Academia de Studii Economice

Facultatea de Finante, Asigurari, Banci si Burse de Valori

Potentialul natural-turistic al Bucovinei si perspective ecologice

Referat la Geografie

Context politic

Ieri, ca si azi, Bucovina indeamna la meditatie si munca cinstita. Bucovina a fost si a ramas o inalta scoala a patriotismului pentru orice roman din orice colt ar veni el. Ion Petrovici marturisea ca pentru dansul "Bucovina a fost cristelnita de aur" din care a primit "pentru totdeauna, crezul dragostei fanatice pentru tara, atasamentul organic pentru orice colt romanesc". Despre "opera" Habsburgilor, el adauga: "austriecii au taiat din trupul Moldovei ceea ce dansii au numit Bucovina, pentru a insemna o frontiera, care, nu numai moralmente, dar, chiar si in fiinta ei materiala, n-a putut sa se sprijine, in cele mai multe din punctele sale, pe nici un element de separatie fireasca".

De aceea, bucovinenii, ca si transilvanenii si banatenii priveau cu nadejde spre Iasi si Bucuresti, fiindca, asa cum aprecia, in 1862, Gheorghe Hurmuzachi, de acolo rasarea "acel soare", care singurul putea oferi bucovinenilor "multa lumina si caldura".

De aceea, pentru orice roman "rapirea Bucovinei apare drept unul dintre cele mai odioase episoade din lungul sir de ofense aduse poporului nostru, iar chipul lui Grigore al III-lea Ghica poate fi asezat alaturi de efigia de martir a Brancoveanului".

Interesul strainatatii pentru Tarile Romane a existat permanent in istorie si s-a materializat ori de cate ori conjunctura politica a favorizat interventia in problema romaneasca a strainatatii.

Interesul strainatatii pentru aceasta zona se poate deduce si din faptul ca numai in ultimii doi ani s-au creat in Europa doua institutii, care se preocupa exclusiv de istoria Bucovinei: in 1990 -Institutul Bucovina, de la Augsburg si in 1992 in Ucraina - Centrul de cercetari bucovinene de la Cernauti. Ele se adauga unor colective istorice care s-au creat si au functionat dupa cel de-al doilea razboi mondial, in afara Romaniei si a fostei URSS, la Mnchen, Paris, New-York, Toronto, Viena etc., care abordau cu prioritate si problema Bucovinei.

Punctele de vedere ale istoricilor straini in problema Bucovinei pot fi rezumate in doua teze principale:

istoricii rusi, ucraineni contesta caracterul romanesc al acestui teritoriu, sustinand "autonomia" slavilor; populat initial "numai cu slavi", peste care "au venit" romanii din Maramures si Transilvania, acest teritoriu - zic ei - s-a aflat sub tatari, unguri, turci si austrieci, iar in 1940, partea de nord a Bucovinei a fost "eliberata" de trupele sovietice. Este acest soi de abordare o modalitate de a explica si justifica o situatie din prezent, mistificand trecutul;

istoricii austrieci si germani au fost si sunt preocupati cu precadere sa releve rolul si contributia Casei de Austria la emanciparea locuitorilor si inflorirea acestui teritoriu, in contact cu civilizatia si cultura germana, in cei 144 de ani de stapanire habsburgica (1774-1918) - ale carei efecte sunt apreciate a fi numai benefice.

Insa, dincolo de aceasta impartire cuminte si aparent simplista, conventionala, asa cum pentru literatura stilul este omul, in cazul ambelor tendinte exista o mie si una de pozitii si nuante, in care denigrarea sau respectul fata de adevar, si deci si fata de romani, imbraca o multitudine de forme.

Istoriografia ucraineana, de pilda, s-a nascut si s-a afirmat in problema Bucovinei, relativ tarziu si destul de palid la inceput, din a doua jumatate a veacului al XIX-lea, prin articole, studii apoi carti polemice si contestatare la adresa romanilor, pe masura ce statisticile demografice imperiale referitoare la Bucovina relevau cresterea ponderii ucrainenilor, culminand cu recensamantul din 1910, care aducea public procentul de 38,4%, "ucrainenii" in totalul populatiei din Bucovina, fata de 34,4% romani. Acel 38,4% "ucraineni" era in fapt un indice fals: criteriul apartenentei la o etnie il forma limba de conversatie; la rubrica "Ucraineni" au fost inscrisi toti cei care vorbeau si ucraineana, inclusiv romanii dintre Nistru si Prut, care intre timp au fost asimilati lingvistic, dar si hutanii sau hutulii, confundati si inregistrati frecvent tot la "Ucraineni". Unul dintre istoricii ucraineni de pana la 1918, considerat astazi "o autoritate" in randul celor ce argumenteaza teza "autohtoniei" slave, a fost Mihailo Hrusevschi, cu a sa Istoria Ukraini Rusi (Lemberd 1904).

Dupa primul si mai ales al doilea razboi mondial, dupa ocuparea si anexarea nordului Bucovinei de catre sovietici in 1940 s-a inregistrat o intensificare si amplificare a preocuparilor istorice antiromanesti, mai ales in randurile diasporei ucrainene care numara astazi cateva milioane de membri, avand centre de gravitate in S.U.A., Canada, Austria. Antisovietica, antirusa si antiromaneasca, cu puternice accente nationaliste, istoriografia ucraineana a diasporei proclama idealul crearii "Ucrainei Mari", acordand o mare atentie Bucovinei. Una din cele mai cunoscute lucrari, care exprima aceasta tendinta si se bucura de o larga circulatie in strainatate, este cartea Bucovina - trecutul si prezentul ei a lui Arkadi Jukovski, tiparita in 1956 la Paris, Philadelphia si Detroit, iar in 1991 reluata sub titlul Istoria Bucovinei (partea I, pana la 1774) care, scoasa intr-un tiraj de 10.000 de exemplare, a devenit manual pentru scolile din regiunea Cernauti. Autorul scrie, intre altele, ca: "autohtonii Bucovinei pot fi numai slavii si nici un fel de alte populatii"; ca romanii "au venit" in aceasta zona sub Dragos si Bogdan, "ocupand" Bucovina, cu incepere de la mijlocul veacului al XIV-lea si pana la sfarsitul secolului al XV-lea; ca ucrainenii "au jucat un mare rol in formarea statului moldav" si ca "limba si cultura ucraineana au fost dominante in statul moldav", iar romanii s-au revarsat" in Bucovina, venind din Transilvania si incercand "sa-i elimine pe ucraineni de pe pamanturile acestora".

Istoriografia austriaca se ridica la cateva mii de lucrari. In cele mai multe dintre ele nu se contesta nici faptul ca Bucovina a facut parte integranta din Moldova pana la 1774 si nici ca populatia a fost romaneasca in majoritatea ei covarsitoare. Intre lucrarile de baza, care privesc intreaga perioada a stapaniri habsburgice(1774-1918) si care isi pastreaza si azi, in cea mai mare parte, Bukovina, elaborate cu prilejul implinirii a 50 de ani de la urcarea pe tron a lui Franz Iosif I (1848-1898) -, la prima colaborand istorici romani ca Dimitrie Florea Marian, germani ca Ferdinand Zieglauer von Blumenthal, Johann Polek, Raimund Friederich Kaindl, K. A. Romstorfer etc. sau ucraineni ca : Alexander Manastyrski, Emil Kaluzniachi etc. Cel mai prolific dintre istoricii austrieci, R. F. Kaindl (1965-1930), cu peste 300 de lucrari referitoare la Bucovina, este apreciat pana astazi ca o autoritate in istoriografia universala, iar in prezent la Graz functioneaza o societate foarte activa, care ii poarta numele.

Pentru orientarea si punctul de vedere al istoriografiei germano-austriece actuale este ilustrata lucrarea lui Rudolf Wagner Von Moldauwappen zum Deppeledler. (de la stema Moldovei la pajura bicefala, Hoffmann-Verlag, Augsburg, 1991, 625 p.); prin modul in care apara unele opinii ale istoricilor slavi, Wagner (nascut in Galia, din parinti care s-au stabilit in Bucovina, la Gura Humorului, in perioada interbelica) este considerat u "prieten" al ucrainenilor si un "dusman" al romanilor.

Ieri, ca si astazi, aspectele mai multi sau mai putin controversate intre istoricii austrieci si germani, pe de o parte, si cei romani pe de alta parte, se refera la modul cum sunt abordat si analizate, relevate si apreciate probleme ca, de exemplu: caracterul anexarii Bucovinei, situatia economica si nivelul vietii spirituale al populatiei romanesti la data ocuparii habsburgice, preocuparile si consecintele politicii habsburgice, incurajarea colonizarilor si imigrarilor in Bucovina si modificarea structurii sale etnodemografice, lingvistice, religioase etc.

In prezent, pe langa Academia de Stiinte a Austriei activeaza o comisie de istorie, care se preocupa exclusiv de mostenirea Austo-Ungarei si in mod special de Bucovina. In acelasi scop actioneaza si Bucowina-Institut de la Augsburg. Intre altele, Bucovina este prezenta ca "un simbol pentru echilibrarea conflictelor interetnice" si "o stralucita" prefigurare a politicii de "integrare" in Casa comuna a Europei.

Pentru istoricii romani este insa limpede ca lumina zilei ca zona pe care habsburgii au ocupat-o si numit-o Bucovina a fost parte integranta a spatiului romanesc, fasie din Tara de Sus a Moldovei, cuprinzand intreg tinutul Cernauti si cea mai mare parte a tinutului Suceava, cu fostele ocale domnesti Campulung pe Ceremus si Campulung Moldovenesc. Istoricul Dimitrie Onciul releva, ca si Nicolae Iorga, ca pana la 1774-1775, "nu a existat o tara numita Bucovina", de la domnul Moldovei Roman I Musat "apare in doua acte de cancelarie numele de "bucovina"; termenul este folosit ulterior si in alte documente, care privesc nu numai locuri din Moldova, ci din Muntenia si Banat; dar este vorba de "nume comune" care inseamna faget, padure de fagi. In primul document din 30 martie 1392 se relateaza despre o "bucovina" de pe apa Siretului. "Numele unei tari, Bucovina, preciza Dimitre Onciul, a fost introdus abia dupa anexare, de catre Austria".

Locul acestei zone in ansamblul teritoriilor romanesti a fost bine stabilit de catre istoricii romani. Aici au aparut la inceputurile evului mediu primele targuri si formatiuni politice. De aici a pornit lupta contra tatarilor. Aici s-a constituit nucleul in jurul caruia s-a format si consolidat Moldova. Aici a fost prima resedinta voievodala a lui Dragos Voda, la Baia. I-au urmat Siretul si Suceava.

Cea mai glorioasa dintre capitalele Moldovei, a treia in ordine cronologica, a fost Suceava. Istoria Sucevei si a imprejurimilor s-a inscris si imbogatit odata cu formarea, consolidarea si inflorirea Moldovei sub Musatini. Capitala a Moldovei peste doua veacuri, "prea slavita Cetate a Sucevei" a devenit, in anii 1457-1504, sub Stefan cel Mare, scut al luptei de neatarnare si unitate nationala, simbol al vitalitatii, al rezistentei si vitejiei antiotomane, zid de aparare "la poarta tuturor crestinilor". In aceasta zona s-a ridicat si concentrat cea mai mare salba de ctitorii si necropole voievodale: Voronet, Radauti, Putna, Slatina, Manastirea Humorului, Moldovita, Sucevita, Dragomirna etc. De aceea, Dimitrie Onciul scria: "Nicaieri pe tot cuprinsul romanesc nu se afla, pe un spatiu atat de mic, atata bogatie de istorie romaneasca, atatea amintiri scumpe trecutului nostru. Daca Ardealul cu resturile sale arheologice, din epoca romana este tara clasica a trecutului roman in Dacia, Bucovina este tara clasica a trecutului romanesc propriu-zis" sau, rezumand toate acestea, "la inceput centrul de gravitate al Principatului Moldovei se afla in Bucovina".

Dar, aceasta zona a avut destinul mioritic al pastorului moldav. Bogata si plina de faima intr-o vreme - capabila sa organizeze aici rezistenta contra trufasului rege al Ungariei la 1467, iar in 1476 impotriva temutului Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, ori sa-l primeasca frateste, ca pe un eliberator la 29 mai 1600 pe Mihai Viteazul, cel dintai unificator al romanilor, - ea a fost si cea mai ravnita de dusmani; in veacurile XVII-XVIII au calcat-o si pradat-o cazacii, suedezii, polonezii, austriecii, turcii si rusii, iar la 1774 au ocupat-o Habsburgii.

Azi, intocmai ca si Basarabia, sora ei intru suferinta, Bucovina isi duce in spate crucea trecutului. Politica habsburgica si cea sovietica si-au pus pecetea. Ca un insemn sapat in carne vie, cu fierul inrosit. Procesul amalgamarii etnice si al rutenizarii, inceput sub Habsburgi, s-a continuat si "desavarsit" sub imperiul moscovit, in partea de nord a Bucovinei, cotropita de sovietici in 1940. daca Habsburgii, in cei 144 de ani de stapanire, au reusit sa pregateasca indepartarea si instrainarea de la spatiul romanesc a zonei dintre Prut si Nistru, rusii, in numai 50 de ani, au deportat, asimilat si imputinat considerabil populatia autohtona.

Franta in doua, Bucovina istorica isi cauta golgota intregirii sale justitiare, in timp ce urmasii stapanilor de ieri ne cheama sa iertam si sa uitam ce-a fost, propunandu-ne o noua "lectie" de istorie, alta decat cea pe care au trait-o bucovinenii insisi; istoricii austrieci de azi nu ezita sa scrie ca administratia habsburgica a facut din Bucovina "un stat model al monarhiei". In 1992, de pilda, istoricii germani de la Augsburg au analizat si apreciat "cultura Bucovinei" din perspectiva unei "lozinci" foarte actuale si umane: "sansele frontierelor deschise", incercand sa suprapuna peste politica imperiala, pene de azi, lucruri total diferite, care nu suporta comparatie. Tot astfel, in sensul propriilor interese, ucrainenii ne-au propus in 1992 sa sarbatorim "600 de ani de atestare" a Bucovinei "istorice" - ca o individualitate distincta care sa poata forma o piesa unitara, dar separata, intr-o posibila "confederatie a Europei de maine" - dand o cu totul alta interpretare documentului emis de domnul Moldovei.

Fauritorii Romaniei moderne au gandit si s-au rostit despre Bucovina ca despre una dintre cele mai scumpe zone ale spatiului romanesc. Balcescu considera despre Bucovina "fala Moldovei" si "templul ei de glorie". Vasile Alecsandri,in celebra sa poezie Dulce Bucovina - care pusa pe note de Carol Miculi devenea un fel de "imn national al bucovinenilor" -, vedea in ea "sora" Moldovei, Munteniei si Transilvaniei care, scria el, "catre tine/ cata cu suspine". Mihai Eminescu supranumea Bucovina "raiul Moldovei" si "diamant din stema lui Stefan". Mihail Kogalniceanu vedea in aceasta zona "cea mai frumoasa a Moldovei, cu Campulung, vechea republica a romanilor, cu capitala la Suceava, capitala domnilor eroi, cu cele mai renumite si mai bogate manastiri, cu Putna, pastratoarea oaselor lui Stefan cel Mare". A. D. Xenopol definea si el Bucovina "partea cea mai frumoasa" si "gradina Moldovei". In aceasta zona, aprecia Nicolae Iorga, s-a concentrat "toata bogatia stralucitoare, de arta, monumentele vechilor domni si boier"; Iorga adauga insa si constatarea ca dintr-o astfel de zona "capriciul Austriei a facut un muzeu etnografic viu, unde se pot cerceta toate limbile si toate datinile": Habsburgii au ingramadit mai ales in targuri "oameni culesi din toate neamurile, foarte multi austrieci, germani, poloni, rutenime saraca, iar pe la margine -romani". La Radauti, nota Iorga, in cladirile episcopiei de odinioara, veche de 300 de ani, unde fusesera "scoala si tiparnita de carti sfinte", Casa de Habsburg "a pus in chiliile episcopiei soldati, ofiteri si administratorii unei herghelii, ce ajunse mai vestita decat biserica lui Bogdan Voda, Intemeietorul". P. S. Aurelian constata si el la 1876 ca intreg Cernautiul era "ocupat mai mult de evrei, ruteni, germani si alte neamuri straine, iar romanii se afla prin suburbii". Despre drama instrainarii zonei dintre Prut si Nistru, Iorga consemna: "acum 150 de ani eram acolo numai noi, dar dupa 100 de ani de la anexare, suntem mai putini decat veneticii" si mai scria Iorga cu o profetica amaraciune " peste 100 de ani, neamul nostru, care a deschis brazda in codru pentru plug si a tinut sabia impotriva paganatatii, va fi orice, in afara de noi"

Potentialul natural

Potentialul natural este materializat in variatele resurse ale subsolului, solului si apelor care, valorificate rational ar putea contribui la sporirea continua a avutiei regiunii , asigurand prosperitatea si bunastarea locuitorilor

Resursele subsolului sunt reprezentate prin zacaminte de sulfuri complexe, mangan, fier, sare si prin materiale de constructie.

Sulfurile polimetalice apar sub forma de lentile-strat, indeosebi bogate in pirite si pirite cuprifere si cantonate in seria epimetamorfica (seria de Tulghes) a cristalinului din Obcina Mestecanisului. Ele au o prezenta mai bogata in zona Fundu Moldovei-Valea Putnei, pe acelasi aliniament si cu aceleasi caracteristici cu cele din zona Lesu Ursului de mai la sud. Sulfuri complexe, dar cu rezerve mai reduse, sunt puse in evidenta si in alte parti ale cristalinului din Mestecanis, exploatate la Carlibaba.

Minereul de mangan este cantonat in complexul vulcanogen-sedimentar al seriei epimetamorfice de Tulghes (proterozoic superior - paleozoic inferior) din Obcina Mestecanisului, strans asociat cu cuartitele negre grafitoase. El apare in lentile sau straturi lenticulare (lungi pana la 50-100 m) si este reprezentat prin carbonati de mangan (rodocrozit), caruia I se asociaza, subordonat, silicatul de mangan si, in zona de oxidare de la partea superioara, oxidul de mangan (piroluzit), minereul de mangan afloreaza in unele anticlinale din Culmea Mestecanisului si este exploatat indeosebi pe directia Dadu - Orata - Oita - Mestecanis - Valea Putnei, la sud de care se continua (in afara Obcinilor) cu cele din Valea Fierului - Saru Dornei - Dealul Rusului, formand impreuna un aliniament de 45 km, cu cel mai mari zacaminte de mangan din tara.

Minereul de fier este asociat si el, in cea mai mare parte, zonei cristalino-mezozoice, dar in lentile si straturi de dimensiuni reduse, in concentratii care sa intereseze industria extractiva se gaseste localizat in dolomitele triasice de la Delnita (sideroza), zacamant descoperit si intrat in exploatare in ultimii ani. Minereuri mai putin concentrate sunt cele de hematita de la Dealul Cailor (Pojorata) si corpurilor lenticulare de sferosiderite din complexul sisturilor negre (Obcina Feredeului), care s-au exploatat in trecut.

Sarea (NaCl) apare in importantul zacamant de la Cacica, cu pozitie diapira in formatiunile tortoniene. Zacamantul are o forma ovoida de 500/300 m. In prelungirea lui, spre sud (valea Blandetului) se contureaza un alt zacamant, de circa 1400/200 m, inca insuficient explorat. Pe acelasi aliniament. De la contactul Obcinilor cu Podisul Sucevei, in depozitele miocenului pericarpatic (indeosebi in cele tortoniene), se gasesc roci impregnate cu sare (neexploatabile), puse in evidenta de numeroase izvoare sarate, ce pot fi utilizate in scopuri terapeutice.

Materiale de constructie sunt foarte variate si cu aparitii la zi in numeroase puncte, usor exploatabile. Astfel: gresiile si conglomeratele se exploateaza in carierele Magura si Muncelul de langa Pojorata (gresii si microconglomerate de Muncel), Vama, Molid, (gresie de Kliwa), Paltinoasa ( gresii si greso-calcare eocene), Moldava Sulita, Trei Movile (gresii silicoase) la care se adauga carierele mai mici de pe paraiele: Dobra, Putna, Moldovitei, Izvor, Sulita, Benia, Rososa, Paraul Boul (gresie de Prisaca); calcare (pentru var) - in carierele Lucava (Moldova Sulita), Neagra (aval de Breaza), Botus I si II, Paraul Cailor, Pojorata, Valea Putnei, Sadova (paraul Plaiul Ioanei), Putna, Gura Putnei; dolomite si calcare dolomitice - in carierele de la Valea Putnei si Pojorata (Pecistea I si II, Dascaleni); marne si marnocalcare (senoniene) la Brodina, Falcau, Straja, Putna; argile si marna-argile la Cacica, Solca si alte puncte din zona miocenului pericarpatic; pietrisurile si nisipurile - din balastierele de pe valea Moldovei si valea Sucevei, cele mai importante fiind cele de la Campulung Moldovenesc, Vama, Gura Humorului si Paltinoasa.

Resursele solului constituie cea mai importanta bogatie a Bucovinei. Se impun atentiei, in primul rand, padurile si pajistile.

Padurile ocupa sau mai bine zis ocupau o suprafata de aproape 75% din teritoriu, adica circa 160000 ha. Molidul, care se gaseste aici in optimul sau de vegetatie, urmat de fag si brad, sunt principalii componenti. Ei au o crestere viguroasa, talie inalta si formeaza paduri compacte. In afara de masa lemnoasa, padurea ofera cantitati importante de fructe specifice, ciuperci, rasini, substante tanante si colorante, precum si un numar apreciabil de animale pentru vanat.

Pajistile, extinse pe aproape 5000 ha (22% din teritoriu), cu o productie medie de circa 12000 kg/ha masa verde (400 Kg fan la ha), cu majoritatea asociatilor de ridicata valoare furajera, cu numeroase plante medicinale si melifere, reprezinta, de asemenea, o importanta bogatie pentru regiune. Cele mai mari procente de pajisti le contin comunele: Moldova Sulita (54% din teritoriu), Fundu Moldovei (36%), Izvoarele Sucevei (28%), Vatra Moldovitei (25%) - iar cele mai reduse ( sub 10%) le intalnim, pe teritoriul comunelor din partea estica a Obcinei Mari: Putna, Sucevita, Solca, Cacica.

Resursele apelor constau in volumul lor bogat, in proprietatile superioare pentru diverse utilizari, in ihtiologie etc.

Valorificarea potentialului natural de catre om.

Numeroase resurse ale naturii Bucovinei au fost valorificate intr-un ritm tot mai intens, pe masura indesirii populatiei. Cresterii nivelului ei de cultura, perfectionarii tehnicii si relatiilor social-istorice. Inca din timpurile cele mai vechi locuitorii acestui tinut au folosit resursele solului (lemnul, pajistea etc.) individual sau in grupuri mici, apoi la nivelul obstilor satesti. Treptat, produsele economiei pastorale si mestesugului lemnului au intrat in procesul de schimb cu tinuturile invecinate extra- si transcarpatice, proces tot mai accentuat incepand cu epoca feudala. Odata cu inceputurile industriei extractive (sfarsitul secolului XVIII) si a prelucrarii lemnului cu ajutorul ferastraielor ( a doua jumatate a sec. XIX), produsele Bucovinei intra activ in fluxul capitalist al schimburilor, fara ca populatia sa simta o ameliorare mai substantiala a conditiilor de viata.

Valorificarea resurselor subsolului.

Sulfurile complexe de la Fundu Moldovei (Dealu Negru) au inceput sa fie exploatate mai intens de la inceputul secolului al XIX-lea. Cercetarile sistematice de dupa 1952 au delimitat cu exactitate perimetrul exploatabil din zona Fundu Moldovei- Valea Putnei si au pus in evidenta alte zacaminte de importanta mai redusa (Mestecanis, Carlibaba). Minereul extras este supus concentrarii in uzinele Exploatarii miniere de la Fundu Moldovei (intrata in functiune dupa 1968), dupa care sunt trimise combinatelor metalurgice din tara.

Manganul, exploatat inca din secolul al XVIII-lea, dupa nationalizarea mijloacelor de productie cunoaste o intensa exploatare si o prelucrare superioara a minereului (prin prajirea carbonatului brut de mangan la Iacobeni si prepararea oxizilor=, in vederea imbogatirii continutului de mangan. Minereul, astfel innobilat, era transportat la combinatele siderurgice din tara (Galati, Hunedoara, Resita).

Minereul de fier (sideroza) de la Delnita (Fundu Moldovei) a intrat destul de recent in exploatare (1974). Se continua cercetarile pentru conturarea zacamantului si imbunatatirea dotarilor tehnice pentru extractie.

Sarea de la Cacica a inceput sa fie exploatata sistematic din 1791.In scurt timp de la ocupatie, Camera aulica vieneza angajeaza in noua provincie ample investigatii geologice in scopul descoperirii zacamintelor de sare ,finalizate cu un inceput de exploatare la Solca si Cacica. Aceasta va duce pentru Cacica la colonizari masive de muncitori si specialisti polonezi (Bochnia si Wieliczka-zona Cracovia). mai intai a fost valorificata ca sare gema si s-a extras prin evaporare din saramura. Dupa 1936 s-a trecut la fabricarea sarii extrafine (sare husca), pentru ca din 1959 sarea sa fie extrasa in solutie cu ajutorul sondelor. Concomitent, in ultimii ani se experimenteaza sorturi de sare medicinala si furajera.

Materialele de constructii sunt extrase si prelucrate in cea mai mare parte pe loc, in timp ce aria lor de folosire este foarte larga. Astfel : gresiile si conglomeratele, prelucrate la Pojorata si Paltinoasa (in blocuri, cribluri, mozaic, praf filler) sunt utilizate la lucrari de taluzare, terasamente, intretinerea soselelor, constructii civile etc.; calcarele sunt folosite pentru fabricarea varului in cuptoarele de la Campulung Moldovenesc, Pojorata, Iacobeni, la fabricile de zahar (rafinare), la Combinatul de celuloza de la Suceava, la Fabrica de postav de la Piatra Neamt, la obtinerea mozaicului si fillerului, in industria cimentului, ca piatra de constructie, ca amendament pentru solurile acide etc.; dolomitele si calcarele dolomitice sunt folosite pentru aproape exclusiv ca material concasat pentru intretinerea soselelor, dar ar putea fi utilizate si ca amendament in agricultura, in industria sticlei, in siderurgie etc.; marnele si marno-calcarele, foarte cautate in industria cimentului, sunt putin exploatate in regiune, datorita distantei mari pana la unitatile de profil; pietrisurile si nisipurile, de foarte buna calitate, mai ales acela din balastierele Gura Humorului si Paltinoasa, sunt folosite intens la prepararea betoanelor, panourilor prefabricate, construirea si intretinerea cailor de comunicatie.

Valorificarea resurselor solului.

Principalele resurse ale solului sunt furnizate de invelisul vegetal al padurilor si pajistilor care acopera aproape 97% din teritoriul Bucovinei si care explica caracterul sivo-pastoral al economiei traditionale. Chiar si in prezent, ponderea cea mai importanta in economia zonei studiate o are tot valorificarea padurilor si pajistilor.

Padurile constituie bogatia de baza ("aurul verde") a regiunii, iar exploatarea si industrializarea lemnului o preocupare a locuitorilor. Raporturile dintre om si padure reprezinta elementul caracteristic in evolutia peisajului geografic din Bucovina. Fazele de populare, de evolutie a asezarilor si, indeosebi, a economiei pastorale, au corespuns cu fazele de intensificare a defrisarilor.

Valorificarea fondului forestier este de veche traditie, dar ea s-a amplificat si diversificat mult in ultimul secol. Pana in 1948 exploatarea era conceputa in perimetrele usor accesibile de pe principalele vai (Moldova, Moldovita, Humor, Suceava, Putna, Bistrita Aurie, Carlibaba), adesea fara sa se tina seama de varsta copacilor si fara masuri de regenerare si prevenire a eroziunii. Toponimele: runc, arsita, pojorata, sihla, ciung etc. sunt demonstrative. Prelucrarea lemnului se reducea la producerea cherestelei (cca. 40 ferastraie), putina mobila ( la Gura Humorului,-astazi inchisa iar zona considerata defavorizata, Campulung) si obiecte de uz gospodaresc (azi cu valoare etnografica) - in unitati mici, dispersate, cu slaba capacitate de productie si numar redus de muncitori. Centre importante de exploatare a lemnului sunt la: Breaza, Pojorata, Sadova-Campulung Moldovenesc, Vama Frasin, Gura Humorului, Moldovita, Vatra Moldovitei, Falcau, Putna, Sucevita . Fabrici si combinate de industrializare complexa pe plan local sunt la: Gura Humorului ~actualmente inchisa ,[AC1] Campulung Moldovenesc, Radauti, Combinate de prelucrare a lemnului mai sunt si la Suceava si Vatra Dornei. Lemnul Obcinilor mai este valorificat si in industria chimica (subramura industriei celulozei si hartiei) in Combinatul de celuloza si hartie de la Suceava.

De mentionat si mai vechea fabrica de mucava de la Molid (com. Vama) care in prezent nu mai functioneaza precum si unitatile industriei locale si mestesugaresti, cu o gama variata de produse din lemn. Prin aceasta mare diversificare a produselor, in unitati moderne sau de veche traditie artistica mestesugareasca, s-a ajuns la valorificarea superioara a masei lemnoase din regiune.

Padurea mai ofera si o gama variata de fructe specifice (zmeura, fragi, mure, coacaze, afine, merisoare) si ciuperci, colectate si valorificate de localnici .Deoarece acestea nu mai sunt valorificate de stat ele sunt valorificate de localnici. In special fructele de padure sunt culese pentru consum sau pentru a fi vandute turistilor care le apreciaza mult. Migala cu care sunt culese determina si un pret destul de ridicat pe care turisti nu ezita sa-l achite pentru dobandirea ispititoarelor fructe. In trecut ele erau valorificate in unitatile industriei alimentare din tara si, in special in cele de la Falticeni si Suceava, (compoturi, gemuri, dulceturi etc.). Nu sunt., inca valorificate in industria colorantilor, industria farmaceutica rasinile, taninurile, conurile de brad etc . Animalele padurilor de aici au o mare densitate (indeosebi de pe raza comunelor Putna, Brodina, Argel, Carlibaba, Valea Putnei) si sunt valorificate ca trofee, piese de muzeu, in industria alimentara, industria pielariei si incaltamintei, constituind de asemenea o importanta sursa de venituri pentru bucovineni.

Interventia omului, uneori nechibzuita, prin exagerarea taierilor "la ras" pe pantele accentuate, inlocuirea regenerarii naturale prin plantatii echiene si dintr-o singura specie de arbori, alaturi de unele calamitati ale naturii favorizeaza eroziunea si alunecarile de teren.

Pajistile, prin suprafata, productivitatea si calitatea lor, asigura existenta unui sector zootehnic dezvoltat. Cresterea animalelor, straveche indeletnicire a locuitorilor, este atestata inca din vremea "descalecatului". Numeroase alte documente ulterioare vin sa confirme ca animalele si produsele lor constituiau obiectul unui intens schimb economic intre muntenii Bucovinei si locuitorii tinuturilor din Moldova si Transilvania. Cu toata cresterea ponderii celorlalte activitati economice, cresterea animalelor ramane inca prioritara si angajeaza, cel putin temporar, cel mai mare numar din populatia activa locala.

Cresterea animalelor in Bucovina se axeaza pe taurine si ovine, in timp ce porcinele si pasarile de casa sunt crescute mai mult pe langa gospodarii individuale, cu foarte putina productie marfa. Taurinele predomina prin rasele Pinzgau si Siemental. Ele sunt dirijate pentru productia de lapte si carne. La ovine predomina rasele turcana si tigae, ce furnizeaza cantitati importante de lapte si lana. Cabalinele au unicul centru de crestere la Lucina, specializata in selectionarea rasei hutule.

Carnea este prelucrata, mai ales, in cadrul intreprinderii de industrializare a carnii Suceava (Burdujeni) si Fabricii de conserve si semiconserve de carne de la Suceava (Scheia), a caror produse erau mult apreciate in tara . Laptele este industrializat, in cea mai mare parte, de catre Fabrica de lapte praf "Raraul" din Campulung Moldovenesc, ale carei produse sunt mult solicitate pe piata interna . In mai mica masura este dirijat spre intreprinderea pentru industrializarea laptelui Vatra Dornei, recunoscuta pentru branzeturile sale (intre care mult apreciatul "Schweizer" de Dorna). Lana este valorificata de unitatile industriei lanii, indeosebi de cea de la Buhusi de gospodariile individuale pentru tesaturi, covoare, obiecte de imbracaminte etc. Pieile si blanurile sunt prelucrate, in mare parte, la Suceava si in gospodariile taranesti, recunoscute fiind bunditele si chimirele cu bogate ornamentatii.

Pajistile sunt bogate in plante medicinale, melifere si industriale, insuficient valorificate inca in unitatile de profil.

Cultura plantelor este slab dezvoltata datorita conditiilor pedoclimatice necorespunzatoare. In comunele din est si sud-est (Straja, Manastirea Humorului, Vama) terenul arabil depaseste 10%, pentru ca in cele din nord-est (Carlibaba, Moldova Sulita, Izvoarele Sucevei, Ulma, Brodina) sa aiba sub 1%. Se cultiva cu precadere cartoful, plantele furajere (trifoi, lucerna) si , discontinuu, pe vaile largi din estul si sud-estul Obcinilor, plante cerealiere ca: secara, ovazul, porumbul si graul. Produsele obtinute, cu exceptia cartofului, sunt cu totul insuficiente consumului populatiei locale, de unde necesitatea aprovizionarii prin reteaua comerciala. Pomii fructiferi patrund si mai adanc pe vaile Obcinilor (mai ales prunul si marul), dar numai in interiorul si in vecinatatea asezarilor. Fructele sunt folosite pentru consumul gospodaresc, foarte rar facand obiectul unei desfaceri locale (Campulung Moldovenesc, Gura Humorului, Pojorata, Moldovita, Vama, Falcau), sau unei valorificari in industria alimentara (Sadova).

Valorificarea resurselor apelor.

Dintre toate resursele Bucovinei, bogatia apelor este insuficient valorificata. Utilizarea lor se limiteaza la asigurarea regiunii cu apa potabila, menajera si industriala si la pescuit.

Uriasa energie a apelor, cu exceptia folosirii ei in putinele instalatii hidromecanice (ferastraie, mori de apa, pive) care au mai ramas, este nevalorificata. Prezenta cheilor si defileelor sapate in roci dure, in special pe Moldova (care dispune de un debit bogat si relativ constant), creeaza conditii din cele mai favorabile pentru amplasarea de baraje si instalatii hidroenergetice de mare capacitate.

Potentialul turistic

Bucovina se include in aria turistica din nordul Moldovei, socotita a fi a treia pe tara in privinta fluxului turistic (dupa litoral si regiunea Brasov-Valea Prahovei), a doua in ordinea dezvoltarii si prima in ce priveste numarul, diversitatea si valoarea obiectivelor turistice .Se impun atentiei multimea si perfecta armonizare in peisaj a obiectivelor naturale, arhitecturale, istorice, etnografice, folclorice si muzeistice. Aceste obiective au suscitat de mult timp interesul populatiei autohtone si al turistilor straini, dar sub forma turismului organizat, abia din a doua jumatate a secolului trecut. Baza materiala precara insa si dezinteresul in popularizarea comorilor naturale, istorice, artistice si spirituale ale Bucovinei au facut ca turismul sa progreseze extrem de lent pe aceste meleaguri.

Fondul turistic natural.

Putem spune, fara riscul exagerarii, ca intreaga regiune a Bucovinei constituie un adevarat monument al naturii, ce indeamna la drumetie si odihna. Fiecare din elementele cadrului natural iti aduce contributia si toate la un loc se armonizeaza intr-un peisaj de-a dreptul incantator, rocile de cele mai diversificate naturi (sisturi cristaline, calcare, dolomite, gresii, conglomerate, etc.) scoase la vedere si prin activitatea neobosita a apelor, confera regiunii calitatea unui veritabil muzeu geologic natural. Relieful calm si, totusi lipsit de monotonie, rezultat din acea imbinare a culmilor greoaie, prelungi cu largile culoare depresionare, punctat numai din loc in loc cu forme mai zvelte (varfuri, stanci, abrupturi, chei, defilee), constituie fundalul unui bogat invelis vegetal, in care codrii intinsi de rasinoase si fag alterneaza cu pasuni si fanete de o rara frumusete, smaltuite cu cele mai minunate flori. Policromia florala pastelata a intregii naturi vegetale, intregita de o variata lume animala si de susurul apelor de munte, dau peisajului un farmec de basm. Aceasta poetica natura este aureolata de o clima cu un aer pur, tonifiant, ozonat, incarcat cu mireasma rasinilor si parfumul florilor, ce predispune la beatitudine si relaxare totala, necesara reconfortarii organismului celor ce au nevoie de odihna, sau imbie la drumetie pe cai pline de fiorul frumusetii locurilor.

Pe acest fond, atat de pitoresc, se detaseaza o seama de obiective solitare, de mare interes turistic si stiintific, unele deja ocrotite prin lege, enumerate mai jos.

Obiective geologice: rezervatia "Adam si Eva" cu calcarele si dolomitele triasice de langa Pojorata, calcarele mezozoice din cheile Lucavei, Brezei si Botusului, calcarele si dolomitele din cheile de pe Valea Putnei, stancile de origine vulcanica "Doisprezece Apostoli" din Calimani, Ousorul(1639m)-extremitatea sudica a Suhardului, gresiile si microconglomeratele de Muncel din cheile Pojoratei, sisturile negre de "La trei movile" (Obcina Feredeului), marnele senoniene din Dealul Crucii (Putna), calcarele de Doamna din cariera de pe stanga Moldovei, intre Frasin si Gura Humorului, "stratele cu Aptzchus" din cariera Magura (Pojorata), "stratele cu inocerami" de pe versantul stang al Moldovei, la confluenta cu paraul Cetatuii, gresia cu numuliti (eocen inferior) pe versantul stang al Moldovei (vizavi de Frasin), gresia de Prisaca in cheile "Stramtura Rosie" si din cariera de pe valea Boului, gresia de Lucacesti in care este sapata chilia lui Daniil Sihastru (Putna), gresia de Kliwa de la Vama, Ciumarna etc.

Obiective geomorfologice pasul Mestecanis(1099 m), pasul Izvor (1130 m) la izvoarele Sucevei si Moldovei, pasul "La trei movile"(1040 m, peste Obcina Feredeului), pasul Ciumarna(sau Poiana Ovazului, 1150 m, peste Obcina Mare), platforma de culme a Mestecanisului (in sectorul Obcioara - Poiana Manaila), nivelul pliocen din culoarul Moldovei superioare si culoarul Moldovitei, relieful de hogbacks din Obcina Feredeului si Obcina Mare, relieful carstic (corespunzator sinclinalului mezozoic) din estul Obcinei Mestecanisului etc.

Obiective floristice: rezervatia cu Betula nana (mesteacan pitic) de la Lucina, rezervatia cu Arctostaphylos uva-ursi (strugurele ursului) de pe Rachitisul Mare (langa satul Benia), tinoavele de la Lucina, Botos si Valea Stanei, exemplarele monumentale de tisa (Taxus Boccata), de la Campulung Moldovenesc si Capul Campului, papucul doamnei (Cypripedium calceolus) de pe Muncelul Campulungului, vulturica (Hieracium pojoritense) de la Adam si Eva (Pojorata), floarea de colt (Leontopodium alpinum) de pe peretii calcarosi ai cheilor Lucavei ( Moldova Sulita), iarba neagra (Calluna vulgaris) de la Ciumarna, rezervatia Codrii seculari de la Slatioara de pe versantul estic al Raraului. Aflata la altitudinea de 400m si ocupand o suprafata de 600ha ea cuprinde brazi si molizi cu inaltimi pana la 50m si varste ce ating 400-500 ani.

Obiective faunistice: cocosul de mesteacan (Lyrurus tetrix) in padurile de la izvoarele Carlibabei, cerbul carpatin (Cervus elaphus), rasul (Lynx lynx) cu putine exemplare in molidisurile Mestecanisului etc.

Fondul turistic de interes cultural

Obiectivele social-istorice pun in lumina opera mareata a omului care a trait pe aceste meleaguri si caruia natura, cu risipa ei de frumusete, i-a sadit sensibilitatii artistice deosebite, transpuse in monumente de arta nemuritoare. Aceste vestigii, atat de organic integrate cadrului natural , atat de pretuite pentru mesajul lor istoric si arta cu care-l transmit, dau faima acestor locuri. Intre aceste obiective, la loc de frunte stau manastirile cu picturi exterioare (Voronetul, Humorul, Moldovita, Sucevita Arbore), sunt apreciate drept unele dintre acela mai desavarsite intruchipari ale artei populare europene si incluse de UNESCO intre capodoperele artistice universale. In prefata albumului consacrat valorilor artistice mondiale de catre UNESCO, Andre Grabar precizeaza ca "numai intr-o singura provincie a Romaniei, in Moldova de Nord sau Bucovina, se gasesc picturi de acest gen, care nu mai exista in nici o alta tara", iar dupa Paul Henry"pictura exterioara constituie ceea ce Moldova a produs mai personal si mai original". Mai amintim, intre multi altii si pe marele nostru geograf G. Valsan, care noteaza ca "numai un popor de munteni.ca in Obcinile Bucovinei, a putut nascoci o astfel de minune artistica, socotita azi ca una dintre cele mai alese realizari artistice populare ale Europei".

Manastirea Voronet, situata in pitoreasca vale cu acelasi nume, la 3-4 km sud de Gura Humorului, este cea mai reprezentativa pentru stilul arhitectural moldovenesc, ea armonizand, intr-o forma artistica originala, elemente ale stilului gotic si ale celui Bizantin. Ctitorie a lui Stefan cel Mare in 1488, desi a fost realizata intr-un timp impresionant de scurt (3 luni si jumatate), a infruntat cinci veacuri fara degradari esentiale. Renumele ei se datoreaza inegalabilei valori artistice a frescelor exterioare, executate in 1547 de iscusiti zugravi moldoveni condusi de Marcu Pirstavu, renumit produs al scolii picturale romanesti din vremea lui Petru Rares. Prin aceste picturi, de o prospetime impresionanta, intre care exceleaza tablourile monumentale ale "Asediului Constantinopolului", "Judecatii de apoi", "Cinei cea de taina", "Arborele lui Ieseu" si multe altele, este declarata de specialistii straini drept "Capela sixtina a Rasaritului". Modelele bizantine ale genului epocii sunt prelucrate critic si original, prin introducerea a numeroase elemente din mediul inconjurator, motive traditionale, folclorice, istorice, biblice si laice, totul pe un fond policromatic cu explozie de albastru specific ("Albastru de Voronet"), de compozitie inca necunoscuta.

Manastirea Arbore a fost ridicata de inaltul dregator al lui Stefan cel Mare in 1503 la curtea sa din comuna Arbore. De proportii mai mici, cu un pronaos putin luminat ,cu naosul avand ferestre mari si fara turla, pentru ca nu era o ctitorie domneasca, Arbore pastreaza si ea fresce exterioare de o mare frumusete artistica. Spre deosebire de Voronet, unde predomina albastru, la Arbore predomina verdele, verdele in cinci nuante, combinat cu rosul, albastrul, galbenul, tonalitatile inchise exprimand o lume de umbre si lumini nebanuite .Cea mai valoroasa parte a picturii se afla insa pe peretele vestic si pe contraforturi. Este o succesiune de scene mici, ca niste miniaturi desfasurate pe opt registre. Sunt scene din "Geneza" ,din "Vietile Sfintilor". Desenul e plin de verva si delicatete, chipurile sunt in miscare ,cetatile si cladirile sunt sugerate in perspectiva .Personajele sunt vii,gratioase,vesmintele largi sunt purtate cu o eleganta deosebita. Este interesant de vazut ca in curtea bisericii Arbore se pastreaza din vremea pictarii ei doua lespezi grele in care sunt sapate 15 mici recipiente ce serveau la prepararea culorilor, demonstrand numarul mare de tonuri folosite de pictorii moldoveni.

Manastirea Humorului, inaltata pe pajiste imbietoare de pe terasa de 15 m a Humorului, langa satul cu acelasi nume si la 7 km de orasul Gura Humorului, este ctitorie a marelui logofat Teodor Bubuiog si a sotiei sale Anastasia "prin vointa si cu ajutorul blagocestivului Domn Petru Voievod" din anul 1530. ea este precedata de un locas zidit de Alexandru cel Bun in 1415 si distrus in 1527, ruinele lui pastrandu-se si astazi in mijlocul satului. Ca si manastirea Voronet, este de proportii modeste dar, ca si ea , se impune atentiei prin zveltetea liniilor constructiei. Picturile sale exterioare, executate inaintea celor de la Voronet de catre zugravul Toma din Suceava, scot in evidenta politica antiotomana a Moldovei feudale in scena "Asediul Constantinopolului", scene biblice si laice, legende, cu mijloace autentic artistice si pe un fond cromatic in care rosul (rosul de Umor) isi gaseste o mai frecventa folosire decat la celelalte manastiri.

Manastirea Sucevita incheie seria marilor monumente din grupul arhitectonic si pictural al manastirilor nord-moldovenesti si reprezinta o incununare a artei medievale romanesti. Ctitorie a boierilor movilesti - Gheorghe, Ierimia si Simion Movila - dintre anii 1582 si 1584, a jucat un rol important de refugiu si aparare in fata navalitorilor, de pastrare a traditiilor si fiintei nationale, de focar al culturii romanesti. Imprejmuita cu ziduri inalte de 6 m si groase de aproape 3 m, cu impunatoare turnuri, metereze si contraforturi, apare ca o puternica cetate de piatra, adapostit pe fundul unei vai (Sucevita) cu peisaj incantator de pe clina estica a Obcinei Mari.

Biserica ei, zvelta si bine proportionata, are picturile exterioare in cel mai mare numar de imagini si cel mai bine pastrate. Tablouri ca "Scara virtutilor", "imnul acatist", "Arborele genealogic", "Pocrovul", "Cinul", filozofii lumii antice (Pitagora, Sofocle, Platon, Aristotel, Solon), impresioneaza prin dimensiuni, realizare artistica, prospetime si perfecta integrare in arhitectura bisericii. Rosul vesmintelor, ocrul chipurilor, auriul nimburilor sunt expresiv conturate pe fondul verde ("verde de Sucevita") al picturii si naturii inconjuratoare.

Printre dealuri molcome si mult impadurite , unde brazii se amesteca neobservat cu stejarii, la 12 km de Suceava se afla Manastirea Dragomirna ,construita in primele trei decenii ale secolului al XVII-lea. Istoria manastirii incepe in anul 1602 cu construirea bisericii mici din cimitir si continua in anii imediat urmatori prin sfintirea in 1609 a bisericii mari. Ctitorii au fost, ca si in cazul biserici mici din cimitir carturarul artistul si Mitropolitul Anastasie Crimca, dimpreuna cu logofatul Lupu Stroici. Biserica mare are planul dreptunghiular, mult alungit, fara abside laterale si impresioneaza in primul rand prin maretie."Vederea ei este o uimire de bucurie ~spunea marele istoric N. Iorga. ~E inalta si ingusta ca o frumoasa cutie de sfinte moaste ;un giuvaer arhitectural care impodobeste codrii seculari ai Bucovinei" .Pe mijloc biserica are un brau de piatra de trei brate impletite alternativ. Prin acest brau, simbol al Sfintei Treimi, mitropolitul ctitor, martor si traitor al Unirii lui Mihai Viteazu lasa indemn urmasilor sai ca prin biserica sa-si pastreze unitatea de neam si de credinta. Braul torsada ce incinge cladirea pe mijloc si o decoreaza vine din Tara Romaneasca dar trebuie cautata in Georgia sau in Armenia. Turla este din piatra ornamentata geometric ,vegetal, daltuire uimitoare, broderie de inspiratie caucaziana cu corespondent numai la biserica Trei Ierarhi(Iasi)

Manastirea Moldovita a fost durata sub atenta obladuire a lui Petru Rares in 1532, pe o terasa ce domina cu 10-12 m valea larga a Moldovitei. Si ea a fost premersa de un "loc de inchinare", o biserica din lemn de tipul celor maramuresene, inlocuita de Alexandru cel Bun, in primii ani de domnie, cu o impunatoare manastire de piatra (inzestrata in 1410 cu un mare numar de sate), ale carei urme se mai pastreaza si astazi in apropiere. Noua manastire de piatra, a lui Petru Rares, intrece in dimensiuni constructiile anterioare de acest fel din nordul Moldovei. Dat fiind ca, pe langa rolul bisericesc si cultural, i s-a atribuit o insemnatate politica, economica si de aparare in caz de primejdie, de la inceput a fost inconjurata cu un puternic zid de aparare, de piatra (prevazut cu turnuri de straja), inalt de 6 m si gros de 1,20 m ,dispus in forma patrata cu latura de 40 m. Ansamblul incintei mai cuprinde (pe langa biserica) micul palat domnesc sau episcopal, muzeul, cladirea staretei si chiliile, toate intr-o tipica arhitectura feudala si intr-un perfect echilibru. Mobilierul interior, intre care si monumentalul scaun de lemn al lui Petru Rares, sculptat in stilul artei populare, este o sinteza a ornamentatiei moldovenesti din secolul al XVI-lea.

Faima manastirii peste hotare au dos-o insa tot frescele exterioare, executate in 1537 si pastrate in toata splendoarea lor, indeosebi pe fatadele sudica si estica, mai ferite de intemperii. Nu se cunoaste numele pictorului, dar ele sunt cu siguranta opere unui artist moldovean pentru ca "desi pastreaza liniile stilului bizantin al vremii, frescele sunt patrunse de autenticul romanesc al locurilor, atat prin coloritul imprumutat de la peisajele din jur, cat si prin umanizarea figurilor omenesti care nu mai pastreaza rigiditatea chipurilor ascetice bizantine, ele fiind patrunse de o caldura proprie moldoveneasca si de un dinamism al miscarilor de o rara maiestrie". Dimensiunile mari ale bisericii au permis artistului sa desfasoare registre monumentale cu sute de scene si personaje, intre care se detaseaza "Asediului Constantinopolului", cu o rara forta de evocare a dramatismului luptelor, "Judecata de apoi", "Arborele lui Ieseu" cele 24 scene ale "Acatistului", numeroase teme strabatute de patriotismul grelelor incercari prin care trecea tara, totul expresiv reliefat pe fond coloristic variat, dar cu predominarea galbenului de toamna ("galbenul de Moldovita") si al albastrului ceriu.(vezi Anexa)

Manastirea Putna, prima si cea mai mare ctitorie a lui Stefan cel Mare, intre anii 1466 si 1469, este amplasata pe o larga terasa de pe fundul micii depresiuni a paraului Putna, in locul unde legenda spune ca s-a oprit sageata slobozita din arcul viteazului domnitor. In decursul celor peste cinci veacuri de existenta, ea a suferit multe ruinari si remanieri, infatisarea actuala datorandu-se restaurarilor din 1902 si din ultimii ani. Destinata a fi necropola a familiei domnitorului, dar si loc de retragere si rezistenta in vremuri de restriste, biserica a fost construita in proportii putin obisnuite si fortificata cu ziduri groase, prevazute cu turnuri si contraforturi (terminate in 1481), intre care si turnul tezaurului, singura constructie originala pastrata integral.

Manastirea Putna este, prin constructia sa, un stralucit exponent ai arhitecturii si artei moldovenesti din a doua jumatate a secolului al XV-lea. Picturile interioare au fost mult deteriorate de numeroase reperatii. In schimb, celelalte dotari interioare si muzeul sunt un adevarat tezaur de broderii, tesaturi, sculpturi in piatra si in lemn, argintarie, manuscrise si carti bisericesti, cronici - intre care si vestitul "Letopiset de la Putna".Din colectia de icoane a manastirii Putna, trebuie relevate in mod deosebit Tripticul-Deisis, datand, probabil, din secolul al XV-lea si care, conform traditiei, ar fi fost daruit lui Stefan cel Mare de catre sotia sa Evdochia de Kiev.

"Expozitia de arta romaneasca veche si moderna"(L'art roumain ancien et moderne) deschisa la Paris in salile Muzeului "Jeu de Paume" cuprinzand 179 de exponate, printre care si numeroase broderii, manuscrise miniate si ferecate, icoane, cruci sculptate din colectia manastirii Putna a constituit o revelatie pentru marele public parizian cat si pentru specialistii. Prestigiosul istoric de arta francez Henry Focillon scria cu acest prilej urmatoarele cuvinte: " marea arta populara, arhaica si vie totodata sau uimitoarele comori ale artei religioase constituie imaginea grandioasa a vitii unui popor de-a lungul timpurilor (.). Ne parvin din fondul manastirilor pierdute in munti si in paduri aceste frumoase obiecte care aduc pana la noi marturia vechiului devotament al unui neam pentru credinta lui. Aceeasi de secole din punct de vedere moral, marea Romanie contemporana nu ne prezinta la expozitia de la Jeu de Paume o improvizatie de cultura, cheltuieli indirecte un prezent si un trecut care se completeaza. Ea ne este pura constructie politica, sistem de idei, ci putere de echilibru si de inventie indispensabila Comunitatii Europene si draga prieteniei franceze. "

Biserica Sfantul Nicolae (Bogdana) din orasul Radauti este cel mai vechi monument din zid pastrat in Bucovina .A fost construita pe locul unui locas din lemn in jurul anului 1360, probabil de Bogdan I. primul voievod de sine statator al statului romanesc independent Moldova. Edificiul are plan basilical, fara turle, unic in arhitectura moldoveneasca. Ea este necropola Musatinilor, primii voievozi ai Moldovei .Stefan cel Mare le-a impodobit mormintele cu lespezi executate in tehnica reliefului plat, cioplire in piatra care ".se opune principial sculpturii decorative occidentale"(P. Comarnescu). Henry Paul considera biserica Bogdana un fel de casa taraneasca la exterior ceea ce-l incanta (vezi Anexa).

In afara manastirilor mentionate, pe pamantul Bucovinei se gasesc si alte obiective ce vorbesc de trecutul glorios al Moldovei, intre care; Biserica din lemn a lui Dragos Voda de la Putna, ce dateaza din 1364 (adusa de Stefan cel Mare de la Volovat); chilia lui Daniil Sihastru, sapata in piatra spune ca Stefan cel Mare a tras cu arcul spre a alege locul manastirii; langa aceeasi localitate, legata de legenda unui ceas de cumpana prin care a trecut Stefan cel Mare in luptele cu turcii; Monumentul de pe Dealul Crucii, de unde legenda Monumentul comemorativ de la Carlibaba, in amintirea locului unde Bogdan I, venind din Maramures, a "descalecat" in anul 1359; Biserica din Solca, legata de numele domnitorului moldovean Stefan Tomsa (zidita intre 1612 si 1621); Stalpul lui Voda de la Vama, ridicat in 1717 de catre domnitorul Moldovei - Mhail Racovita pentru cinstirea unei victorii, - precum si unele biserici satesti care intereseaza prin vechimea lor: Biserica din Vama, construita in 1769; Biserica din Sucevita ce dateaza din 1772; Biserica din Colacu (com. Fundu Moldovei), ridicata in secolul al XVIII-lea.

Cacica , care capata la sfarsitul veacului trecut statutul de targ primind calificativul de "Mica Austrie" este un alt punct turistic important. Un moment deosebit in viata comunitati il constituie ziua de 15 august(Sfanta Maria), cand Cacica devine unicul loc de pelerinaj catolic din Moldova, prilej de desfasurare si a balciului traditional anual. O alta particularitate o constituie existenta celor trei biserici, romano-catolica construita in stil neogotic ,ortodoxa, greco-catolica, la care se adauga cladirea scolii vechi(1816), troite si diverse constructii apartinand arhitecturii traditionale romanesti si specificului altor nationalitati. O atractie deosebita o constituie salina, iar in cadrul ei "Capela Sfanta Varvara"(ocrotitoarea de pretutindeni a minerilor). Ea a fost sapata, integral, manual in 1904 ,in masivul de sare(adancime 27m),fiind luminata de policandrul confectionat, initial, din placute de sare slefuite. Alaturi de aceasta, lacul sarat(38m), unic in tara ,grota piticilor si sala de dans(44m), toate situate in subteran, sunt tot atatea atractii turistice.

Adevarata placa turnanta a turismului prin Bucovina, municipiul Suceava se afla pe drumul european E 85, la 433km de Bucuresti. Mentionata documentar din 1388, in timpul domniei lui Petru I Musat, Suceava a fost multa vreme capitala Moldovei cunoscand o mare inflorire in timpul lui Stefan cel Mare.

Cetatea de scaun, situata pe un platou inalt in partea de est a orasului este ctitoria lui Petru I Musat. Mentionata pentru prima data intr-un document in anul 1388 ea a fost construita din piatra si intarita ulterior cu ziduri inalte de peste 10m si o grosime de aproape 4m, facand-o inexpugnabila.

Ruinele Curtii Domnesti se gasesc la intrarea in oras dinspre partea nordica. Peste resturile unui palat de lemn din timpul domniei lui Petru I Musat, Stefan cel Mare a ridicat o cladire din piatra, refacuta in caramida de Vasile Lupu. Astazi se mai vad urme ale unor incaperi si beciuri.

Muzeul National de Istorie a Bucovinei expune numeroase piese care evoca trecutul bogat in fapte eroice al locuitorilor de pe aceste meleaguri, din cele mai stravechi timpuri pana in zilele noastre. Un interes aparte il prezinta "sala tronului" in care, mobilier, costume si alte obiecte reconstituie atmosfera de la curtea lui Stefan cel Mare.

Muzeul de Stiintele naturii expune colectii de paleontologie, flora si fauna din zona. Tot in aceasta cladire este deschisa si o Sectie de arta plastica.

Muzeul etnografic deschis in cladirea fostului Han Domnesc, constructie de la sfarsitul sec. al XVI-lea, astazi restaurata, adaposteste colectii de etnografie si arta populara din zona.

Fondul memorial documentar "Simeon Florea Marian" cuprinde obiecte personale, publicati, manuscrise care au apartinut folcloristului si etnografului(1847-1907).

Monumentul de arhitectura medievala Mirauti este o ctitorie a lui Petru I Musat(sec. XIV), refacuta din temelii in sec. XVII. Restaurata in forma actuala la sfarsitul secolului trecut, in acest edificiu avea loc incoronarea domnilor Moldovei.

Cetatea Scheia este situata in partea de nord-vest a orasului. Aflata la 384m altitudine, si avand forma unui romb, cetatea a fost ridicata in secolul al XIV-lea.

Turnul lui Alexandru Lapusneanu din incinta bisericii Sfantul Dumitru a fost zidit in anul 1561si are incrustata pe unul din pereti, stema vechii Moldave.

Complexul medieval Zamca a fost ridicat in anul 1606, pe un platou din partea de vest a orasului. Manastire armeneasca, ea a fost numita asa(Zamca=loc fortificat) din 1691cand regele polon Ian Sobieschi a inconjurat-o cu ziduri, el neputand sa se foloseasca de cetatea de scaun deoarece parte nordica a fost distrusa de un cutremur chiar in acelasi an.

Statuia ecvestra a lui Stefan cel Mare se afla in parcul din imprejurimile cetatii de scaun, ridicandu-se deasupra coroanelor arborilor pe care ii domina. Opera a sculptorului Eftimie Barleanu, ea a fost dezvelita in anul 1977.

Statuia lui Petru I Musat este situata pe platoul din fata Casei de Cultura. Ea este opera arhitectului Paul Vasilescu.

Parcul central este situat in inima orasului si adaposteste doua lucrari de arta: bustul lui Ciprian Porumbescu (opera a sculptorului Ioan Cardei din anul 1933) si bustul lui Petru Rares (realizat in 1977 de Gavril Covalschi).

Oras situat in campia dintre raurile Suceava si Sucevita, la 37km de Suceava, la o altitudine de 375m Radauti este una dintre cele mai vechi asezari moldovenesti, cunoscuta inca din secolul al XIV-lea.

Muzeul de etnografie expune in cele 11 sali o bogata colectie de obiecte oglindind ocupatiile traditionale ale locuitorilor din aceste locuri, colectii de ceramica de Radauti, Marginea, si de Kuty.

Monumentul de arhitectura medievala Bogdana

Parcul zoologic ocupa o suprafata de 10ha si adapostea cca 250 animale provenind din aproape toate continentele.

Herghelia este situata in sudul orasului si dispune de un manej unde se poate face calarie. Din pacate astazi ea nu mai are faima de care se bucura in trecut datorita dezinteresului autoritatilor pentru aceasta arta.

Campulung Moldovenesc este situat intr-o zona pitoreasca, pe valea Moldovei, la poalele muntelui Rarau (621m alt). Prima atestare documentara are ca data anul 1411. Aerul ozonat si racoros, ca si decorul montan, ii confera atributele unei agreabile statiuni climaterice.

Muzeul "Arta Lemnului" expune un bogat material etnografic care oglindeste preocuparile localnicilor in domeniul prelucrarii lemnului, precum si opere artistice ale unor sculptori din trecut si prezent.

Colectia "Ion Tugui" este o colectie putin obisnuita cuprinzand peste 4500 de locuri confectionate din lemn si peste 1300 modele de cusaturi, covoare, monede vechi.

Monumentul statuar "Dragos Voda si zimbrul" este situat pe platoul de langa Casa de cultura. El este opera sculptorului Ion Jalea.

Fondul etnografic si folcloric.

Este printre cel mai bogat si mai nealterat din tara, el oferindu-ne marturii despre vechile ocupatii ale locuitorilor, legate de procurarea hranei, confectionarea imbracamintei, uneltelor de munca, mobilierului si altor dotari casnice, constructiei gospodariei, sau introducandu-ne in datini si obiceiuri stravechi, cantece si dansuri.

Remarcabile in acest sens sunt: instalatiile hidromecanice taranesti (joagare, mori de apa, pive pentru sumane, steze), pe cale de disparitie si insuficient protejate pentru valoarea lor etnografica; arhitectura populara se evidentiaza prin tipul specific de gospodarie taraneasca si ornamentatia caselor, in care exceleaza sate ca: Ciocanesti (case din barne, ornamente din brae late cu motive alb-negru), Vatra Moldovitei, Vama, Straja; arta populara se exprima prin obiectele sculptate din lemn ale unor mesteri recunoscuti din Campulung Moldovenesc, Vatra Moldovitei, Brodina, obiecte din ceramica, pentru care vestite sunt satele din zona de contact cu Podisul Sucevei: Marginea cu atelierul sau de ceramica neagra, Paltinoasa, Cacica, oua incondeiate, cu splendide motive populare ca la Sadova, Fundu Moldovei, Vama, Vatra Moldovitei, Brodina, Ulma, costume nationale, de o frumusete greu egalabila, in toate satele regiunii, cu deosebire la Sadova, Campulung Moldovenesc, Vama, Moldovita Umor, covoare tesaturi si cusaturi la Campulung Moldovenesc, Gura Humorului, Vama, Paltinoasa, datini si obiceiuri stravechi, indeosebi legate de sarbatoarea Anului Nou (plugusorul, colindul, capra, ursul) se pastreaza in toate localitatile, formatii artistice folclorice de traditie, in care se remarca Vama, Ciocanesti, Putna, Manastirea Humorului.

Ca si Maramuresul, Bucovina se individualizeaza ca o adevarata vatra etnografico-folclorica, al carei specific trebuie si mai bine facut cunoscut pe plan national si international, si mai intens valorificat pe cale turistica, prin amenajari de muzee etnografice satesti, obiecte de artizanat, festivaluri folclorice etc.

Muzeele, cu o mare forta instructiv-educativa, sunt reprezentate prin: Muzeul etnografic Gura Humorului, infiintat in 1956, cel mai important prin multimea si valoarea exponatelor; Muzeul lemnului din Campulung Moldovenesc, unicat pe plan national si mult apreciat de vizitatori pentru numeroasele piese ce vadesc talentul si ingeniozitatea populatiei locale in prelucrarea acestei bogate materii prime; Muzeul National al Bucovinei infiintat in 1900 iar din 1994 cu actuala denumire prezinta intr-o forma moderna tematic si grafic, trecutul si permanenta de locuire in aceasta zona, accentul punandu-se pe ideea "Bucovina stravechi pamant romanesc" .Recent in Suceava s-a infiintat Muzeul de Stiinte Naturale cu o colectie promitatoare de obiecte care aduce in inima orasului un colt pitoresc din natura Bucovinei. Muzeul cuprinde o colectie de roci descoperite pe teritoriul Romaniei si prezinta cateva ecosisteme reprezentative din Obcinele Bucovinei. Muzeul de Istorie din Siret pune ii valoare marturiile de viata materiala si spirituala reprezentative pentru aceasta asezare atestata inca din anul 1334. Casa-muzeu din Solca, veche casa taraneasca din a doua jumatate a secolului al XVII-lea, de constructie si arhitectura traditionala, cu obiecte originale in interior, amenajata muzeu in 1971nu este prea cunoscuta fiind si greu accesibila din cauza cailor de comunicatii deteriorate. Radautiul se remarca prin Muzeul Etnografic si prin expozitia de ceramica de Kuty din cadrul lui. Totodata turistii pot participa la procesul de creare a obiectelor din ceramica executate de maestrul Colibaba. Muzeul Etnografic "Hanul Domnesc" gazduit de o constructie monument datand de la sfarsitul secolului al XVI-lea ofera o colectie de costume populare traditionale din toate zonele etnografice ale Bucovinei si nu numai. O atractie deosebita o constituie si muzeele din Vatra Dornei: Muzeul cinegetic si de Stiintele naturii, Muzeul de arta populara bucovineana. Muzeele manastirilor Moldovita, Sucevita, Putna, Dragomirna cu piese de mare valoare istorica, etnografica si folclorica pastreaza un mare numar de obiecte de arta religioasa. Muzeul de stiinte naturale din Campulung Moldovenesc, este o adevarata sinteza a naturii regiunii, prin peisajele panoramice, colectii de roci, plante, animale etc.

Tot in fondul muzeistic, merita mentionate si cele doua colectii din Campulung Moldovenesc, realizate prin stradania de vrednica lauda a unor pasionati cercetatori: Colectia de cusaturi, margele si oua incondeiate a profesorului Gratian Jucan si colectia de linguri si stergare a profesorului Ion Tugui.

In ceea ce priveste fondul memorial, pe teritoriul Bucovinei se afla o serie de cladiri memoriale care amintesc de personalitati locale s-au de prim rang national. Personalitate de prim rang a culturii sucevene din veacul trecut, Simeon Florea Marian, s-a aplecat cu multa sarguinta asupra tezaurului de valori si semnificatii ale culturii populare in intregul ei. Fondul memorial "Simeon Florea Marian" din Suceava, organizat in "chiar casa castigata cu condeiul", cuprinde o valoroasa biblioteca cu aproximativ 10000 volume. Fondul memorial "Eusebiu Camilar" din Uidesti s-a organizat in chiar casa care i-a apartinut, incluzand obiecte si documente privind viata si activitatea scriitorului. Volumele, fotografiile devenite deja de mare valoare, corespondenta cu marile personalitati ale vremii, constituie substanta acestui muzeu. Casa memoriala "Nicolae Labis" di Malini reface pe calea documentelor ti obiectelor, trasaturile talentatului poet Nicolae Labis, stins timpuriu din viata. Se reconstituie universul familiei si a atelierului poetic, universul de frumuseti izvorat din pana scriitorului. Complexul muzeistic "Ciprian Porumbescu"(Muzeul memorial "Ciprian Porumbescu" si casa memoriala "Ciprian Porumbescu") de la Stupca a fost inchinat memoriei compozitorului si marelui patriot, care si-a inchinat creatia componistica frumusetilor plaiurilor bucovinene, dar si luptei pentru afirmarea idealurilor natiunii romane.

Baza tehnico-materiala a turismului

Baza materiala, conditie obligatorie pentru valorificarea potentialului turistic ridicat si stimularii activitatii turistice, este inca in continua stagnare in Bucovina. In prezent, cazarea, alimentatia publica, caile de comunicatie si diverse alte dotari se prezinta sub stadiul ramas de pe urma vechii conduceri. Ele se dovedesc insuficiente, dar mai ales nesatisfacatoare in sezonul de vara, cand fluxul turistic este mai ridicat decat in celelalte perioade.

Unitatile de cazare sunt reprezentate prin hoteluri, ca cele din Campulung Moldovenesc : hotelul Zimbru, hotelul Central, hotelul Gara, apoi, hotelul turistic din Gura Humorului, hotelurile din Suceava: Bucovina, Arcasul, Suceava, Balada, Parc, hotelurile Dorna Bistrita Calimani, din Vatra Dornei, hotelurile I si II din Putna, hotelul Solca; Hotelul Alpin de pe Rarau, hanuri, ca cel de la Mestecanis, de la Ilisesti sau Gura Humorului ("Arinis"), hanul turistic "Runc" de pe dealul cu acelasi nume din Vatra Dornei; cabane: cabana Deia de langa Campulung Moldovenesc, cabana Mestecanis; camping-uri: Putna, Sucevita, Moldovita, Mestecanis; case particulare la Putna, Vatra Moldovitei; case de vanatoare de la Valea Putnei, Carlibaba, Argel, Brodina, Putna.

Alimentatia turistilor este asigurata de majoritatea unitatilor de cazare mentionate, chioscurile alimentare pe langa importante obiective turistice si unitatile din reteaua comerciala de stat. Sunt prevazute noi amenajari si modernizari in acest sens ca urmare a unor initiative particulare autohtone si straine. In pasul Tihuta, poarta de intrare in Bucovina dinspre Transilvania, a fost creat in ultimii ani Castelul Dracula, proprietate privata, care este atat un punct de interes turistic cat si de odihna si recreere intr-o atmosfera medievala.

Diverse alte dotari, existente si in perspectiva, se refera la amenajarea punctelor de artizanat, belvedere, agrement (sport, muzica, pescuit, vanatoare, plutarit), parcare, statii benzina, la organizarea iluminatului obiectivelor reprezentative.

Cai de comunicatie au facut obiectul unor preocupari intense in ultimul deceniu, prin modernizarea celor vechi, de la drumuri nationale la drumuri judetene si cai speciale de acces la obiectivele turistice. Turismul este deservit, in primul rand, de caile de acces de pe valea Moldovei si valea Sucevei, din care pleaca ramificatii in interiorul Obcinilor. Astfel, pe valea Moldovei, trece magistrala feroviara Suceava-Cluj, din care se desprind cai ferate secundare pe valea Moldovitei(Vama-Moldovita) si pe Moldova superioara (Pojorata-Fundu Moldovei) - si pe soseaua nationala (DN 17), din care se ramifica soselele Gura Humorului - Manastirea Humorului; Gura Humorului - Voronet; Vama - Vatra Moldovitei - Moldovita - Argel; Pojorata - Fundu Moldovei - Breaza - Moldova Sulita - Izvoarele Sucevei; Mestecanis - Ciocanesti - Carlibaba, spre pasul Prislop - Maramures (DN 18).

Pe valea Sucevei, accesul este asigurat de calea ferata Radauti - Straja - Brodina - Ulma si pe soseaua Radauti - Putna, cu varianta Vicov - Straja - Falcau - Brodina - Ulma - Izvoarele Sucevei.

La acestea se mai adauga soseaua de la contactul Obcinilor cu Podisul Sucevei, ce face legatura intre cea de pe valea Moldovei cu cea de pe valea Sucevei, soseaua ce traverseaza Obcina Feredeului si Obcina Mare. Pe traseul Campulung Moldovenesc - Vatra Dornei - Sucevita, soseaua Carlibaba - Izvoarele Sucevei si, pe alocuri, drumuri forestiere.

Activitatea turistica

Tipuri de turism practicat in prezent in Bucovina sunt: turismul de circulatie, turismul de tranzit si turismul stationar.

Turismul de circulatie este cel mai dezvoltat, manifestat, in principal, sub forma turismului automobilistic si, in secundar, sub forma de week-end si drumetie.

Turismul automobilistic isi explica dezvoltarea prin posibilitatea efectuarii unor circuite de mare interes turistic, care strabat peisaje de o rara frumusete si leaga localitati cu obiective social-istorice de valoare inestimabila. Cel mai important este "circuitul manastirilor bucovinene", al carui traseu se desfasoara in cea mai mare parte, prin Obcinile Bucovinei: Putna - Sucevita - Vatra Moldovitei - Campulung Moldovenesc - Vama - Voronet - Gura humorului - Cacica - Solca. Inchiderea se face in Podisul Sucevei prin numeroase variante, care sa valorifice cel putin cateva din obiectivele oferite de asezarile: Malini, Baia, Ciprian Porumbescu, Falticeni, Cacica, Solca, Arbore, Volovat, Mitocul Dragomirnei, Patrauti si, bineinteles de Suceava si Radauti, cu importanta lor turistica deosebita si de principalele baze de plecare si sosire. Pentru iubitorii de inedit naturalistic si folcloric recomandam circuitul, cu plecare din Suceava sau Radauti - pe valea Sucevei, pana la Izvoarele Sucevei, de unde pot fi folosite doua variante:

a)         una pe valea Carlibabei, valea Bistritei Aurii si pasul Mestecanis, pe ruta: pasul Carlibabei - satul Carlibaba - Ciocanesti - Mestecanis - Valea Putnei - Pojorata.

b)        Alta pe valea superioara a Moldovei, parcurgand traseul: pasul Izvor - Moldovita Sulita - Benia - Breaza - Botus - Fundul Moldovei - Pojorata, unde ambele variante se intalnesc si se continua pe valea Moldovei prin Sadova - Campulung Moldovenesc - Vama - Gura Humorului, fiecare din aceste localitati putand fi puncte de plecare in circuitele laterale. Turismul liniar automobilistic, mai putin practicat, se desfasoara pe vaile din interiorul Obcinilor: pe valea Humorului, intre Gura Humorului si Manastirea Humorului; pe valea Moldovitei, intre Vama - Frumosu - Vatra Moldovita - Moldovita - Argel; pe valea superioara a Moldovei, intre Pojorata - Fundu Moldovei - Breaza - Benia - Moldova Sulita - Lucina.

Turismul la sfarsit de saptamana, inca slab dezvoltat, este practicat de locuitorii Radautiului in padurile si pajistile din apropierea Putnei, Horodnicului, Sucevitei, Solcai; sau de cei ai Campulungului la Deia, Fundu Moldovei, Colacu, Valea Putnei, Mestecanis. Ocazional, aceste puncte si altele sunt folosite si de locuitori ai unor localitati mai indepartate, sositi aici cu autoturisme, mai rar cu trenul.

Drumetia este inca la inceput in Bucovina si aceasta din cauza lipsei totale de trasee turistice marcate, cabane, sau macar case de refugiu. Recomandam, totusi, pentru iubitorii de drumetie urmatoarele trei trasee: unul in lungul Culmii Mestecanisului, care sa plece din pasul Mestecanis si sa traca prin Poiana Manaila, unde urmeaza sa se construiasca o cabana intermediara, prin mica depresiune suspendata a Lucinei, pana in varful Lucina, admirabil punct de belvedere; al doilea, in lungul Obcini Mari, cu baza de plecare din valea Moldovei, care sa aiba ca punct final Manastirea Putna, cu o cabana intermediara, in perspectiva de realizare, in pasul Ciumarnei, ce ar deservi si circulatia transversala de pe soseaua ce leaga Sucevita cu Vatra Moldovitei si Campulung Moldovenesc; al treilea, in lungul Culmii Cacica, intre gura Humorului si Sucevita, cu o cabana intermediara pe Piciorul Inalt sau in curmatura Plesa. Din toate aceste trasee vor fi prevazute ramificatii laterale, spre principalele puncte sau localitati turistice de pe vai. In felul acesta, circulatia de munte ar completa circulatia existenta de pe vai, iar Obcinile Bucovinei, aceasta bijuterie turistica a tarii, ar fi mult mai bine cunoscute si eficient valorificate turistic.

Turismul de tranzit atinge regiunea prin parte ei sudica, pe axul vaii Moldovei - pasul Mestecanis, ca parte a traseului de tranzit transversal intre Moldova de Nord si Transilvania - Maramures, si o strabate pe traseul drumului , intre Campulung Moldovenesc si Sucevita. Prin sejururi reduse (1-2 nopti) ale turistilor interni si, in numar mult mai mic, ale celor straini, se creeaza sursa de venituri pentru asezarile mai importante de pe traseu. Modernizarea caii rutiere de pe valea Sucevei - pasul si valea Carlibabei - pasul Prislop - Borsa - Sighet, ar permite in tranzit mai direct intre Moldova de Nord si Maramures.

Turismul stationar este inca necorespunzator dezvoltat fata de potentialul regiunii. Ca principale forme ale turismului stationar in Bucovina, se remarca:

Turismul de odihna si agrement este generat de calitatile sedative ale climatului, pitorescul cadrului natural, atractia produselor specifice regiunii (lactate, fructe de padure etc.). cea mai mare pondere in aceasta forma de turism o are Campulung Moldovenesc, urmat de Gura Humorului, Solca, Sucevita, Putna, Vatra Dornei, Sadova, Pojorata, Fundu Moldovei, Breaza, Valea Putnei, Ciocanesti, Carlibaba, Brodina, care ofera posibilitati de cazare si masa la pensiuni sau case particulare.

Turismul balneo-climateric are o pondere redusa si de interes national la Solca si Cacica, prin folosirea apelor minerale din rocile saliferului de contact. El ar putea fi extins prin folosirea apelor din zona Campulung Moldovenesc si Gura Humorului, prin reintroducerea bailor de cetina si prin transport de namol terapeutic din regiunea Dornelor. Vatra Dornei, statiune de cura balneara si odihna, situata la altitudinea de 800m, este recunoscuta pe plan national pentru izvoarele de ape minerale carbogazoase, feruginoase, bicarbonatate, clorurate, sodice, calcice magneziene, atermale, cu o mineralizatie variind intre 1,2-2.4%(apele minerale se folosesc atat in cura interna cat si in cura externa), namolul de turba, climatul tonifiant. Hotelurile de cura Calimani si Dorna, casele de odihna, cabana si popasul turistic Runc(1300m) asigura conditii optime pentru petrecerea unui concediu de cura si odihna in tot cursul anului. In cele doua baze de agrement Calimani si Dorna se pot aplica proceduri terapeutice: bai la cada cu apa minerala incalzita; impachetari si bai cu namol; impachetari cu parafina; electroterapie (diadinamici, galvanoionizari, ultrasunete, undescurte, ); hidroterapie(afuziuni, dus-masaj, dus subacval, bai de plante) masaj, gimnastica medicala; sauna; mofete artificiale; kinoterapie. Pentru cura interna sunt amenajate buvete cu apa minerala. Dupa tratament o plimbare pe aleile umbroase ale parcului sau cu telescaunul pana pe Dealul Negru(1301m),o partida de remi, o vizita la Muzeul cinegetic si de stiintele naturii sau la Muzeul de etnografie bucovineana, lectura unei reviste sau carti la biblioteca, asigura un concediu de odihna agreabil. Din Vatra Dornei se pot face excursii atat spre Transilvania cat si spre Moldova.

Turismul sportiv, bazat, in special, pe sportul schiului, vanatoarei si pescuitului, incepe sa devina tot mai dens si, economic, mai eficient. Pantele prelungi si relativ uniforme, abundenta si persistenta indelungata a zapezii, sunt conditii foarte favorabile schiului. In prezent, sportul cu schiul se practica in imprejurimile Campulung Moldovenesc, Pojoratei, Mestecanisului, dar el poate fi extins pe multi versanti ai Obcinilor si ai Calimanilor cu conditia amenajarilor si dotarilor corespunzatoare.

Densitatea mare a vanatului si valoarea trofeelor fac ca Bucovina sa intruneasca conditii optime pentru dezvoltarea acestei ramuri sportive. In acest scop au fost delimitate "fonduri de vanatoare", intre care valea Putnei, Argel, Carlibaba, Brodina, Putna (prevazuta cu case de vanatoare), spre care se indreapta vanatorii. Pentru multe din animalele vanate aici (cerbi, rasi, ursi, cocosi de mesteacan) s-au castigat premii internationale.

Pescuitul sportiv, reconfortant pentru turistii, de vacanta sau de sfarsit de saptamana, are perimetre amenajate la Argel, Brodina, Carlibaba, Valea Putnei. Construirea unor anexe pentru prepararea pastravului la crescatoriile de la Prisaca Dornei, Valea Putnei, Brodina ar constitui noi puncte de atractie pentru turisti.

Consideram ca multe dintre satele mentionate pot deveni "sate turistice" ce pot oferi frumusetea naturii inconjuratoare, obiecte de artizanat, datini stravechi si festivaluri folclorice, produse alimentare specifice locurilor (vanat, pescuit, lactate, fructe), marind astfel atractia pentru turismul itinerant si, mai ales, pentru cel de sejur.

Agroturismul are ca baza in Bucovina existenta a numeroase sate ce dispun de coditii naturale bune pentru practicarea acestui gen de turism si care beneficiaza de asemenea si de un cadru construit pitoresc, cu case si gospodarii confortabile, cu oameni ospitalieri ce au o traditie culturala si artistica proprie cu mestesugari si artizane talentati. Tot atat de numeroase sunt si cazurile in care aceste zone, reprezentand un bogat si important patrimoniu local, sunt putin valorificate. Locuitorii si gospodarii satului se deplaseaza la oras pentru asi valorifica produsele proprii si pentru asi gasi un loc de munca. Preocuparile dezvoltarii agroturismului vin in intampinarea motivatiilor de a satisface atat nevoile de odihna si recreere activa a populatiei de la orase sau din zonele aglomerate cat si a valorificarii resurselor locale ce pot satisface cerintele turistilor.

Agroturismul reprezinta o reala sansa pentru economia locala, el practicandu-se in unele sate din Depresiunea Dornelor sau in satele din apropierea principalelor obiective turistice: Putna, Vatra Moldovitei, Manastirea Humor, Vama. Gospodaria rurala ofera un mediu propice pentru relaxare. Ea ofera turistilor posibilitatea de a participa la unele activitati traditionale care multa vreme au fost neglijate, la unele mestesuguri.

Fluxul turistic

Este greu de precizat cifric totalul turistilor care vizeaza sau stationeaza in Bucovina. Totusi, inregistrarile facute la diverse obiective si indeosebi la manastirilor din zona, rezulta ca numarul turistilor este in continua crestere, ajungand in 1997 la 200 000 - 300 000, fata de circa 80 -90 000 in1989. Dintre acestia, aproximativ 15% apartin fluxului turistic extern, ceea ce inseamna un procent apreciabil fata de trecut. Cel mai mare numar de turisti externi vin din partea Europei de Vest, indeosebi din (Franta, Italia, Anglia, Israel, Belgia, Olanda, Elvetia, SUA, Canada) ponderea maxima revenind tarilor Europei si Americii de Nord. Obiectivul principal al atentiei lor il constitue manastirile cu picturi exterioare.

Fluxul turistic intern provine din Moldova (aproape 50%), urmata de provinciile vestice si sudice ale tarii.

Distributia in cursul anului a numarului de turisti este foarte inegala, peste 90% inregistrandu-se in sezonul cald (aprilie - octombrie), de unde necesitatea masurilor de incurajare si a turismului de iarna, in vederea rentabilitatii dotarii turistice.

Apreciem, in concluzie, ca dotarea materiala si fluxul turistic din Bucovina a inregistrat o simtitoare crestere in ultimul timp, dar nu sunt inca la nivelul fondului turistic. Cum fluxul turistic este strans dependent de potential, si cum fondul turistic este indiscutabil valoros, urmeaza ca, numai amplificand si modernizand dotarea la nivelul zonelor de mare interes turistic european, fluxul turistic se va apropia de cota potentialului, iar Bucovina va contribui din plin la renumele national si international al Romaniei si indeosebi al ariei turistice din Nordul Moldovei.

Concludem din cele de mai sus, ca multimea obiectivelor naturale si farmecul greu egalabil al peisajului, valoarea exceptionala a monumentelor istorice si arhitecturale, in care sunt oglindite intreaga istorie si arta a Moldovei medievale, specificul bogatului fond etnografic si folcloric, fac din Bucovina o regiune cu un valoros potential turistic.

Factori de degradare a mediului

inconjurator si a potentialului turistic

Dezvoltarea turismului supune mediul inconjurator la doua tipuri principale de presiuni, una care este urmarea directa a fluxului turistic si alta ca urmare a extinderii dotarilor turistice. Degradarea mediului inconjurator si a resurselor turistice provine de la doua mari grupe de factori:

factori care sunt urmare directa a dezvoltarii economice si

factori care provin din folosirea mediului ambiant pentru turism si agrement.

Prima grupa de factori rezultati din intensificarea activitatilor industriale, agricole si transport afecteaza atat mediul cat si cadrul general de desfasurare a activitatilor turistice.

Dintre acestia o problema deosebita o pune poluarea aerului produsa de industrie, sursele de impurificare avand repercusiuni asupra potentialului turistic, in ordinea descrescatoare a activitatii: industria energetica, metalurgica, petrochimica, materiale de constructie, prelucrarea lemnului, alimentara. Emisiile mixte de pulberi, gaze nocive, substante iritante si urat mirositoare produse de aceste industrii pot polua resursele ce stau la baza desfasurarii de activitatii specifice turismului balnear, vanatorii si pescuitului sportiv.

Printre cele mai importante surse de poluare ale aerului se situeaza fabricile de ciment. In Bucovina nu se gasesc insa asemenea fabrici dar poluarea aerului se datoreaza combinatului de la Suceava aflat la intersectia traseelor turistice.

Poluarea apei are de asemenea consecinte negative pentru turism, contribuind la degradarea unora dintre resursele turistice cu cea mai mare utilizare. Raul Suceava, de exemplu ,incepe sa fie poluat abia de la Suceava, el trecand prin zona industriala a orasului.

Poluarea solului cu diferiti poluanti, fie din apa ploilor contaminate cu agenti poluanti fie direct din deversari de deseuri are pe langa urmarile din domeniul economic si consecinte pentru turism prin degradarea apelor freatice si a ochirilor de apa utilizate in balneo-turism si agrement. Desigur degradarea solului si deci a peisajului se datoreaza si pasunatului intensiv si necontrolat ca in cazul pajistilor alpine din muntii Calimani, Rarau, Giumalau.

Poluarea sonora prezinta implicatii si asupra turismului. Aparitia ei in locurile destinate agrementului are implicatii dezagreabile intrucat majoritatea celor ce practica turismul doresc un colt linistit in natura care sa-l fereasca de tumultul marilor orase sau de zgomote industriale. Existenta surselor de poluare sonora in statiunile balneo-climatice influenteaza odihna turistilor, repercutandu-se asupra eficacitatii tratamentelor balneare.

Deosebit de grava este poluarea peisajului. Factorii de degradare a peisajului se regasesc in ansamblul factorilor cu actiuni distructive la care se adauga taierile nedirijate de paduri depozitarea necontrolata a deseurilor, realizarea de constructii neaspectuoase sau neadecvate locului. Semnificative in acest sens sunt degradarile peisajului produse de cariera de piatra de la Paltinoasa si de drumuri industriale sau de alte obiective prezente in zone cu peisaje pitoresti. Neajunsurile dintre cele mai serioase sunt provocate de constructiile de drumuri forestiere, odata cu care se produc defrisari (cazuri intalnite in Obcine pentru realizarea drumului forestier Putna - Sucevita, in Obcina Mare sau pe cursurile superioare ale Moldovei si Moldovitei) sau minari de versanti cum s-a procedat pentru constructia drumului Sadova - Paltin sau a drumului ce trece prin pasul Ciumarna. Degradari ale peisajului sunt provocate si de exploatarea de gresie de la Campulung Moldovenesc, precum si de depozitele de deseuri intalnite in preajma centrelor urbane (Suceava) care au luat locul padurilor (Padurea Zamca). Degradarea pasurilor reprezinta un alt exemplu de afectare a potentialului turistic. Padurea prezinta interes pentru turist prin functiunile social-recreative si estetico-peisagistice. Aceste atribute fac ca padurile sa fie considerate drept obiective care intregesc valoarea potentialului turistic al regiunii. Exploatarile forestiere realizate pana in prezent in muntii Calimani, Rarau si Obcine au degradat padurile din zona Solca - Cajvana sau de pe cursul superior al Sucevei. Protejarea padurii se face prin rezervatii ca cea de la Slatioara, care conserva exemplare seculare de molid. Prin taierea padurii se poate produce declansarea unor procese de degradare a solului ce au drept urmare afectare peisajului, respectiv disparitia unor monumente ale naturii de interes turistic si stiintific (muntii Calimani, Rarau, Obcina Mestecanis). In cazul taierii padurilor din preajma statiunilor balneo-climatice se diminueaza cu mult posibilitatile de purificare a atmosferei din jurul acestora, iar in cazul statiunii balneare Vatra Dornei se pot pune in pericol si zacamintele hidro-minerale, diminuandu-se potentialul de debitare pana la disparitie.

Degradarea rezervatilor naturale si a monumentelor naturii prejudiciaza potentialul turistic pe care-l lipseste de aportul stiintific cognitiv-educativ estetic al unor obiective cu caracter de unicat sau de rara spectaculozitate (Pietrele Doamnei, Popchi Raraului, Doisprezece Apostoli in Calimani, Tinovul Gaina in Obcina Mestecanis sau turbaria de la Poiana Stampei).

Aspecte nefavorabile se intalnesc si in cazul degradarii obiectivelor turistice antropice, atat prin substante poluante ce ataca, degradeaza si scurteaza viata monumentelor, cat si prin alti factori antropici sau naturali.

Zonele prea frecventate si-au pierdut mult din farmecul initial. Inscriptiile si semnaturile au desfigurat numeroase monumente arhitectonice cum ar fi de exemplu zgarieturile facute pe fresca manastirii Humor imediat dupa ce aceasta a fost reconditionata cu mari sacrificii. Vizitarea intensiva, iluminatul cu lumanari, neglijenta turistilor si lipsa unor dotari tehnice de aerisire sau de depoluare au condus la degradarea picturilor din interiorul, exteriorul unor manastiri precum manastirea Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava.

In ceea ce priveste cea de a doua grupa de factori, turismul ca oricare activitate umana, fiind un consumator de spatiu si resurse turistice participa implicit la degradarea si poluarea mediului inconjurator si a potentialului turistic, fie prin presiunea directa a turistilor asupra peisajului, florei si faunei sau altor obiective turistice pe care le poate deteriora partial sau total, fie prin conceptia gresita de valorificare a zonei, punctelor si obiectivelor turistice. Activitatile distructive pot fi numeroase mai ales in zonele sau la obiectivele la care se contureaza o evidenta concentrare turistica si in conditiile in care nu se realizeaza dotari sau amenajari speciale necesare practicarii diferitelor activitati turistice si indeosebi pentru vizitarea acestora. Ele sunt provocate de circulatia turistica necontrolata n zonele sau la obiectivele turistice aflate in afara traseelor marcate, ducand la distrugerea vegetatiei si florei, desprinderea de roci etc. Alte prejudicii sunt aduse prin declansarea de incendii, practicarea braconajului si tulburarea biotopurilor specifice vanatului si in general faunei, mergand uneori pana la distrugerea unor specii (Cocosul de mesteacan, Cocosul de munte, rasul, ursul brun, lupul). Este necesara ocrotirea unor specii rare intrucat evolutia fiind ireversibila, speciile odata disparute ne se regenereaza. Printre speciile disparute mentionez: bourul si zimbrul din spatiul Bucovinei. Disparitia unor specii floristice (laleaua pestrita, floarea de colt, sangele voinicului, strugurii ursului) poate fi datorata si de colectarea abuziva a florei, in special a plantelor declarate monumente ale naturii. Asa se explica de ce floarea de colt si cele amintite anterior sunt protejate de lege.

Actiuni de protejare totala a naturii au avut loc inca de pe vremea lui Stefan cel Mare cand s-au infiintat "branistile". Acestea erau teritorii in care nu se putea recolta iarba, lemn sau alte asemenea produse, iar vanatul si pescuitul erau total interzise - ceea ce le aseamana in multe privinte cu actualele rezervatii naturale. Rezervatiile naturale, floristice, de pe teritoriul regiunii sunt cele de la Lucina (Obcina Mestecanis) care cuprinde specii relicte cum ar fi: salcia pitica, mesteacanul pitic precum si planta carnivora "roua cerului" (Drosera rotundifolia), de la Poiana Stampei (de fapt o turbarie in care vegeteaza Pinus turfosa (pinul de turbarie). Rezervatiile dendrologice sunt reprezentate prin cea din Calimani unde se conserva exemplare de zambru (Pinus cembra), aici gasindu-se si cateva exemplare de cocos de mesteacan si prin rezervatia "Codrii seculari" de la Slatioara.

Circulatia turistica necontrolata efectuata la obiectivele turistice naturale sau antropice provoaca de cele mai multe ori distrugerea ireversibila a unora din elementele ce le-au consacrat ca atractii turistice. Lipsa in zonele si de-a lungul traseelor turistice sau in apropierea unor obiective turistice, a unor locuri amenajate, destinate popasului sau camparii provoaca inevitabil degradarea peisajului datorita numeroaselor urme reziduale lasate la intamplare de turisti, in locurile unde au poposit. Astfel de situatii se intalnesc in toate locurile destinate turismului de recreere si odihna, in apropierea cabanelor, pe malul raurilor.

Fenomenul poluarii naturii a capatat forme mai complexe prin patrunderea turismului automobilistic in locuri inaccesibile, turistii abatandu-se de la drumurile principale de acces pe vai laturalnice, oprindu-se in poieni si distrugand in calea lor pajisti, flora, arbusti prin strivire sau sub influenta gazelor de esapament. Deosebit de nefavorabila sub aspectul poluarii aerului, o reprezinta intensificarea circulatiei turistice in statiunile turistice si lipsa parcarilor in care caz se altereaza calitatile aerului a factorilor de cura influentandu-se tratamentele balneare specifice statiunii.

O situatie speciala o au substantele minerale balneare (namolul de la Poiana Stampei, apele minerale -borvizuri- de la Poiana Negri, Vatra Dornei) caracterizate printr-o mare vulnerabilitate la factorii exogeni, orice interventie nefavorabila asupra lor putand provoca schimbarea parametrilor fizici si chimici pe baza carora au fost declarate resurse terapeutice. Fenomenele de degradare intalnite in cadrul substantelor minerale balneare cu deosebire a apelor minerale si termo-minerale, rezulta de cele mai multe ori din nerespectarea principiilor generale de protectie si exploatare a lor care impun: limitarea exploatarii zacamintelor, executarea lucrarilor geologice in conformitate cu prevederile cercetarilor de specialitate, evitarea exploatarii zacamintelor pana la epuizare, ci o exploatare rationala, stiintifica a acestora.   

Bibliografie

Florina Bran, Ion Istrate, Anca Gabriela Rosu "Economia turismului si mediului inconjurator", Editura Economica, Bucuresti, 1995

Florina Bran, Stefan Mitrache, "Agroturism si turism rural", Editura Economica, Bucuresti, 1995

Grigore Foit, Ion Paronici "Suceava ghid turistic"

Ion Miclea "Dulce Bucovina"

Al. Puiu, I Josep "20 zone turistice din Romania"

N. Popp, I. Josep"Judetul Suceava"

N. Barbu "Obcinile Bucovinei"

Taras Seghedin, Anca Radulescu "Rezervatii naturale din tinuturile Sucevei"

Iacobescu Mihai "Din istoria Bucovinei", EDP, Bucuresti, 1984

Ion Bojoi, N. Carlan, Ioan Cocuz, "Suceava: ghid turistic al judetului" EDP Bucuresti, 1982

Ion Manta "Romania, o enciclopedie a naturii"

Cuprins

Context politic   

Potentialul natural

Valorificarea potentialului natural de catre om.   

Potentialul turistic

Baza tehnico-materiala a turismului   

Activitatea turistica

Fluxul turistic

Factori de degradare a mediului

inconjurator si a potentialului turistic   

Bibliografie