TURING-CLUBUL ROMANIEI

TURING-CLUBUL ROMANIEI

Dupa cum pastoritul si carausia reprezinta formele ancestrale ale turismului romanesc, tot astfel se poate spune ca cele dintaiu injghebari de organizare turistica in vechea tara au pornit din cercurile intelectuale si sub auspiciile regalitatii, domeniul principal de manifestare fiind frumoasa vale a Prahovei si maretul masiv al Bucegilor.[1]

Aici au gasit tovarasie cu trei sferturi de veac in urma membri unei societati compuse numai din trei membri: pictorul Nicolae Grigorescu, botanistul Grecescu si balneologul Bernat, porniti la olalta sa cunoasca frumusetile si sa descopere tainele naturei [2].

Dezvoltarea pe care a luat-o artera vaii Prahovei, ca si deschiderea aleelor si potecilor, care pornind din jurul castelului Peles duc la Sf. Ana, la Stana Regala, stanca lui Frant Iosef sau la Poiana Tapului si spre Urlatoarea, sub indemnul direct al Regelui Carol I, inraurirea si atmosfera creata de prima Regina a Romaniei, Carmen Sylva prin selecta ei societate ca si prin scrisul ei (Povestile Pelesului) au pregatit terenul pentru miscarea de cucerire a muntelui.

In aceste povesti isi gaseste geneza panza lui Mirea "Varful cu Dor' si nu este desigur o simpla intamplare ca cele cateva desene turistice in creion, ale "Mesterului Nicu' reprezentand pe botanistul Grecescu si pe Barbu Delavrancea, pe cand era ministru al lucrarilor publice, au fost facute intr'una din plimbarile pe Bucegi.

Aici la poalele si pe crestele Bucegilor a luat nastere dragostea cea mai mare parte dintre acei ce aiu dat indemnurile pentru intemeierea primelor asociatiuni turistice din tara veche.

Din acest vad al drumurilor vechi taiate de Ardelenii pribegi dea-lungul vailor si peste munte, unde dainuia din timpuri mai vechi manastirea lui Mihai Cantacuzino (1695) si din preajma castelului Peles au pornit sa descopere frumusetile muntelui acum peste jumatate de veac, cei mai de seama premergatorii ai drumetiei romanesti, initiatori ai miscarei de organizare pentru cercetarea si punerea in valoare a acestor frumuseti.

Astfel ia fiinta in 1895 "Societatea carpatina din Sinaia', ctitorii ei fiind fostul staret al manastirei Sinaia, arhimandritul Nifon, Tache Ionescu si prima sa sotie; Bucura Dumbrava s. a. Societatea a functionat pana in 1910 si ei i se datoreste deschiderea mai multor drumuri in Bucegi, organizarea de excursii colective, amenajarea Pesterei Ialomitei, constructia cabanelor "Caraiman' si "Omul'.

A doua societate turistica, al carei temeiu de activitate porneste din Bucegi, "Societatea Turistilor Romani" are ca preesdinte pe insusi Regele Ferdinand, pe atunci print mostenitor, iar ca secretar general, pe Al. Tzigara Samurcas. In ea se intalnesc figuri proeminente ale intelectualitatii romanesti (I. I. C. Bratianu, Vintila Bratianu, Dr. I. Cantacuzino, Dr. E. Costinescu, General Iannescu, Dr. C. I. Istrati, Traian Lalescu, Simion Mehedinti, L. Mrazec, V. G. Mortzun, G. Munteanu-Murgoci, Emil Pangratti, V. Popovici-Hatzeg, Barbu Stirbey, etc.

Cu toata scurta ei existenta [3] "Societatea Turistilor Romani' a lasat cateva infaptuiri demne de relevat (constructia casei "Grindu' din Piatra Craiului, publicarea anuarului care a aparut din 1903-1915 s. a., dar mai las din ea sau a casei "Podeanu' de la poalele Negoiului si constructia drumului la varful "Omul' pe valea Cerbului sub iraurirea ei directa s'au format adevaratii turisti iubitori ai muntelui (Bucura Dumbrava, N. Bogdan, dr. Alceu Ureche, Mihai Haret, Emanoil Bucuta, etc.

Trei dintre acestia: Bucura Dumbrava, Mihai Haret, Emanoil Bucuta si cercul lor intim (Elena Romniceanu, Eufrosina si Mircea Nenitescu, Suzana Haret) sunt ctitorii viitoarei asociatii de dupa razboi, "Hanul Drumetilor'.

Convinsi de "greutatile fara numar pe cari le intampina la noi iubitorii naturii, de a se pune in contact cu ea', ei iau initiativa intemeierii unei asociatii care sa lupte prin toate mijloacele pentru "infiltrarea gustului de excursiuni in marea massa a populatiei si pentru infiintarea de Parcuri Nationale in Romania'.

Adunarea generala preliminara, convocata de initiatori pentru 14 Septembrie 1920, s'a tinut in casa Spiru Haret. Ea a ales opt membri fondatori (Bucura Dumbrava, Ioan Bianu, D. Z. Fumica, Aurel Stanescu, Sophie Bragadir, Mihai Haret, Emanoil Bucuta, Mircea Nenitescu), care intrunindu-se a doua zi, 15 Sept. 1920 au redactat si semnat procesul verbal prin care se constituie asociatia "Hanul Drumetilor', in acest proces verbal se hotaraste ca ,,Hanul Drumetilor' sa fie societate pe actiuni, cu un capital social initial de lei 200.000, impartit in 2000 actiuni nominative a 100 lei bucata. Aceasta hotarare, care facea ca H. D., societate stiintifica-culturala sa apara si sub un aspect comercial, a fost adoptata dupa lungi si laborioase discutii, fiindca fara a exclude membrii cotizanti si donatori se recunostea ca numai in acest fel se putea strange un capital, capabil de a da rod la infaptuiri temeinice.

Actul constitutiv si statutele intocmite de comisia compusa din: Ioan Bianu, Bucura Dumbrava si Mihai Haret precizeaza dealtfel la art. l adevaratul caracter al ,,Hanului Drumetilor', "Societate de turism si pentru protectia Naturii, anonima pe actiuni necomerciala si cu scopuri exclusiv stiintiifice-culturale-sportive'.

Administrarea asociatiei este incredintata unui consiliu de administratie[4] compus din 19 membri, din care au fost alesii la inceput 12, instituindu-se prin actul constituativ si un comitet de indrumare stiintifica .

Sediul social al asociatiei a fost fixat in Bucuresti, Str. General Manu 7.

Inca inainte de a fi fost recunoscut oficial - fiinta legala o capata la 15 Martie 1921[6], - in vara anului 1920 "Hanul Drumetilor' pune in practica una din ideile initiatorilor asociatiei, de a creia adaposturi ieftine pentru turistii intelectuali in centrele importante de excursie, infiintand la Sinaia, primul mic hotel "Hanul Drumetiilor', cu o capacitate de 4 camere si 8 paturi.

Desi "hanul' era foarte curat, confortabil si foarte ieftin, rezultatul a fost mediocru caci din totalul celor 350 paturi (cate existau in sezonul functionarii hanului) au fost ocupate numai 210, adica 60%.

In aceiasi vara s'a inaugurat seria excursiilor colective sub conducerea lui Mihai Haret si a Bucurei Dumbrava si s'a reparat poteca Tache Ionescu dintre vechiul pichet Dihamu si cabana Malaesti, in colaborare cu Sport-Clubul din Sinaia.

In Martie 1921 se deschide in Sinaia un al doilea "han al drumetilor', care desi se prezenta in conditii admirabile si cu preturi cu 1/3 mai mica decat ale hotelurilor din Sinaia (20 lei pentru membrii "H. D.', fata de 60 lei la hotelurile celelalte) a inregistrat in timp de un an vizitatori si mai putini decat precedentul si pe deasupra un deficit de 5.638 lei!

Din cauza acestor doua insuccese, care au costat bani grei pe tanara asociatie, H. D. s'a vazut silit sa renunte la ideia unui adapost in Sinaia pentru membrii sai, pana nu va avea ,,hanul' sau propriu.

Intr'o dare de seama a consiliului de administratie din Februarie 1923, aparuta in suplimentul revistei ,,Natura' se arata ca, insuccesele rezultate se datoresc faptului ca tineretul nostru este inca foarte departe de a fi amator de excursiumi si remediul nu va putea fi gasit decat printr'o intensa propaganda care sa indemne acest tineret sa capete gustul excursiilor pe care sa le faca in tot timpul anului[7].

,,Numai atundi - adaoga darea de seama - se vor putea infiinta hanuri si numai atunci ele vor putea subsista'.

Excursiile colective organizate in verile anilor 1921 si 1922 n'au avut nici ele un rezultat prea satisfacator, caci desi erau totdeauna reusite, la ele nu participau decat 3-5, maximum 10 persoane.

Cu toate aceste greutati care pareau de neinvins, "Hanul Drumetilor' desvolta in 1922 o activitate fara ragaz care se concretizeaza prin repararea potecii de pe valea Jepilor, in colaborare cu sectia ,,Bucuresti' a Soc. Carpatine Ardelene din Sibiu si mai ales prin obtinerea dupa lungi staruinte a unui teren de 2 jum. hectare, chiar in inima Bucegilor, la Cocora, pe stanga Ialomitei, numai la l km. departare de pestera Ialomitei si la o altitudine de peste 1600 m. In acelasi an s'a taiat lemnaria necesara construirei "Casei membrilor' a "Hanului Pestera', mic hotel de munte, destinat exclusiv adapostirei membrilor asociatiei'.

Odata cu inceperea constructiei casei proiectata pentru Aprilie 1923, ,,Hanul Drumetilor' isi propune sa imprejmuiasca terenul ,,pentru ca flora sa se poata desvolta in voie, astfel ca sa se infaptuiasca acolo, primul Parc Natural din Romania', idee minunata care din nefericire n'a fost realizata. Asociatia isi dezvaluie intentia de a tine deschis acest han, anul intreg, astfel ca localitatea "sa devina cu timpul si statiune pentru sporturile de iarna, amenajandu-l in asa fel ca ,,sa fie bun si confortabil adapost si loc de odihna' in orice anotimp.[8]

In adevar, toamna anului 1923 gaseste casa "Pestera' aproape terminata, inaugurarea avand loc in ziua de 21 Septembrie[9], in prezenta a peste 60 de participanti. Lucrarile au continuat insa si in cursul anilor urmatori (1924, 1925), constructia marita si reamenajata fiind inaugurata abia la 29 Iunie 1925.

Continuandu-si cu intensitate propaganda sa educativa, in special pe valea superioara a Prahovei la Sinaia si Predeal, prin conferinte insotite de proiectii, organizari de excursii colective, "Hanul Drumetilor' devine o adevarata asociatie turistica a vaii Prahovei, avand centrala la Bucuresti si o singura sectie (Sectia Bucegilor) la Sinaia.

In cursul anului 1924, apar dealtfel primele lucrari geografice-turistice: Cartea Muntilor de Bucura Dumbrava, editia 2-a in 6000 ex.[10]

Casa "Omul', construita de "Soc, Carpatina din Sinaia' in 1906, distrusa de incendiu la 13 Oct. 1913

Castelul Peles de M. Haret (5000 ex.), Pestera Ialomitei si Casa "Pestera de M. Haret (5000 ex.) si incepe construirea casei "Omul' la fabrica Schiel din Busteni.

Cu toate aceste infaptuiri, numarul membrilor "Hanului Drumetilor' crestea destul de incet; la sfarsitul anului 1924 numara 1093 de membri inscrisi, iar la 10 Iunie 1925 erau 1325 de membri efectivi.[11]

Impasul in care se gasea "Hanul Drumetilor' dupa 4 ani de functionare, din cauza caracterului sau de grupare regionala cu un numar redus de membri, modul de alcatuire al asociatiei (societate anonima pe actiuni), care producea confuzii, denumirea poetica dar putin practica, cat si necesitatea de a intretine relatii de prietenie si de schimb cu asociatiile de turism din strainatate au determinat pe o buna parte din membrii H. D. sa se gandeasca la creiarea unei asociatii cu nume mai adecuat imprejurarilor, cerand transformarea "atat de forma cat si de apelatie a "Hanului Drumetilor' in "Turing-Clubul Romaniei'. Adunarea generala extraordinara din 10 Iunie 1925 hotaraste in adevar fuziunea Hanului Drumetilor cu Turing-Clubul Romaniei, asociatie care va lua fiinta in 1925, consiliul de administratie H. D. fiind autorizat ca fuziunea s'o faca treptat pana la 31 Decembrie 1926.

A. Organizarea asociatiei. - Sectiuni si Centre.

Asociatie de turism si pentru protectia naturei, "Turing-Clubul Romaniei' continua opera inceputa de ,,Hanul Drumetiilor', precizand prin actul constitutiv si statute (art. 6), scopurile sale care sunt: "de a desvolta turismul sub toate formele', "de a face propaganda pentru infiintarea rezervelor naturale in Romania', "de a construi poteci si case, de adapost', "de a edita ghiduri, harti si orice lucrari cu continut geografic, turistic sau in genere stiintific', "de a desvolta si in strainatate o vie propaganda in favoarea frumusetilor naturale ale Romaniei, pentru a atrage ca Vizitatori ai tarei pe turistii streini', "de a desfasura orice fel de activitate in legatura cu ceea ce se numeste azi industria turistica', etc.

Se da o importanta deosebita dezvoltarii dragostei pentru natura si dorintei de cunoastere a tarii in tineretul scolar, precum si in tineretul localnic al diverselor centre de excursiuni (art. 6, alin. c), excluzand insa din preocuparile sale performantele de natura sportiva, sau participarile la intreceri de acest, fel (art. 11 din regulamentul T. C. R.).

Aceste sfortari pentru educarea turistica a tineretului s'au intensificat mai ales de la 1937 incoace, primele rezultate manifestandu-se printre studentimea din Cluj, apoi din 1941, in tineretul universitar si scolar din Bucuresti, Sibiu, Brasov, Blaj, Craiova, etc.[12]

Organizat pe sectia sau sedii secundare si centre turistice (12 sectii si 20 centre) Turing-Clubul Romaniei este condus de un consiliu de administratie, care administreaza, averea si veniturile asociatiei, da directive, coordoneaza si controleaza activitatea sectiilor, a caror conducere o au comitetele locale ce tin in acelasi timp legatura cu Centrala asociatiei. Pentru indrumarea si coordonarea activitatei sectiunilor a functionat din 1936-1943, un secretariat general tehnic cu sediul in Cluj. Amploarea pe care o ia activitatea Turing-Clubului Romaniei determina vechea "Societate a Turistilor Romani' sa fuzioneze cu el, fuziune care devine fapt indeplinit la 14 Iulie 1931. Doi ani mai tarziu, la 29 Iunie 1933, prima societate turistica romaneasca din Transilvania, "Fratia Munteana' din Cluj, la dorinta expresa a presedintelui fondator, Prof. Emil Racovita, se contopeste cu Turing-Clubul Romaniei Sectiile T. C. R. sunt:

1. Sectia alpina a Bucegilor, cu sediul in Sinaia, intemeiata la 24 Ianuarie 1924, avand drept teritoriu de activitate: M-tii Bucegi si masivul Garbova a functionat pana in 1936; atributiile ei trecand apoi asupra consiliul de administratie central pana in 1946, cand se reinfiinteaza.

2. Sectia alpina "Brasov', cu sediuil in Brasov, intemeiata la 10 Aprilie 1927, cuprinde in teritoriul el de activitate: masivele Cristianul Mare (Postovarul), Piatra Mare, versantul de nord al Bucegilor, Piatra Craiului si M-tii Ciucasului.

Ea a inglobat fosta Sectie "Bran si alpina a Pietrei Craiului', cu sediul in Predeal-Bran (jud. Brasov), fondata la 14 Iunie 1926 si a carei existenta a incetat in 1933.

3. Sectia "Fratia Munteana', cu sediul in Cluj, intemeiata la l Iulie 1927, a purtat la inceput numele de Sectia "Muntilor Apuseni' adoptand numele primei asociatii romanesti de turism, infiintata in Ardeal dupa Unire, care a fuzionat in 1933 cu Turing-Clubul Romaniei.

Activitatea acestei sectiuni se desfasoara in intreaga ragiune a Muntilor Apuseni si pana la infiintarea altor sectiuni asupra urmatoarelor regiuni si masive muntoase: Tara Silvaniei, Tibles, Muntii: Bargaului, Rodnei, Calimani si Gurghiului.

Pana in 1930 a avut 2 sub-sectii: "Stana de Vale' cu sediul in Beius si "Detunata', cu sediuil in Abrud; iar in prezent de aceasta sectiune depind centrele turistice: Beius, Brad si Turda.[14]

De la cedarea Ardealului de Nord (Sept. 1940) si pana in Octombrie 1945, Sectia "Fratia Munteana' a functionat in Sibiu, timp in care a inglobat si tanara sectie "Sibiu'.

4. Sectia "Bucovina'[15], care poanta si numele intemeietorului ei "Iorgu G. Toma', cu sediul in Campulungul Moldovenesc, fondata la 10 August 1928, isi desfasoara activitatea in Bucovina.

5. Sectia "Retezatul', cu sediul in Deva are ca teritoriu de activitate judetul Hunedoara si in special masivul Retezatului; a luat fiinta la 26 Februarie 1933. Din 1941 aceasta sectiune este condusa prin delegatie.

6. Sectia "Maramures', cu sediul in Sighet, avand drept teritoriu de. activitate jud. Maramures (M-tii Carpatii Padurosi, versantul nordic al Tiblesului si al M-tilor Rodnei, intemeiata la 2 Iulie 1934, ca si Sectia "Satu Mare' (jud. Satu Mare si Salaj), cu sediul in Satu Mare, intemeiata la 3 Mai 1936 si-au incetat propriu zis activitatea in urma cedarei Ardealulul de Nord (Sept. 1940) si asteapta conjunctura favorabila spre a si-o relua.

7. Sectia "Banat', infiintata la 19 Ianuarie 1935, cu sediul intai la Timisoara si de curand (1946) la Lugoj desfasurandu-si activitatea in intreg Banatul este in curs de reorganizare. De ea depind centrele turistice: Caransebes, Oravita si Timisoara.

8. Sectia "Arad, cu sediul in Arad, infiintata la 20 Noembrie 1935, cuprinde jud. Arad (Podgoria Aradului, muntii Zarandului si versantul sud-estic al Bihariei), din cauza imprejurarilor neprielnice a avut o activitate foarte redusa in ultimii ani.

9. Sectia "Sibiu', cu sediul in Sibiu, intemeiata la 7 Aprilie 1938, care inglobeaza in teritoriul sau de activitate muntii: Fagarasului, Cibinului si masivul Cozia a fuzionat in Octombrie 1940 cu Sectia ,,Fratia Munteana' din Cluj, reluandu-si fiinta proprie in Septembrie 1945.

10. Sectia "Vrancea', cu sediul in Focsani, infiintata la 20 Aprilie 1945 isi desfasoara activitatea sub auspicii promitatoare in jud. Vrancea si judetele limitrofe: R. Sarat, Buzau si Tecudi, avand un centru turistic in orasul R. Sarat.

11. Sectia "Prahova', cu sediul in Ploesti, care a luat fiinta la 25 Ianuarie 1946 va activa in jud. Prahova (Valea Prahovei pana la Comarnic inclusiv si in jud. Buzau), avand ca teritoriu principal de activitate valea si muntii Teleajenului.

12. Sectia "Tarnavele', cu sediul in Blaj, provenita din fuziunea centrelor Blaj si Medias, infiintata abia la 15 Apriile 1946 va activa in jud. Tarnava Mare, Tarnava Mica si Alba, avand ca teritoriu de activitate basmul Tarnavelor: M-tele Saca, M-tii Architei si partea sud-estica a Muntilor Apuseni (M-tii Trascaului[16].

A. Case de adapost

ACTIVITATEA desfasurata de Turing-Clubul Romaniei imbratiseaza aspecte multiple (propaganda turistica, organizari de excursii, infaptuiri pe teren: case de adapost, poteci, marcaje; protectia naturei, publicatii turistice etc).

Vom trece in revista toate aceste manifestari in cadrul Centralei T. C. R. si al diferitelor sectiuni, staruind in deosebi asupra infaptuirilor pe teren si a publicatiilor menite sa puie in valoare frumusetile tarii noastre[17].

1) Casele de adapost "Pestera' si "Omul'. Continuarea programului inceput de "Hanul Dnumetilor', adica in specii terminarea, amenajarea si inzestrarea caselor de adapost din Bucegi, a format inca multi ani preocuparea de capetenie a Centralei T. C. R.

Inceputa in Mai 1923 si inaugurata in luna Septembrie a aceluiasi an, casa "Pestera' nu este terminata decat in Iunie 1925. Lucrarile de amanunt, apoi de marire si reamenajare se continua in tot cursul anului 1925, inaugurarea constructiei definitive avand loc la 29 Iunie 1925, cu participarea a peste 200 de membri ai T. C. R.

Inzestrata cu sobe de teracota, cu 40 de paturi cu somiera, saltele de lana, perne de fulgi, paturi si lingeria completa de pat, casa "Pestera' punea la dispozitia turistilor 5 camere la parter si 3 la mansarda, o sala de mancare cu biblioteca. In afara de aceasta corpul principal cuprindea: bucataria, camara de alimente, camera ingrijitorului, o pivnita de beton iar corpul secundar: o camera pentru calauze cu 6 locuri, o camera neagra pentru fotografie, o camara-atelier si un grajd pentru vite.

Costul casei "Pestera' cu intreaga ei inzestrare s'a ridicat la suma de 1.652.762 lei, pana la inceputul anului 1930.

Constructia celui de al doilea adapost de munte, casa "Omul' inceput de H. D. in 1924 a fost terminata la inceputul anului 1926, dupa mari greutati mai ales in ce priveste transportul materialului de la Busteni la Omul si incheierea lui la fata locului.[18]

Amenajat si pus la dispozitia turistilor chiar din primavara lui 1926, in prezenta a peste 400 de turisti, veniti nu numai din Bucuresti si valea Prahovei, ci si din alte parti ale tarei, desi vremea a fost putin prielnica.

Solid construita, avand temelia prinsa in 12 blocuri de beton de cate 2 m.c. fiecare si ancorata cu 24 ancore de fier, casa avea totusi vibratii, in special iarna, in timpul uraganelor. Deaceia s'a simtit nevoia adaogirei unei anexe in spate "magazia tampon', legata de stanca "Omul', care i-a consolidat rezistenta.

Aceasta adaogire terminata in 1927 cat si amenajarea dormitorului comun cu 10 paturi, a unei camere cu 2 paturi cu somiera, a sufrageriei, bucatariei si camarei de alimente, a mansardei captusita cu scanduri si carton gudronat au ridicat pana in 1934, costul casei "Omul' la suma de 550.000 lei.

Deschiderea celor doua case de adapost a avut - cum era de asteptat - o influenta favorabila asupra desvoltarei turismului in Bucegi, numarul excursionitsilor marindu-se considerabil.

Astfel de unde schitul Pestera Ialomitei gazduise in 1923 aproximativ un numar de peste 300 persoane, casa "Pestera' are un numar aproape impatrit de vizitatori in 1924, numar care creste continuu pana in 1929[19], cand el scade datorita in buna parte si vremei nefavorabile din toamna anului 1929.

Acelasi fenomen de crestere se poate observa si la casa "Omul', constanta sporului de turisti mentinandu-se aici si in 1929[20].

Anul Vizitatori Din care membri T. C. R.

Cu tot acest aflux al turistilor in Bucegi, situatia incasarilor la cele 2 case de adapost este departe de a fi satisfacatoare, caci ele sunt vizitate numai intr'o scurta perioada de timp, majoritatea lunilor din an casele ramanand goale. Procentul camerelor ocupate este de abia 18,5% (1929) si de maximum 23% (1926) la casa "Pestera', cu un beneficiu care variaza de la 10.619 lei in 1924, pana la 110.715 lei in 1928. Iar casa,,Omul' din cauza cheltuielilor mari de exploatare are continuu deficite, cel mai mic deficit find in 1929 (4.245 lei), iar cel mai ridicat in 1926 (15.487 lei).

O alta constatare care se impune este numarul redus al membrilor T. C. R. care viziteaza casele. El atinge abia 50 la suta din numarul vizitatorilor la ambele case, uneori fiind si sub acest procentaj cum s'a intamplat aproape in toti anii la casa "Pestera', cu exceptia lui 1927 si 1929 si in anii,1926 si 1929 la casa "Omul'[21].

Totusi scaderea numarului vizitatorilor din 1929 nefiind decat accidentala, asociatia hotaraste marirea capacitatii de gazduire a casei "Pestera', incat in 1933 ea poate adaposti 60-70 persoane, numarul vizitatorilor la sfarsitul acestui an depasind cifra de 2000.

Curand si casa "Omul' se dovedeste a fi neincapatoare in timpul lunilor de vara, incat in 1932 se amenajeaza pentru dormit si mansarda casei.

Chiar dupa aceasta amenajare capacitatea de gazduire a casei nu trece insa de 30 persoane.

Deaceia in 1936, gratie si ajutorului acordat de O. N. T., asociatia decide dublarea suprafetei cladite. Lucrarile se efectuiaza in anii 1936 si 1937; cladirea marita a celui mai inalt adapost de munte din tara (2509 m.), inaugurata la 7 Noembrie 1937, poate adaposti acum pana la 40 de persoane.

Cu toata vitregia imprejurarilor si a cheltuielilor sporite de noi constructii si amenajari de case de adapost, Turing-Clubul Romaniei continua si in anii razboiului (1942-1947) reparatiile si amenajarile necesare, ca acest adapost alpin sa poata fi vizitat in orice anotimp[22]: izolarea camerelor cu stabilit, inlocuirea mobilierului si inzestrarea casei cu o noua vesela, etc., cheltuelile necesitate de aceste lucrarii fiind suportate in intregime de asociatie.

2. Noua casa "Pestera'. Vizitata si apreciata de toti turistii care cercetau regiunea superioara a vaei Ialomitei, ctitoria "Hanului Drumetilor', dupa 17 ani de existenta, este mistuita de foc in noaptea de 12 Februarie 1940, cladirea principala arzand pana in temelii, impreuna cu cea mai mare parte din inventarul ei si al ingrijitorului.

In fata acestei nenorocirii, consiliul de administratie al T. C. R. nu-si pierde cumpatul si in Aprilie 1940 hotaraste construirea unei noi case, cu o capacitate mai mare si cu o inzestrare moderna. Planurile intocmite de arh. Titu Evolceanu, secretar general al asociatiei, sunt puse in lucru la sfarsitul lunei Mai 1940 si la mijlocul lui Noembrie a aceluiasi an, cladirea este gata din rosu si acoperita complet.

Razboiul si cu el toate imprejurarile neprielnice desvoltarei activitatii turistice (greutatea procurarei materialului, dificultatile de transport, scumpirea excesiva a manei de lucru, posibilitatile financiare reduse ale asociatiei, etc.) au cerut sfortari enorme in anii 1941 si 1942, spre a se duce la bun sfarsit cea mai de seama infaptuire a Turing-Clubului Romaniei.[23]

Ea n'ar fi fost posibila fara staruinta si contributia materiala a membrilor, a prietenilor asociatiei si in special a presedintelui ei, d. ing. AL Stefanescu, care a suportat o buna parte din cheltuielile de constructie si a arhitectului T. Evolceanu, care a condus mersul lucrarilor.

Constructia celei mai incapatoare si mai bine inzestrate case de adapost din muntii nostri, ridicata chiar pe locul vechei case,,Pestera' este sfintita in ziua de Duminica 18 Octombrie 1942, in prezenta a peste 300 de persoane.[24]

Noua casa "Pestera' compusa din parter, etaj si mansarda cuprinde urmatoarele incaperi: 24 camere dintre care 3 comune, dar inzestrate cu paturi; iar restul de camere cu 1-4 paturi, toate fiind prevazute cu saltele si paturi de lana, somiere metalice sau divanuri. La parter se mai afla instalate: 2 sali de mancare, dintre care una pentru turistii care mananca din sac, rastelul de skiuri, cele 3 pivnite, spalatoria, camara, atelierul de reparatii, camera dinamului, depozitul de lemne, etc.

La etaj se afla o frumoasa terasa din care se intra in sala mare de mancare a casei, bucataria cu dependintele, biroul de primire, o parte din camerele de dormit, iar la mansarda: restul camerelor de dormit, biblioteca, camerele in care se depoziteaza lingeria, camera administratorului si camerele personalului de serviciu. Fiecare etaj este prevazut cu cate un spalator separat pentru doamne si domni, dusuri cu apa calda si rece, w. c. cu apa curenta, electricitate, incalzitul facandu-se cu sobe de teracota.

Amenajarea interioara a casei, inzestrarea ei cu mobilier nou, instalarea luminei electrice, a unei sufragerii suplimentare, a bibliotecii, iar la exterior: pavarea curtii din jurul casei, consolidarea taluzului, conducta de apa, construirea ghetariei, imprejmuirea terenului din Poiana Crucei care apartine casei s. a. au cerut in anii urmatori cheltuieli cu mult superioare celor prevazute si o munca fara de preget, dar au dat posibilitate noii case sa devie un adevarat hotel alpin, inzestrat cu tot confortul modern.

Vizitatorii casei ,,Pestera' devin din an in an mai numerosi[25], desi in Bucegi se gasesc astazi numeroase case de adapost apartinand altor asociatii de turism sau persoanelor particulare, care le pot oferi gazduire.

2. Casa "Surul'. Inca din Decembrie 1936, Consiliul de Administratie T. C. R. a pus in discutie construirea unei case de adapost in muntii Fagarasului. In vara anului 1937 si 1938, delegati ai T. C. R. s'au deplasat in acest masiv si au stabilit ca locul cel mai potrivit pentru casa este la lacul Podragu. Ridicarea unei case confortabile la lacul Podragu, aflat la jumatatea drumului dintre casa "Balea' si casa din valea Sambetei a fost acceptata in unanimitate de Consiliul de Administratie, terenul necesar a fost arendat de la locuitorii comunei Ucea de Sus, planurile au fost intocmite imediat si cabana a fost pusa in lucru. In acelasi timp s'a pornit la deschiderea si amenajarea drumului si cararei care duce din Ucea de Sus pe Valea Podragului pana la lac, pentru a usura transportul cabanei.

Nu e locul sa aratam aici piedicele care s'au pus in calea realizarei acestei cabane; mentionam insa ca am fost siliti sa renuntam la proiectul initial, tocmai cand era gata confectionata si trebuia sa fie transportata si montata sus la lac, dupa ce se cheltuise o suma importanta si pentru construirea drumului amintit.

Pana la venirea unor vremuri mai bune, care vor da posibilitate si lacului Podragu sa-si aiba casa sa de adapost, cabana construita a luat drumul altei regiuni din muntii Fagarasului, acel al muntelui Surul.

Astfel s'a ridicat in anul 1939, dupa planurile arhitectului Titu Evolceanu, pe plaiul Fruntea Moasei, la poalele muntelui Surul, pe locul unde fusese pe vremuri o stana (1450 m. alt.), la 3 ore departare de satul Sebesul de Sus si la 2 ore de varful Surului (2281 m.), casa "Surul', compusa din 4 dormitoare comune si 2 camere cu cate 2 paturi, sufragerie, bucatarie, camera pentru calauze, grajd pentru depozitatul lemnelor si animalelor. Pusa in functiune in vara anului 1940, ea a putut adaposti chiar dela inceput comod, 40 de persoane, in tot timpul anului, avand in toate camerele sobe de teracota, paturi cu somiere si saltele de lana, iar in sufragerie instalatie de lampi cu Aragaz.

Administrata de Sectia "Sibiu', infiintata in 1938, apoi de Sectia "Fratia Munteana', aflata in refugiu in Sibiu, cu care Sectia Sibiu a fost fuzionata pana in Oct. 1945, - casa,,Surul' a devenit in curand cea mai frecventata casa din muntii Fagarasului[26] datorita pe deoparte accesului atat de usor, in tot timpul anului, cat si faptului ca ofera iarna bune terenuri de ski, in imediata ei apropiere.

Spre a da posibilitate de gazduire afluxului de turisti pana ce va putea sa fie marita, s'a construit pentru paznic si turisti o cabana mica in spatele ei (compusa din 2 camere, o sala si cuptor de paine), m care s-au amenajat provizor paturi comune.

4. Casa "Barcaciu'. In anul 1942, Turing-Clubul Romaniei a inchinat, prin intermediul Sectiei "Fratia Munteana', Sibiu, in licitatie publica de la com. Avrig, cabana "Barcaciu' din M-tii Fagarasului.

Starea in care a fost lasata aceasta cabana si devastarea pe care a suferit-o, a determinat pe T. C. R. sa hotarasca construirea unei noi case de adapost la Barcaciu.

In anii 1944 si 1945 s'a taiat si fasonat materialul lemnos necesar, iar in 1946 va incepe constructia nouai case, amenajandu-se in acelasi timp corpul mic al vechei cabane pentru pazitor si turistii in trecere.

In afara de constructia caselor de adapost "Pestera', "Omul' si ,,Surul'; Centrala T. C. R. a contribuit la constructia si inzestrarea urmatoarelor case de adapost, care se afla in administrarea diferitelor sectiuni: "Piscul Cainelui' din masivul Garbova, "Baleia' si "Pietrile' din masivul Retezatului, "Cristianul Mare' (Postovarul) de pe muntele cu acelasi nume, "Muntele Baisoara' din Muntii Apuseni, "Prislop' din Maramures.

B) Drumuri, poteci si marcaje . Spre a usura accesul unora din regiunile muntoase frecventate, cat si spre a scoate in evidenta frumusetea regiunilor putin cunoscute din cauza izolarii sau a salbaticiei lor, Turing-Clubul Romaniei a reparat, a construit sau a marcat numeroase drumuri si poteci din muntii nostri. Aceste lucrari s'au executat direct de Centrala si mai ales prim intermediul sectiilor in muntii: Bucegi, Postovarul, Cibinului, Poiana Ruscai, Cernei, Retezatului, Apuseni, in Tara Oasului, Maramures si Bucovina, insumand la un loc o retea de peste 1200 km.[28] Marcajele s'au facut dupa normele Clubului alpin elvetian, cu unele modificari care s'au dovedit a fi utile. Sistemul de a intrebuinta totdeauna culorile de marcaj incadrate in alb a fost dealtfel adoptat in cele din urma si de Federatia Societatilor de Turism, capatand recunoastere oficiala prin noul regulament de marcaj adoptat de Oficiul National de Turism.

C) Protectia Naturii. - Insusindu-si in buna parte ideile cuprinse in programul "Hanului Drumetilor', Turing-Clubul Romaniei s'a considerat chiar de la intemeiere o "asociatie de turism si pentru protectia naturii'. Procesul verbal de constituire al T. C. R. prevede in cele trei puncte ale programului de activitate, "lupta pentru protectia Naturii in Romania', iar statutele (art. 6, alin. b.) precizeaza ca unul din scopurile asociatiei este ,,de a face propaganda pentru infiintarea rezervelor naturale in Romania, aratand opiniei publice ce sunt aceste creatiuni si de a lupta pe toate caile pentru realizarea lor urgenta'.

Initiatorii miscarii pentru protectia naturii in Romania sunt M. Haret, primul presedinte al T. C. R., d-nii: prof. Al. Boteza si prof. Emil Racovita, membri ocrotitori ai T. C. R., acestora din urma revenindu-le si meritul de a fi reusit sa incetateneasca numirea de "monument al naturii' si sa dea calitate juridica acestor monumente prin declararea lor oficiala din partea "Comisiunei Monumentelor Naturei', aprobata, la propunerea Ministerului Agriculturei, de Consiliul de Ministri si publicata in Monitorul Oficial.[29]

Activitatea Turling-Cluibului Romaniei in acest domeniu s'a manifestat atat prin propaganda dusa prin conferinte si publicatii de catre membrii T. C. R. (M. Haret, Al. Borza, Emil Racovita, Al. Popovici Biznosanu, M. Gusuleac, Val. Puscariu, dr. Ionel Pop, I. Colman, etc), cat si prin contributia efectiva adusa de asociatie la ocrotirea monumentelor naturei sau a rezervatiilor stiintifice.

Astfel unii membri ai T. C. R. indeplinesc functiunea de inspectori onorifici ai C. M. N.; Sectia "Fratia Munteana' din Cluj are grija ocrotirei Ghetarului de la Scarisoara, una din minunile frumusetilor naturale din Muntii Apuseni, contribuie la supravegherea horstului bazaltic de la Detunata goala, deasemeni monument al naturii si a rezervatiei stiintifice de la Scarisoara-Belioara. iar de curand a luat asupra sa protectia canionului vaei Horoabei din apropierea schitului Pestera, care adaposteste inca o flora interesanta, pe cale de disparitie in alte regiuni ale Bucegilor din cauza pascutului excesiv.

D) Propaganda. Organizari de excursii. - intelegerea rostului pe care-l are natura in sanatatea si educatia publicului de la orase cat si a tineretului, de care depinde desvoltarea spiritului turistic, n'a fost posibila atat timp cat asociatiile turistice n'au putut pune la dispozitia turistilor o serie de inlesniri, printre care casele de adapost pentru gazduire ocupa locul principal. Iar pentru a mari numarul turistilor pasionati din care sa se recruteze cadrele unei activitatii temeinice asociatia a trebuit sa desfasoare in special in provincie si o intensa activitate de propaganda prin: sedinte camaraderesti, comunicari si conferinte cu subiect turistic, organizare de serbari (serate dansante, baluri), al caror venit a fost destinat amenajarilor turistice si constructiei caselor de adapost, expunere de fotografii, harti, afise, publicatii turistice, vitrine turistice, etc., privitoare la frumusetile naturale ale tarii noastre.

O mentiune speciala merita in aceasta, privinta participarea Turing - Clubului Romaniei la prima expozitie nationala balneoclimatica turistica, organizata de Ministerul Sanatatii publice (lume 1928), cand asociatia a primit diploma de onoare cu medalia de aur, pentru materialul documentar fotografic expus.

Numeroasele conferinte tinute, in diferitele orase ale tarei, in cadrul serbarilor date de catre sectiuni sau in colaborare cu asociatiile culturale (,,Astra', Fundatiile Regale, Universitatea N. Iorga, Oficiul de Educatie al Tineretului) si la Radio de catre membrii asociatiei (M. Haret, Emanoil Bucuta, AL Borza, Val. Puscariu, dr. L. Daniello, N. Macarovici. Aurel Pitu, Radu Titeica, V. Voiculeseu s. a.) au avut ecoul cuvenit desvoltand gustul marelui public si al tineretului scolar pentru turism.

Pentru inlesnirea cunoasterii tarii si in special a regiunilor de munte, Turing-Clubul Romaniei a intensificat opera inceputa de ,,Hanul Drumetilor', organizand excursii colective prin centrala sau sectiile sale.

Inaugurarea diferitelor case de adapost ale asociatiei sau a lucrarilor de marire ale acestor case (Pestera, Omul, Piscul Cainelui, Postovarul, Baleia, Pietrile, Multele Baisoara, Prislop s. a.), serbarea patronului casei "Pestera' au fost prilejuri de intarirea legaturilor de camaraderie intre membrii asociatiei cat si de organizari de excursii in regiuni departate si de un pitoresc prea putin cunoscut (masivul Retezatulu,, muntii Apuseni, Maramures, Bucovina, etc.).

Ultima mare excursie de acest gen a fost in vara anului 1939, cand membri ai T. C. R. din Centrala si sectiile "Fratia Munteana',,,Maramures' si,,Bucovina' au vizitat timp de aproape 3 saptamani regiunea Scarisoara-Belioara, Muntele Baisoara din Muntii Apuseni, Maramuresul, manastirile din Bucovina, muntele Rarau, valea Bistritei, Ceahlaul si Cheile Bicazului.[30]

E. Publicatii Turistice. - Aparitia publicatiilor menite sa fie un indreptar pentru indrumarea turistului asupra regiunilor pe care doreste sa le cunoasca coincide la noi cu intemeierea asociatiilor turistice. Rod al initiativei particulare, ele s'au inmultit si s'au perfectionat in masura consolidarii lor.

Prima publicatie, aparuta sub egida T. C. R. este volumul Vraja Bucegilor (1926), in care Nestor Urechia si-a adunat o buna parte din notele si impresiile sale turistice din Bucegi.

Seria monografiilor turistice-geografice, aparute sub auspiciile "Hanului Drumetilor' (a se consulta capitolul respectiv) este continuata de Turing-Clubul Romaniei cu lucrarile: Predealul de Iordan Tacu (1927) si Branul de I. Moeciu (1930).

In 1932 o masiva lucrare "Romania balneara si turistica' de Emil Teposu si Val. Puscariu imbina la un loc descrierea statiunilor balneo-climatice cu acea a locurilor de mare frumusete, deschizand tuturora si pretutindeni, drumurile de cunoastere ale tarii noastre. Primit cu elogii de intreaga noastra publicistica, acest prim ghid al Romaniei intregite este pus la ,,loc de cinste' de "Societatea Regala Romana de Geografie', care gaseste ca "in afara laturei de recomandare imediata si practica a tarii, el inchide si un bogat material obiectiv foarte util pentru cunoasterea pamantului si poporului romanesc[31]. Academia Romana acorda deasemeni in 1934 "Romaniei balneare si turistice', premiul Neuschotz.

In acelasi timp, reviste de cultura generala sau de turism, cum au fost: "Boabe de Grau, "Cultura', "Gand Romanesc' (Cluj), "Romania', "Turismul', "Carpatii' (Cluj), "Transilvania' (Sibiu) si-au deschis tot mai larg coloanele membrilor Turing-Clubului Romaniei.

Incercarea de a avea o publicatie periodica proprie nu reuseste la inceput, revista ,,Turing-Clubul Romaniei', aparuta in conditii tehnice si redactionale occidentale n'are sorti de izbanda.[32]

In schimb "Calendarul turistic', aparut in 1934, cu sprijinul editurei "Cartea Romaneasca' si sub conducerea d-lui M. Haret, presedintele Turing-Clubului Romaniei isi castiga repede cititori printre membrii si prietenii asociatiei. Transformat de la al VII-lea volum in "Enciclopedia Turistica Romaneasca' si avand ca prim redactor din 1941 pe Valeriu Puscariu, vice-presedintele T. C. R., aceasta publicatie cunoaste cu timpul un succes desavarsit.

Bogatul meterial documentar, privitor la toate colturile pamantului romanesc, adunat in cele 13 volume, aparute pana in prezent, cuprinde peste 1800 pagini, 398 articole si studii de turism, geografie pitoreasca, alpinism, flora, fauna, protectia naturei, etnografie, ski, vanatoare, etc. 15 planse fotografice, 1476 fotografii si vignete, 48 schite geografice si o harta fizica a pamantului romanesc cu casele de adapost ale T. C. R. Buletinul de la sfarsitul fiecarei volum informeaza asupra activitatii desfasurate anual de asociatie.[33]

Pentru cunoasterea caselor sale de adapost si a drumurilor marcate de T. C. R. in diferite masive muntoase, a aparut in 1942, brosura "Case de adapost si drumuri marcate' de Val. Puscariu si Radu Titeica, iar ca omagiu adus memoriei scriitoarei Bucura Dumbrava, membra fondatoare a H. D., "spre a duce mai departe iubirea ei de munte', asociatia tipareste "Cartea Muntilor' 1943), intr'o noua edtie de lux, revazuta dupa manuscris.[34]

O preocupare nu mai putin insemnata a fost sa se puie la dispozitia turistilor o serie de harti topografice pentru orientarea pe teren in masivele: Bucegi si Garbova, Postovarul si Piatra Mare, Piatra Craiului, Retezatul, Ceahlau si regiunea Cheilor Bicazului (Edit. Inst. geografic "Unirea') si a mai multor serii de carti postale ilustrate din muntii: Bucegi, Postovarul, Fagarasului, Apuseni, Retezat si Maramures. Coperta "Cartei Muntilor' (editia de lux)

F. Colaborarea cu institutiile care promoveaza turismul.

Se stie ca turismul ca preocupare de stat, reprezentand o organizatie oficiala prin care sa se exercite actiunea guvernului in materie de turism, este un aport foarte recent in viata turistica a Romaniei.

Necesitatea unui organism care sa dea indrumari turistice in directia folosului obstesc si al interesului national a pornit tot din randurile initiativei particulare si premergatorii incercarilor de legiferare ii gasim printre membrii influenti ai Turing-Clubului Romaniei (Prof. Emit Racovita, Gen. dr. N. Vicol, Emanoil Bucuta). Chiar numele de "Oficiul National de Turism' se datoreste acestei initiative.[35]

Coordonarea activitatii asociatiilor turistice isi gasise dealtfel un organ de coordonare chiar din sanul lor, inca inainte de a lua fiinta organizatia turistica de stat, prin intemeierea "Federatiei Societatilor de Turism' la care Turing-Clubului Romaniei si-a dat o insemnata contributie. Primul presedinte al F. S. T. R. a fost M. Haret, presedintele,,Turing-Clubului Romaniei', iar redactarea statutelor F. S. T. R. a fost facuta de M. Haret si Emanoil Bucuta.

Intretinerea legaturilor de colaborare cu toate institutiile sau asociatiile ce urmaresc scopuri turistice sau contribuie la desvoltarea turismului (Oficiul National de Turism, Societatea Regala Romana de Geografie, Comisiunea Monumentelor Naturii, Universitati, Oficiul de Educatie al Tineretului, Marele Stat Major, Institutul Central de Meteorologie, Societatea de balneo-climatologie, Societatea Naturalistilor din Romania, Automobil-Club Regal Roman, Societatea Romana de Telefoane "Astra', CAPS, etc. s'au intensificat pe masura propasirei asociatiei si s'au manifestat prin largul concurs dat acestor institutii sau asociatii (conferinte, reduceri la casele de adapost T. C. R. pentru cercetari stiintifice sau scopuri educative-culturale, protectia monumentelor naturii, revizuirea toponim'iei hartilor etc.) chiar atunci cand Turing-Clubul Romaniei a trebuit sa faca sacrificii insemnate, care-i prejudiciau interesele materiale. Astfel este contributia ce a dus-o la instalarea si functionarea statiunilor Inst. de Meteorologie de la varful Omul, Muntele Baisoara si Rarau, dand adapost acestor statiuni in cabanele sale.

G. Relatii cu strainatatea, - Renuntarea la denumirea poetica dar putin practica pe care a avut-o asociatia la intemeiere ("Hanul Drumetilor') a fost determinata in buna parte de necesitatea intretinerei relatiilor de prietenie si chiar de reciprocitate cu asociatiile de turism similare din strainatate.

Grija de a face cunoscute peste hotare frumusetile naturale si artistice, capabile sa atraga la noi turistii straini, revine fara indoiala in primul rand organizatiei turistice de stat si numai apoi asociatiilor de turism si industriei hoteliere, care trebuie sa secondeze aceasta opera. Din nefericire o conlucrare in acest domeniu n'a fost posibila pana in prezent, Oficiul National de Turism considerand ca o atributie proprie, intrebuintarea mijloacelor de propaganda pentru atragerea vizitatorilor straini.

Consecvent scopurilor ce si-a propus la infiintare, cu toate piedicile ce le-a avut de intampinat din cauza neintelegerii oficialitatii, "Turing-Clubul Romaniei' a reusit sa indeplineasca pana la razboiul din 1939 si aceasta datorie. Ea este reprezentata prin colaborarea membrilor sai la diferite publicatii in limbi straine, destinate a face cunoscuta tara peste hotare ("La Nature', "Revue de Transylvanie', ,,Guide de la sixieme excursion photogeographique' etc.), prin materialul informativ trimis in strainatate asupra turismului din Romania si prin relatiile de prietenie si de schimb pe care a reusit sa le lege cu diferitele asociatii de turism; Touring-Club de France, Touring-Club de Belgique, Touring-Club Suisse, Touring-Club Italiano, Touring-Club Espanol, Royal Touring des Pays Bas, Oesterreichischer Turing-Club, Club Alpin Francais, Mototouring-Club Tchecoslovaque, Klub Ceskoslovenskysch Turistu, Polskie Towaristwo Tafranskie, etc.

Relatiile cu cele doua din urma asociatii, facute prin intermediul sectiei "Fratia Munteana' au dat posibiliitatea unui schimb de publicatii pentru cunoasterea reciproca a tarilor, de informatii, cat si a vizitarei unor regiuni din nordul Ardealului, Maramures, Rusia subcarpatica si regiunea Carpatilor padurosi din Polonia, de catre membrii asociatiilor turistice respective.

Mentionam deasemeni la acest capitol contributia pe care a adus-o Turing-Clubul Romaniei la organizarea celui de al 6-lea congres de fitogeografic tinut in Romania (1931), prin gazduirea la casele de adapost si indrumarile date oaspetilor straini.

Turing-Clubul Romaniei s'a afiliat deasemeni in Iunie 1929 la 'Alianta internationala de Turism' cu sediul in Bruxelles, relatiile cu aceasta organizatie internationala de turism fiind intrerupte din cauza evenimentelor politice protivnice.

l. Sectia alpina a Bucegilor cu sediul in Sinaia[36]. Cea mai veche sectiune a T. C. R., continuare a "Hamului Drumetilor' a desfasurat la inceput o activitate intensa, cu toate mijloacele financiare destul de modeste.

Continuand traditia "Hanului Drumetilor', ea a dat o insemnatate deosebita propagandei turistice prin scris si viu grai, organizand in ace-celasi timp agape colegiale, baluri si serbari in Sinaia si celelalte localitati climatice de pe valea superioara a Prahovei, cat si excursii colective in Bucegi.

Cele trei Anuare ale Bucegilor (1926-1928) oglindesc activitatea Sectiunii si cuprind in acelasi timp articole de turism general si de descriere a diferitelor regiuni din Bucegi, infaptuirile pe teren sunt reprezentate prin: construirea casei "Piscul Cainelui' din masivul "Garbova', reparari si construiri de drumuri, marcaje de poteci.

Casa "Piscul Cainelui' de pe muntele cu acelasi nume, se afla situata in poiana Carp, deasupra Sinaiei, (la 2 km. jum. departare de oras si 1010 m. alt).

Inaugurata in Noembrie 1929, Casa "Piscul Cainelui" casa a fost destinata mai mult ca in loc de plimbare si de recreatie pentru vizitatori si localnici, care pot admira de aici mareata panorama a crestei Bucegilor si a abruptului prahovean.

Ea este compusa din 4 camere, care au fost amenajate pana la razboiu, o frumoasa sala de mancare, bucatarie, locu'inta ingrijitorului si dependinte. Cladirea care a suferit mult in timpul razboiului, servind ca post de observatie anti-aeriana, a fost reparata si pusa in functie in primavara anului 1945. Ea este luminata cu electricitate, are telefon si poseda un bun restaurant.

Sectiei "Bucegilor' ii revine meritul de a fi reamenejat complet "drumul lui Frideric Deubel' de la Diham la vrf. Omul, pe la Pichetul Rosu poteca Take Ionescu si Fata Bucsoiului, apoi a reparat potecile care duc la Varful cu Dor si Piatra Arsa, poteca de pe valea Jepilor (in total 60 km., si a marcat 175 km. de poteci in masivul Bucegilor, marcaje pentru care s'a depus in deosebi la gol o munca considerabila, fiind necesari, 850 de stalpi de 2 jum.-3 m., infipti in pamant.

Sectia "Bucegilor' a incetat sa mai aiba o activitate proprie din 1936, conducerea ei trecand asupra Consiliului de administratie central pana in Mai 1946 cand si-a reluat fiinta.

2. Sectia alpina "Brasov' cu sediul in Brasov este cea dintaiu sectie a T. C. R. intemeiata in Transilvania.

Desi a luat fiinta in 1927, activitatea ei incepe abia pe la inceputul anului 1929 prin organizari de agape camaraderesti, serbari, excursii colective menite sa fie stransa legatura dintre membri si sa mareasca numarul lor.

Realizarea principala a Sectiei "Brasov' este construirea casei de adapost de pe muntele Cristianul Mare (Postovarul) la o altitudine de 1690 m., pe terenul obtinut dupa mari staruinte de la primaria municipiului Brasov.

Casa "Postovaru', aflata la distanta de 11 km. de gara Timisul de Sus si la 16 km. de gara Brasov, prin Schei si Poiana Brasovului, poate adaposti pana la 80 persoane in 16 camere cu paturi. Are sufragerie, bucatariile, dependinte, o anexa in care sunt amenajate priciuri si este deschisa in tot timpul anului.

In urma contractului de inchiriere, incheiat intre T. C. R. si societatea sportiva I. A. R. din Brasov in 1941, aceasta din urma s'a obligat sa repare, sa amenajeze cele doua corpuri de case si sa aduca apa la casa. Pana in prezent s'a reinnoit mobilierul din sala de mancare, captusindu-se peretii cu lemn, s'a introdus lumina electrica cu dinam propriu, s'a aranjat sala de skiuri si s'au executat diferite lucrari de reparatii in corpul principal.

Sectia "Brasov' a construit deasemeni o poteca noua la aceasta casa, a marcat cateva poteci de interes turistic pe muntele Postavarul, si a achizitionat un teren la lacul Urlea (M-tii Fagarasului).

Activitatea ei destul de redusa in ultimii and, din cauza imprejurarilor neprielnice este pe cale sa-si reia cursul normal, sub impulsul tineretului brasovean inscris de curand in sectiune.

3. Sectia "Fraita Munteana', cu sediul in Cluj si-a inceput activitatea inca din anul 1926, desi oficial a luat fiinta la l Iulie 1927.

Avand de intampinat mari greutati printre care cea mai de seama a fost lipsa completa a unui spirit turistic in regiune, sectia a trebuit sa desvolte la inceput o activitate de pura propaganda; agape colegiale, serbari, baluri si mai ales organizari de excursii colective (22 in 1929), majoritatea in cuprinsul muntilor Apuseni. Ca infaptuiri in aceasta perioada (1927-1930), mentionam in primul rand amenajarea a doua case de adapost: prima la Maguri (1346 m. alt.). sub Chicera Comorii si la aproximativ 50 km. distanta de Cluj, avand 5 camere, o sala de mancare, bucatarie, camara si pivnita, pentru adapostirea a 25 persoane; a doua in Valea Devii (1010 m. alt.), la poalele masivului Muntele Mare, compusa din 3 camere, mansarda, sala de mancare si bucatarie cu o capacitate de gazduire de 20 de persoane.

In 1929, Sectia incepe deasemeni marcarea potecilor de interes turistic din Muntii Apuseni, dupa sistemul utilizat de T. C. R. in Bucegii.

Cu un numar care insuma abia 35 de membri la infiintare, Sectia "Muntilor Apuseni' are la inceputul anului 1930 aproape 250 de membri activi. Fuziunea societatii "Fratia Munteana' cu Turing-Clubul Romaniei (Iunie 1933) ii aduce un spor de prestigiu, numarul turistilor care se incadreaza in sectiune ajungand la 411 membri in 1937 si trecand de 500, la inceputul anului 1940.

In acelasi timp zestrea sectiei se mareste prin trecerea in patrimoniul ei a celor doua case de adapost ale fostei societati "Fratia Munteana'. "Detunata' (1060 m. alt.), la poalele stancii bazaltice Detunata goala (jud. Alba), cu o capacitate de 25 locuri si "Scarisoara (1100 m. alt.), la un sfert de ora departare de Ghetarul de la Scarisoara si 39 km. de Campeni (4 camere, veranda, capacitate de 25 locuri).

Excursia Sectiei "Fratia Munteana' in padurea Letea ('Delta Dunarii, Iunie 1935)

Tot in vara anului 1933, Sectia incepe constructia unei case proprii la Muntele Baisoara. Un an mai tarziu casa este gata terminata si inaugurata la 30 Septembrie 1934, in prezenta a peste 500 persoane: turisti, intelectuali si reprezentanti ai autoritatilor din Cluj si Turda, populatia din Muntele Baiosara si localitatile invecinate. Situata la 1385 m. alt., sub vrf. Buscatului din masivul Muntelui Mare (3 km. departare de satul Muntele Baisoara si 52 km. d Cluj, casa cuprinde 8 camere cu paturi individuale, 2 camere cu priciuri, o sala de mancare, veranda, bucatarie, camara, camera ingrijitorului, camera de baie, 2 pivnite, cuptor de paine, magazie de lemne.

Inzestrata cu paturi cu somiera si saltele de lana, sobe de teracota, apa curenta, dusuri etc., ea devine in scurt timp cel mai confortabil si mai frecventat adapost turistic din Muntii Apuseni, gratie si minunatelor terenuri de ski, din imediata apropiere.

In anii 1937 si 1938, Sectia "Fratia Munteana' participa la construirea si inzestrarea casei "Vladeasa', incheind o conventie cu Prefectura jud. Cluj pentru folosirea acestei case de catre membrii T. C. R.[37] Situata in Poiana Franturei (1430 m. alt.) la o ora departare de satul Rogojel (Huedin-Rogojel, 18 km., casa "Vladeasa' poate adaposti pana la 30 persoane, avand 4 camere cu paturi, o camera cu priciuri, o sala de mancare, veranda, bucatarie, camera pentru ingrijitor si pivnita. Din patrimoniul Sectiei "Fratia Munteana' a facut parte deasemeni micul adapost turistic din muntii Calimani, situat sub vrf. Voivodesei (3 h. 1/2 departare de capatul liniei ferate industriale de pe valea Lomasului), construit de catre membrii Centrului T. C. R. Tg. Mures, cu concursul prefecturii jud. Mures.

Aceasta casa, care facea accesibila de la Toplita Muresului, importantul masiv vulcanic al Calimanilor a fost distrusa de foc in timpul razboiului[38].

Paralel cu aceasta activitate de construire si inzestrarea caselor de adapost, Sectia F. M. continua marcarea drumurilor si potecilor de interes turistic din Muntii Apuseni, punand tabele indicatoare, incat la inceputul anului 1940, reteaua de drumuri si poteci marcate trecea de 450 km.

Se deschid totodata mai multe poteci noi in regiunea salbatica din centrul Bihariei (poteca Ponor-Cetatile Ponorului, poteca circulara de deasupra acestei maret fenomen karstic, precum si acea dintre Cetatile Ponorului si. Valea Galbenei), se instaleaza scari si podete, balustrade si funii de sarma la Ghetarul de la Scarisoara, Cetatile Ponorului si in canionul vaei Galbene. O sosea de racord intre satul Muntele Baisoara si casa cu acelasi nume, (6 km.) da posibilitate automobilelor sa ajunga pana la aceasta casa. Sectia reuseste sa-si creeze oameni de incredere si sa-si asigure concursul calauzelor de munte din judetele: Cluj, Turda, Alba, Bihor si Somes.

In cadrul programului sau de propaganda, membrii Sectiunei continua comunicarile si conferintele cu subiect turistic atat in Cluj cat si in alte orase din Transilvania (Arad, Beius, Caransebes. Deva Lugoj Oradea, Oravita, Resita, Satu Mare, Sighet, Sighisoara, etc.) organizeaza sute de excursii in Muntii Apuseni si in alte masive muntoase si regiuni din tara[39], incurajeaza practica skiuiui prin exemplul dat de membrii sai si prim instituirea de premii si concursuri.

In acelasi scop Sectia "Fratia Munteana' expune in cadrul serbarilor organizate, cat si in vitrine turistice aranjate cu concursul librariei "Cartea Romaneasca' din Cluj: fotografii, harti, afise, publicatii turistice etc., privitoare la frumusetile tarei noastre.

Ea face sa apara numeroase articole turistice in ziarele romanesti din Ardeal si in revistele: "Cultura', Darul Vremii', "Gand Romanesc', "Lumea turistica', "Resita Pitoreasca', "Revista Touring-Clubului Romaniei, "Turismul', "Romania', "Revue de Transylvanie" cat si in Calendarul turistic al T.C.R." devenit apoi Enciclopedia Turistica.

Colaboreaza la redactarea monografiei "Transilvania, Crisana, Banatul si Maramuresul'. publicand in volumul al doilea articolul ilustrat O tara de turism: Ardealul de Val. Puscariu (1929); iar sub auspiciile ei apar brosurile turistice: Turismul si Turing-Clubul Romaniei de.prof. Titu Vasiliu (1926); Ghetarul de la Scarisoara (1935), Turismul de munte (1938), Lacul Rosu si Cheile Bicazului (1939) de Val. Puscariu, precum si schita drumurilor marcate din muntii Bihorului.

Primul Anuar al Sectiei "Fratia Munteana' (1937) oglindeste activitatea desfasurata in primul sau decen'iu de existenta si cuprinde numeroase articole privitoare la frumusetile naturale si itinerariile turistice din M-tii Apuseni.

Aceasta rodnica activitate a avut o repercusiune favorabila asupra miscarei turistice romanesti din Ardeal, dand putinta sa se inchege noi sectiuni ale Turing-Clubului Romaniei. Astfel au luat fiinta din indemnul Sectiei "Fratia Munteana' sectiunile "Retezatul' (1933), "Maramures' (1935), "Arad" (1935), "Satu Mare' (1936) si de curand, Sectia "Tarnavelor' (1946).

Evenimentele tragice din toamna amului 1940, rapesc Sectiei F. M. o parte din teritoriul ei de activitate si silesc majoritatea membrilor T. C. R. sa paraseasca. Clujul, cautand refugiu in diferite orase din Ardealul sudic.

Sediul sectiunii se muta la Sibiu, unde inglobeaza tanara sectiune "Sibiu'. Aici ea desfasoara o vie activitate timp de 5 ani, contribuind la marirea si inzestrarea casei "Surul', la inceperea lucrarilor de constructie a casei "Barcaciu', la construirea si marcarea de drumuri si poteci in regiunea muntelui Surul si a statiunei climatice Paltinis[40] pune in functie cabana turistica din aceasta localitate in cadrul unei conventii incheiate cu Universitatea din Cluj, facand insa in acelasi timp tot ceia ce i-a stat in putinta pentru asigurarea existentei caselor din Muntii Apuseni si in special a celei dela Muntele Baisoara, lipsita de hinterlandul ei natural.

Inapoiata la Cluj in Octombrie 1945, Sectia "Fratia Munteana" si-a reluat activitatea in vechiul ei teritoriu, chemand in jurul sau toti membrii rasletiti si avand ca program de imediata realizare: repararea cabanelor si refacerea, marcajelor din Muntii Apuseni.

4. Sectia "Bucovina'', cu sediul in Campulungul Moldovenesc si-a inceput activitatea, sub auspicii favorabile bucurandu-se de ajutorul pe care i l'a acordat I. P. S. Mitropolitul Nectarie al Bucovinei si muncei neobosite a primului sau presedinte Iorgu G. Toma.

Cu sprijinul ,,Fondului bisericesc ortodoxo-roman al Bucovinei' s'a putut cladi in 1928 casa "Rarau' (1450 m.), situata in apropierea Pietrelor Doamnei, de sub virf. Raraului, la 12 km, de Campulung si la aceiasi distanta de Pojorata, cu o capacitate de 40 paturi si 40 locuri la pat comun. Aceasta casa ajunsese sa gazduiasca anual peste 2000 de turisti, intre care nu lipseau vizitatori de peste hotare (Polonezi, Cehi). Un drum de automobil, construit inaintea razboiului de ,,Fondul religionar' o facea usor accesibila, fiind deschisa in tot timpul anului.

Devastata si apoi distrusa prin incendiu, cu ocazia retragerii armatelor germane din Bucovina, in toamna anului 1944, casa ,,Rarau' a fost construita din nou, cu binevoitorul concurs al Presedintiei Consiliului de Ministri si al Primariei orasului Campulung.

In vara anului 1945, Sectia "Bucovina' a ridicat intreaga constructie de lemn, a acoperit in intregime casa cu sindila si a terminat complet la parter 2 camere, bucataria, cat si dependintele compuse din camera, grajd, sura si cabinetul-toileta. Deasemeni s'a inzestrat casa cu lingeria si vasele necesare, obtinandtuse ajutorul "Crucei Rosii'. Noua casa "Rarau' va putea pune la dispozitia turistilor 24 camere.

O a 2-a cabana, compusa din 30 camere, situata pe Deia, sub muntele Tomnatic, din apropierea orasului Campulung, a fost achizitionata si inzestrata in anul 1945.

Activitatea Sectiei "Iorgu G. Toma" (Bucovina), s'a manifestat apoi prin contributia adusa la protectia monumentelor naturii (codrul secular Slatioara), organizari de excursii, marcaje (17 km. pe muntele Rarau), numeroase articole publicate in ziare, reviste si in Calendarul T. C. R., semnate de regretatul presedinte Iorgu G. Toma (1935) si de alti membri ai sectiei (prof. M. Gusuleac, A. Morosan, Fr. Jelenici, I. Sarghie).

5. Sectia "Retezatul", cu sediul in Deva, avand ca teritoriu de activitate o regiune foarte intinsa, cu numeroase frumuseti naturale putin cunoscute si cu localitati de insemnatate istorica si arheologica, dar lipsita de orice organizare turistica, a trebuit sa desvolte o intensa propaganda pentru desvoltarea spiritului turistic prin agape colegiale, serbari, baluri anuale si conferinte tinute de membrii T. C. R. (M. Haret, d-na Col. Parvulescu, Val. Puscariu etc.) si sa organizeze excursii colective in masivul Retezatului si in celelalte regiuni din jud. Hunedoara (muntii Valcanului, muntii Parangului), apoi in muntii Apuseni, Banat, Bucegi, etc.

Ea a construit drumul de cal si de picior din Nucsoara la casa "Pietrile' (14 km.), cat si drumul de automobil de la Hobita la casa ,,Baleia', ambele cu concursul prefecturii jud. Hunedoara si a marcat 30 km. de poteci in Retezat de la Nucsoara la casa "Pietrile' si de aici in sus pe valea Pietrile la Curmatura Bucurii, apoi de la Hobita spre Baleia, pana la cota 1011.

Principalele realizari ale Sectiei ,,Retezatul' sunt cele dintaiu adaposturi turistice construite in Retezat la "Baleia' si "Pietrile'.

Casa "Baleia.', situata la 22 km. de gara Pui, sub vrf. Baleia (1450 m. alt.), a fost construita in astfel in 1934-1935 si inaugurata la 25 August 1935, in prezenta a numerosi membri ai T. C. R., din intreaga tara, a reprezentantilor autoritatilor si populatiei din regiunea inconjuratoare.

Compusa din 2 corpuri de case: unul servind ca adapost turistilor, altul mai mic pentru personalul de serviciu si dependinte, casa "Baleia' poate adaposti pana la paturi si aproape 100 de persoane la mansarda cu priciuri, inzestrata cu sala de mancare, baie in corpul principali; bucatarie, camere pentru ingrijitor si calauze, camari, magazin, o pivnita de beton armat in cel secundar, casa a fost deschisa in tot timpul anului si a functionat in bune conditii pana in 1944, de cand a fost obiectul a doua devastari.

Casa "Pietrile',[41] asezata aproape de confluenta vailor Stanisoara si Piertile (1475 m. alt.), construita in anii 1936-1937 si inaugurata in August 1937, da putinta turistilor sa ajunga numai in cateva ore de mers la varfurile si vestitele lacuri, alpine ale Retezatului.

Deschisa tot anul, ea poate adaposti pana la 50 persoane in 10 camere; are sufragerie, bucatarie, camara, suri.

Sectia "Retezatul'' a mai avut sub administrare 2 case de adapost pe versantul sudic al Retezatului; prima la Campul lui Neag, (proprietatea Societatii Naturalistilor din Romania), a doua la Campusel, in apropierea izvoarelor Jiului Romanesc (propr. C. A. P. Saului), cat si casa "Vulcan', situata in plaiul Vulcanului (1250) m. alt., langa pasul cu acelasi nume. Ea este deasemeni proprietara a doua terenuri, unul la Gura Zlatei pe valea Raului Mare (784 m. alt.), altul langa lacul Bucura (2041 m. alt.), destinate ridicarii viitoarelor case de adapost in Retezat. Sectia "Retezatul' si-a dat deasemeni contributia la redactarea "Calendarului turistic', editat sub auspiciile T. C. R., a publicat articole turistice in ziare si reviste, tiparind un frumos prospect ilustrat "Vizitati judetul Hunedoara' (1937) si o serie de c. p. i. cu vederi din regiunea Baleia.

6. Sectia "Maramures' cu sediul in Sighet a desfasurat o activitate intensa pana in toamna anului 1940, manifestata prin: conferinte publice tinute de membrii T. C. R. (Val. Puscariu, Fr. Nistor, etc.), organizari de excursii si cursuri de ski, tiparirea unei serii de c. p. i. cu subiecte pitoresti din Maramures.

Organizarea turismului pe teren a inceput cu marcarea principalelor poteci din regiunea invecinata Sighetului (muntele Solovan), regiunea Gutanului si a Carpatilor padurosi. Astfel la inceputul anului 1937, existau 160 km. poteci marcate de T, C. R. in Maramures; in anul urmator alt marcaj de la vrf. Prislopului peste varfurile Galati si Pusdrele la Pietrosul Mare (2305 m.) si coborare la Borsa, ajuta cercetarea versantului maramuresan al muntilor Rodnei.

Preocuparea principala a Sectiei "Maramures' a fost insa inzestrarea masivelor muntoase din tara lui Bogdan si Dragos cu case de adapost sau refugii.

Cu concursul composesoratului comunei Borsa, care a pus la dispozitia Turing-Clubului Romaniei, in mod gratuit atat terenul cat si materialul lemnos necesar, cu acel al Prefecturii judetului Maramures, al membrilor si prietenilor T. C. R., Sectia "Maramures' reuseste sa ridice la pasul Prislop (1413 m. alt.), langa soseaua nationala dintre Borsa si Carlibaba-Iacobeni (24 km. de Borsa si 29 km. de Carlibaba), casa de prof. Traian Biltiu-Dancus, casa de la pasul Prislop avea o capacitate de 8 camere si mansarda, putand sa adaposteasca aprox. 40 de persoane. Ea a fost onorata de vizita M. S. Regelui Mihai - pe atunci Mare Voevod de Alba Iulia - care impreuna cu colegii sai a poposit la casa, in vara anului 1939.

Inaugurarea casei s'a tinut in aceiasi vara, la 20 August 1939, in mijlocul unei mari insufletiri, cu participarea autoritatilor si populatiei locale, precum si a numerosi membri ai T. C. R., din Consiliul de Administratie, delegati ai sectiilor,,Fratia Munteana' si "Bucovina'.

In acelasi timp, Sectia ,,Maramures' reusise sa achizitioneze pentru scopuri turistice urmatoarele mici cabane sau refugii: a) cabana de sub virf. Tiblesului, deasupra vaii Baicului, situata la aprox. 18 km. de Dragomiresti, construita de d-nii dr. Juiscu din Dragomiresti si ing. Dunca din Cuhea, cedata in 1937 Turing-Clubuilui Romaniei, b) cabana din vrf. Tiganului, achizitionata de la Divizionul 5 tunuri de munte, c) refugiul de sub vrf. Pietrosul Mare (1900 m. alt.), pe tarmul lacului glaciar, construit de primaria comunei Bocsa, dupa planurile T. C. R. (o camera de 4 m. pe 4 m.).

Imprejurarile vitrege prin care a trecut Maramuresul in urma cedarii Ardealului de Nord, Ungariei, au intrerupt activitatea sectiei "Maramures', care se dovedise destul de rodnica. Ocupata de armata maghiara, casa "Bogdan Voda' de la pasul Prislop si-a vazut instrainata intreaga ei avere, in toamna anului 1940; iar in urma retragerii acestora din regiune a fost distrusa de foc pana in temelie. Au fost nimicite deasemenea cabanele de sub vrf. Tiblesului si de pe vrf. Tiganului; iar din refugiul de la iezerul Pietrosului a mai ramas numai zidaria. In ce priveste marcajele, unele din ele au fost refacute de turistii unguri, altele insa au disparut cu totul din cauza intemperiilor.

Sectia "Satu Mare', cu sediul in Satu Mare se afla in aceiasi critica situatie, desi isi incepuse activitatea sub auspicii din cele mai bune.

Organizarea de excursii in jud. Satu Mare si Maramures, organizarea unei expozitii turistice in cadrul ,,Lunei Satmarului', cu concursul Sectiei "Fratia Munteana' si al Regimului Silvic, executarea a 25 km. marcaje in Tara Oasului, si achizitionarea unei case de adapost la Negresti (545 m. alt.) rezuma realizarile acestei sectiuni in cei 4 ani de existenta (1936-1940).

7. Sectia "Banat', cu sediul in Lugoj a fost pana in preajma razboiului una din sectiile cele mai active ale T. C. R[42]. Reusitele agape colegiale, serbari si baluri, conferintele si comunicarile cu subiect turistic, tinute la Timisoara, Lugoj si Caransebes (M. Haret, ing. I. Protopopescu, Val. Puscariu, Aurel Pitu, Tit Liviu Oprisa etc.), cat si numeroasele excursii organizate in tot cuprinsul Banatului si in alte regiuni pitoresti din tara (masivul Retezatului, Bucegi, Delta Dunarii) ridicasera numarul membrilor Sectiei la aproape 400 in 1937.

O retea de marcaje in imprejurimile Bailor Herculane, in muntii Cernei, Poiana Ruscai si in masivul Tarcu-Godeanu (227 km.), reprezinta principala infaptuire a Sectiei 'Banat' pe teren.

Proiectul unei case de adapost in regiunea Tarcu-Godeanu a ramas in suspensie din cauza imprejurarilor protivnice.

Sectia "Banat' are insa pentru membrii sai acces in casa de adapost "Luncani' din muntii Poiana Ruscai (630 m. alt.), proprietatea liceului C. Brediceanu din Lugoj si reducere la casele de adapost "Bradisor' (propr. A. M. I. C.) si "Dor de Munte' (propr. prefecturii jud. Severin) de pe Muntele Mic.

O insemnata contribuitie in domeniul publicisticei de propaganda turistica si al lucrarilor turistice a adus-o Sectia "Banat' prin articolele membrilor sai, aparute in ziarele si revistele din Timisoara, Lugoj si din Capitala, in revistele "Pruncea' si "Luceafarul' din Timisoara, in Calendarul T. C. R. si "Enciclopedia Turistica Romaneasca'.

Sectia "Banat' se afla in curs de reorganizare.

9. Sectia "Arad', cu sediul in Arad a desfasurat mai mult o activitate de propaganda pentru desvoltarea spiritului turistic la granita de vest a tarii, prin organizare de conferinte si excursii, prin publicarea de articole turistice in ziarele si revistele din Arad, in Calendarul turistic si "Enciclopedia Turistica Romaneasca', cat si prin publicarea unui anuar in 1937 de presedintele Sectiei, dr. Caius Lepa. Infaptuirile principale pe teren sunt: marcajele din regiunea sud-vestica a muntilor Apuseni (aprox. 27 km.) si repararea baracii de pe muntele Gaina, intrata sub patrimoniul Sectiei, in urma disolvarii societatii turistice ,,La Drum'.

Nu are casa de adapost proprie, dar are acces cu reducere pentru membrii T. C. R. In cabana asociatiei C. F. R. din Arad dela Debela Gora si la "Casoaia', situata sub vrf. Highis (propr. soc. aradane "Casoaia'), iar in ultimii ani i s'a pus la dispozitie casa de la Gruiul Dumii, construita si amenajata de catre domeniile Anton Mocsonyi. Cabana, situata sub cota 1466 a muntelui Tomnaticul are 3 camere, bucatarie si o camera pentru calauze si este deschisa in tot timpul anului, Ea usureaza patrunderea dinspre apus a regiunei Bihariei si accesul celui mai inalt varf din muntii Apusenii, Curcubeta Bihariei (1849 m.)., la o distanta de o ora de cabana.

10. Sectia "Sibiu', cu sediul in Sibiu, a desvoltat o activitate redusa in primii ani de existenta, apoi a fuzionat cu Sectia "Fratia Munteana' din Cluj (1940- 1945), - a se consulta activitatea Seriei F. M. in anii corespunzatori.

Cu un numar sporit de membri, in care tineretul ocupa o proportie insemnata si cu o activitate intensificata, Sectia ,,Sibiu' a organizat o serie de excursii in muntii Fagarasului, Lotrului, Cibinului si Sebesului, a reparat si renovat casa "Surul', iar in acest an va mari capacitatea de gazduire a acestei case si va incepe constructia casei de la Barcaciu.

11. Sectia "Vrancea', cu sediul in Focsani, care va implini in curand un an de rodnica existenta, s'a manifestat prin organizarea mai multor excursii, a unei expozitii de fotografii turistice in orasul Focsani si a unor reusite serbari si baluri.

Beneficiul acestora este destinat marirei fondului pentru construirea unor case de adapost pe Magura Odobestilor (cota 1001).

Din schitarea activitatei desfasurate, la implinirea a 25 de ani de existenta, se poate desprinde spiritul de care este insufletit Turing-Clubul Romaniei, scopurile pe care le urmareste si mijloacele pe care intelege sa le foloseasca pentru promovarea turismului.

Deviza asociatiei "prin turism la cunoasterea si iubirea Romaniei' (art. 4 din statute) este si va fi idealul catre care tinde. Contributia ei in aceasta privinta a intrat in istoria drumetiei romanesti.

Acei care-si mai amintesc de epoca embrionara a turismului carpatin, cand bunii cunoscatori ai mumtilor nostri se puteau numara pe degete si dela 1300 m. in sus nu se gasea alt loc de popas si de odihna decat la stane sau la vreun schit de calugari, cuibarit intre stanci, cand nu exista nici un marcaj turistic, isi dau seama de ritmul inbucurator al desvoltarei turismului de munte in acest patrar de veac.

Ce a insemnat pentru explorarea turistica a muntelui si in generali pentru economia carpatina, aparitia caselor de adapost, ne-o arata in deosebi masivul Bucegilor, unde a luat fiinta o adevarata industrie a cabanelor de munte.

Caci existenta unei case de adapost inseamna pe langa un loc sigur de popas si de odihna, un

punct de plecare catre explorarea    si organizarea turistica a muntelui si in acelasi timp o sursa de venituri pentru populatia din regiunea inconjuratoare.

Pe alocuri, muntele a suferit oarecare transformare in peisagiul si linistea sa, desigur datorita unei lipse de educatie turistica, dar este de netagaduit ca in general miscarea turistica n'a avut decat de castigat din sporirea numarului turistilor.

Nu este deci o simpla intamplare ca istoria drumeteasca a acestor munti este strans legata de fiinta caselor de adapost. Asa s'a intamplat in Bucegi, in Fagaras, asa se intampla de curand in Retezat ori in Muntii Apuseni, iar in aceasta directie ca si in celalt sector al activitatei pe teren: marcajele, "Turing-Clubul Romaniei' a fost pretutindeni un precursor si un realizator.

Ca incheiere a operei realizate de T. C. R. vom fixa in linii generale si programul de lucru pentru Viitor. In planul infaptuirilor imediate intra in primul rand restabilirea organizatiei turistice (sectiuni, centre turistice) din Ardealul de Nord, unde stapanirea maghiara a impiedecat in timpul vremelnicei ocupatii, orice manifestare romaneasca si in acest domeniu de activitate; reparatiile si inzestrarea caselor de adapost din Retezat si Muntii Apuseni; terminarea casei de pe Rarau si inzestrarea ei, marirea casei ,,Surul' reconstruirea caselor distruse din Ardealul de Nord "Bogdan Voda',,, Calimani', refugiul de sub vrf. Pietrosului Rodnei, construirea celei de a 2-a case din muntii Fagarasului pe plaiul Barcaciului, pentru care se afla adunat intreg materialul lemnos; realizarea gradinei alpine la casa "Pestera'; refacerea marcajelor din Bucegi, Muntii Apuseni si alte masive muntoase.

Vin apoi, in masura posibilitatilor financiare, constructia urmatoarelor case de adapost: "Podragu', pe tarmul lacului cu acelasi nume, "Bucura' la lacul Bucura, "Gura Zlata' in partea nord-vestica a masivului Retezat; hotelul turistic din Poarta-Bran; casa "Magura Odobestilor' (in programul Sectiei "Vrancea'), o alta casa pe valea superioara a Teleajenului (in programul Sectiei "Prahova'), cabana de la Campul Florilor - Valea Galbenei si refugiul de ski de sub platforma "Carligati' (Sectia ,,Fratia Munteana'), o casa in Muntii Trascaului (Sectia "Tarnavelor'), o alta in masivul Godeanu (Sectia "Banat'); completarea retelei de marcaj in masivele muntoase amintite la capitolul respectiv si deschiderea mai multor poteci turistice in Muntii Apuseni si regiunea Surul-Baircaciu din Muntii Fagarasului.

Pentru desvoltarea spiritului turistic in tineretul universitar, scolar si muncitoresc, cat si in populatia de la munte, "Turing-Clubul Romaniei' va intensifica activitatea de propaganda prin organizari de conferinte, excursii colective si serbari, care i-au adus, in special in Ardeal, o sporire continua a numarului de membri.

Buna primire de care s'a bucurat "Enciclopedia Turistica Romaneasca' si celelalte publicatii ale asociatiei - multe epuizate - dovedesc cu prisosinta ca ele au umplut un gol simtit in literatura turistica romaneasca. Asociatia are in pregatire cateva ghiduri si monografii turistice, destinate a face cunoscute regiunile din jurul caselor de adapost, hartile turistice ale Muntilor Apuseni; vor fi corectate si adaogite in acelasi timp hartile existente, care urmeaza sa fie reeditate de Inst. cartografic "Unirea' din Brasov, sub auspiciile T. C. R.

Realizarea acestui program depinde fara indoiala de contributia materiala, munca si spiritul de solidaritate al membrilor T. C. R., dar si de sprijinul mai larg pe care-l asteapta initiativa particulara turistica, din partea organizatiei de Stat, sub a carui ocrotire se afla.