Determinarea pantelor-Harta pantelor (geodeclivitatea)

Determinarea pantelor-Harta pantelor (geodeclivitatea)

Prin panta terenului se intelege unghiul de inclinare a suprafetei topografice fata de planul orizontal. Se exprima in grade sexagesimale sau centezimale, prin inclinarea suprafetei topografice (m/km), in procente sau promile. Calcularea pantelor se poate realiza pe acele planuri si harti care au relieful reprezentat prin metoda curbelor de nivel.

Panta nu intra in alcatuirea formelor de relief, ea fiind de fapt o notiune geometrica: expresie cantitativa (ca valoare matematica materializata pe teren printr-un potential dinamic, care intre anumite limite asigura deplasarea materialelor care sunt mobile), dar si calitativa (in sensul transformarilor care le conditioneaza, rezultand procese si forme specifice).

Declivitatea este un factor important in dinamica si evolutia reliefului in directa corelatie cu specificul geologic, climatic, hidrologic, pedologic, fitogeografic si antropic al acestuia. Astfel prin distribuirea valorilor pantelor, se remarca pe hartile topografice prin modul de grupare diferita a curbelor de nivel, pante drepte, convexe, concave si mixte (Fig. 1).

Fig. 1 Categorii de pante indicate de gruparea curbelor de nivel pe hartile topografice

Determinarea pantelor prin metoda grafica

A. Cartografierea pantelor cu ajutorul graficului de panta

Aceasta metoda consta in transpunerea distantelor grafice "α" dintre curbele de nivel pe graficul pantelor, materializat printr-o linie curba, care cumuleaza valorile declivitatilor in functie de scara si echidistanta. Graficul pantelor se construieste pe hartie sau calc milimetric, extragand valorile distantelor orizontale α din tabele speciale, ori calculandu-le prin intermediul relatiei α= D/N, din care D se obtine pe baza formulei D= E∙ ctg α. Axa orizontala a graficului se traseaza in partea dejos a hartiei milimetrice, ea reprezentand valoarea de zero grade de la care se marcheaza, in sus intervalele declivitatilor. Pe axa verticala, vor desfasurate parelel si de la stanga catre dreapta, valorile corespunzatoare distantelor orizontale, intre ele pastrandu-se intervale egale in functie de sistemul in care exprimam valorile unghiurile de panta si respectand proportia dintre doua distante cu diferenta de un grad. Trasand prin capetele segmentelor care masoara distantele orizontale d o curba continua, se obtine graficul pantelor (Fig. 2). Pe un astfel de grafic, valorile pantelor pot fi marcate din grad in grad sau pentru intervale mai mari, ca de exemplu, din 2s in 2s, din 5s in 5s .

Fig. 2 Modalitatea de construire a graficului pantelor

Pentru masurarea pantelor pe harti se compara distanta perpendiculara dintre doua curbe de nivel, cu distanta d de pe grafic, folosind in acest scop un compas distantier, o rigla gradata, o fasie de hartie, etc (Fig. 3). Dimensiunile necorespunzand intotdeauna exact unei lungimi d de pe grafic, valoarea pantei se determina si prin interpolare (Fig. 4). Un grafic intocmit pentru o echidistanta si la o anumita scara, poate fi utilizat la alte scari, pentru alte echidistante, calculand raportul dintre scarile hartilor.

Cartografierea pantelor cu ajutorul diapazonului

Folosind valorile distantelor grafice d, se intocmeste diapazonul pantelor prin doua modalitati:

a.      Diapazonul suprapus . Acesta se realizeaza prin proiectarea distantelor orizontale α ale unui grafic de panta pe linia de 0s,masurand lungimea fiecarui segment de la celasi punct de origine comuna si notand valorile lor corespunzatoare (Fig. 5).

b.      Diapazonul desfasurat sau linear. Se realizeaza atunci cand distantele grafice sunt racordate in ordine, una in continuarea celeilalte, pe aceeasi linie dreapta, in lungul careia sunt marcate valorile pantelor (Fig. 6).

Deoarece majoritatea hartilor topografice in baza carora se intocmeste harta pantelor sunt la scara de 1: 25.000, indicam valorile distantelor grafice pentru unghiul α = 1s in cazul diferitelor echidistante astfel: E= 2,5 m =>α 5,73 mm

E= 5,0 m=> α 11,46 mm

E= 10 m=> α 22,92 mm

E= 25 m => α 57,29 mm

E= 50 m=> α 114,58 mm

E= 100 m => α 229,16 mm

Fig. 5 Diapazon suprapus

Fig. 6 Diapazon desfasurat

Calcularea pantei medii a unui areal. Panta medie a unui areal se determina cu formula: tg αmed ‗ ∆ H ∙ ∑ l

S , in care ∆H = echidistanta curbelor de nivel; ∑l= suma lungimilor curbelor de nivel din arealul dat; S= suprafata arealului considerat.

Harta pantelor este o harta morfometrica, cunoscuta in literatura de specialitate si sub denumirea de harta geodeclivitatii. Etapele intocmirii hartii pantelor sunt:

delimitarea suprafetei topografice;

extragerea retelei de vai;

extragerea unor cote altimetrice;

delimitarea unor suprafete cu grad apropiat de inclinare a pantelor, adica cu aceeasi distanta intre curbele de nivel. Se urmareste obtinerea unui numar de 3- 6 categorii de pante diferite;

determinarea pantelor in fiecare categorie de areale extrase, fie cu ajutorul graficului de panta desenat pe harta topografica, fie cu ajutorul graficului de panta sau a diapazonului construit pe baza datelor din tabelele speciale;

Tipuri de hasuri aplicate in raport de marimea valorii pantelor

Bibliografie:

Grigore M., (1979), Reprezentarea grafica si cartografica a formelor de relief, Edit. Academiei Romane, Bucuresti

Osaci- Costache Gabriela, (2006), Topografie- Cartografie, Edit. Universitara, Bucuresti

Nastase A., Visan Gh., Cocos O., (2005), Cartografie aplicata, Edit. Universitatii din Bucuresti