Wap

Din antichitate pana la sfarsitul secolului XIX, singura metoda de comunicare intre doua persoane aflate la distanta mare una fata de cealalta a fost comunicarea scrisa. De-a lungul acestei perioade, anterioara telecomunicatiilor, informatiile se transmiteau in ritmul mesagerilor. Incepand cu secolul XX, telecomunicatiile au dus la disparitia distantelor dintre persoanele ce doresc sa comunice.

Inainte de a aborda in detaliu GSM (Sistemul global de comunicatii mobile), protocoalele sale, echipamentele care compun o retea si caracteristicile terminalelor, vom parcurge rapid etapele majore din istoria telecomunicatiilor ce au precedat aparitia GSM.

Dobandirea cunostintelor teoretice si practice in domeniul telecomunicatiilor dateaza din secolul XIX.

In 1876, savantul canadian Graham Bell (1847-1922) inventeaza telefonul, primul echipament modern de telecomunicatii. Din acest moment, s-a putut comunica intre doua posturi fixe printr-o pereche de cabluri (perechea telefonica).

In 1887, fizicianul german Heinrich Herz (1857-1894) descopera "undele herziene : undele radio.

In 1896, la Bologna, fizicianul italian Guglielmo Marconi (1874-1937) realizeaza prima transmisie radio. Experimentul a avut loc in hambarul in care isi avea instalat laboratorul. Marconi a reusit sa comande de la distanta o sonerie electrica, distanta dintre emitator si receptor fiind de cativa metri. El isi va breveta inventia, denumind-o "telegraful fara fir ; in viitor se vor pastra doar initialele: TFF. Pentru perfectionarea inventiei, Marconi isi muta domiciliul in Anglia intre anii 1897 si 1901. Aici, in 1901, realizeaza prima transmisie radio transatlantica intre Cornouailles si Terra Nova. Aceasta legatura radio inaugureaza epoca telecomunicatiilor la distanta mare. In mai putin de zece ani, Marconi a perfectionat o tehnica de transmisie radio eficace si fiabila. Pentru activitatea sa in domeniul "undelor herziene', primeste, in 1909, premiul Nobel pentru fizica.

Undele radioelectrice (sau herziene) permit comunicarea intre doua puncte fixe, dar mai ales ofera solutia ideala pentru a stabili o comunicare cu puncte mobile de orice fel: vapoare, avioane, sateliti, automobile sau persoane, oricare ar fi distanta dintre cei doi corespondenti.

De la inceputul secolului XX, serviciile de politie din diferite tari ale Europei si Americii de Nord sunt dotate cu mijloace radio pentru a realiza comunicarea cu echipele de patrula. La inceputul anilor '50, in Statele Unite, compania Bell Telephone le propune abonatilor sai un serviciu de radiotelefonie. Pentru prima oara, radiotelefonia se banalizeaza, marele public avand acces la un serviciu rezervat pana atunci institutiilor. Dar la reteaua telefonica nu se pot abona decat un numar limitat de persoane.

Pentru a face fata numarului din ce in ce mai mare de cereri pentru abonamente la acest serviciu, trebuiau inventate noi concepte care sa permita impartirea benzilor de frecvente radio unui numar mai mare de abonati si sa imbunatateasca gestionarea retelei. Cantitatea de frecvente radio disponibile pentru radiotelefonie constituia o piedica in raspandirea acestei metode de comunicare.

In 1964, in retelele de radiotelefonie este introdus conceptul de partajare a resurselor. Reteaua administreaza un canal radio, in mod dinamic, pe durata fiecarei noi comunicari. Sistemul alege din ansamblul de canale libere o frecventa pe care o confera noii comunicari. Evolutia este importanta: administrarea frecventelor, care era pana acum statica, devine dinamica. Din acest moment, o retea poate avea mult mai multi abonati decat canale radio.

Frecventele radio sunt resurse rare in telefonie, lucru ce duce la o nevoie continua de a optimiza modul de utilizare a acestora. In 1971, in Statele Unite, ca raspuns la cerintele unui sistem de radiotelefonie deschis unui numar mare de abonati, compania Bell Telephone prezinta conceptul de retea celulara - concept formulat de Comisia Federala de Comunicatii care utilizeaza o banda de frecvente limitata ca marime.

Compania Bell Telephone pune in practica acest concept propunand sistemul AMPS (Advanced Mobile Phone Service - Serviciul de telefonie mobila avansata). Sistemul experimentat in Chicago este operational din 1978.

Principiul retelei celulare se bazeaza pe impartirea spatiului geografic acoperit de retea in mici teritorii numite celule. In fiecare celula exista o statie ce reprezinta ansamblul emitator-receptor al retelei, directionat inspre statiile mobile aflate in limitele geografice ale celulei respective. In raport cu situatia anterioara, evolutia consta in marirea numarului de statii din retea si, in acelasi timp, in diminuarea puterii de emisie a fiecarei statii. De fapt, fiecare statie a retelei trebuie sa acopere o suprafata mai restransa, iar consecinta la nivelul retelei este gestionarea schimbarilor de celula, atunci cand un abonat paraseste o astfel de arie, pentru a intra in alta adiacenta. O statie coordoneaza ansamblul de frecvente acordate de retea celulei sale si grupul de abonati prezenti in respectiva celula. Cand un abonat vrea sa transmita un apel, statia ii atribuie o frecventa de emisie. Daca abonatul trece in alta celula, intra sub controlul altui emitator, care ii acorda o noua frecventa de emisie, diferita de prima. In acelasi timp, este eliberata frecventa folosita in celula originara.

Conceptul de retea celulara aduce in principal doua elemente noi: schimbarea dinamica a frecventei de emisie a unui punct abonat mobil, in timpul unei comunicatii, in functie de deplasarea sa in retea, si reutilizarea frecventelor din celulele suficient de indepartate unele de altele. Aceste doua noutati permit cresterea numarului de comunicatii simultane din retea si, deci, a numarului de abonati.

In 1982, in Statele Unite, Comisia Federala de Comunicatii stabileste normele sistemului AMPS ce devine standardul unic pentru radiotelefonie in America de Nord.

In anii 80 au fost puse in functiune nenumarate retele celulare in intreaga lume, dar majoritatea utilizeaza norme incompatibile si metode de transmisie analogice, fiecare tara stabilindu-si in mod suveran propria norma.

In zilele noastre exista numeroase retele celulare de radiocomunicatii, ajungandu-se pana la o banalizare a acestui mijloc de comunicare. Se poate comunica in orice loc si in orice moment, primind sau transmitand sunete si date. Telecomunicatiile au devenit pentru marele public un fel de multimedia; se transmit la fel de bine sunetul, textul sau imaginea, datele fiind o imbinare a tuturor acestor tipuri de informatie.

Publicului ii sunt oferite servicii variate:

radiomesagerie unilaterala: permite difuzarea mesajelor alfanumerice dintr-un spatiu geografic determinat, de la o sursa catre un abonat, fara a oferi posibilitatea unei confirmari sau a unui raspuns (in Franta: Eurosignal, Alphapage; la noi: serviciul pager);

sistemele pe baza de satelit: permit transmisia de date si dispun de o acoperire mondiala;

radiocomunicatia telefonica: utilizeaza fie transmisia analogica, fie transmisia digitala. Sunt oferite, in Franta, de Rseaux Radio Privs (2RP), Rseaux Radio à Ressources Partages (3RP), aceste servicii asigurand transmiterea de sunete, mesaje sau date.

In Romania, servicii de acest tip sunt oferite de operatorii MobiFon si Mobil Rom.

telefonul fara fir: utilizarea sa se face fie la domiciliu fie in public ("Bi-Bop in Franta).

teleplatile: cu aplicatii curente in cazul autorutelor, al stationarilor sau in controlul accesului.

retelele locale fara fir: ofera mobilitate statiilor dintr-o retea, aplicatiile lor cele mai frecvente fiind terminalele portabile utilizate in depozite sau magazine pentru controlul stocurilor si actualizarea in timp real a bancilor de date.

In Europa, fiecare tara si-a ales in mod suveran norma proprie pentru radiotelefonie analogica. Marea Britanie si Italia au adoptat norma americana sub denumirea de "Total Access Cellular System'. Tarile scandinave, cele din Benelux si operatorul francez SFR (Societatea Franceza de Radiotelefonie) au ales norma "Nordic Mobile Telephone' (NMT). In schimb, France Telecom a dezvoltat norma "Radiocom 200" iar Germania a preferat norma "C-Net'.

Toate aceste norme utilizeaza transmisia analogica. In privinta abonatilor si a traficului, capacitatile lor sunt reduse si presupun un numar mare de frecvente. In toate marile orase ale lumii (Los Angeles, New York, Chicago, Paris, Londra, Roma) radiotelefonia este victima propriului succes: operatorii nu mai fac fata cererilor pentru abonamente ce intrec capacitatile retelelor. Cauzele acestei situatii sunt penuria de frecvente radio libere pentru diferitele retele si limitele tehnologiei folosite. Pentru a depasi aceasta situatie, a trebuit sa se faca apel la doua noi bariere tehnologice: multiplexarea temporala si trecerea de la transmisia analogica la transmisia digitala a informatiei.

Crearea grupului GSM

In 1982, Conferinta Europeana a Administratiilor Postelor si Telecomunicatiilor (CEP) creeaza Grupul Special Mobil (Groupe Spcial Mobile - GSM). CEP da ca sarcina GSM-ului elaborarea de norme europene pentru radiocomunicatiile cu punctele mobile, in banda de frecvente rezervata acestui scop, din 1978, de catre Conferinta Administrativa Mondiala a Radiocomunicatiilor.

In 1982 CEP stabileste:

banda 890-915 MHz pentru emisia statiilor mobile;

banda 935-960 MHz pentru emisia statiilor fixe.

Obiectivele desemnate de CEP pentru normele GSM sunt:

numar mare de abonati;

compatibilitate la scara internationala;

utilizarea eficace a spectrului radioelectric;

disponibilitate mare;

adaptabilitate la densitatea traficului;

calitate a serviciului comparabia cu cea a retelei prin cablu;

costuri de utilizare atractive pentru abonati;

posibilitatea accesului de la terminale mobile sau portabile;

serviciu telefonic obisnuit si servicii speciale cum ar fi gestiunea grupurilor mobile.

In 1987, GSM stabileste optiunile tehnice majore pentru normele de radiocomunicatie cu punctele mobile. Acestea sunt:

transmisie digitala;

multiplexare temporala a canalelor radio;

criptarea informatiilor transmise prin canalul radio;

noua lege privind codarea cuvintelor, cu debit redus in raport cu legile in vigoare in cadrul telecomunicatiilor.

Cerintele GSM

European Telecomunication Sstandard Institute (ETSI) este organismul care stabileste normele GSM. Pentru a defini solicitarile facute de principalii agenti din cadrul GSM, acest organism a publicat peste 140 de specificatii tehnice care acopera sistemele GSM si DCS 1800. Reglementarile se stabilesc in jurul a trei puncte principale:

GSM de 900 MHz;

DCSde 1800 MHz;

ansamblul GSM 900 si DCS 1800.

Pentru a stabili un cadru de norme, ETSI a inventariat mai intai participantii la GSM, care sunt:

utilizatorul;

operatorul;

fabricantul;

organismul abilitat care stabileste norme dintr-o anumita tara.

Cerintele utilizatorului

Pentru utilizator, radiotelefonia este un instrument de comunicare ce trebuie sa poata fi folosit cu usurinta si intr-un mod placut, la un cost rezonabil. ETSI a retinut urmatoarele solicitari:

transmisia cuvantului de o calitate asemanatoare serviciului telefonic clasic;

confidentialitatea conversatiilor;

acoperire teritoriala larga;

transmisie de mesaje;

transmisie de date;

terminal ergonomie, usor si compact;

costuri de acces rezonabile;

costuri de utilizare scazute;

disponibilitate mare a serviciului;

acoperire internationala (posibilitatea de a beneficia de servicii intr-o retea diferita de cea la care este abonat utilizatorul).

Cerintele operatorului

Operatorul priveste reteaua ca pe o investitie care trebuie sa renteze, sa aiba o anumita durabilitate in timp si sa poata fi imbunatatita. Operatorul este, in primul rand, un furnizor de servicii pentru abonati; reteaua este, in acelasi timp, si instrumentul de munca si ratiunea de a fi a activitatii sale comerciale. Calitatiile pe care trebuie sa le aiba reteaua din punctul sau de vedere sunt:

utilizarea optima a resurselor (frecvente radio, capacitatea de transmisie);

disponibilitate mare;

exploatare usoara si eficace;

identificarea usoara, eficace si fiabila a abonatilor si a terminalelor;

numar mare de abonati;

echipamente standardizate;

standardizare flexibila;

numar mare de furnizori de echipamente;

cost rezonabil al infrastructurii.

Cerintele fabricantilor

Fabricantul de produse doreste ca prin normele existente sa-i fie asigurate urmatoarele:

definirea exacta a functiilor ce trebuie indeplinite de produsul sau;

definirea clara a restrictiilor;

un organism unic pentru acreditarea produselor;

piata de desfacere pe cat de larga posibil.

Cerintele organismelor de reglementare

Aceaste organisme solicita urmatoarele:

oferirea accesului la serviciile de radiotelefonie intregii populatii;

libera concurenta intre diferiti operatori care ofera acest tip de serviciu;

standardizarea echipamentelor, in scopul de a deschide piata de furnizare pentru toti fabricantii;

standardizarea posturilor abonate;

exploatarea tuturor posibilitatilor oferite de frecventele radio atribuite sistemului GSM (numarul frecventelor este limitat);

desfasurarea serviciului de radiotelefonie la nivelul intregului ansamblu teritorial administrat de respectivele organisme.

Organismele de reglementare doresc, in principal, sa stabileasca o egalitate pentru toti protagonistii (utilizatori, producatori, operatori), printr-un demers liberal care vizeaza garantarea pluralitatii ofertei si posibilitatea cumparatorilor de alege in mod liber.

Cu toate ca sistemul a fost conceput pentru a satisface cerinta de a comunica prin voce la distante mari si foarte mari, el este folosit si pentru transmiterea datelor, utilizand in acest scop unele echipamente suplimentare. Unele solutii moderne aplicate in sistemul de comunicatii telefonice sunt folosite si in alte sisteme, inclusiv in cazul interconectarii calculatoarelor.

WAP este un subiect fierbinte caruia i-a fost facuta pe larg o publicitate exagerata in interiorul si in afara industriei mobile. WAP este doar un tratat - un mod standardizat prin care un telefon mobil comunica cu un server instalat in reteaua telefonului mobil. Este uimitor cum doar in sase luni a devenit necesar pentru toate companiile de tehnologie de informare din tarile nordice si departe de a avea o diviziune WAP.

Serviciul WAP este fierbinte din mai multe motive:

Furnizeaza un mod standardizat de legatura intre telefonul mobil si Internet, in acest mod legand doua dintre cele mai fierbinti industrii de oriunde.

Membrii sai fondatori includ majoritatea vanzatorilor de tehnologie fara fir Nokia, Ericsson, Motorola, plus un nou aparut Phone.com.

Serviciile de informatie mobila, o aplicatie primara pentru WAP, nu au avut asa de mult succes cum s-au asteptat multi operatori de retea. WAP este vazut ca un mod de indreptare a acestei situatii.

WAP are de asemenea detractorii si contoversele sale:

Este foarte greu sa configurezi telefoane WAP pentru noile servicii WAP, cu 20 sau diferiti parametrii care trebuie sa fie intodusi pentru a avea acces la un serviciu WAP.

Comparat cu baza instalata in telefoanele performante a SMS-ului, numarul relativ de receptoare suportand tehnologia WAP este mic. Nici unul dintre producatorii GSM existenti pentru WAP - SMS, USSD, CSD nu sunt incurajati pentru tehnologia WAP.

Standardul WAP este incomplet, cu elemente primare cum ar fi Push (expediere controlata a informatiei pe dispozitive mobile) si telefonia fara fir (aducerea la zi a rapoartelor de adresa si a unui lucru asemanator) incluse in WAP 1.2, standardizat tarziu in 1999 si asteptat la inceput sa fie aplicat in primavara anului 2000.

Exista multi vanzatori de cale WAP care concureaza unul impotriva celuilalt in mare masura cu un produs standardizat.

Alte tratate cum ar fi SIM Application Toolkit si MexE sunt respectiv deja sustinute in mare masura sau concepute sa cedeze WAP-ul.

Se asteapta ca serviciile WAP sa fie costisitoare de utilizat de cand tendinta a aparut pentru apel CSD ca trasaturi cum ar fi interactivitatea si selectarea mai multor informatii care sunt folosite de utilizatorul final. Fara initiative a unui tarif specific, este posibil sa existe cativa utilizatori WAP surprinsi cand isi vor vedea nota de plata a telefonului mobil prima data de la inceperea utilizarii WAP-ului.

Motorola, Nokia, Ericsson si compania de software americana Phone.com (in trecut Unwired Planet) erau parteneri initiali care au lucrat impreuna acum peste doi ani la jumatatea anului 1997 ca sa dezvolte si sa desfasoare WAP-ul. WAP-ul este o incercare de definire a standardului pentru cat continut de pe Internet este filtrat pentru comunicatiile mobile. Continutul este acum aproape disponibil pe Internet si WAP-ul a fost conceput ca un mod de a-l face mai usor disponibil pe terminalele mobile.

Forumul WAP a fost format dupa ce operatorul de retea american Omnipoint a scos o oferta pentru furnizarea serviciilor de informatie mobila la inceputul anului 1997. A primit cateva raspunsuri de la diferiti furnizori care foloseau tehnici proprii pentru a expedia informatia cum ar fi Smart Messaging de la Nokia si HDML de la Phone.com (apoi numit Unwired Planet). Omnipoint i-a informat pe ofertanti ca nu va accepta un mod de abordare propriu si a recomandat unirea mai multor vanzatori pentru a cerceta un standard comun.

Dupa toate astea, nu a existat o mare diferenta intre modurile de abordare variate, care ar putea fi combinate si extinse pentru a forma un standard puternic. Aceste evenimente au fost stimulul initial din spatele dezvoltarii WAP-ului, cu Ericsson, Motorola alaturandu-se Companiilor Nokia si Unwired Planet ca membrii fondatori ai Forumului WAP.

WAP-ul ia ca mod de abordare un server favorit. El incorporeaza in telefonul mobil un microbrowser simplu, care cere doar resurse limitate pe telefonul mobil. Acest fapt face ca WAP-ul sa fie potrivit pentru clientii slabi si mai devreme pentru telefoanele inteligente. WAP pune inteligenta in WAP Gateways in timp ce adauga doar un microbrowser la telefoanele mobile. Serviciile de baza ale microbrowserului si aplicatiile se gasesc temporar pe serveri, nu in mod permanent in telefoane. Scopul WAP-ului este de a transforma o masa de piata de telefonie mobila in 'telefon inteligent bazat pe retea'. Ca reprezentant al companiei Phone.com pe marginea Forumului WAP s-a comentat: 'Filozofia din spatele modului de abordare a WAP-ului este folosirea de resurse cat mai putine in dispozitivul de sustinere si compensarea de constrangeri ale dispozitivului prin imbunatatirea functionarii retelei'.

WAP-ul este infatisat ca tratat cuprinzator si echilibrat conceput pentru utilizarea cu:

Orice telefon mobil dintre acelea cu o singura linie afisata pana la cele inteligente.

Orice serviciu cu tehnologie fara fir existenta sau planuita cum ar fi SMS-ul, CSD-ul, USSD-ul SI GPRS-ul.

Intr-adevar, importanta WAP-ului poate fi gasita in faptul ca WAP-ul furnizeaza o cale evolutiva pentru producatorii de aplicatie si operatorii de retea pentru a-si oferi serviciile pe diferite tipuri de retele, producatori si capacitate terminal.

WAP-ul a fost conceput sa lucreze cu toate standardele celulare si este sustinut de principalii lideri in tehnologia fara fir din lumea intreaga cum ar fi AT&T Wireless si NTT DoCoMo.

WAP-ul cuprinde si extinde tratatele de date de tehnologie fara fir dezvoltate si concepute dinainte. Phone.com a creat o versiune a standardului de Internet HTML, tratate concepute in special pentru transferul efectiv de informatii de-a lungul retelelor mobile. Terminalele cu tehnologie fara fir au incorporat un microbrowser HDML, iar Phone.com un HDTP dupa care a legat terminalul de UP Link Server Suite care conectat la Internet sau Intranet unde informatia fiind ceruta este gasita. Continutul site-ului de Internet a fost etichetat cu HDML.

Aceasta tehnologie a fost incorporata in WAP si renumita folosindu-se cateva din multele acronime legate de WAP cum ar fi WMLS, WTP si WSP. Cineva cu un telefon imbunatatit cu WAP foloseste microbrowser-ul pentru a face o cerere in WML, un limbaj derivat din HTML in special pentru caracteristicile retelei cu tehnologie fara fir.

Aceasta cerere este pasata unei porti WAP care apoi recupereaza informatia de pe un server de Internet chiar intr-un format standard HTML sau de preferat direct pregatita pentru terminalele cu tehnologie fara fir folosind WML. Daca continutul care a fost recuperat este in format HTML, un filtru al portii WAP poate sa-l traduca in WML. Un limbaj original WML este disponibil pentru format de date cum ar fi intrari in calendar si cartele de afaceri electronice pentru incorporarea directa in dispozitivul clientului.

Informatia ceruta este apoi trimisa de la poarta WAP la clientul WAP, folosind orice retea mobila, producatorul serviciului este disponibil si potrivit.

Versiunea WAP 1.2 sustine serviciile Push, Profile Utilizator, WDP Tunneling, scrierea WML, CryptoLibrary, Aplicatia Telefoniei fara fir, imbunatatirile locului de aplicare a tehnologiei fara fir si alte trasaturi. Exista cateva rezultate nestandardizate sau nerezolvate legate de WAP de care producatorii de aplicatii ar trebui sa se fereasca:

Servicii de transmisie nesustinute

Specificarea WSP a WAP-ului defineste operatiunea de transmisie WSP si o transmisie WPS - PDU. O operatiune de transmisie nu este specificata pentru tratatul HTTP, folosit de serverul portii WAP ca sa comunice cu proprietarii continutului.

Pentru a suporta transmisiile, serverul trebuie sa furnizeze o interfata de aplicatie pentru a permite aplicatiilor bazate pe server sa genereze o transmisie catre un client mobil. Sustinerea transmisiilor pe partea clientului depinde de capacitatea receptoarelor de a administra un continut transmis. Propunerea de configuratie Nokia OTA spre Forumul WAP descrie utilizarea unei transmisii fara conectare spre SMS, pentru a transfera configuratia de date la receptor.

Aplicatia amanata a telefoniei fara fir

Asa numita Aplicatie a Telefoniei fara Fir (WTA - Wireless Telephone Application) a fost definita doar de Forumul WAP in iunie 1999. Wireless Telephone Application da WAP-ului cateva din trasaturile pe care aplicarea echipamentului SIM le incorporeaza, cum ar fi accesul la raportul telefonului si administrarea apelului.

Lipsa de cookies pentru sesiunea de administratie

Nu exista cookies pentru sesiunea de administratie, de exemplu a tine sesiunea impreuna. Cookies sunt folosite pe internetul fix pentru a identifica furnizorul de web si astfel asista la furnizarea de servicii obisnuite si neintrerupte. In schimb, cateva aplicatii WAP folosesc indexuri in URL ca alternativa.

Informatia cookie este tansmisa prin HTTP. Deoarece WAP WSP este bazat pe HTTP, ar putea fi posibil sa transmita o informatie cookie clientilor. Problema pot fi insisi clientii, care nu pot suporta in mod curent administrarea informatiei cookie pe HTTP sau sa salveze informatia intr-o stocare de durata in telefonul mobil.

Inscriptionare prematura a punctului final

WTLS defineste inscriptionarea dintre Statia Mobila si WAP Gateway. 'Punctul final' a datelor inscriptionate WTLS este serverul delegat al WAP-ului Gateway. Pentru a avea o conectare sigura la un proprietar de continut, serverul delegat Gateway trebuie sa stabileasca conectari sigure (http-uri) la aceste gazde. In acest caz serverul delegat are acces la datele neinscriptionate primite prin WTLS de la statia mobila sau de la continutul gazda prin http-uri.

Marimea unitatii inregistrabile mica

WAP-ul nu incorporeaza tehnici de comprimare pentru continutul textual, desi comenzile de sporire a WML-ului sunt comprimate. In plus, 'deck-ul' - cea mai mica unitate de informatie inregistrabila in WML - este limitata la maxim 1400 biti. Aceasta inseamna ca aplicatiile au nevoie sa fie concepute pentru a fi un cod eficient prin folosirea de sabloane si variabile si pentru a tine informatia pe server folosind o ascunzatoare in telefon.

Transformarea codului bit WML defineste o comprimare tehnica. Cu acesta tehnica duplicata insirarile din codul bit WMLC sunt evitate. Acest fapt reduce marimea datelor transferate la clientul mobil. Marimea WSP-ului SDU de 1400 biti este o valoare gresita. O crestere a marimii poate fi negociata de un client mobil in interiorul capacitatilor WSP. Transportul de WAP (WTP) este capabil sa administreze un numar mai mare SDU de 1400 biti, prin folosirea SAR-ului (Segmentare si reasamblare).

Tratat wdp datagram

Intalnirea din septembrie 1999 de la Londra a Forumului WAP a inclus o decizie de la grupul de experti SMS ca singura interfata standardizata comuna intre centrul SMS si WAP Gateway ar putea fi un sub-set a SMPP-ului. O garnitura PDU a fost adaugata la versiunea SMPP 3.4 in acest scop. Nu va exista nici o mostenire SMPP - in alte cuvinte, producatorii centrului SMS care nu sustin SMPP-ul pot implica inerfata externa a centrului SMS pentru a sustine noile comenzi SMPP pentru conectarea la WAP Gateway.

In esenta, este o victorie pentru Logica, creatorii SMPP-ului, care au intors controlul tratatului in 1999 intr-un SMPP Forum independent.

Formularea acestei rezolutii a fost atenta pentru a evita mentionarea bataliei politice intre companiile pentru SMPP cum ar fi Logica si cele contra cum ar fi CMG. In esenta, producatorii americani au insistat asupra SMPP-ului si au intors votul.

In mod clar, asa cum specificarile WAP evolueaza, cateva dintre aceste probleme vor fi rezolvate. Oricum programatorii trebuie sa-si dea seama de ele cand incep conceperea aplicatiei WAP.

Companiile Ericsson, Nokia si Motorola si-au anuntat recent suportul pentru noua versiune WAP 2.0, dezvoltata de WAP Forum. Cele trei companii si-au exprimat intentia de a dezvolta produse, servicii si continut bazate pe noul standard.

Noua versiune WAP, impreuna cu dispozitivele wireless de ultima generatie, formeaza o noua etapa in dezvoltarea serviciilor avansate pentru comunicatii mobile. Bazat pe standardele TCP si HTTP, cat si pe componente specifice, WAP 2.0 ofera un instrument simplu si puternic, cu care se pot dezvolta si 'porta' usor o multime de noi servicii utile si atractive.

WAP 2.0 a adoptat limbajul XHTML ca baza pentru propriul limbaj mark-up. XHTML este limbajul care va fi folosit in scurt timp pentru crearea intregului continut, indiferent daca va fi vorba de situri web sau wap. XHTML reduce diferenta dintre continutul web si cel pentru dispozitive mobile, oferind o noua gama de aplicatii utile pentru utilizatorii de servicii wireless.

Un serviciu nou propus de WAP 2.0 este si Multimedia Messaging Server (MMS); acesta permite trimiterea unor mesaje multimedia, cu sunet, imagine si text, utilizand aceeasi tehnologie ca in cazul mesajelor de tip SMS. O alta aplicatie este WAP Push, care este folosita pentru licitatii online, adresandu-se utilizatorilor care doresc sa fie informati, nu sa caute ei o informatie anume.

Avand in vedere ca WAP 2.0 este un standard deschis si interoperabil, acesta va fi o componenta valoroasa pentru alte servicii care se vor dezvolta mai tarziu in domeniul comunicatiilor mobileIn orice caz, WAP-ul a inceput sa fie folosit pentru a dezvolta formele de intensificare a aplicatiilor existente si noi versiuni a aplicatiilor din ziua de azi.

Date mobile software si hardware existente adauga suport WAP ofertei lor, chiar prin dezvoltarea interfetei proprii WAP sau mai des prin parteneriatul cu unul dintre furnizorii WAP Gateway descrisi mai sus. WAP a dat de asemenea un impuls semnificant pentru noii jucatori pentru a adauga mobilul ca o noua distributie de canal pentru produsele si serviciile lor existente - de exemplu, CNN si Nokia s-au unit pentru a oferi CNN Mobile iar Reuters si Ericsson s-au unit pentru a furniza servicii cu tehnologie fara fir Reuters.

WAP va permite clientilor de a raspunde usor la informatiile sosite pe telefon permitand noi meniuri pentru a accesa serviciile mobile. Acest lucru este o parte a cazului de afaceri pentru operatorii de retea - facand serviciile de valoare adaugata mult mai usoare pentru a raspunde la o cerere (folosind meniurile in loc de taste), WAP-ul poate genera trafic aditional pe retea si prin urmare venit.

In prealabil, producatorii de aplicatie au scris aplicatii software proprii si au trebuit sa poarte aceasta aplicatie la diferite tipuri de retea si producatori in interiorul aceleasi platforme. Prin separarea producatorului de aplicatie, WAP-ul faciliteaza migrarea usoara a aplicatiilor intre retele si producatori. Ca de pilda, WAP-ul este similar cu Java in faptul ca simplifica producerea aplicatiei. Acest lucru reduce costul producerii aplicatiei de tehnologie fara fir si in acelasi timp incurajeaza intrarea in industria mobila prin producatorii de software.

Aplicatii comune care sunt intensificate si posibile cu o interfata WAP includ:

Expediere sarcina

Punct izolat de vanzare

Serviciu clienti

Monitorizare izolata cum ar fi masura de citire

Sistem de pozitionare a vehicolului

E-mail comun

Acces izolat LAN

Transfer dosar

Acces web

Distribuire document / Functionare colaborativa

Audio

Imagini statice

Imagini in miscare

Automatizare locala

Aplicatiile consumatorului care sunt intensificate si posibile cu o interfata WAP includ:

Notificari vocale si de fax-mail

Mesagerie uniformizata

E-mail pe Internet

Preplatire

Tonuri apel

Comert mobil

Programe de atractie

Operatii bancare mobile

Chat

Servicii de informare

Deci, WAP este un protocol de comunicatii, adica o modalitate standard prin care un telefon mobil comunica cu un server instalat in reteaua de telefonie mobila. Micro-browser-ele cu care sunt echipate telefoanele mobile sunt clienti software care permit utilizatorilor mobili sa acceseze paginile WML (limbaj specific WAP, similar omniprezentului HTML) ale diferitelor site-uri. Mai simplu spus, Internetul devine accesibil (desigur, in mod text si alb-negru) prin telefonul mobil. Tehnologia WAP permite diverse tipuri de servicii, intre care amintim: asistenta pentru clienti, notificare de mesaje, e-mail, servicii telefonice cu valoare adaugata, servicii de cautare si localizare, stiri sau alte servicii informative, tranzactii e-commerce si servicii bancare, acces la aplicatii intranet ale companiilor.

Avantajele utilizarii unui server WAP sunt:

Acces la informatiile si serviciile Intranet - Server-ul WAP poate crea valoare adaugata serviciilor Intranet prin accesul la distanta prin terminale mobile la conturi de e-mail, agenda companiei, mesaje interne si alte aplicatii Intranet ale unei companii. Mai mult, datele critice ale companiei pot fi puse la dispozitia utilizatorilor mobili, pentru a mari viteza de reactie a respectivei organizatii.

Monitorizarea in timp real a datelor critice ale unui business - permite accesul in timp real la datele critice sau alte informatii, oriunde si oricand. Serverul de WAP poate fi configurat sa trimita automat informatii in situatii predefinite.

Imbunatatirea relatiilor cu clientii si actualizarea in timp real a bazelor de date - clientii pot obtine acces la sisteme contabile, pot lansa comenzi sau monitoriza informatii financiare. O contabilitate avansata poate furniza o baza de date a clientilor actualizata si chiar sa determine o migrare a beneficiarilor existenti spre produse si servicii cu valoare mai mare.

In concluzie, utilizarea unui WAP Server este perfect compatibila cu sistemele actuale, asigurand o migrare usoara si sigura spre o societate a informatiei mobile.