Avalansele

Avalansele

Avalansele nu sunt fenomene intamplatoare, ele au loc aproape cu regularitate in toti muntii, astfel incat pot fi numite fenomene normale. In regiunile de mare altitudine, temperatura se mentine multa vreme sub zero grade, zapada nu se poate acumula la nesfarsit, pentru ca intervin numeroase cauze care forteaza straturile de zapada sa cada brusc sau sa alunece lent in vai. ACEST FENOMEN ESTE NUMIT AVALANSA.

1 Unde nu se formeaza avalansele?

Avalansele au regiunile lor favorite. Astfel, ele nu se formeaza in urmatoarele locuri:

a)      Pe platouri sau pante cu o inclinatie mai mica de 25º, unde zapada se topeste pe loc.

b)      Pe locuri rapoase cu o inclinatie mai mare de 45º, unde zapada nu se poate acumula in cantitate mare deoarece aluneca in vale in timpul ninsorii.

c)      Pe pante impadurite pana sus pe culme.

2 Unde se formeaza avalansele?

a)      Pe pante ierboase sau cu grohotisuri cu inclinatie cuprinsa intre 25-35º.

b)      Pe pante abrupte, cu inclinatie mare, dar care au trepte sau platforme de depozitare a zapezii (tipul avalanselor de cataracta).

c)      Pe peretii aproape verticali, opusi directiei dominanate a vantului si care formeaza cornise sau balcoane de zapada in creasta.

d)      Pe pante care au un culoar, o vale mediana.

e)      Pe pantele lipsite de paduri sau jneapan.

3 Cauzele care produc avalansele

Principalele cauze care produc avalanse sunt:

Inclinatia terenului

Cantitatea mare de zapada ce urca mult de la sol, centrul de greutate al stratului aducandu-l in echilibru instabil.

Temperatura solului, topind baza paturii de zapada o desprinde de pamant, facand-o sa alunece pe un strat mobil de apa.

Vantul prin presiunea sa, da un impuls stratului de zapada ce se afla in echilibru.

Lipsa de coeziune dintre cristalele ce formeaza patura de zapada.

Lipsa de sudura dintre paturile de zapada cu vechimi diferite face un strat sa alunece pe altul.

Cutremurele de pamant.

Miscarile straine, ca rostogolirea unei stanci, tipetele ursilor, trecerea unui turist sau detunaturile armelor de foc, etc. sunt cauze care scot stratul de zapada din repaos, punandu-l in miscare.

4 Clasificarea avalanselor

Dupa forma si modul cum iau nastere, avalansele se impart in cinci grupe:

Avalanse de ninsoare afanata

Ele se produc de cele mai multe ori chiar in timpul ninsorilor abundenete, acestea cazand peste o patura veche de zapada, pe o panta inclinata intre 25-35 grade, formand un strat gros care incepe sa alunece la vale prin presiunea propriei greutati. Cristalele de gheata nefiind legate intre ele, zapada se prabuseste ca o masa de pulbere. Acest tip de avalansa este cel mai periculos, atat prin efectele distructive, cat si prin faptul ca se produce subit, prabusindu-se rapid si este greu de prevazut locul si momentul cand se va declansa. Ele se produc in tot cursul iernii. Turistul prins in asemenea avalanse poate scapa protejandu-si pieptul (lipind coatele de coapse cat mai mult, straduindu-se sa nu inspire pe nas si pe gura zapada, exercitand miscari de inot, aruncand rucsacul), evitarea lor e insa cea mai sigura scapare.

Avalansele de fund sau compacte (avalanse de primavara)

Aceste avalanse sunt frecvente in perioadele calde ale iernii sau primavara, cand incepe topirea zapezilor. Pamantul incalzit de razele solare comunica zapezii caldura sa topind zapada de jos in sus. Apa formata sub stratul de zapada sau infiltrarea apei de ploaie sub zapada, topeste legaturile zapezii cu solul, detasand zapada superioara in placi enorme care aluneca in bloc pe inclinarea pantei.

Zapada acestor avalanse este uda si grea, lipsita de aer, turistul prins de aceasta avalansa fiind pierdut. Desi aceste avalanse sunt foarte puternice, sunt mai putin periculoase decat avalansele afanate, deoarece sunt mai usor de prevazut. Ele se produc numai atunci cand temperatura aerului in decurs de cateva zile este mai mare de zero grade, intre orele 9-12, pe pantele care sunt orientate spre est; intre orele 14-18 pe pantele orientate spre vest; intre orele 18-24 pe versantele ce privesc spre nord. In momentul declansarii, sunt insotite pe pocnituri puternice si de un vuiet care se transmite la mare distanta. In aceste cazuri este de preferat sa se fuga pe una din crestele laterale ale vaii.

Avalanse in scanduri de    zapada

Acest tip de avalansa se formeaza de obicei pe terenuri cu inclinatie mica, fiind determinata de straturile de zapada diferite suprapuse ca niste scanduri in panta. In general, prima zapada se prinde de sol, vantul o netezeste la suprafata si o indeasa, iar temperatura mai ridicata o face, prin ingetare mai compacta, mai dura. Peste patura de zapada presata se depune de multe ori un strat de zapada grunzoasa, mobila fara aderenta, care numai la suprafata prinde, in bataia razelor solare, o crusta subtire. Pe acest strat poate cadea o zapada formata din fulgi sau mazariche moale care, presata de vant, formeaza un alt strat compact si dur ca o scandura; peste acest strat se suprapune un nou strat de zapada afanata. Cand stratul de zapada grunzoasa se indeasa sau se strange in vreo vagauna, se formeaza goluri mari intre el si stratul dens de deasupra; aceasta se rupe cat este prea gros, prin propria lui greutate, sau cand este presat de schiori sau animale. Odata rupta, scandura de zapada porneste la vale, alunecand pe stratul grunzuros, ca pe niste rulmenti. Ea pune in miscare zapada de pe suprafete mari. Acest tip de avalansa porneste ca un trasnet puternic, cel mai bun avertisment de a parasi zona.

Avalansa in bulgari de zapada    (de cataracta )

Este avalansa tipica de primavara sau chiar de vara. Ea se produce in galeriile cu pereti abrupti sau in hornuri pe peretii carora sunt numeroase platforme pe care se depoziteaza zapada. In general primavara, cand incepe dezghetul, blocurile de gheata aluneca de pe o platforma pe alta, sfaramandu-se in bulgari care cad la piciorul muntelui. Aceste avalanse sunt intalnite in galeriile sapate in versantul nordic al muntilor si cad in zilele calduroase la apusul si dupa apusul soarelui.

Avalansa in cornisa sau balcoane

Aceste avalanse se produc atat iarna cat si primavara. Primavara, cand stanca de care este prinsa cornisa se incalzeste, intreaga platforma suspendata se prabuseste. Iarna, cand viscolul ingramadeste multa zapada la capatul liber al balconului de gheata, legatura cu peretele nu-l sustine (din cauza greutatii) si cade in gol. Cornisele sau balcoanele se formeaza intotdeauna pe peretele opus directiei din care sufla vantul; ele sunt uneori atat de dezvoltate,incat la marginea crestei formeaza adevarate planuri, iar in vale, niste tuneluri sparte.

Clasificarea morfologica a avalanselor

5.1. Scheme de clasificare:

Comentarii asupra clasificarii morfologice a avalanselor

Definitia zonelor:

1. Zona de pornire:

zona in care existenta unei avalanse se manifesta prin modul sau de pornire.

pentru avalansa de placa cuprinde distanta pana la linia de ruptura la presiune.

pentru avalansa de zapada fara coeziune nu exista limite inferioare precise.

in general distanta de 100m include zonele de origine in cele mai multe cazuri.

2. Zona de tranzitie:

alunecarea este independenta de modul de plecare, viteza poate fi crescatoare, stabila, descrescatoare.

nu raman depozite de zapada dupa treacerea avalansei, exceptand zapada retinuta de rugozitatile terenului.

c. Zona de depozit:

un depozit natural est produs prin pierderea energiei (fortei) induse de frecare.

o zona de depozit se poate intinde pe o larga gama de pante, inclusiv pe pante inverse.

Pozitia limitei sale cu zona de tranzitie poate varia considerabil de la o avalansa la alta, in acelasi culoar datorita stratului de zapada (seaca, umeda, densa etc)

Pentru avalansa pulver, zona de depozit este zona de sedimentare a norilor de zapada.

Clasificarea factorilor de avalansa

Factori permanenti

v     Altitudine relativa

-zona de creasta si platou inalt.

-influenta puternica a vantului, cornisa, avalansa de placa localizata.

-zona sub limita padurii si sub creasta.

-mari zone de formare a avalanselor de placa.

-zona deasupra limitei padurii.

-influenta redusa a vantului, mai putin avalanse de placa, doar tipul de placa moale.

v     Inclinare

-<35º - posibilitate de formare a avalanselor fara coeziune.

-<25º - posibilitate de formare a avalanselor de placa.

-<15º - curgere de avalansa stationara sau accelerata.

-<20º - curgere intarziata in depozit, avalansa de zapada foarte uda; se produce

si in pante foarte joase.

v     Orientarea versantului

-Pozitia fata de soare

Ø      Pante la umbra -avalansa de placa uscata

Ø      Panta la soare -avalansa de placa uda

-Pozitia fata de vant

Ø      Pante supuse vantului -avalansa de placa

v     Configuratia terenului

Ø      Pante deschise, uniforme: -avalansa de versant.

Ø      Culoare si vai: -avalansa de culoar, canalizate, rupturi de placa sau de

zapada fara coeziune

Ø      Trepte:    -avalanse de zapada pulver, sub forma de cascade.

Ø      Schimbari de panta: -avalanse de zapada pulver, sub forma de cascade.

v     Rugozitate

-Sol neted - zapada care aluneca pe sol umed da nastere la avalanse de fond.

-Obstacole in relief - avalanse superficiale deasupra obstacolelor.

-Vegetatia - iarba favorizeaza avalansele de fond si alunecarea.

- Arbustii reduc posibilitatea formarii avalanselor (daca nu sunt acoperiti de zapada)

- Padurea impiedica formarea avalanselor (daca este densa)

Factori variabili

1. Conditii meteorologice recenta (5 zile)

a)      Caderi de zapada

-Zapada proaspata - cresterea greautatii, cresterea masei de joasa stabilitate fiind cel mai important factor de avalansa.

-Zapada pufoasa - avalansa fara coeziune (ninsoarea pufoasa favorizeaza avalansa coerenta la placa)

-Depunerile zilnice - instabilitatea creste cu grosimea stratului de zapada, ruptura in zapada veche sau proaspata.

-Intensitatea caderii de zapada - instabilitate crescanda odata cu intensitatea zapezii, favorizand rupturi in zapada proaspata, fiind mare pericol de pante joase.

b) Ploaie

-Favorizeaza avalanse de zapada uda fara coeziune sau avalanse de placa

usoare alunecari mixte de zapada si pamant.

c) Vant

-In functie de directie, se formeaza acumulari locale de zapada, crescand fragilitatea zapezii, formatiunile de avalansa de placa fiind indreptate spre vant, luand nastere formatiunile de costisa.

d) Factorii tehnici

- Temperatura si retinerea de apa in zapada - cresterea temperaturii duce la declansarea avalnselor, iar scaderea temperaturii, la cresterea stabilitatii;

Retinerea apei ducand la formarea avalanselor.

temperatura aerului - efectele sunt similare la toate tipurile de avalansa.

Radiatia solara - influenteaza avalansele mai ales pe pantele expuse la soare.

Radiatia termica - racirea temperaturii zapezii la umbra si noaptea duce la formarea ghetii in profunzime si la suprafata ( stratificare).

2) Stratul de zapada veche a suferit influenta conditiilor climatice, manifestate in sezonul de iarna:

a) Depunere totala de zapada - nu este un factor dominant pentru pericolul de avalansa, dar poate avea efect asupra masei ( avalansa de fond), prin tasarea si metamorfozarea stratului de zapada (avalansa superficiala).

b) Stratificare - ordinea de succesiune a rezistentei mecanice:

Stratul superficial- stabilitatea depinde de stratul cel mai putin rezistent; lipsa de coeziune sau stratul de gheata de suprafata, fragilitatea sau rugozitatea fiind importante pentru caderile de zapada ulterioare.

Interiorul mantalei de zapada - rupturi de zapada veche cauzate de nivele intermediare putin rezistente si de gheata de adancime.

3) Mecanisme de declansare:

a) Declansare naturala:

- cauzata de factori interni avand ca efect avalansele naturale, spontane.

- cauzata de factori externi, non umani avand ca efect avalanse naturale.

b) Declansare antropologica ( factor uman).

- declansare accidentala.

- declansare voluntara ( artificiala).

7. Organizarea actiunilor de salvare

7.1. Luarea deciziilor si alegerea traseului

Securitatea in zona montana este in primul rand conditionata de tinerea in frau a entuziasmului si de luarea unor decizii temeinic fundamentate.

Din spirit de aventura, chiar si c el mai experimentat schior sau alpinist poate provoca un accident prin asumarea a ceea ce el considera a fi un risc minor, pentru a-si atinge telul.Acest entuziasm este amplificat de sentimental de securitate in grup, atunci cand mai multe personae se afla impreuna; nici un membru al grupului nu ar admite ca este ingrijorat, determinand intoarcerea din drum.

O alta cauza importanta a accidentelor este surmenajul in urma efortului fizic impus conditiilor meteo si de teren vitrege.In conditii de surmenaj se pot comite imprudente pe care in mod normal le condamnam.