini pregatirea tarilor candidate in vederea dobandirii statutului de membru al Uniunii, Comunitatea Europeana a decis sa acorde o asistenta financiara fara precedent, in valoare de peste 3 miliarde de euro anual. Fondurile sunt furnizate prin cele trei instrumente de pre-aderare Phare, ISPA si Sapard..

In perioada 2000-2006, Comunitatea Europeana ofera asistenta financiara tarilor candidate din Europa Centrala si de Est prin intermediul a trei instrumente: programul Phare (Regulamentul Consiliului 3906/89), ISPA (Regulamentul Consiliului 1267/99) si Sapard (Regulamentul Consiliului 1268/99).

Contributia Comunitatii poate ajunge pana la 75% din cheltuielile publice eligibile totale, si chiar pana la 100% din aceste costuri, pentru anumite masuri. Pentru toate investitiile generatoare de venituri exista o limita a intensitatii asistentei, care in practica inseamna toate investitiile, cu exceptia celor in infrastructura, care nu genereaza venituri nete substantiale. Pentru aceste investitii, ajutorul public poate ajunge pana la 50% din costul total eligibil, in cazul in care contributia Comunitatii nu depaseste plafoanele stabilite prin politica privind ajutorul de stat.

Introducerea monedei euro si evolutia puterii de cumparare in raport cu alte monede

3.1 Adoptarea euro

Pe termen mediu, principala problema care se pune pentru BNR este cea a conceperii politicii monetare care sa permita participarea la "Sistemul Monetar European II" (SME II) si, respectiv, intrarea in U.E.M.

Conform "Programului de convergenta", Romania va adera la SME II dupa 201

Aceasta presupune ca, in perioada 2007-2010, sa fie realizate urmatoarele obiective:

- 1) consolidarea inflatiei scazute (dezinflatie sustenabila);

- 2) crearea unei piete nationale a capitalurilor pe termen lung si convergenta ratei dobanzii;

- 3) relativa stabilitate a cursului de schimb al leului (in conditii de convertibilitate deplina) in jurul nivelului de echilibru pe termen lung (curs de schimb sustenabil).

In perioada de pana la intrarea in SME II si apoi in faza de participare la acesta, ar urma sa se aplice in continuare strategia tintirii inflatiei, avand in vedere faptul ca aceasta este compatibila cu o anumita flexibilitate a cursului de schimb si asigura indeplinirea treptata a tuturor criteriilor de la Maastricht.

Data mentionata pentru intrarea in SME II a fost aleasa avand in vedere ca intrarea prematura ar putea prelungi perioada de asteptare inainte de adoptarea euro, iar amanarea excesiva ar putea slabi motivatia pentru un ritm sustinut al reformelor.

Astfel, esalonarea mentionata permite mentinerea - pentru o perioada limitata - a unei anumite flexibilitati in ceea ce priveste politica monetara si cursul de schimb. Or, aceasta flexibilitate este necesara pentru a putea efectua unele reforme structurale suplimentare, care trebuie inca intreprinse pentru a conferi mai multa suplete economiei romanesti, de natura sa sporeasca aptitudinea acesteia de a face fata socurilor "asimetrice". De asemenea, calendrierea amintita are avantajul ca mentine motivatia pentru continuarea reformelor si consolidarea disciplinei macroeconomice. In fine, perioada de tranzitie mentionata creaza posibilitatea determinarii cursului pivot (paritatii centrale) pe baza unei estimari corecte a nivelului de echilibru al cursului de schimb, dupa trecerea varfului de influxuri de capital provocat de anticipatiile favorabile legate de momentul intrarii in UE.

Dintre argumentele care pledeaza pentru reducerea pe cat posibil a perioadei de participare la SME II, amintim urmatoarele:

- 1) credibilitatea sporita, conferita de derularea ultimelor faze ale procesului, este absolut necesara pentru trecerea in etapa urmatoare (adoptarea euro), insa nu poate fi mentinuta indefinit, daca procesul nu se finalizeaza;

- 2) posibilitatea aparitiei unor miscari de capital volatile in preajma momentului adoptarii euro, ceea ce ar impune o mai mare flexibilitate a cursului de schimb; or, aceasta implica o anumita perioada de tranzitie chiar si intre participarea la SME II si intrarea in zona euro, perioada care, prin natura finalitatii sale, nu poate fi decat una foarte scurta;

- 3) cadrul politicii monetare aplicat intre timp (tintirea inflatiei) presupune subordonarea clara a miscarilor cursului de schimb obiectivului privind inflatia; or, cerintele de stabilitate a cursului de schimb, specifice SME II, pot deveni incompatibile cu tintirea inflatiei.

Coform declaratiilor autoritatilor, Romania va adopta euro in perioda 2012-2014. Realizarea acestui obiectiv depinde, la randul sau, de urmatoarele doua conditii esentiale:

-1) indeplinirea tuturor criteriilor de convergenta in perioada de participare la SME II;

-2) progresul in domeniul convergentei reale.

In ceea ce priveste politica de dupa intrarea in UEM, la ora actuala, este, desigur, imposibila definirea sa precisa, insa citeva caracteristici generale ale acesteia pot fi enuntate inca de pe acum cu destul de multa certitudine. In primul rind, este limpede ca, dupa consumarea evenimentului amintit, nu va mai exista o politica monetara nationala independenta, insa va fi posibila participarea reprezentantilor BNR la elaborarea politicii monetare comune. Cu alte cuvinte, politica monetara va trebui subordonata interesului comun si, deci, nu va mai putea fi utilizata exclusiv pentru rezolvarea unor probleme specifice economiei romanesti. In al doilea rind, se poate face conjectura ca pana atunci legislatia nationala care constituie cadrul adoptarii deciziilor de politica monetara va fi fost pe deplin compatibilizata cu functionarea "Sistemului European de Banci Centrale".

Impactul EURO asupra economiei romanesti

In contextul in care pentru majoritatea tarilor vest -europene este aproape unanim acceptat avantajul utilizarii monedei unice, se apreciaza ca si pentru Romania, al carei comert exterior este orientat in proportie de aproximativ 2/3 catre aceasta piata, adoptarea monedei unice va aduce reale beneficii.

Pentru a deveni stat membru al U.E., Romania va trebui sa-si cladeasca un sistem de referinta, in care moneda de referinta sa fie EURO, si nu dolarul american. Noua moneda va fi un factor de stabilitate care va reduce mult pierderile agentilor comerciali autohtoni datorita fluctuatiilor dolarului fata de valutele tarilor din U.E.

Avand in vedere perspectivele monedei euro, interesul Romaniei de aderare la structurile europene si semnalele pozitive pe care le-am primit in acest sens, bancile autohtone isi manifesta interesul sa construiasca si sa dezvolte depozite in moneda europeana (EURO), folosind astfel o singura moneda fata de cele 15 utilizate in prezent, valabila pentru toate operatiunile financiare, bancare si comerciale.

Introducerea euro va avea efecte pozitive asupra comertului exterior al Romaniei, avand in vedere ca 2/3 este orientat catre tarile U.E. Noua moneda va stimula importurile si exporturile firmelor romanesti. Pana in prezent, majoritatea contractelor comerciale erau exprimate in dolari SUA. Doar contractele cu Germania, Franta, Marea Britanie erau exprimate in moneda nationala a acestora. In tranzactiile cu tarile a caror moneda este mai slaba (Italia, Portugalia) se folosea dolarul. Pe viitor, pentru aceste tranzactii se foloseste euro. Acest lucru va avea ca efect reducerea influentelor de curs datorate fluctuatiilor dolarului fata de valutele tarilor din U.E.

Romania a pierdut sume mai de bani datorita faptului ca pana acum erau alese ca moneda de contract fie dolarul SUA, fie monedele unor tari din U.E. al caror curs fluctua.

3.2 Convergenta legala

O caracteristica esentiala a organizarii monetare a tarilor U.E.M. este independenta bancii centrale, considerata a fi conditia indispensabila pentru ca banca centrala sa-si poata asuma obiectivul asigurarii stabilitatii preturilor.

In Romania, acest criteriu este satisfacut atit "de jure", cit si "de facto".

Astfel, conform legii privind organizarea si functionarea BNR[5] aceasta are o totala independenta in ceea ce priveste deciziile de politica monetara si valutara pe care le considera necesare, nefiind tinuta raspunzatoare pentru acestea in fata a nici unui organism politic. Aceiasi lege interzice acordarea de credite guvernului.

Capacitatea de supraveghere prudentiala a bancii centrale s-a imbunatatit treptat in faza de aderare prin adoptarea unor noi reglementari, care vizeaza:

- 1) cresterea exigentei in autorizarea conducatorilor, administratorilor si actionarilor bancilor ;

- 2) o mai buna cooperare cu institutiile nationale si internationale implicate in lupta impotriva terorismului (inclusiv prin relaxarea prevederilor referitoare la secretul bancar);

- 3) protectia sporita a deponentilor, prin legiferarea posibilitatii declansarii falimentului unei banci insolvabile inainte ca aceasta sa inregistreze un gol de fonduri;

- 4) crearea "Fondul de garantare a depozitelor din sistemul bancar" si capitalizarea suficienta a acestuia.

Principala sarcina care se pune in acest domeniu in faza post-aderare este revizuirea legii de organizare si functionare a BNR. La ora actuala, departamentele de specialitate ale BNR au elaborat deja un nou proiect de act normativ, care, in esenta, opereaza modificarile legislative necesare pentru adoptarea euro. Alte obiective urmarite sunt corelarea statutului BNR cu legislatia adoptata in ultimii ani (de exemplu, in materie de activitate bancara), armonizarea terminologiei cu cea folosita pe plan european, eliminarea unor inconsecvete terminologice etc.

Trebuie insa mentionat ca BNR nu are initiativa legislativa, ceea ce face ca efectuarea pregatirilor legale necesare pentru integrarea bancii centrale in Eurosistem si pentru adoptarea euro sa depinda foarte mult de implicarea in acest proces a ministerului de finante/guvernului si, respectiv, a parlamentului.

Principalii factori care au determinat evolutia favorabila a indicatorilor economico-financiari si de prudenta bancara sunt continuarea privatizarii bancilor[6] si atragerea unor banci straine puternice.

Rolul politicii monetare in procesul de integrare economica

Politicienii din Romania arata mult entuziasm in legatura cu aderarea Romaniei la

Uniunea Europeana in 2007, urmand acelasi traseu, aceeasi pasi pe care i-au facut cele 10

tari care au aderat deja in Mai 2004. In iunie 2003,Consiliul Eurpopei, reunit la Salonic, a

afirmat ca UE va accepta Bulgaria si Romania in Uniune, in 2007, in cazul in care aceste

tari vor indeplini criteriile de aderare.

O evaluare succinta a indicatorilor de baza prezentati in tabelul 1.1 demonstreaza

ca, desi foarte ambitios din punct de vedere economic acest obiectiv poate fi realizat daca

reformele vor fi implementate intr-o maniera consistenta si ferma si in acelasi timp daca

procesul de aderare al tarilor estice la UE se desfasoara cu succes. Dupa zece ani de

ezitari, performanta economica a Romaniei s-a imbunatatit in ultimii ani: cresterea

economica e in jur de 5% pe an, inflatia a coborat la aproximativ 14% in 2003, sistemul

bancar e mai solid si transparent. Stabilitatea macroeconomica pare, mai mult sau mai

putin, sa se fi obtinut. Toate aceste realizari au fost sesizate de catre agentiile de rating

care au imbunatatit in ultima perioada rating-ul acordat Romaniei. Pe alta parte,

problemele majore ce inca persista ridica semne de intrebare asupra politicilor economice

in general si asupra politicilor monetare si cea a ratei de schimb in special. O examinare

lucida si realista a starii economice a Romaniei indica faptul ca momentul 2007 este un

moment important atunci cand este comparat cu criteriile de convergenta reale si

nominale la UE. Fara indoiala, cursul politicilor de implementat precum si negocierile

diferitelor capitole referitoare la transpunerea Acquis-ului Communautaire sunt definite

in acest plan de aderare.

Cerintele de baza adresate Romaniei au fost clar definite si comunicate de mai

multe ori. De exemplu, Programul de Aderare din 2002 Drumul spre integrare indica

foarte clar ca economia Romaniei trebuie sa fie in stare sa faca fata puternicelor presiuni

competitive care vor vor aparea odata cu liberalizarea pietei bunurilor si serviciilor,

precum si celei de capital. Acest document important indica si faptul ca tara trebuie sa

faca progrese in ceea ce priveste reducerea inflatiei si ca acest lucru va fi posibil in

conditiile in care companiile vor dovedi disciplina financiara in relatia cu statul, daca

masa monetara va fi controlata in mod riguros, si daca sectorul bamcar va continua sa se dezvolte^z Intr-adevar, in sfera economica, una dintre cele mai mari dificultati pe care Romania o intampina este aducerea durabila a inflatiei la un nivel scazut si crearea unui sistem monetar si a unei politici monetare eficiente si credibile.

Chiar daca criteriile necesare pentru aderarea la UE sunt mai mult sau mai putin

clare, politicile optime care ar duce la atingerea acestui obiectiv nu sunt definite.

Deoarece nu este suficient sa se atinga echilibru fiscal, o politica monetara echilibrata sau

privatizarea pe scara larga pentru a atinge combinatia ideala de masuri, in cazul in care

economia nu inregistreaza un trend ascendent, viciata fiind de ineficiente majore,

restructurare insuficienta a industriei, institutii fragile si nu in ultimul rand, de un sistem

financiar care nu e dezvoltat suficient. In conditiile in care UE insista pe nevoia de a

Romania. Politica monetara (scopurile ei cat si macro-managementul) este analizata in

legatura cu politica fiscala si cea a ratei de schimb. Studiul pleaca de la premiza aderarii

la UE la momentul preconizat si de la cerintele pentru integrarea in ERM2 stabilind

totodata cerintele aderarii ulterioare la ERM2; studiul urmareste sa identifice factorii

determinanti ai politicilor de implementat si in acelasi timp sa sugereze optiuni care ar

putea ajuta la atingerea scopurilor fundamentale ale acestora. Studiul nu pretinde a fi

exhaustiv si a lua in considerare toti factorii de influenta; el ii considera doar pe aceia

care sunt cei mai relevanti pentru un proces decizional eficient vis--vis de politica

monetara.

Obiectivul fundamental al politicii monetare este reducerea inflatiei, in conditiile mentinerii unui proces de crestere economica consistenta. Conform "Programului de convergenta", pentru 2007, tinta de inflatie este stabilita la 4% (dec./dec.), cu o marja de toleranta de un punct procentual intr-o directie sau alta; pentru 2008, tinta centrala este stabilita la 3,8 % (dec./dec.), cu aceiasi marja de toleranta.

Pe termen mediu, tintele de inflatie vor fi stabilite avand in vedere necesitatea mentinerii procesului de dezinflatie pe o traiectorie care sa fie conforma cu criteriile de convergenta.

_{Z Drumul aderarii pentru Bulgaria si Romania, 200 Comunicat din partea Comisiei catre Consiliu si Parlamentul European, COM 2002/624. www.europa.eu.int/comm/enlargement/docs/pdf/roadmap-br-ro-2002_en.pdf}

De asemenea, ritmul dezinflatiei trebuie sa tina seama de diferentialul de inflatie fata de zona euro, provocat de " efectul Balassa-Samuelson".

In fine, mai trebuie adaugat ca, dupa liberalizarea contului de capital, intre obiectivele intermediare ale politicii monetare exista un anumit conflict, care submineaza capacitatea BNR de a-si aplica politica deflationista. Astfel, cresterea ratei dobanzii in scopul limitarii inflatiei determina cresterea intrarilor de capital, ceea ce exercita presiuni puternice asupra cursului de schimb.

Principalele elemente ale politicii monetare duse in prezent de BNR sunt urmatoarele:

a) adoptarea strategiei numite "tintirea directa a inflatiei" (inflation targeting, ciblage d'inflation);

b) flexibilitatea cursului de schimb;

c) trecerea la euro - ca obiectiv pe termen mediu.

Strategii de politica monetara si curs de schimb in contextul aderarii Romaniei la UE (studiu de caz)

Scopul acestui studiu este explorarea caracteristicilor economiei precum si a organizarii institutionale, doi factori care impun limite modelarii politicii monetare in Romania si intentiei de trecere la regimul de "tintire a inflatiei". Politica monetara (scopurile ei cat si macro-managementul) este analizata in legatura cu politica fiscala si cea a ratei de schimb. Studiul pleaca de la premiza aderarii la UE la momentul preconizat si de la cerintele pentru integrarea in ERM2 stabilind totodata cerintele aderarii ulterioare la ERM2; studiul urmareste sa identifice factorii determinanti ai politicilor de implementat si in acelasi timp sa sugereze optiuni care ar putea ajuta la atingerea scopurilor fundamentale ale acestora. Studiul nu pretinde a fi exhaustiv si a lua in considerare toti factorii de influenta; el ii considera doar pe aceia care sunt cei mai relevanti pentru un proces decizional eficient vis--vis de politica monetara.

Unii economisti isi pun intrebarea daca BNR ar trebui sa-si fixeze ca obiectiv atat de repede "Tintirea Inflatiei" la fel cum au facut Polonia, Ungaria sau Cehia (sau au spus ca o fac - data fiind calitatea slaba a previziunilor lor legate de inflatie). Cu doi ani in urma, un grup de economisti de la BNR s-au gandit ca TI ar putea fi adoptata de catre Banca Nationala pana in 20041. Dar o tintire a inflatiei reala poate fi implementata de o banca centrala independenta doar in urmatoarele conditii:

a/ cei care stabilesc politicile economice sunt capabili sa faca o previziune conditionata cat mai buna a ratei inflatiei;

b/ acestia au cunostinte suficiente despre transmiterea impulsurilor monetare care sa le permita sa isi adapteze principalele instrumente astfel incat sa aduca previziunea aproape de nivelul tintit pe perioada stabilita.

In practica, bancile centrale care adopta TI au nevoie de unul (sau mai multe) modele macro-econometrice stabile cu ajutorul carora sa poata previziona inflatia si care sa le permita sa simuleze impactul asupra traiectoriei inflatiei a oricarei schimbari intervenite in setul de instrumente economice. Este oare realist sa credem ca o astfel de metoda va fi implementata in Romania in viitorii ani? E posibila conceperea unui model econometric pentru economia Romaniei? Raspunsul e ca probabil nu inca. Se poate argumenta ca pentru nici o tara din lume nu se pot concepe modele econometrice corecte. E adevarat ca toate modelele sunt influentate de erori de estimare; mai mult, parametrii modelelor se schimba odata cu schimbarea politicilor. Dar nu putem vorbi de acelasi lucru cand se estimeaza un model pentru o economie relativ stabila (de exemplu Marea Britanie sau Suedia) si o economie a carei structura si politici se schimba permanent. Modelarea econometrica devine aproape imposibila cand structura economiei se schimba, ceea ce se intampla in mod evident in cazul tarilor in tranzitie; aceasta dificultate i-a determinat pe oficialii BCE sa nu ia in considerare la modul serios posibilitatea creerii unui model macroeconomic pentru zona Euro (in special datorita faptului ca adoptarea Euro altereaza structura interna a UME). Pana in momentul de fata, BNR nu a avut la indemana nici macar un mijloc elementar de previzionare ca de pilda o curba a randamentului obligatiunilor, astfel incat trasarea unei traiectorii a inflatiei devine foarte dificila. Ca un substitut, inainte ca o baza larga de obligatiuni cu scadente diferite sa fie disponibila, BNR poate implementa o forma de studiu de piata al analistilor pentru previzionarea inflatiei. Trebuie tinut cont de faptul ca in Romania este dificil de previzionat nu numai cererea monetara data fiind ponderea sectorului economic "neoficial"(care nu e acoperit de statisticile oficiale) si deoarece schimbarile in expectatii ii fac pe agentii privati sa oscileze intre moneda locala si cea straina, ambele putand fi folosite in mod legal ca moneda de economisire (si chiar ca instrument de tranzactionare).

Masa monetara este de asemenea dificil de monitorizat deoarece jumatate din ea este in valuta iar lichiditatea in circulatie are de asemenea o pondere mare. Data fiind aceasta incertitudine, riscurile de a lua decizii pe baza unei previziuni eronate pe doi ani sunt destul de mari. Fara indoiala ca credibilitatea bancii centrale nu va fi imbunatatita in urma deciziilor luate pe baza unui model econometric de proasta calitate, ci dimpotriva.

In momentul de fata, BNR se bucura de o credibilitate destul de mare, ca urmare a faptului ca a reusit scaderea inflatiei. Acest capital de credibilitate poate fi subminat daca previziunile emise de BNR de acum incolo se dovedesc in mod sistematic gresite.

Mai multe banci centrale din tarile dezvoltate care au adoptat TI si-au fixat standarde foarte inalte pentru managementul politicilor monetare: in Suedia, Canada, Marea Britanie, deviatia inflatiei fata de tinta sunt destul de mici. Pana acum, bancile centrale din Europa Centrala care au avut ca obiectiv TI au avut rezultate foarte slabe - diferenta dintre tinta si inflatia reala a fost mare (Jonas and Mishkin, 2003). Atata vreme cat ele se compara cu primul grup de tari, credibilitatea lor poate doar avea de suferit. Dar daca o banca care nu are ca obiectiv TI greseste nivelul tinta al inflatiei, agentii privati vor accepta mai usor greseala iar credibilitatea nu va fi atat de puternic afectata.

Alte probleme create de TI sunt legate de momentul implementarii. Daca Romania va urma (cu o oarecare intarziere) calea pe care au mers cele mai avansate tari in tranzitie (Polonia, Ungaria, Cehia), se va confrunta cu intrari de capital masive in perioada imediat urmatoare, ceea ce va duce la o apreciere brusca si reala a monedei locale. Pentru a frana declinul exporturilor, dintr-un punct de vedere al protectiei sociale, ar fi de folos ca rata dobanzii sa scada. Dar agentii independenti si competitivitatea merg in directie opusa fata de inflatia scazuta, dupa cum e necesar in regimul de TI.

Astfel, pentru Romania, care are o economie in tranzitie, credibilitatea bancii centrale poate fi afectata in mod negativ de adoptarea TI, dat fiind faptul ca riscul de a lansa previziuni imprecise si de a rata astfel nivelul tinta stabilit este destul de mare. Prin adoptarea unui cadru rigid pentru managementul politicii monetare in contextul in care criteriile pentru buna functionare ale acestui cadru nu sunt indeplinite, credibilitatea bancii centrale poate doar avea de suferit.

Din toate motivele mentionate mai sus, este destul de nerealist sa credem ca BNR ar putea sau ar trebui sa adopte un regim autentic de TI in viitorul apropiat.

Aceasta concluzie nu reprezinta insa o drama. Romania s-a angajat sa adere la UE in 2007 sau in jurul acestei date; trebuie asadar sa isi pregateasca institutiile monetare si politica pentru alinierea cu zona Euro, astfel incat sa fie capabila sa adere la o data ulterioara si la UME. Din fericire insa, BCE nu este o banca cu obiectiv TI. Ca si FED (banca centrala a SUA), BCE a ales flexibilitatea, desi are tinte cantitative precise in ceea ce priveste inflatia. Probabil acesta ar fi cea mai buna alegere si pentru BNR.

Ca si BCE, guvernul Romaniei si Banca Centrala ar trebui sa declare in mod sistematic angajamentul lor pentru preturi stabile (dupa cum sunt ele planificate in principalele legi:

Constitutie, Statutul BNR, etc). BNR ar trebui sa stabileasca si un nivel tinta al inflatiei pe care sa-l revizuiasca la intervale de timp si care sa urmeze o tendinta descrescatoare.

Anuntarea unei tinte cantitative explicite ar trebui sa ajute transparenta si responsabilitatea? politicii monetare iar BNR ar trebui sa inregistreze progrese pe aceste doua baze. Ar fi de folos si pentru fixarea expectatiilor pentru rata inflatiei, in conditiile in care credibilitate bancii centrale este puternica.

Este foarte important ca BNR sa se asigure ca instrumentele sale sunt eficiente in controlul inflatiei. Pana acum Banca a controlat baza monetara (exprimata in moneda locala, ROL) prin intermediul cantitatii resurselor atrase (imprumutate) de la bancile comerciale Totusi, in contextul unei economii dolarizate, relatia dintre masa monetara (care include dolari si Euro) si baza monetara este mult mai slaba.

Intr-un viitor destul de apropiat, BNR poate decide sa foloseasca aceleasi instrumente ca si celelalte banci centrale din economiile in tranzitie (Polonia, Ungaria, Cehia) dar mai apropiate de managementul modern al politicilor monetare. In mod special va putea lua in considerare o trecere de la controlul cantitativ al bazei monetare catre managementul ratei dobanzii pe termen scurt, unde semnalul relevant pentru abordarea politicii monetare este reprezentata de rata dobanzii la resursele imprumutate (depozitele atrase).

In concluzie, situatia economica in Romania beneficiaza in prezent de o conjunctura favorabila: crestere economica intr-un mediu in care inflatia scade rapid. Este adevarat ca progresul viitor va depinde de continuarea reformelor structurale, reducerea ineficientei in economie si a deficitelor cvasifiscale. Exista premize favorabile pentru atragerea de investitii straine, in acest context, pentru sprijinirea efectivitatii managementului politicii monetare rata de schimb ar trebui sa fie flexibila iar interventiile directe ale bancii centrale pe piata valutara minime. In schimb aceasta necesita liberalizarea graduala a contului de capital. O atentie sporita trebuie acordata intrarilor de capital speculativ pe termen scurt si creditelor in valuta, in special in sectorul ne-exportator.

Cu toate ca BNR si-a anuntat intentia de a introduce TI in 2005, presupunand ca evaluarea noastra e corecta, aceasta nu pare sa existe ca politica alternativa. Credem ca un sistem al politicii monetare similar cu cel practicat de BCE ar fi mai potrivit in cazul de fata. In acest caz cei care iau deciziile acorda o atentie si stabilitatii preturilor dar managementul politicii monetare se bazeaza pe principiul "just-do-it". Intr-o economie fragila flexibilitatea nu invalideaza credibilitatea, dimpotriva cele doua sunt complementare.

In Romania, obiectivul bancii centrale pe termen mediu trebuie sa fie acela de a reduce inflatia la un nivel rezonabil si de a o mentine acolo. Respectarea principiilor economice sensibile in implementarea politicilor economice ar trebui sa fie suficiente pentru realizarea acestui obiectiv. Gradul relativ ridicat de sofisticare pe care un regim adevarat de tintire a inflatiei l-ar necesita ar putea introduce riscuri aditionale precum si distorsiuni suplimetare in economie fapt ce ar putea accentua fluctuatiile economice.

Efectele integrarii Romaniei in Uniunea Europeana asupra sistemului

bancar

5.1 Armonizarea criteriului economic

In conformitate cu obiectivul major stabilit de Romania pentru actuala etapa de dezvoltare, crearea conditiilor pentru aderarea, intr-o perspectiva apropiata , la U.E., principiile fundamentale ce stau la baza dezvoltarii economiei si infaptuirii reformei sunt: reforma societatii romanesti pentru recunoasterea si afirmarea valorilor morale si democratice, asezarea dreptului de proprietate la temelia societatii romanesti, accelerarea reformei institutionale incepand cu Guvernul Romaniei pentru crearea unui stat modern, restructurarea si modernizarea industriei romanesti in sensul redimensionarii si privatizarii acesteia in vederea asigurarii unei cresteri economice durabile, reorientarea si dezvoltarea agriculturii in directia cerintelor economiei de piata prin sprijinirea sistemelor de productie si valorificare, reforma sistemului finantelor publice potrivit principiului finantarii obiectivelor viabile economic, distribuirea echitabila a costurilor tranzitiei in sprijinul solidaritatii sociale, asezarea Romaniei cu demnitate in lumea democratica si dezvoltata a Europei.

Asezand la baza dezvoltarii economico-sociale, strategia aderarii Romaniei la U.E. cuprinde o serie de obiective sintetizate in urmatoarele politici : politica macroeconomica, politica de restructurare a economiei, politici privind drepturile omului, culte si minoritati si politici privind capitalul uman.

In prezent, actiunile privind crearea conditiilor de aderare a Romaniei la U.E. vizeaza: includerea permanenta a problematicii specifice a integrarii pe agenda contactelor politice bilaterale si multilaterale; pregatirea temeinica a fiecarei etape de negociere in formarea unui corp de negociatori competenti; consolidarea coordonarii de catre Departamentul pentru Integrare Europeana a procesului, alaturi de alte institutii cu responsabilitati in domeniu, prin alocarea unor resurse suplimentare (umane si materiale) capabile sa gestioneze in mod adecvat acest proces; utilizarea cu eficienta maxima a programelor comunitare de asistenta si colaborare; obtinerea unui acces mai larg, in conditii echitabile, la sursele de finantare si investitii; ameliorarea regimului de libera circulatie in spatiul comunitar a cetatenilor romani.

Derularea contemporana a procesului de integrare a tarilor din U.E., caracterizat de adancirea acestuia si marcat de incheierea procesului de formare a pietei unice si pregatirea uniunii monetare, ridica probleme noi si deloc usoare pentru niste candidati cu economiile in transformari profunde, care doar de cativa ani au trecut la convertibilitatea de cont curent a monedei nationale, liberalizarea comertului exterior, crearea si consolidarea mecanismelor de piata concurentiala etc.

Perspectivele integrarii rapide in U.E. vor trebui sa determine autoritatile romane sa analizeze cu seriozitate costurile acestui proces in raport cu beneficiile scontate, termenul necesar armonizarii legislative si cat de benefic este procesul pentru reforma in curs de desfasurare in tara noastra.

Din punct de vedere metodologic, apare ca dificila distinctia clara intre efectele integrarii si cele ale procesului de tranzitie. Pe de alta parte, dihotomia castigator/perdant este relativa. Identificarea unui sector drept castigator sau perdant in procesul de integrare nu inseamna ca acelasi lucru se poate spune despre orice firma sau individ din acel sector. In plus, analiza sectoriala nu corespunde neaparat unei influente pozitive/negative asupra bunastarii intregii societati. Un sector perdant poate elibera resurse pentru alte sectoare, imbunatatind astfel eficienta alocarii resurselor in economie.

Integrarea reprezinta si atingerea tintelor de convergenta socio-economica, tinte definite si actualizate periodic conform imperativelor momentului istoric. Din punct de vedere prospectiv, convergenta se defineste printr-un set de indicatori alesi ca reflectand acele criterii care se afla dincolo de cerinta de convergenta. Uniunea Europeana a trecut la monitorizarea progreselor inregistrate pe calea indeplinirii obiectivelor propuse in Consiliul de la Lisabona, urmarind sa devina "cea mai dinamica si competitiva Economie Bazata pe Cunoastere din lume pana in 2010, mentinand si chiar accentuand coeziunea sociala". Acest obiectiv va trebui sa fie atins prin asa numita metoda de coordonare deschisa, in cadrul careia monitorizarea joaca un rol foarte important.

Analiza de impact a procesului de integrare europeana a Romaniei trebuie efectuata separat pentru perioada de pre-aderare si perioada post-integrare. De asemenea, scenariile avute in vedere pentru evaluarea impactului, trebuie si acestea gandite diferentiat. La nivel macroeconomic, un tip de analiza se va referi la diverse simulari incadrate temporal in perioada 2000-2004 (deja parcursa), pentru a compara realitatea petrecuta cu ceea ce s-ar fi putut intampla in societatea romaneasca daca nu ar fi fost demarat procesul de negociere. Al doilea tip de analiza este de tip prospectiv, comparand scenarii distincte plauzibile pentru perioada 2005-2015 (in care va fi inclus si momentul aderarii, mai devreme - 2007-2008 - sau mai tarziu - 2011-2012, in raport cu evolutia procesului de pre-aderare si a celui de negociere. In scopul cuantificarii efectelor integrarii asupra macro-economiei romanesti au fost realizate cate doua scenarii alternative pentru fiecare dintre cele doua perioade (2000-2004 si respectiv 2005-2015).

Unul dintre elementele importante generatoare de impact este reprezentat de fluxurile financiare transferate intre UE si Romania, care pe durata perioadei analizate vor fi influxuri nete dinspre UE catre tara noastra. Incepand cu anul 2000, a existat un program pre-stabilit agreat intre cei doi parteneri de negociere, conform caruia fluxurile financiare transferate direct s-au conformat sau urmeaza a se conforma urmatoarei scheme de finantare de fonduri pre-structurale

Dupa anul 2007 (cu acord de principiu pana in 2013), angajamentele UE cresc ca volum de fluxuri financiare, in timp ce efortul bugetar al Romaniei este determinat pe baza principiilor de cofinantare stabilite prin metodologiile de acces la fondurile structurale si de coeziune ale Uniunii Europene, precum si considerand contributia Romaniei la bugetul Uniunii Europene. Platile echivalente sunt clar stabilite pentru primii trei ani considerati post-integrare

Impactul macro-economic al pachetului financiar nu poate fi redus doar la valoarea absoluta a sumelor acordate Romaniei.