Statii si tehnologii de cooperare în retele

Statii si tehnologii de cooperare în retele

Statii în retele

Într-o retea de calculatoare sistemul de transfer date interconecteaza statiile retelei. În functie de destinatie, statiile pot fi: calculatoare, terminale, imprimante, s.a.

Calculatoarele unei retele pot fi atât servere, ce presteaza servicii altor utilizatori din retea, cât si spatii de lucru – calculatoare personale, utilizate în scopuri individuale de catre fiecare utilizator în parte. La servere se stocheaza informatiile, inclusiv produsele program. Ele presteaza diverse servicii informatice de la acces, gestiune si transfer de fisiere la prelucrarea de loturi la distanta si conferinte electronice. Un server poate fi dedicat sau nededicat. Serverele dedicate nu pot fi utilizate concomitent si ca statie de lucru, pe când cele nededicate pot fi utilizate.

Terminalele sunt dispozitive, care permit utilizatorului accesul la resursele retelei, fara a dispune de facilitatile proprii de prelucrare si stocare a datelor. Uzual un terminal include un monitor pentru afisarea de informatii si o tastatura pentru intrarea de comenzi si date. Utilizarea unui terminal în loc de un calculator personal, pentru acces la resursele unei retele de arie larga, restrânge în mare masura serviciile disponibile.

Tehnologii de cooperare în retele.

Interconectarea statiilor în retea este impusa de necesitatea cooperarii lor la prelucrari de date. Aceasta cooperare poate fi realizata în mai multe moduri. Sunt larg cunoscute patru tehnologii majore de cooperare a statiilor în retele:

Stapân-aservit (master slave);

server-de-fisiere (file server);

client-server;

egal-la-egal (peer-to-peer).

Tehnologia stapân-aservit, aplicata la doua statii ce coopereazea în retea din care cel putin una este calculator, prevede gestionarea de catre o statie calculator atât a procesului de prelucrare, cât si a procesului de transmisie a datelor între aceste statii. Aceasta tehnologie a fost implementata mai întâi în sistemele de teleprelucrae a datelor. Sistemele respective includeau un calculator sau un complex de calcul la care erau conectate mai multe terminale prin intermediul unor canale de transfer date si a multiplexoarelor de transmisie date sau a procesoarelor frontale.

În primii ani de utilizare, terminalele erau simple, realizau doar niste functii elementare de intrare-iesire a datelor. Deaceea era natural, ca atât procesul de prelucrare, cât si procesul de transmisie a datelor sa fie gestionate la calculatorul central. Aceasta a si determinat denumirea tehnologiei realizate stapân-aservit. Ulterior, chear fiind implementate mini-si-microcalculatoare, conectate în acelas mod la calculatorul central, mult timp s-a utilizat tehnologia stapân-aservit deja realizata, mini si microcalculatoarele emulând, pur si simplu, operarea terminalelor respective.

Tehnologia server-de-fisiere prevede partajarea de date (fisiere) în retea, folosind calculatoare servere – de – fisiere. Fisierele sunt stocate la server de utilizatori si/sau administratorul retelei. Utilizatorul de la statia sa acceseaza serverul de fisiere respectiv de fiecare data când are nevoie de informatiile dintr-un asemenea fisier.

Tehnologia client-server este conceputa pentru repartizarea eficienta a functiilor prelucrarii de date între statiile retelei. Un sistem client-server include trei componente de baza: serverul de baze de date (DataBase server numit si “back end”); aplicatia-client initiata de statia client, numita si “front end”, si reteaua de transfer date. Functiile, ce le revin statiilor cooperante, au caracter diferit. Serverul se preocupa de gestiunea rationala a resurselor pentru multiplii clienti. Statia cient serveste pentru relizarea interactiunii cu serverul de baze de date, realizând si functii de prelucrare locala a datelor. Transferul de date între statia-client si server se relizeaza prin reteaua de transfer date. În acest scop atât la statia client, cât si la server ruleaza produse program anumite care interactioneaza între ele.

Modelul client-server prevede distribuirea rationala a lucrarilor de prelucrare a datelor între statia-cliant si statia-server. La un calculator poate rula un program-client, un program-server sau ambele. Termenul “client” se refera la partea care a initiat o tranzactie: statia-calculator sau produsul program pespectiv. Serverul receptioneaza cererile din retea, le examineaza si executa anumite operatii, de obicei accesari de informatii în baze de date si extragerea lor. De mentionat, ca o parte uneori considerabila a lucrarilor necesare se executa la statia-client, astfel reducându-se si traficul transferului de date în retea.

Diverse aplicatii de tip client-server pot rula pe unul si acelas calculator. Un server suporta executia mai multor aplicatii simultan, adica deservirea mai multor statii-client concomitent. Deasemenea, se poate întâmpla ca deservirea cererii unei statii-client sa implice mai multe servere din retea.

Tehnologia client-server contribuie esential la dezvoltarea sistemelor deschise, realizând accesul pentru diverse statii-client la unul si acelas server din mai multe posibile. Ea asigura performante mai înalte decât tehnologia server-de-fisiere.

Tehnologia egal-la-egal prevede cooperarea între statii în mod egal, fara evidentierea uneia sau câtorva statii cu functii speciale de dirijare, cum este la tehnologia stapân-aservit, fara evidentierea unor servere cu fisiere partajate între mai multi utilizatori, cum este la tehnologia server-de-fisiere, si fara evidentierea unor programe-cient si prgrame-servere, cum este la tehnilogia client-server. Fiecare din statiile cooperante, conform tehnologiei egal-la-egal, realizeaza functiile necasere de administrare, procesare, control si prezentare date.

Tehnologia egal-la-egal se foloseste pe larg în retelele locale mici.