CADASTRE

Documentatiile de sinteza ale cadastrului fondului agricol se intocmesc pe baza informatiilor mentionate la inceputul paragrafului, fiind grupate pe unele aspecte semnificative:

Ø    evidenta terenurilor degradate, ce cuprinde suprafetele neproductive sau slab productive, rezultate prin modificarea structurii, compozitiei chimice, sau care au suferit modificari sub influenta agentilor atmosferici s.a. Aici ar intra terenurile cu exces de apa (mlastinoase, umede), acide (halde de steril), saraturate, nisipoase instabile, eroziuni de suprafata si de adancime, cu alunecari si prabusiri, cu pietre, bolovani si stanci s.a. Toate aceste informatii, redate scriptic pe fise centralizatoare ca si pe planurile cadastrale prin conturarea perimetrelor folosind semne si culori conventionale, stau la baza proiectelor pentru imbunatatiri funciare ce urmaresc, in esenta, redarea in circuitul agricol a acestor terenuri sau/si sporirea potentialului lor productiv;

Ø    evidenta terenurilor amenajate prin lucrari de imbunatatiri funciare, respectiv irigatii de diferite tipuri, de combaterea eroziunii solului, amenajarea complexa a pajistilor prin defrisarea tufisurilor, nivelarea musuroaielor s.a. Inventarierea numerica in registre si grafica pe planurile cadastrale a acestor lucrari se face in baza unor norme precise si a unor reprezentari prin culori conventionale, sugestive pentru evitarea unor confuzii (inregistrari duble, omisiuni);

Ø    balanta terenurilor agricole se intocmeste in acelasi scop avand in vedere schimbarile in marimea si structura fondului agricol prin trecerea unor terenuri agricole in perimetrele construibile, extinderea intravilanelor, schimbarea categoriei sau subcategoriei de folosinta, prin constructia unor instalatii de transport, exploatari petroliere etc. Pentru urmarirea riguroasa a dinamicii terenurilor agricole, cadastrul de specialitate tine evidenta intrarilor si iesirilor din acest fond, pe surse si destinatii, ce constituie asa numita balanta terenurilor agricole.

Suprafetele necesare pentru completarea evidentelor de mai sus se deduc prin planimetrare pe planul cadastral sau se preiau direct din documentatia introducerii cadastrului general.

Legislatia inca in vigoare, protejeaza terenurile ce constituie fondul agricol. In consecinta scoaterea - definitiva sau temporara - a unui teren din fondul agricol ar trebui sa se faca numai in anumite conditii, printre care si redarea in circuitul agricol a unor terenuri degradate, cu suportarea cheltuielilor de catre beneficiari.

14.3. CADASTRUL FONDULUI FORESTIER

14.3.1. Notiuni de baza

Fondul forestier este constituit din padurile si terenurile afectate imaduririlor sau care servesc nevoilor de cultura, protectie ori administrare forestiera. Ca principale trasaturi ale acestuia retinem:

Ø    ocupa cca. 7 milioane de hectare, respectiv aproape 27% din teritoriul national, detinute de statul roman (majoritatea), de persoane fizice si juridice;

Ø    cuprinde, in general, terenurile cu destinatie forestiera in care sunt incluse mai multe categorii de folosinta, paduri in primul rand, dar si pepiniere, constructii, drumuri, unele pasuni s.a.;

Ø    suprafetele paduroase, indiferent de proprietar, sunt supuse regimului silvic, respectiv unui sistem de norme obligatorii de ordin tehnic, economic si juridic privind amenajarea, cultura, exploatarea, protectia si paza padurilor;

Ø    ca pozitie, in cadrul fondului funciar al tarii, fondul forestier joaca un rol deosebit. Se are in vedere productia de lemn, alte produse accesorii si mai ales rolul de protectie a mediului inconjurator, recunoscut din ratiuni proprii dar si ca obligatie internationala si monitorizat in prezent cu insistenta.

Importanta fondului forestier ca mijloc de productie si mai ales ca factor de protectie este astazi unanim recunoscuta. Drept dovada, integritatea lui este mentinuta prin lege, care permite unele reduceri doar in situatii de exceptie si numai prin impadurirea unor suprafete echivalente, de teren degradat.

Cadastrul fondului forestier are drept obiect inventarierea, descrierea, evidenta si reprezentarea pe planuri si harti a suprafetelor componente in vederea mentinerii efectului de protectie si a productiei. In conformitate cu codul silvic evidenta cadastrala a terenurilor cu destinatie forestiera revine Regiei Nationale a Padurilor.

Amenajamentele silvice sunt documentatii (proiecte) complexe, cu aspecte tehnice, economice si juridice, care se intocmesc de peste o suta de ani, in vederea organizarii productiei forestiere si a protectiei mediului ambiant [3]. Conform legislatiei in vigoare ele se redacteaza pentru toate padurile, indiferent de detinatori, avand o serie de trasaturi definite, in special, de numeroasele informatii din continut.

Ø    organizarea teritoriala cuprinde urmatoarele elemente:

ocolul silvic, ca unitate teritoriala de amenajament;

unitati de productie, stabilite pe bazine de receptie la munte si pe trupuri de padure la campie;

parcele, definite prin linii naturale (culmi, ape, drumuri) sau artificiale (somiere) deschise in padurile de camp;

subparcele, ca suprafete omogene din punct de vedere al statiunii si al arboretului;

Ø    informatiile de baza, foarte numeroase si variate, se refera la:

planuri topografice de baza, restituite fotogrammetric la scara 1/5000 cu curbe de nivel;

planuri amenajistice derivate, la scara 1/20000, cuprinzand parcelarul precum si harta arboretelor cu speciile componente, a claselor de varsta, a exploatarilor, a instalatiilor de transport;

date generale (pe ocol si unitate de productie) si detaliate (pe parcele si subparcele), privind statiunea (forma de relief, panta, expozitie, solul, clasa de productie s.a.) si arboretul (speciile si proportia lor, consistenta, varsta, clasa de calitate a lemnului);

esalonarea lucrarilor pe perioade de 10 ani prin planuri de impaduriri, de exploatare, al operatiunilor culturale, construiri de drumuri s.a.

In ansamblu intocmirea proiectelor de amenajare a padurilor este o operatie complexa efectuata de specialisti cu inalta calificare din cadrul filialelor teritoriale ale Institutului de Cercetari si Amenajari Silvice (ICAS) si persoane fizice autorizate.

14.3.2. Continut. Amenajamentul silvic

In principiu evidenta terenurilor in cadastrul forestier se face pe doua categorii mari: suprafata acoperita cu padure cuprinzand arboretele naturale si artificiale si suprafata neacoperita. Efectiv evidenta suprafetelor se tine, conform normelor tehnice, dupa mai multe criterii.

Ø    dupa modul de folosinta a terenului distingem:

paduri propriu-zise, de protectie si/sau de productie, cu vegetatie arborescenta de diferite specii, varste si clase de productie;

clasa de regenerare, in care intra poienile, terenurile despadurite ce urmeaza a fi date in circuitul forestier;

alte terenuri, cum ar fi cele de vanatoare, liniile somiere, arabil si fanete, pepiniere, cladiri, instalatii de transport, ape s.a.;

terenuri ocupate de terte persoane sau in litigiu;

enclave, respectiv terenuri straine in perimetrul silvic.

Ø    cu productia scazuta, ce urmeaza a fi substituite cu altele avand o productivitate mai ridicata;

Ø    dupa suprafata si masa lemnoasa pe clase de varsta si pe speciile componente estimate in procente;

Ø    terenuri degradate din fondul forestier cu eroziuni de suprafata, cu exces de apa (ude, mlastinoase), cu alunecari si prabusiri din zone instabile s.a.

In concluzie pozitiile celor trei activitati, din fondul forestier, amintite mai sus pot fi concretizate astfel:

Ø    cadastrul fondului forestier primeste de la cadastrul general normele tehnice proprii, inaintate spre verificare si avizare si informatiile de baza privitoare la punctele retelei geodezice de sprijin, delimitarea de fondul agricol si de intravilane, suprafetele marilor unitati de productie (trupuri de padure sau bazine hidrografice). In acelasi timp transmite cadastrului general numeroase informatii utile privind conditiile naturale, structura fondului forestier, dotarea cu instalatii de transport, terenurile slab productive si degradate, productia forestiera, suprafetele poluate pe zone de intensitate a fenomenului s.a.;

Ø    amenajamentele silvice, ca proiecte de specialitate, profesionale, cuprind o serie de informatii si date despre padure precum si despre organizarea si conducerea productiei forestiere din care selecteaza si inainteaza unele cerute de cadastrul general. La loc de frunte sunt planurile topografice de baza, care s-au intocmit prin metoda fotogrammetrica la scara 1/5000 pentru intreg fondul forestier. Documentatiile intocmite se actualizeaza din 10 in 10 ani cu ocazia revizuirii amenajamentului, astfel incat informatiile furnizate pot fi considerate ca actuale. Volumul lor depaseste necesitatile cadastrului general;

Ø    in ultima analiza amenajamentele silvice au multe trasaturi comune cu cadastrul forestier, care poate fi considerat ca cel mai vechi sistem special de evidenta de la noi. Cu putina bunavointa unitatile de amenajament isi regasesc corespondete cadastrale: ocolul silvic cu comuna, unitatile de productie cu satele, parcelele amenajistice cu corpurile funciare, subparcelele cu categoriile de folosinta;

Ø    precizam insa ca ocoalele silvice sunt arondate dupa alte criterii decat unitatile teritorial-administrative (comunele) si deci limitele lor nu coincid, iar parcelarul amenajistic este stabilit, numerotat si materializat prin borne silvice, dupa alte norme decat cele ale cadastrului general.

In concluzie locul si pozitia celor trei activitati - cadastrul general, cadastrul de specialitate (al fondului forestier) si amenajamentul silvic - sunt bine precizate informatiile selective, prevazute in normele tehnice, circuland bidirectional pe acest traseu. Pentru utilizarea eficienta a unui sistem informational, se impune gasirea unui procedeu de lucru adaptat nevoilor amenajamentului silvic si cadastrului fondului forestier, o metodologie care sa avantajeze ambele sectoare de activitate.

14.4. CADASTRUL APELOR

14.4.1. Informatii generale

Cadastrul apelor se defineste ca un complex de operatii tehnice si juridice, care urmareste inventarierea, sistematizarea si sintetizarea informatiilor privind caracteristicile nationale ale cursurilor de apa, precum si lucrarile de stapanire, folosire si protectie a calitatii acestora. Este vorba de un sistem de inregistrare si de intocmire a unei evidente minutioase a apelor curgatoare (fluviul Dunarea, rauri si paraie) si a celor statatoare (balti, lacuri si marea teritoriala) ca actiune organizata si permanenta avand in vedere schimbarile ce intervin in timp.

Efectiv cadastrul apelor nu are ca obiectiv si nu urmareste 'terenurile aflate permanent sub ape'. Stabilirea pozitiei acestora, conform reglementarilor de folosire si protectie a apelor, reprezentarea lor pe planuri si determinarea suprafetelor este de competenta cadastrului general; acesta precizeaza in plus numarul topografic al cursului de apa sau al lacului, denumirea corecta si titularul dreptului de administrare operativa.

Importanta deosebita a acestui cadastru de specialitate rezulta din utilizarile curente si vitale pe care le au apele in general, ca:

Ø    producatoare de energie electrica prin amenajari speciale;

Ø    materie prima pentru irigatiile actuale si cele viitoare;

Ø    sursa de apa potabila pentru majoritatea localitatilor;

Ø    mijloc de navigatie pentru transporturi economice si comode.

Scopul urmarit de cadastrul apelor il constituie achizitionarea datelor de baza pentru evaluarea cantitativa si calitativa a resurselor de apa si a gospodaririi lor rationale in vederea valorificarii la maximum a acestora. Datele cadastrale devin elemente de baza pentru intocmirea si avizarea studiilor complexe privind intocmirea planurilor de amenajare a bazinelor hidrografice, pentru proiectarea si realizarea constructiilor hidrotehnice, la eliberarea autorizatiilor de functionare a instalatiilor riverane s.a.

Reteaua hidrografica a Romaniei, care formeaza obiectul cadastrului apelor, este incadrata intr-un sistem operational de clasificare organizat din 1958, in cadrul unui program national de amenajarea apelor. Lucrarile s-au desfasurat avand la baza Legea Nr. 8/74, astfel incat noul cadastru de specialitate beneficiaza de aceasta clasificare in care fiecare curs de apa are un simbol de identificare.

Teritoriul national este impartit in 15 bazine hidrografice de ordinul I (numerotate de la I la XV), reteaua hidrografica a fiecaruia fiind inventariata si clasificata pana la ordinul 6. Denumirea fiecarui curs de apa este urmata de un simbol, constituit din numere romane si arabe, spre exemplu:

Siret XII-1raul Siret (1), bazinul Siret (XII)

Bistrita XII-1.53raul Bistrita (53), afluent al Siretului (1)

Dorna XII-1.53.6..Dorna (6) afluent al Bistritei (53), afluent al Siretului (1)

Numerotarea continua cu inca trei subdiviziuni, ajungand in total pana la a sasea in fiecare bazin. Conditia de inregistrare cere ca lungime minima 5 km si o arie a bazinului de receptie de 10 km².

Prima inventariere si codificare incheiata in 1964 a urmarit 4295 cursuri de apa, ce constituie reteaua hidrografica a Romaniei, de peste 66000 km [10].

14.4.2. Lucrari necesare

Documentatia cadastrala presupune executarea urmatoarelor etape:

Ø    stabilirea 'axelor de referinta cadastrale ale apelor';

Ø    inventarierea primara, de baza, inclusiv numerotarea;

Ø    inregistrarea scriptica, reprezentarea grafica a obiectivelor de pe cursurile de apa si actualizarea datelor.

Axele de referinta cadastrale ale apelor permit pozitionarea si reprezentarea pe planuri si harti a retelei hidrografice impreuna cu 'obiectivele cadastrale' ce cuprind amenajarile de orice fel si fenomenele aferente.

In esenta este vorba de axa de kilometrare a apelor curgatoare sau statatoare stabilita ca o linie franta, in urmatoarele conditii:

Ø    ca structura cuprinde reperii kilometrici, punctele intermediare de frangere, originile axelor afluentilor si unele detalii importante de pe teren (poduri, baraje, mire hidrometrice);

Ø    pozitia in plan si spatiu a punctelor de pe traseu se determina prin masuratori topografice de precizie in proiectie 'Stereografica '70' si referinta 'Marea Neagra 1975';

Ø    traseul urmeaza cursul apelor curgatoare, se dezvolta pe ambele maluri in functie de vizibilitati, cat mai aproape de albie, fara a taia coturile si fara a urmari buclele mai mici de 1 km. Departarile sunt variabile fata de firul apei, dupa marimea acestuia si relief. La apele statatoare traseul se proiecteaza si se determina urmarind conturul lor;

Ø    originea axei unui curs de apa se ia de la confluenta, respectiv dintr-un punct cat mai apropiat din axa raului in care se varsa. La lacuri se ia ca origine un punct oarecare, kilometrarea facandu-se in sens topografic;

Ø    materializarea axei se face prin borne tip si borne kilometrice, care servesc si ca repere de nivelment.

In ansamblul lor axele de kilometrare constituie baza sistemului de referinta a cadastrului in raport cu care se pozitioneaza cursurile de apa si obiectivele aferente.

Inventarierea cadastrala primara urmareste, pe bazine hidrografice, identificarea si inscrierea pe fise speciale a informatiilor privind:

Ø   conditiile naturale ale apelor curgatoare si statatoare, degradarea malurilor, surse de ape subterane cu nivelul lor, debitul si calitatea apei, exploatarile balastiere s.a.;

Ø   lucrarile de stapanire a apelor, respectiv instalatiile hidrometrice cu amplasamentul si perioada de observatii, lucrari hidrotehnice de protectie a apei, de desecare si drenaj, de consolidare a malurilor s.a.;

Ø    lucrarile pentru folosirea apelor, ce se refera la constructiile si instalatiile de valorificare a potentialului energetic, de alimentare cu apa, de irigatii, pentru navigatie s.a.;

Ø    lucrarile de protectie a calitatii apelor, cu emisarii si debuseele canalelor, apelor menajere si industriale, inclusiv instalatiile de epurare a lor.

Fisa de inventariere primara este piesa in care se inscriu datele de baza ale cadastrului apelor culese pe teren in doua etape:

Ø    identificarea si inventarierea obiectivelor cadastrale, cu precizarea pozitiei administrative si hidrografice, natura acestora si detinatorul;

Ø    descrierea obiectivului cadastral cu principalele caracteristici tehnice odata cu masuratorile topografice.

Informatiile se culeg pe bazine hidrografice de catre districtele hidrotehnice, se inregistreaza pe fise standardizate, numerotate de la varsare spre izvoare si se centralizeaza la oficiile judetene. Lucrarile de importanta republicana se inregistreaza de catre institutia centrala.

Actualizarea datelor se face periodic prin verificari sistematice pe teren, anual pentru cadrul natural si ori de cate ori este nevoie in cazul ultimelor trei tipuri de cadastre mentionate mai sus. La inregistrarea schimbarilor se mentin aceleasi numere de ordine si coduri de la inventarierea primara. Executarea lucrarilor revine acelorasi organisme de specialitate de la inventarierea primara.

Prelucrarea, sistematizarea si interpretarea rezultatelor se executa azi cu mijloace moderne, cadastrul apelor dispunand de un sistem informational propriu conexat cu cel al cadastrului general.

Planurile cadastrale se realizeaza prin ridicari topografice, ce urmaresc albia majora si zona invecinata a acesteia: suprafetele inundabile, axa de kilometrare, limitele administrative s.a. Obiectivele cadastrale se reprezinta pe aceste planuri prin distante si cote fata de sistemul cadastral de referinta, elemente ce se verifica periodic pentru

precizarea unor modificari. Hartile si planurile cadastrale stau la baza intocmirii studiilor preliminare pentru fundamentarea lucrarilor hidrotehnice si de amenajare complexa a bazinelor hidrografice; proiectele de executie se realizeaza pe ridicari topografice proprii.

Datele de sinteza, privind evidenta tuturor apelor si a obiectivelor aferente, sunt cuprinse in Atlasul cadastrului apelor din Romania (1962-1964) reeditat intre anii 1986-1990 in doua volume cuprinzand:

Ø   partea scriptica, cu date caracteristice bazinelor hidrologice, grafice, analize si index alfabetic al cursurilor de apa;

Ø   planse si harti hidrografice (130) la scara 1/100000 cu informatii variate despre cca. 5000 cursuri de apa, 10000 de bazine si o retea de aproximativ 67000 km.

Cadastrul apelor se perfectioneaza continuu si se aduce la zi prin urmarirea si inregistrarea sistematica schimbarilor.

14.5. CADASTRUL IMOBILIAR-EDILITAR

Obiectul cadastrului imobiliar-edilitar denumit si 'cadastru urban', il constituie inventarierea, descrierea si evidenta pe posesori a imobilelor din centrele populate, a terenurilor ocupate de acestea, precum si instalatiile si retelele subterane. Se au in vedere aspecte cantitative, calitative si juridice, respectiv informatii ce se culeg prin eforturi proprii, care au ca punct de plecare datele si documentele cadastrului general si ale publicitatii imobiliare.

Cunoasterea in amanunt a elementelor de bilant teritorial, cu toate elementele de infra si suprastructura, reprezinta o necesitate obiectiva si stringenta de o deosebita importanta economica, sociala si juridica. Planurile cadastrale necesare se obtin prin derivare, fie din planurile cadastrului general, fie din planurile topografice de baza ale oraselor si in lipsa acestora, prin ridicari noi in plan.

Efectiv cadastrul urban are trei componente considerate uneori drept cadastre distincte (imobiliar, edilitar si geotehnic), care vor fi discutate doar principial.

Inventarierea imobiliara a cladirilor din centrele populate urmareste identificarea si inregistrarea tuturor constructiilor in vederea cunoasterii fondului locativ la o anumita data, impreuna cu elementele ce stau la baza documentatiilor de sistematizare a localitatilor. Operatia presupune parcurgerea a doua etape importante.

Ø    culegerea datelor privitoare la caracteristicile constructive ale imobilelor, lucrare de durata si de mare volum, care necesita:

cartarea imobilelor prin inregistrarea constructiilor si terenurilor aferente pe categorii de folosinta si posesori si inventarierea tehnico-imobiliara a caracteristicilor constructive, folosind simboluri si indici de cartare(8.3.2). Fisa tehnico-cadastrala cuprinde schita cu contururi si vecinatati, elemente ale cladirilor (anul constructiei, starea tehnica, materiale folosite, instalatii sanitare de incalzire), elemente anexa (imprejmuiri, constructii), suprafete (la sol, desfasurata, locuibila), proprietarii de drept s.a.

masuratori corespunzatoare, respectiv ridicari topografice, daca este cazul, la scari mari (1/1000, 1/500), pe care se reprezinta si se inscriu date specifice, precum si releveul constructiei.

Ø    intocmirea documentatiei cadastrale ce cuprinde:

planul cadastral cu limitele parcelelor, ale cladirilor vazute de sus, la scari convenabile (mari);

registrele cadastrale cu numarul parcelelor, numarul postal, suprafata cladirii si a parcelei, destinatia, proprietarul cu domiciliul sau s.a.

fisa tehnica cadastrala cu datele tehnice amintite si eventualele schimbari intervenite in timp.

Documentatia sta la baza proiectelor de sistematizare a localitatilor, de realizare a investitiilor noi, eliberarea autorizatiei de constructie, pentru dezafectare, demolare, expropiere, etc.

Inventarierea dotarilor subterane are drept scop completarea cadastrului cu obiective proprii, specifice. In acest sens se identifica, se masoara si se reprezinta pe planurile cadastrale:

Ø    retelele subterane si supraterane pentru alimentare cu apa (potabila si industriala), de canalizare, termoficare, gaze naturale, electrice, telefonie s.a.;

Ø    traseelor mijloacelor de transport electrice (tramvaie, troleibuze);

Ø    iesirile la suprafata, ce permit identificarea instalatiilor subterane (camine de vizitare, guri de canal, hidranti);

Ø    constructiile propriu-zise legate de retele din dotarea edilitara de interes public (transformatoare, statiile de pompare si reglare a presiunii gazelor).

Caracteristicile tehnice ale acestor obiective (adancimea, diametrul conductelor, materialele s.a.) se culeg pe teren, uneori prin investigatii speciale, se prelucreaza si se inscriu in fise tehnice si se evidentiaza intr-un registru cadastral. Pe planuri, majoritatea acestora, se reprezinta prin semne conventionale si culori pentru a se urmari mai usor.

In ansamblu, cadastrul urban are obiective proprii, clar formulate, pentru rezolvarea carora sunt necesare lucrari de specialitate, de mare volum si de un pretentios nivel tehnic.