expeditiile internationale

INtRODUCERE

Pe lânga transporturi, pentru a se asigura o buna desfasurare a schimburilor internationale este necesara prezenta unei activitati complementare transporturilor, al carui rol este de a creste eficienta comertului exterior. Este vorba despre activitatea de expeditie internationala, activitate care se reflecta în mai multe domenii.

PREZENTAREA TEMEI

1 Expeditiile internationale

Expeditorul international poate contribui într-un mod direct la promovarea exportului pe o anumita piata si poate influenta într-un mod vital eficienta comertului exterior al unui stat.

Activitatea de expeditie internationala este de o mare importanta si în promovarea schimburilor internationale si în exercitarea tranzitului, efectele existentei acestei activitati resimtindu-se în mai multe domenii71

expedierea marfurilor;

cresterea utilizarii transportului multimodal;

modernizarea inmfrastructurii de transport;

îmbunatatirea activitatii de tranzitare.

Având în vedere dinamica accentuata a comertului mondial dupa 1945, atât ca si volum, cât si ca si structura, participarea statelor la comentul si schimburile internationle—în condtiile adâncirii divizinii internationale a muncii—au ridicat sarcini tot mai mari si complexe transporturilor, determinate în special de extinderea permanenta a gamei de produse, care au început sa fie transportate la distante tot mai mari, strabatând zond cu conditii de temperatura, umiditate si precipitatii foarte diferite.

Extinderea si cresterea complexitatii activitatii de comert exterior, precum si existenta unor posibilitati diferite de transport a marfurilor din locul de productie spre locul de destinatie, aparitia unui numar tot mai mare de reglementari internationale în domeniul comertului exterior (si pe teritoriul statelor care în timpul transportului urmau a fi tranzitate), necesitatea asigurarii unor operatiuni si servicii conexe pentru realizarea transporturilor de marfuri în conditii bune au dus la cresterea complexitatii activitatii legate de realizarea si vânzarea diverselor produse pe diverse piete. Astfel, volumul de cunostinte necesare desfasurarii acestei activitati a depasit sfera cunostintelor legate de comert, conducând—prin diviziunea muncii în ramura comertului—la aparitia unei noi ramuri, cu specific comercial bine determinat: expeditia internationala72

Expeditorii pot sa asigure comerciantilor care vând marfuri ce fac obiectul comertului exterior asistenta si servicii care preced încheierea contractelor de vânzare-cumparare externa sau servicii care se presteaza de catre acestia dupa ce a avut loc încheierea contractului de vânzare-cumparare.

Aceste servicii sunt de natura diferita si privesc:

acordarea de consultatii (economice, tehnice, juridice) privind interpretarea termenilor si a conditiilor de livrare, la încheierea contractelor de comert exterior—informând comerciantii cu privire la cele mai adecvate conditii de livrare si de ncarcare/descarcare care pot fi alese într-un anumit caz, focalizându-se asupra drepturilor si obligatiilor partilor în ceea ce priveste transportul si expeditie marfii care face obiectul comertului exterior; înca din anul 1936 a existat necesitatea simplificarii operatiunilor privind vânzarea-cumpararea marfurilor ce fac obiectul comertului exterior, elaborându-se reguli care sa permita interpretarea uniforma a conditiilor de livrare în comertul international (regulile INCOTERMS), conditii care au fost revizuite sub auspiciile Camerei Internationale de Comert în 1990;

efectuarea de calcule privind nivelul cheltuielilor de transport si a celor accesorii legate de vânzarea si deplasarea marfurilor în cauza—nivelul acestor cheltuieli fiind atât în atentia vânzatorului, cât si în atentia cumparatorului, înca înainte de a finaliza semnarea contractului de vânzare-cumparare, aceste cheltuieli putând influenta capacitatea de realizarea a respectivelor marfuri pe o anumita piata, atragând atentia partilor implicate în comert cu privire la rentabilitatea operatiunii respective;

informarea clientului cu privire la alegerea celor mai adecvate, mai rapide si mai economice mijloace de transport—alegerea mijlocului de transport facându-se—cu exceptia cazurilor când pozitia geografica a locului de expeditie si de destinatie impune folosirea unui anume mod de transport—în functie de natura marfii, grutatea si volumul ei, de urgenta cu care marfurile trebuie sa ajunga la destinatie, de tarifele pentre diversele modalitati de transport si de parcursul optim pe care marfurile trebuie sa-l urmeze pentru a ajunge în bune conditii la destinatie;

informarea comerciantilor cu privire la modul de prezentare a marfurilor la transport—fiind cel mai în masura sa recomande expeditorului (comerciantului) tipul de ambalaj optim (din punct de vedere tehnic, economic si comercial) care sa permita transportul marfii în siguranta, conservarea calitatilor estetice si comerciale ale marfii în timpul transportului si sa faciliteze manipularea lesnicioasa si cu cheltuieli minime, precum si marcarea corecta a ambalajelor si utilizarea unor tehnologii moderne de transport (pachetizarea, paletizarea, containerizarea);

încheie contractul de transport cu carausul—se face apelând la expeditor deoarece acesta este mai aproape de evenimentele care influenteaza starea comertului international si simte mai bine pulsatiile tehnice, comerciale juridice, economice si chiar politice care se manifesta, expeditorul fiind solicitat în a încheia contractul de transport în special în cazul transportului maritim si fluvial, unele case de expeditie specializându-se numai în activitatea de brokeraj, având ca si obiect de activitate numai navlosirea si intermedierea angajarilor de nave;

asigura riscurile de transport—acest lucru fiind avantajos si pentru comerciant datarita faptului ca, întretinând relatii continui cu asiguratorii, se poate obtine o prima de asigurare mai avantajoasa si poate contribui la recuperarea operativa de catre asigurati a daunelor eventuale produse în timpul deplasarii sau manipularii marfii, de asemenea, expeditorul este mai capabil sa aprecieze riscurile la care este expusa marfa în timpul deplasarii si poate sa recomande utilizarea unui unei anumite conditii de asigurare, care—în functie de mijlocul de transport si de ruta si distanta—sa asigure o protectie maxima a marfii, cu cheltuieli minime;

întocmirea documentelor de expeditie si de transport—expeditorul îngrijându-se de întocmirea corecta si de emiterea tuturor documentelor de transport, iar în unele cazuri, (atunci când conditiile din acreditiv o cer), expeditorul poate sa emita propriile sale documente elaborate de FIATA (Federatia Internationala a Tranzitarilor si Asimilatiloe Acestora), organizatie care îsi are isediul juridic la Berna si sediul secretariatului sau general la Zurich, reunind membri din peste 100 de tari. Principalele documente emise de catre expeditor sunt:

F.C.R. (Forwarding Agents Certificate of Receipt)—prin care expeditorul certifica faptul ca a preluat o marfa pentru a o expedia unei persoane sau pentru a o pastra la dispozitia acesteia;

F.C.T. (Forwarding Agents Certificate of Transport)—prin care expeditorul certifica preluarea unei marfi care urmeaza a fi expediata prin grija sa unui destinatar, în conformitate cu instructiunile pe care la ve primi;

F.B.L. (Fiata Combined Bill of Lading)—aceste fiind de fapt un conosament de casa al expeditorului; este un conosament direct care se elibereaza de catre expeditor în cazul transporturilor multimodale, acoperind întregul parcurs al marfii, pâna la destinatie;

F.W.R. (Fiata Warehouse Receipt)—fiind o recipisa de depozit FIATA, care se elibereaza de catre expeditor în cazul preluarii marfurilor în depozitele sale;

traficul de grupaj, facând—prin gruparea unei parti din marfurile încredintate (cele de mic tonaj)—sa se obtina conditii mai bune de utilizare a mijloacelor de transport, obtinând tarife mai avantajoase din partea transportatorului, tarifele percepute în cazul vagoanelor complete sau collective fiind cu 100-300 % mai mici fata de tarifele percepute în cazul expeditiei de coletarie73; de asemenea se reduce durata transportului (cu 50-70 %), reducându-se numarul si durata transbordarilor si simplificarea formalitatilor de expediere;

traficul de grupaj, facând—prin gruparea unei parti din marfurile încredintate (cele de mic tonaj)—sa se obtina conditii mai bune de utilizare a mijloacelor de transport, obtinând tarife mai avantajoase din partea transportatorului, tarifele percepute în cazul vagoanelor complete sau collective fiind cu 100-300 % mai mici fata de tarifele percepute în cazul expeditiei de coletarie73; de asemenea se reduce durata transportului (cu 50-70 %), reducându-se numarul si durata transbordarilor si simplificarea formalitatilor de expediere;

vamuirea marfurilor—întocmind documentatiile necesare realizarii formalitatilor vamale, în unele cazuri platind chiar si taxele vamale, recuperându-le mai apoi de la clientii sai; el este în masura sa dea informatii exacte clientilor sai pentru ca acestia sa-si creasca eficienta comertului lor exterior si poate sa furnizeze date privind posibila evolutie a modalitatilor în materie de vamuire la import;

depozitarea si distribuirea marfurilor din depozite—marfurile având posibilitatea de a fi supuse unor operatiuni de sortare, conservare, finisare, etichetare, ambalare si marcare, în functie de natura marfurilor si de cerintele fiecarui client în parte, din depozitele expeditorului vânzându-se marfurile atunci când conjunctura este favorabila pe piata, fara a fi necesara plata anticipata a drepturilor de import, aceste fiind achitate atunci când are loc si vânzarea lor catre un client. Aceste lucruri se întâmpla în cazul importului, iar în cazul esportului (sau a reexportului) marfurile pot fi depozitate în depozitele unui expeditor în vederea asteptarii unui mijloc de transport (în cazul transportului multimodal) sau  în cazuri fortuite (când de exemplu destinatarul refuza marfa);

supravegherea deplasarii marfurilor pe parcurs si avizarea prompta a celor interesati—realizându-se prin agentii si relatiile pe care le are si le poate întretine datorita mijloacelor moderne de comunicatie (telefon, fax, telex, telegraf, internet), expeditorul fiind în masura ca în orice moment sa stie locul în care se afla o anumita partida de marfa în timpul deplasarii acesteia de la locul de expediere spre cel de destinatie, având capacitatea de a-i informa pe cei interesati cu privire la aceste lucruri mai ieftin si mai rapid decât daca acestia ar fi actionat pe cont propriu în vederea obtinerii acestor informatii; de asemenea, expeditorul, pe parcursul deplasarii marfii spre destinatia ei poate sa presteze o serie de servicii conexe (hranirea sau adaparea animalelor, însotirea transporturilor speciale, a marfurilor cu regim special de viteza);

verificarea, plata si decontarea cheltuielilor de transport si a celor accesorii—expeditorul, în cadrul mandatului primit, efectuând plati curente în contul clientilor sai catre diversii participanti în lantul de transport, efectuând plati catre carausi si administratiile portuare sau alti participanti, catre asiguratori, exspeditorul fiind competent în vederea verificarii deconturilor prezentate de terti (depistând eventualele erori deoarece este la current cu miscarea preturilor n aceste domenii), facilitând pe deasupra si plata acestor cheltuieli în mod centralizat si economic, permitând întocmirea de deconturi unice pentru toate marfurile si relatiile pe care le deserveste, precum si o mai buna urmarire a preturilor si eficientei la comerciantii implicati în schimburi internationale.

 Autoevaluare:

1.     Care este importanta activitatii de expeditie internationala?

2.     Enumerati 6 servicii care pot fi prestate de catre expeditorii internationali catre diversi clienti.

Rezumatul acestei sectiuni:

Expeditorul international ofera o serie de servicii producatorilor/importatorilor, de la consultatii privind interpretarea termenilor, pâna la efectuarea de calcule pentru a putea informa clientii sai despre alegerea celor mai avantajoase rute si modalitati de transport, la modul de ambalare a marfii, la încheierea contractului de transport cu transportatorii si chiar întocmirea documentelor de expeditie si de transport.

El poate sa efectueze si trafic de grupaj, sa vamuiasca marfurile, sa le depoziteze si sa le distribuie din aceste depozite si sa verifice modul în care se executa contractul de transport.

Importanta sa este foarte mare, el fiind o firma care este specializata în toate aceste probleme mentionate mai sus si bazându-se pe o vasta experienta, poate sa ofere celor interesati cele mai bune solutii/alternative în privinta modului în care sa se realizeze o operatiune de comert exterior si a modalitatii de transport de ales.

Referate propuse:

1.     Principalele servicii oferite de catre expeditorul international.

2.     Documente ce pot fi emise de catre expeditorii internationali si rolul acestor documente.

Studii de caz propuse pentru acest capitol:

1. Sunteti într-o situatie ce priveste trimiterea unui container din Oradea în Singapore si doriti ca sa încasati contravaloarea marfii în momentul în care containerul încarcat este remis unui transportator rutier, care îl va transporta spre Constanta, de unde cu o nava de linie se va îndrepta spre Singapore. Ce formalitati trebuie îndeplinite pentru a rezolva aceasta problema?

Probleme propuse spre rezolvare:

1. Care este avantajul utilizarii documentului F.B.L.?

2. Care este avantajul utilizarii documentului F.C.R.?

3. Ce legatura exista între antrepozitare si documentul F.W.R.?

Bibliografie:

1. Constantin ALEXA : Transporturi si expeditii internationale. Bucuresti : Editura B.I.C. All, 1995;
2. Gheorghe CARAIANI: Transporturile si expeditiile rutiere. Bucuresti, Editura Lumina Lex, 1998;
3. Codul Vamal si Regulamentul Vamal al României.