FONDUL FUNCIAR AL ROMANIEI

FONDUL FUNCIAR AL ROMANIEI

GENERALITATI

1.1. Definitie. Date generate. Componente.

Fondul funciar este constituit din totalitatea terenurilor cuprinse intre granitele Ttarii fara deosebire de folosinta lor - arabil, pasune, paduri sau ape - si de proprietar particular sau de stat - Conform Legi 18/91 Terenurile de orice fel, indiferent de destinatie, de titlu pe baza caruia sunt detinute sau de domeniul public sau privat din care fac parte, constitute fondul funciar al Romanic!'.

Se observa ca fondul funciar, alaturi de constructii, reprezinta, de fapt, obiectul muncii cadastrului general care, prin documentatiile cadastrale, mtocmite pe unitati teritorial administrative, urmareste intocmirea unei evidente la nivel national a bunurilor imobiliare.

Datele statistics de baza, legate de sistemul de evidenta cadastrala si publicitate imobiliara, inclusiv ale fondului funciar, la nivelul anului 2004 se prezinta astfel:

populatia Romdniei era de 27,67 milioane, din care, 45,1% locuiau in mediul rural, iar 54,9% in zonele urbane (Bucurestiul avand cca. 2milioane);

suprafata tarii noastre are 23,84 milioane ha, din care 2,36 milioane reprezinta zonele urbane, 14,71 milioane terenuri agricole si cca. 6,78 milioane fond forestier;

impartirea administrative   a teritoriului national cuprinde 41 de judete la care se adauga municipiul Bucuresti. Localitatile sunt grupate dupa numarul de locuitori si potenta lor economica in 103 municipii, 211 orase si 2827 comune cu de sate.

Datele de mai sus, din 2004, sunt singurele care ne-au fost accesibile.

Admimstratia publica este condusa la nivel central prin guvern iar la nivel judetean si local (municipiu, oras, comuna) prin consilii locale alese ale acestor unitati. Ca reprezentant in teritoriu guvernul numeste un prefect, ce coordoneaza activitatea primarilor; la randul lor primarii indeplinesc botararile consiliilor locale, iar Consiliul Judetean ales urmareste respectarea normelor legale si constitutionale de catre acestea.

Activitatea juridica se desfasoara la nivel national in urmatoarele forme de organizare:

> 179 de judecdtorii, repartizati pe competente teritoriale, fiecare avand arondate mai multe localitati;

> 42 de tribunate, respectiv cate unul in fiecare judet si in municipiul Bucuresti;

15 Curti de Ape!, fiecare cu raza de actiune pe mai multe judete;

Curtea Suprema de Justitie ca ultima instanta nationala de recurs.

Tribunalul international de la Haga ramane organul juridic al comunitatii europene caruia i se pot adresa solicitantii care au parcurs etapele justitiei nationale si se considera nedreptatiti.

ORGAN1ZAREA TERITORIALA

1. Unitati administrativ-teritoriale

Suprafata intregii tari, este impartita, conform unor necesitati organizatorice, in trei categorii de unitati teritorial-administrative. Delimitate scriptic si uneori (partial) prin hotare naturale, acestea se subordoneaza ca marime si se identifica printr-un cod fiind inscrise toate in Registrul. Prin lege aceste unitati sunt definite astfel:

> comuna, ce cuprinde teritoriul ocupat de populatia rurala, unita prin interese si traditii, fiind alcatuita din unul sau mai multe sate, in functie de conditiile economice, geografice, demografice si social-culturale;

orasul ca o forma complexa de asezare umana, constituind, de regula, un centru industrial, comercial, administrate, politic si cultural

municipiul ca oras dezvoltat, cu un numai mare de locuitori si cu o activitate generala de nivel ridicat;

judetul alcatuit din orase si comune reunite pe criterii geografice, economice, etnice si pe legaturile culturale ale habitatelor de populatie.

Statistica, prezentata anterior, a acestor unitati este dinamica, usor variabila in timp prin trecerea unor orase in randul municipiilor, transformarea unor sate in comune sau transferul acestora dintr-o comuna in alta.

Unitati teritoriale cadastrale

Lucrarile efective pentru implementarea cadastrului la noi sunt organizate, dupa cum s-a aratat, pe cele trei Unitati Administrativ Teritoriale (UAT) - comuna, oras, municipiu - care devin astfel si unitati teritoriale cadastrale. Pentru nevoile evidentei fondului funciar acestea au in structura si alte elemente.

Componentele mari, distincte, ale celor de unitati teritoriale, comune celor doua activitati, ce se disting si se folosesc efectiv in evidente sunt:

intravilanul in care sunt grupate locuinte si anexe gospodaresti, constructiile social-culturale, agrozootehnice, inteprinderi industriale, edilitare si comerciale de deservire, garile, autogarile, s.a. Intr-un teritoriu administrativ pot fi unul sau mai multe intravilane satesti;

extravilanul ce cuprinde restul teritoriului, delimitat de hotarele comunei, orasului, sau municipiului.

Aceste hotare, stabilite o data cu delimitarea cadastrala, constituie elemente componente ale planului servind si la controlul suprafetelor.

Alte unitati de structura ale cadastrului, necesare pozitionarii unor suprafete de teren si caracterizarea lor, folosite in mod frecvent, sunt:

sectorul cadastral delimitat prin hotare lineare, naturale, respectiv drumuiri clasificate, strazi, cai ferate, canale, ape, ce cuprind mai multe corpuri de proprietate sau/si parcele.

corpul de proprietate, alcatuit din una sau mai multe parcele alaturate, detinute integral de persoane fizice, eventual juridice, sau in indiviziune cu cote parti.

parcela ca suprafata de teren cu aceiasi categorie de folosinta, de marime si forma delimitate prin detalii naturale (constructii, imprejmuiri, razoare) sau/si prin linii frante sau sinuoase definite prin puncte caracteristice;

subparcela sau mai corect subparcelele ce ar putea rezulta din impartirea unei parcele, cu aceiasi categorie de folosinta conform definitiei oficiale, dar neomogene sub raport calitativ. Ca atare subparcelele au o capacitate de productie diferita, si clasificarea lor formeaza obiectul cadastrelor de specialitate (agricol, forestier s.a.).

Unele comentarii privitoare la unitatile teritoriale merite a fi retinute.

l.)Notiunea de parcela, definita mai sus sumar, conform Legii 18/91, din punct de vedere cadastral este cea mai mica unitate teritoriala ocupata cu aceiasi categorie de folosinta. Ea are o forma si marime proprie, definite prin granitele sale individualizata pe planuri si inscrise in registre printr-un ,,numar topografic'. Se intelege ca parcela apartine unui singur sector cadastral si implicit unei singure unitati teritorial-administrativa.

)Sectorul cadastral inlocuieste vechii termeni de tarla din extravilan si cvartal din intravilan. Pe langa numerotarea proprie a sectoarelor se obsnuieste, la inscrierea in C.F., sa se adauge in extravilan toponimia locului cunoscuta de localnici (Campul Mare, Tabara, Dealul Sasului. Mestecanis, s.a.), sau cartierul in cazul intravilanelor (Schei. Racadau. Cetatuia etc.).

3.)Satul, cu hotare distincte ce delimiteaza o suprafata defmita, este prevazut in legislatia de baza dintre cele doua razboaie, ca ,,unitate teritoriala a cadastrului" respectiv ca ,,teritoriu cadastral distinct", precizand mai departe "cartile funciare se intocmesc pe sate si alcdtuiesc registrul funciar al comunei"

Legislatia actuala face referire doar la primele doua mentionate de mai sus, fara ultima care ar merita sa fie luata in considerare pentru a usura organizarea evidentei imobilelor si ar facilita identificarea lor.

3. STRUCTURA FONDULUI FUNCIAR AL ROMANIEI

3.1. Criterii structural de baza

Evidenta cadastrala a terenurilor trebuie, dupa cum s-a aratat, sa furnizeze date corecte organelor de conducere centrale si locale privitoare la structura fondului funciar ( .1.2). In acest scop este necesara o clasificare a terenurilor dupa anumite criterii functie de necesitati, dupa care ar urma inventarierea si centralizarea si gruparea suprafetelor pe categorii specifice corespunzatoare. Rezulta astfel distributia acestora pe unitatile teritoriale cadastrale si administrative, ce stau la baza unor analize, privind evolutia fondului funciar si masurile de luat pentru viitor. Din punctul de vedere al cadastrului general intereseaza in mod deosebit doar anumite structuri ale acestuia.

1.) Dupa formele de relief, din suprafata totala a tarii, 33% reprezinta campii sub 250m altitudine, 36% dealuri si podisuri intre 250-800 m si 31% munti peste 800 m maltime. Rezulta asadar un raport echilibrat, aproape perfect, principalele forme de relief, ocupand fiecare cate o treime din suprafata totala a tarii, avand si o distributie armonioasa in spatiu: muntii Carpati si Apuseni inchid ca o cetate podisul Transilvaniei, ramanand in exteriorul lor dealurile si campiile tarii.

) Dupa utilizarea (destinatia) terenurilor, din intreg teritoriul national fondul agricol ocupa 63,0%, fondul forestier 26,7%, iar terenurile cu alte destinatii (localitati, cai de comunicatie, ape, s.a.m.d.) 10,3% (fig.2). Aceasta este de fapt structura tipica, folosita in evidentele funciare, ce caracterizeaza in mare masura natura preocuparilor, sursele de venit dar si tendintele de viitor pentru asigurarea protectiei mediului inconjurator.

3.) Dupa forma de proprietate in fondul funciar al Romaniei se disting terenuri cu regimuri juridice proprii (

> proprietatea publica, ce apartine numai statului si unitatilor sale administrativ-teritoriale, suprafetele constituind in ansamblu domeniul public de interes national respectiv local;

proprietate privata, detinuta de persoane fizice, persoane juridice de drept privat, precum si de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale, cele din ultima categorie constituind domeniul privat al statului.

Titularii dreptului de proprietate si ai altor drepturi tabulare, se inregistreaza de catre tehnicianul cadastral pe baza de acte, iar ulterior, se verifica si se inscriu in registrul de publicitate imobiliara al Cartii funciare.

4.) Dupa conditiile naturale, definite in general de relief, dar si de altitudine si in mai mica masura de latitudine si longitudine, se disting ,,zone de relief "/delimitate prin intervale de cote reprezentative, ocupate cu anumite categorii de folosinta, respectiv de vegetatie (fig.3)

De retinut ca structurile 2 si 3 fiind in continua schimbare, se actualizeaza periodic pe baza datelor furnizate de cadastral general, primite la randul lor de la cadastrele de specialitate si de la registrul cadastral de publicitate imobiliara ,,constituit' din colile de carte funciara.

3. Observatii.

Din compararea structurii fondului funciar dupa destinatia terenurilor din Romania, cu trei tari europene dezvoltate, diferite ca marime si ca nivel economic de dezvoltare rezulta ca la noi:

terenurile cu destinatie agricola au aproximativ aceeasi pondere cu cea din tarile occidedentale (cca. 50-60%). Suprafata ce revine pe cap de locuitor, care exprima de fapt capacitatea tarii de a-si hrani populatia, desi ne este favorabila nu este determinanta din cauza nivelului slab, extensiv al agriculturii practicate in prezent la noi (tab.);

terenurile forestiere (26,7 % din fondul funciar) se apropie mult de proportia celor 2 tari continentale (29,1% Germania si 26,8% Franta), dar este evident diferita de 'insula verde' (Irlanda 82,5%).

Fondul nostru forestier este, din pacate, sub media europeana de 32-35% si se diminueaza continuu ca urmare a unei politici paguboase, spre deosebire de alte tari care isi maresc suprafata ocupata cu paduri in vederea asigurarii unei protectii reale a mediului inconjurator. Astfel, dupa V. Giurgiu (2007), Franta si-a dublat suprafata paduroasa in ultimii 160 de ani, iar Ungaria a realizat acelasi lucru doar in 60 de ani. Alte tari au mentinut un procent ridicat al fondului forestier: Slovenia 57%, Austria 47% si Slovacia 41%.

In Romania, dupa acelasi autor, se inregistreaza un declin legal, oficializat, astfel incat in 160 de ani s-au defrisat 3 milioane de ha, iar in prezent avem doar 26% paduri din fondul funciar cand nivelul optim, ar trebui sa fie de 40-45%. In consecinta, ar trebui reimpadurite 3milioane ha, spre a ajunge la procentajul optim, ceea ce ar presupune ca, timp de 50 de ani, sa plantam 60 ha anual, conditie accesibila in cadrul unei politici coerente in domeniul forestier.

Lupta pentru protectia mediului ambiant al globului , impotriva modificarilor climatice, are drept arma principala programul dezvotlarii durabile a padurilor, sintagma ce presupune nu numai mentinerea actualei suprafete impadurite ci si sporirea ei.

Destinatia terenurilor in unele tari europene

Tab.3

CATEGORII DE TERENURI

Generalitati

Terenurile, privite in general, s-au diferentiat, in timp, capatand diverse utilizari nominalizae prin termeni care incearca sa arate fie 'destinatia' lor, ca teren agricol, padure, drum, constructie, ape, etc. fie 'modul de folosinta', respectiv pe sectoare de activitate, dupa criterii economice. 0 astfel de clasificare a terenurilor, impreuna cu codificarea lor, suprima _ndecrierea' ceruta de cadastru si faciliteaza identificarea acestora in sistemul informational adoptat unde se regaseste in detaliu.

Conform legislatiei in vigoare, dupa destinatia lor, la noi se disting cinci 'categorii de terenuri', fiecare cu o sfera larga de continut in care sunt incluse mai multe 'categorii de folosinta'. Dupa cum se vede aceeasi folosinta se poate regasi, evident, in doua sau mai multe categorii de terenuri (fig.4.).

In cele ce urmeaza ,,categoriile amintite mai sus vor fi prezentate, pe scurt, in conformitate cu prevederile Legii nr.l 8/91 a Fondului funciar, republicata.

Terenuri cu destinatie agricola (TDA)

Fondul funciar agricol, care cuprinde asemenea terenuri, este format de ansamblul suprafetelor angajate in procesul de productie, respectiv terenurile agricole direct productive (arabil, vii, livezi, pepiniere agricole, plantatii de hamei si duzi, fanete, pasuni, sere, solarii), precum si cele cu vegetatie forestierd neincluse in amenajamentele silvice, cele acoperite cu constructii si instalatii agrozootehnice, amenajarile piscicole si imbunatatirile funciare, drumuri tehnologice, depozite si platforme, terenurile neproductive ce urmeaza a fi incluse in cadastrul agricol, s.a.m.d.

In agricultura pamantul este in acelasi timp mijloc de productie si obiect al muncii, proprietatea fundamentala a solului fiind fertilitalea lui, respectiv capacitatea de a produce mai mult sau mai putin pe unitatea de suprafata.

Cadastrul agricol avea drept obiect fondul funciar agricol si o astfel de evidenta specializata, ar putea conduce la o organizare teritoriala de perspectiva, care sa-i asigure o mai mare stabilitate chiar in conditiile proprietatii private. Documentatia cadastrala ar cuprinde in acest caz:

> informatii generale, ce sunt utile cadastrului general respectiv posesorul, sectorul cadastral, nr. topografic al parcelei, categoria de folosinta, suprafata, clasa de calitate, venitul net cadastral;

informatii speciale, necesare conducerii procesului de producfie (clima, relieful, solul), a lucrarilor agrotehnice (lucrari de amenajare-desecari, irigatii, bonitatea, eroziunea) si date economice (accesibilitatea, starea drumurilor, productivitatea medie, cheltuieli, venituri).

Din pacate asemenea documentatii specializate si deosebit de utile s-au intocmit sporadic, putine doar pentru unele mari unitati agricole respectiv statiuni agricole, ferme de stat, s.a.

Terenuri cu destinatie forestiera. (TDF)

Fondul forestier, corespunzator acestei categorii este constituit din ,,totalitatea padurilor,a terenurilor destinate impaduririi, a celor care servesc nevoilor de cultura, productie sau administratie silvica, a iazurilor, a albiilor paraelor, a atlor terenuri cu destinatie forestiera si neproductive, cuprinse in amenajamentele silvice la data de 1 ianuarie 1990, sau incluse in acestea ulterior, in condiile legi, indiferent de natura dreptului de proprietate ' (Codul silvic art. 1). Intregul fond forestier este supus regimului silvic, definit, la randul sau, ca 'sistem unitar de norme tehnice, economice si juridice privind amenajarea, cultura, exploatarea, protectia si paza padurilor' (Legea 26/96).

Amenajamentele silvice sunt documente de baza in gestionarea padurilor, cu continut tehnnico-organizatoric, fundamentat ecologic, prin care se inventariaza, se descriu si se reprezinta pe planuri toate terenurile din fondul forestier. Proiectele respective prevad totodata si masurile tehnico-economice si juridice pentru ,,gestionarea durabila a padurilor" menita sa asigure continuitatea forestiera, sporirea productiei si productivitatii padurilor, folosirea lor rationala si ameliorarea functiei de protectie.

Cadastrul fondului forestier, avea ca punct de plecare informatiile cadastrului general la care se aduga unele date preluate din amenajamente. Acestea se refera la planuri si harti amenajistice (ca aspect tehnic), descrierea statiunii si arboretului in cadrul unui sistem de clasificare propriu (ca parte economica), descrierea hotarelor, proprietarii tabulari, dreptul de administrare operativa a ocolului (ca functie juridica). Documentatiile se revizuiesc din 10 in 10 ani, cand se reactualizeaza cea mai mare parte a elementelor componente astfel incat cadastrul general ar dispune in permanenta de date corespunzatoare.

Introducerea cadastrului forstier, trebuia coordonata de cadastrul general care nici el nu a demarat. Pe de alta parte se constata, din cele prezentate anterior, o similitudine perfecta intre cadastrul forestier si amenajamentul sivic inclusiv codul silvic. Avand in vedere lipsa unei evidente clare a fondului forestier, accentuata si de restituirea padurilor fostilor proprietari,se impune de urgenta realizarea evidentei amenajistice, sub coordonarea cadastrului general, intrucat obiectivele celor doua servicii sunt, asa cum s-a afirmat mai sus, comune si perfect asemanatoare.

Terenuri aflate permanent sub ape (TDH)

Fondul apelor cuprinde suprafetele acoperite, in permanenta sau in cea mai mare parte a anului, de ape statatoare (lacuri, balti, marea teritoriala) sau curgatoare (fluvii, rauri, paraie).

In legea fondului funciar aceste terenuri, aflate permanent sub ape, sunt nominalizate prin albiile minore ale cursurilor de apa, cuvele lacurilor la nivelul maxim de retentie, fundul apelor maritime interioare si al marii teritoriale.

Importanta economica a apelor in ansamblul lor este deosebita, luand in considerare diversele intrebuintari pe care le ofera: piscicullura, producerea de energie elecirica, navigatie, irigatie, alimentare a centrelor populate, a industriilor si a complexelor agro-zoolehnice, etc. Delimitarea, folosirea si protectia apelor este reglementata, la noi, prin Legea 8/1974 care ii poarta numele; hotarele lor se stabilesc de comisii mixte ale Ministerului Mediului si ale Cadastrului general.

Cadastrul apelor, organizat din 1958, are scopul de a da o imagine generala a cursurilor de apa privind caracteristicile de scurgere si a lucrarilor hidrotehnice executate. De peste 4decenii se urmareste inventarierea, sistematizarea si sinteza informatiilor privind caracteristicile cursurilor de apa precum si lucrarile de stapanire, folosire si protectia calitatii apelor.

Clasificarea retelei hidrografice ca actiune preliminara a presupus prin introducerea unui mod simplu de notare a cursurilor de apa si realizarea unui 'sistem de referinta cadastral' sub forma unei 'axe de kilometrare', incadrata in reteaua geodezica. Pe baza unei 'inventarieri primare', intocmita pe teren si redata pe fise si schite, se tine 'evidenta cadastrala' cu inregistrarea noilor obiective si a modificarilor survenite in timp. Informatiile se sintetizeaza in tabele si harti grupate apoi pe obiective cadastrale in 'Atlasul apelor din Romania'.

4.5. Terenuri aflate in intravilan (TDI)

Dupa legile actuale sunt incluse in aceasta categoric 'toate terenurile indiferent de categoria de folosinta situate in perimetrul localitatilor urbane si rurale ca urmare a stabilirii limitei de hotar a intravilanului, conform legislatiei in vigoare'. Fata de aceasta formulare, se impun unele precizari si anume:

terenurile cu constructii cuprind, in mod evident, intraviianele localitatilor in ansamblu deci inclusiv suprafetele folosite actualmente in scopuri agricole sau/si silvice;

constructiile din extravilan fac parte, dupa caz, din fondul agricol, fondul forestier sau al terenurilor cu destinatie speciala (fig.4);

regimul juridic al terenurilor cu constructii, in spiritul Legii 18/91, este diferit de cel ocupat de constructiile agricole, silvice, sau destinate altor activitati, deoarece ele sunt sortite locuintelor, constructiilor administrative si social - culturale;

constructiile industriale, incluse si ele in aceasta categoric, urmeaza a fi scoase in afara perimetrelor ce cuprind zonele de locuit.

Cadastrul fondului imobiliar-edilitar, din intravilan, se intocmeste in aceleasi conditii tehnice, prin metode numerice si cu mare precizie, stabilite de cadastrul general ( Intravilanul comunelor sau al satelor se considera ca un sector cadastral si se numeroteaza intotdeauna la inceput. Orasele si municipiile la randul lor, care se extind pe suprafete mari si au un numar insemnat de unitati elementare, se constituie ca teritorii cadastrale distincte (s.2-2).

Terenurile virane din intravilan, chiar daca pe moment sunt cultivate, au regim economic si juridic diferit de extravilan. Suprafetele respective, fiind destinate constructiilor, sunt mai valoroase, iar evaluarea, in vederea impozitarii, se face dupa alte criterii si nu dupa bonitatea terenului, considerata ca element de baza la cele din extravilan. Se stie ca in marile orase valoarea terenurilor poate fi, in unele cazuri, mai mare chiar decat a constructiei existente.

Constructiile propriu-zise se inventariaza odata cu terenurile care le determina la randul lor situatia juridica. Ca marime se are in vedere doar suprafata ocupata de constructie, valoare ce intereseaza cadastrul general si cartea funciara. Pe fise separate se inscriu alte informatii (materiale constructive, varsta. starea, stilul) care servesc serviciilor de sistematizare, agentiilor de asigurari, s.a.m.d.

6. Terenuri cu destinatie speciala (TDS)

Legea fondului funciar include in aceasta categoric terenurile folosite pentru transporturi (rutiere, feroviare, navale si aeriene cu toate suprafetele aferente), pentru constructii si instalatii (hidrotehnice, termice, de transport al energiei electrice si gazelor naturale, de telecomunicatii), in exploatarile miniere si petroliere (cu carierele si haldele de orice fel), pentru nevoile de aparare, precum si plajele, rezervatiile, monumente ale naturii, ansamblurile si siturile arheologice, s.a.m.d.

Caracteristicile acestor terenuri, care servesc productiei sau protejeaza anumite valori naturale si istorice, sunt variate astfel:

> numarul lor este nelimitat, lista fiind deschisa in functie de nevoile societatii, generatoare si de alte activitati ce se desfasoara pe scoarta terestra;

> dispersarea lor pe intreg teritoriu national ocupand suprafete restranse cu exceptia drumurilor, cailor ferate, si rezervatiilor naturale (Delta Dunarii, Retezat), care servesc si unor scopuri productive si/sau protectiei mediului ambiant;

marea majoritate sunt propritlate de stat, in afara circuitului civil si de regula nu sunt incluse in cartea funciara. Unitatile in cauza se inscriu in tabele anexe, in carti funciare speciale si/sau sunt cuprinse in cadastrele de specialitate;

reprezentarea pe harta cadastrala se face prin contur fara estimari cadastrale, deoarece imobilele fiind proprietate de stat sunt scutite de impozite.

Terenurile folosite pentru transporturi sunt cele mai numeroase din aceasta categorie si au trei destinatii principale fiind ocupate de:

caile ferate, ce cuprind suprafetele acoperite cu linii, statii, cantoane, remize, etc.,precum si zonele de protectie a liniilor. Toate se delimiteaza de comisii speciale, se reprezinta prin contur, iar in interiorul lor S.N.C.F.R. tine evidenta obiectivelor conform Legii 12/1930, modificata in Legea 987/41 privind functionarea 'Cartii funciare centrale pentru cai ferate si canale' cu sediul la Cluj-Napoca;

transporturile rutiere, respectiv cele inscrise in Legea 13/74 care defineste si clasifica drumurile si Legea 43/75 care stabileste latimea lor. Cadastrul si cartea funciara a drumurilor, care se introduc abia acum dupa modelul S.N.C.F.R., sunt de un real folos pentru administrarea si gospodarirea lor. Pe hartile cadastrului general drumurile se reprezinta prin traseul si ampriza lor, inclusiv zonele de protectie;

transporturile aeriene, ingloband aeroporturile, aerodromurile cu instalatiile aferente si terenuri auxiliare, reglementate de Codul aerian al Romaniei. Decretul nr. 516/1953 prevede ca: 'toate mijloacele aeronautice civile ale Romaniei, inclusiv terenurile,constructiile si instalatiile la sol sunt proprietate de stat'. Aeroporturile militare, la randul lor, fac parte din terenurile destinate apararii nationale.

5. CATEGORII DE FOLOSINTA ALE TERENURILOR

Generalitati. Definitii

Categoria de folosinta este o caracteristica a terenurilor, definite de utilizarea lor concreta, respectiv un atribut al parcelei, individualizat printr-un cod. In acest mod ea serveste implicit nevoilor cadastrului general si cartii funciare ca element de identificare asigurand o inregistrare ordonata a tuturor suprafetelor; categoria de folosinta devine in acelasi timp elementul de baza la evaluarea terenurilor. Ca notiune fundamentala a cadastrului ea nu mai este teoretic partajata; practic insa categoriile de folosinta se impart uneori si in subcategorii necesare la stabilirea masurilor agrotehnice.

Efectiv, categoriile de folosinta au aparut si s-au diversificat in decursul timpului in functie de cerintele oamenilor. Daca pamantul a fost folosit initial ca 'pasune' s-a trecut ulterior la cultivarea terenurilor cu mal, adus de ape si apoi la destelenirea unora noi, constituind astfel o categoric de folosinta aparte, 'arabilul'. Cu timpul, pe baza unor cereri tot mai variate, agricultura a inceput sa produca pentru piata iar in cadrul terenurilor au aparut noi subdiviziuni: vii, livezi, culturi de hamei. etc. Categoriile de folosinta s-au diversificat asadar conform cerintelor tot mai variate ale pietei, dar se mentin sub control pentru satisfacerea nevoilor generale ale societatii.

Clasificarea actuala a terenurilor din fondul funciar cuprinde 10 categorii de folosinta cu cca. 56 de subcategorii, fiecare avand un simbol, respectiv cod de identificare: prima litera reprezinta categoria de folosinta, iar urmatoarea o subdiviziune a acesteia (tab.3). Numarul categoriilor si mai ales al subcategoriilor de folosinta actuale, ar putea fi sporit in viitor. In limite rezonabile, caz in care se stabilesc simboluri noi pe langa cele existente.

Privite comparativ, categoriile de terenuri urmaresc utilizarea armonioasa si in perspectiva a pamantului, in interesul societatii, iar categoriile de folosinta apar si dispar conform solicitarilor pietei. Cererea mare de hrana poate duce la cresterea suprafelei arabile dar, la un moment dat, prin surplusul de produse poate determina reducerea acesteia si sporirea suprafetelor padurilor si a parcurilor. Astfel, dupa cum s-a aratat in unele tari dezvoltate se platesc prime agricultorilor pentru scoaterea din circuitul agricol a unor terenuri si transformarea for in paduri, necesare protectiei mediului ambiant (fig. 4.1).

La noi cresterea cu orice pret a arabilului, urmarita de regimul comunist, a avut efecte dezastruoase sub raport ecologic, in multe zone ale tarii: transformarile din Balta Brailei, defrisarile din Podisul Transilvaniei, parcelarea si araturile pe linia de cea mai mare panta ce au generat numeroase procese de degradare a terenurilor, alunecari, eroziuni, cu rezultate catastrofale, inevitabile, prin aparitia sistematica a inundatiilor.

Categorii de folosinta agricole (A)

Terenurile cu destinatie agricola includ cinci categorii de folosinta, pentru care se prezinta succint principalele caracteristici; fiecare din acestea contine mai multe subcategorii de folosinta (tab. 4). Arabilul (A) cuprinde terenuri ce se ara in fiecare an, sau odata la mai multi ani (2-6) si care sunt cultivate cu plante anuale sau perene: cereale, leguminoase pentru boabe, plante tehnice si industriale, plante medicinale si aromate, legume sau zarzavaturi, flori, plante furajere s.a.

Pasunile (P) sunt terenurile inierbate sau intelenite, in mod natural sau artificial prin remsamantari periodice la 15-20 de ani, folosite pentru pasunatul animalelor.

Fanetele (F) cuprind terenuri inierbate sau intelenite, ca si cele de mai sus dar, de pe care iarba se coseste pentru fan.

Viile (V) includ terenurile plantate cu 'vii hibride' (producatori directi) sau 'nobile', culturile de hamei cu o agrotehnica asemanatoare si pepinierele viticole. in alte tari (Germania) hameiul este o subcategorie a arabilului iar viile sunt incadrate la 'alte categorii de folosinta'.

Livezile (L) sunt plantatii cu pomi si arbusti fructiferi, avand ca subcategorii livezi clasice (cu culturi intercalate, inierbate, pure), intensive si superintensive (de mare densitate, cu coroane dirijate si mecanizarea lucrarilor de intretinere si recoltare), plantatii de arbusti fructiferi (zmeura, agrise, coacaze), de duzi, pepiniere pomicole s.a.

Ca elemente suplimentare la aceste terenuri retinem ca:

deosebirea dintre pasuni si fanete este data de modul in care se valorifica iarba. Ele pot deveni alternativ una sau alta, dar sunt si pasuni propriu-zise (cele montane) respectiv fanete (cele joase, umede);

o serie de subcategorii sunt asemanatoare distingandu-se, atat pasuni, cat si fanete curate sau impadurite, cu pomi fructiferi, cu tufarisuri etc.;

in tarile occidentale alaturi de fanete se inregistreaza si pajistile iar pasunile montane cu jnepanisuri se considera zone valoroase de protectie a solului penlru retentia apei;

terenurile agricole din intravilan, ca anexe ale constructiilor, se inregistrau impreuna cu acestea toate sub un singur nr. topografic, spre exemplu 'casa, curte si gradina' impozitul platindu-se ca pentru teren de constructii. In cadastrul nou, care se introduce in prezent, parcelele din cadrul corpurilor de proprietate se inscriu separat.

5.3. Paduri si alte terenuri cu vegetatie forestiera (F)

Aceasta categoria de folosinta se refera la terenurile impadurite in mod natural, prin plantatii sau/si ocupate cu alte tipuri de vegetatie forestiera. Asadar nu este vorba de intregul fond forestier care, in ansamblu, cuprinde si alte categorii de folosinta ( Subcategoriile sunt putin numeroase dintre care se detaseaza prima (tab. 4).

Padurile (PD) sunt terenuri acoperite cu arbori si arbusti forestieri, destinate productiei materialului lemnos si protectiei mediului ambiant, sau a indeplini in exclusivitate o functie de protectie. In aceasta categorie intra si plantatiile tinere, lastarisurile, padurile taiate, doboraturile de vant si padurile parc.

Perdelele de protectie (POP), ca benzi ordonate de plantatii silvice sau silvo-pomicole, servesc la protejarea culturilor agricole, a cailor de comunicatie, a asezarilor omenesti, a digurilor, cu rol antierozional, de stabilitate a nisipurilor zburatoare etc.

Tufarisurile si maracinisurile (PDT), respectiv suprafetele acoperite cu vegetatie arbustiva (jnepeni, ienupar, catina) au, in general, rol de protectie contra eroziunii solului pe terenuri in panta. Acolo unde acestea invadeaza pasunile sau/si fanetele ele sunt lichidate prin lucrari de curatire.

Rachitariile (PDR), sunt suprafete special amenajate pentru producerea materialului de impletituri, iar pepinierele silvice (PDPS) pentru material saditor necesar regenerarii padurilor.

5.4 Terenuri cu ape si ape cu stuf (H)

In general aici sunt cuprinse suprafetele ocupate permanent cu ape si cele acoperite temporar, care dupa retragerea acestora nu pot avea alta folosinta din cauza excesului permanent de umiditate. Subcategoriile componente sunt destul de numeroase dar usor de retinut (tab. 3)

Apele curgatoare (HR) includ fluviul Dunarea, raurile, paraiele, garlele si apele mici, a caror suprafata se considera albia minora, din mal in mal, deci inclusiv prundisurile surpate de viiturile mari.

Apele statatoare (HB), respectiv lacurile si baltile naturale cu sau fara trestiisuri si papurisuri, a caror limita se inregistreaza pe linia nivelului mediu.

Apele amenajate piscicol (HP), se refera la suprafetele ocupate cu helestee si pastravarii, canale deschise de irigatii, desecari, aductiune si transport.

Apele cu stuf (HS) sunt de fapt terenuri acoperite permanent cu ape de mica adancime unde cresc trestiisuri si papurisuri.

Marea teritoriala este data de o fasie lata de 12 mile marine spre larg, dusa la 22224 m. (1 mila marina = 1852,20 m.), masurata de la linia de baza a celui mai mare reflux de-a lungul tarmului. Suprafata marii interioare este cuprinsa intre tarmul marii si aceeasi linie de baza.

5.5. Drumuri (DR) si cai ferate (CF)

In aceste doua categorii se considera terenurile ocupate de caile de transport terestre, cu zonele legale definite de ampriza lor, inclusiv cele ocupate cu cantoane, depozite si gari. Din punct de vedere functional si al administratiei, caile de comunicatii rutiere se clasifica in mai multe subcategorii, in conformitate cu Ordonanta Guvernului Nr.43/97 si regimul lor juridic (tab.4).

Drumurile pot fi de interes national respectiv autostrazi (DA), drumuri expres si nationale europene (DN), principale si/sau secundare. Urmeaza cele de interes judetean (DJ) care leaga capitalele de judet, rnunicipiile, orasele, porturile, aeroporturile statiunile balneo-climaterice si obiectivele importante intre ele si cele de interes local respectiv comunale (DC) si de exploatare (DE). Ultimele, care nu au un caracter permanent, nu se inregistreaza separate, ci se atribuie parcelelor vecine proportional cu suprafata lor.

Strazile (DS) din localitati urbane precum si din cele din localitati rurale (principale, secundare), au denumirile lor proprii si numerotari specifice.

Caile ferate (CF) simple, duble si inguste, includ atat terenurile ocupate efectiv dar si constructiile aferente (gari depouri, magazii, triaje si altele).

5.6. Terenuri cu constructii (C)

Suprafetele din aceasta categorie de folosinta, sunt constituite din numeroase subcategorii, ocupate cu constructii sau curti si constructii (locuinte, fabrici, uzine, scoli, silozuri, etc.), cu amenajari de interes social sau economic (parcuri, cimitire, terenuri de sport, pajisti si stranduri, piete si targuri), cariere si exploatari miniere sau petroliere, amenajarile contra eroziunii malurilor (diguri, taluzuri pietruite), fasiile de frontiera, precum si cele care nu se incadreaza in categoriile anterioare. Toate au denumiri clasice si coduri specifice cu prima litera C de la categorie (tab.4.).

3.7. Terenuri degradate si neproductive (N)

Aici sunt incluse terenurile afectate de procese excesive de degradare, practic fara vegetatie, respective nisipuri miscatoare, stancarii, bolovanisuri, pietrisuri, rape, ravene si torenti, mocirle si smarcuri, halde de steril, gropi de imprumut, etc. (tab.4.). Aceste subcategorii de folosinta nu produc nici un venit cadastral si nu pot fi transformate ca suprafete productive decat prin amenajari costisitoare si greu de justificat.

Nota generala:

In normele tehnice de lucru, privind introducerea cadastrului general in tara noastra, sunt prezentate categoriile de folosinta, ce urmeaza a fi inregistrate cu caracteristicile lor, simboluri, suprafete minime de retinut,etc.