Clubul Alpin al Transilvaniei

Am aratat cind am vorbit de masivul Piatra Craiului (pp 85-86) ca in septembrie 1872, zece alpinisti brasoveni s-au hotarit sa infiinteze un club alpin, intorsi acasa, fiecare la treburile lui, n-au uitat legamintul facut acolo sus, pe virful Pietrei Craiului. Dupa mai multe contacte cu alti iubitori ai muntelui, in ziarele vremii a aparut urmatoarea informatie: "Pentru stabilirea statutelor Clubului Alpin al Transilvaniei, ce urmeaza a fi fondat la Brasov, are loc simbata 10 mai 1873, la ora 7 seara, la casa asociatiei de tir, o adunare a fondatorilor clubului. La aceasta sint invitati toti prietenii interesati de infiintarea acestui club, cu scopuri atit sociale, cit si stiintifice'[1]. La adunare au fost adoptate statutele si apoi inaintate autoritatilor, pentru aprobare. Aprobarea lor a venit mai tirziu, dupa doua respingeri, la 28 iulie 1873 cind Clubul alpin si-a capatat fiinta legala. A urmat, in ziua de 26 august 1873, adunarea generala de constituire, cu prilejul careia s-a trecut imediat la alegerea conducerii asociatiei. Primul presedinte al Clubului Alpin al Transilvaniei a fost ales avocatul Karl Schnell, iar secretar Josef W. Filtsch. Intre membrii comitetului figurau si Nicolae Penciu, judecator districtual, si Iosif Puscariu, avocat.

In conformitate cu prevederile statutului, asociatia avea drept scop largirea si difuzarea cunostintelor despre "Alpii Transilvaniei' (Carpatii), inlesnirea strabaterii lor prin construirea unor poteci si cultivarea tovarasiei placute in natura libera (und die Pjlege froher Geselligkeit in der freien Natur).

Primirea unor membri noi in club se facea prin alegere de catre comitet, la recomandarea unui membru vechi. In interesul acestei cauze bune, se preciza[2], ar fi de dorit sa se alature cit mai numerosi membri si cit mai curind, astfel incit clubul sa poata raporta unele infaptuiri chiar in anul constituirii.

In scurta-i existenta, 1873-1881, Clubul Alpin al Transilvaniei a tiparit, pentru a-si ilustra activitatea si pentru a indruma pe iubitorii muntelui, un anuar si, se pare, mai multe dari de seama. Noi, cu toate cercetarile facute, nu am gasit decit doar prima dare de seama asupra activitatii din perioada 23 august 1873 - sfirsitul lui decembrie 1874. In aceasta dare de seama sint amintite excursiile asociatiei din primul an al functionarii ei si, totodata, se relateaza despre o excursie anterioara:

. 21-22 septembrie 1872 - excursia pe Piatra Craiului, cu cei zece fondatori ai clubului, carora li s-au alaturat judecatorul, pastorul si padurarul din Zarnesti; grupul a fost condus de doua calauze, romani, oameni cunoscatori ai muntelui, toti fiind insotiti de mai multi purtatori de bagaje si conducatori de cai ;

. l-2 august 1874 - excursia in Muntii Ciucas, un grup compus din Josef W. Filtsch, Karl Schnell, Alfred Schmidt, Friedrich Mager, Eduard Copony, Carl Fogarascher, Friedrich Hermann, Karl Adam, Albert Schmidt junior si A. Rosch junior; cu totii au plecat din Tesla, unde se afla un bordei ciobanesc ;

. 18 august 1874 - excursia pe Postavaru, pe jos, pe la Pietrele lui Solomon si Poiana, pina in virf ;

. 10-13 septembrie 1874 - excursie in Muntii Fagarasului; participantii - in numar de 9 - au urcat prin Plaiul Foii (au semnalat aici existenta unei case de padurar), pe linga virfurile Ciocan, Tamasiu (exista un bordei ciobanesc), Lerescu, Comisul, Urlea, Buteanu (aici au innoptat intr-un bordei ciobanesc); Negoiu (unde erau asteptati de Niculae Penciu); ghid au avut pe Teodor Vilsan, un roman bun cunoscator al acestor locuri ;

. 27 septembrie 1874 - excursie pe Magura Codlei.

In aceeasi dare de seama sint consemnate datele infiintarii diferitelor cluburi alpine, informatii despre 17 publicatii alpine si este tiparit statutul Clubului alpin.

La 2 aprilie 1881, in urma hotaririi adunarii generale, Clubul Alpin al Transilvaniei a devenit sectia Brasov a S.K.V.

Infiintarea si functionarea Clubului Alpin al Transilvaniei in 1873, avind ca membri romani, sasi si maghiari, a constituit inceputul organizarii miscarii alpine din tara noastra. Realizarile lui, atitea cite se stiu pina acum, sint o dovada a initiativei intemeietorilor. O initiativa care s-a dezvoltat ulterior, capatind amploare pe masura potentialului turistic natural al tarii noastre.