MATERIALE PENTRU VOPSITORII AUTO

MATERIALE PENTRU VOPSITORII AUTO

Materialele de vopsire constituie totalitatea materialelor care se aplica prin diverse metode pe suprafata obiectelor de metal, lemn, etc, in vederea protejarii acestora de efectele distructive provocate de agentii atmosferici (actiunea luminii, umiditate, agenti chimici, etc).

Prin aplicarea materialelor de vopsire se formeaza, pe suprafata obiectelor protejate, pelicule subtiri aderente, care au un dublu rol: acela de protectie si acela de a crea un aspect placut.

In compozitia materialelor de vopsire intra, de obicei, un component lichid numit liant si un component solid, format din pigmenti si materiale de umplutura

Exista mai multe criterii de clasificare a materialelor de vopsire.

Daca se considera criterii de clasificare substanta peliculogena de baza, materialele de vopsire se impart in: uleiuri vegetale, derivati celulozici, rasini naturale si sintetice, lianti solubili in apa, etc.

Daca se tine seama de ordinea de aplicare pe suprafete, adica de locul pe care il ocupa in sistemul de vopsire, materialele de vopsire se clasifica in: grunduri, chituri, vopsele, emailuri, lacuri de finisare, etc.

Produsele de vopsire se mai pot clasifica dupa: modul de aplicare (cu pensula, prin stropire, prin scufundare, etc); dupa felul si natura obiectului care se vopseste (lemn, metal, sticla, piele, materiale plastice, etc); dupa scopul urmarit etc.

CARACTERISTICILE GENERALE ALE MATERIALELOR PENTRU VOPSIRE

Pentru a asigura o buna protectie a suprafetelor si a le conferi un aspect decorativ, lacurile si vopselele trebuie sa prezinte o serie de caracteristici specifice, de care depinde calitatea lor.

Culoarea reprezinta o caracteristica importanta pentru obtinerea aspectului placut al obiectelor vopsite. Exista trei culori principale: rosu, galben si albastru, numite culori cromatice, la care se adauga albul si negrul, cunoscute sub numele de culori acromatice; din combinarea acestora rezulta toate celelalte.

In practica vopsitoriei pe lemn si pe metal, numarul nuantelor de culori este relativ redus.

Finetea pigmentului este o alta caracteristica importanta pentru calitatea unui material de vopsire. Calitatea unui email sau vopsea este cu atat mai buna cu cat pigmentul folosit la fabricare este mai fin macinat si mai uniform raspandit.

Capacitatea de intindere este o caracteristica ce influenteaza calitatea unui material de vopsire. Aceasta caracteristica este, de fapt, proprietatea unui lac sau vopsea de a da o pelicula uniforma ca grosime dupa un timp oarecare de la aplicare; aceasta egalizare a suprafetei vopsite trebuie sa se faca inainte de uscare prin disparitia dungilor ramase in urma vopsirii (ex: cu pensula).

Puterea de acoperire reprezinta capacitatea unui email sau vopsea de a acoperi suprafetele pe care sunt aplicate. Puterea de acoperire a unei vopsele se evidentiaza mai ales cand suportul este diferit colorat fata de vopseaua aplicata. Cu cat numarul de straturi de vopsea necesare pentru a face sa se acopere suportul sau stratul anterior de vopsea este mai mic, cu atat puterea de acoperire este mai mare. In general, vopselele de culori inchise au putere mai mare de acoperire.

Vascozitatea materialelor de vopsire este o caracteristica importanta. Substantele peliculogene - lacuri si vopsele - se utilizeaza in stare lichida.

Gradul de vascozitate optima se stabileste, tinandu-se cont de modul de aplicare a vopselei: in cazul aplicarii cu pensula, o vascozitate prea mare ingreuiaza mult lucrul, iar in cazul aplicarii vopselei prin pulverizare este necesara o presiune prea mare.

Timpul de uscare este o caracteristica de asemenea importanta, reprezentand timpul in care un lac sau o vopsea trece din stare lichida in stare solida dupa aplicare.

Daca vascozitatea variaza in limite nu prea largi, timpul de uscare este foarte diferit de la o clasa la alta, mergand de la minute la zile.

Timpul de uscare depinde de natura substantei peliculogene, de grosimea stratului aplicat, de temperatura in momentul aplicarii si uscarii, etc.

Mirosul si toxicitatea sunt conferite, in special, de dizolvanti si diluanti care sunt volatili. Exista, insa vopsele ale caror miros este influentat de liant, astfel, la lacul de bachelita se descopera usor mirosul de fenol, la vopselele ureoformaldehidice, mirosul de formol, etc.

Datorita continutului de dizolvanti, in special aromatici, vopselele sunt toxice.

In afara de cele expuse, pentru vopsele exista o serie de alte caracteristici care determina calitatea vopselelor: greutatea specifica, viteza de sedimentare a pigmentilor, rezistivitatea (pentru vopselele cu aplicare in camp electrostatic, etc).

PRODUSE UTILIZATE LA VOPSIRE

Principalele produse de vopsire sunt: lacurile, emailurile, grundurile, chiturile, grundurile de culoare, materiale de slefuit, materiale de lustruit.

Lacurile sunt solutii de derivati celulozici, rasini naturale sau sintetice in dizolvanti organici cu sau fara adaosuri de uleiuri vegetale. De obicei lacurile sunt incolore sau slab colorate; coloratia poate fi data si de rasinile utilizate sau de colorantii organici solubili si transparenti, adaugati.

Dupa uscare, lacurile dau pelicule transparente si lucioase (exceptie fac lucrurile pe baza de bitum, care nu sunt transparente).

Emailurile sunt lacuri in care s-au introdus pigmenti metalici organici sau anorganici. Se pot adauga sau nu materiale de umplutura. Efectul de culoare este dat de diversitatea pigmentilor.

Peliculele obtinute sunt deci, colorate, lucioase, cu un aspect perfect neted.

Grundurile sunt dispersii de pigmenti si materiale de umplutura in lacuri sau uleiuri. Aspectul peliculei obtinute nu este lucios ci semimat sau mat si prezinta duritate buna.

Grundurile stau la baza oricarei vopsiri, ele constituie primul strat aplicat si fac legatura intre suprafata de vopsit si celelalte straturi ale sistemului de vopsire. Deci calitatea grundului este de cea mai mare importanta. Daca asupra aspectului final al obiectului, grundul influenteaza mai putin, asupra protectiei impotriva coroziunii, grundul are cea mai mare insemnatate; un grund necorespunzator compromite intregul proces de vopsire.

Chiturile. Suprafata obiectelor grunduite poate sa prezinte cavitati si denivelari datorate obiectului sau rezultate din manipulari, tamponari, etc. Pentru eliminarea neregularitatilor si obtinerea unor suprafete netede in vederea vopsirii, se folosesc chiturile. Acestea sunt constituite din lacuri cu adaosuri mari de pigmenti si materiale de umplutura. Chiturile se aplica prin diferite procedee peste stratul de grund, avand rolul de a face legatura dintre grund si culoare, vopsea sau email. Dupa uscare, care se poate realiza in limite mari de timp, chitul apare in straturi dure cu aspect mat, usor de slefuit.

Grundurile de culoare numite si vopsele intermediare, sunt obtinute prin dispersarea pigmentilor si a materialelor de umplutura, in lacuri si uleiuri. Cantitatea de pigment care se adauga este mai mica decat in cazul grundurilor din primul strat, dar mai mare decat in cazul vopselei care se aplica peste grundul de culoare. Aspectul este semimat si culoarea este apropiata de cea a vopselei urmatoare.

Vopselele sunt dispersii de pigmenti sau de pigmenti si materiale de umplutura in diferite substante peliculogene. Ele sunt colorate si acoperitoare, iar dupa uscare dau pelicule cu aspect semimat sau lucios.

In general, lacurile si vopselele se livreaza in forma in care pot fi folosite, eventual necesitand adaugarea unor mici cantitati de diluanti.

In cazul unor materii prime peliculogene pe baza de rasini sintetice, produsele pot consta din 2-3 componente care se livreaza separat si se amesteca numai inainte de utilizare. In astfel de cazuri, produsul rezultat din amestec nu se poate pastra un timp care depaseste numarul de ore ale unui schimb; de aceea se prepara numai cantitati care se folosesc repede.

Diluantii sunt amestecuri de dizolvanti care servesc la diluarea lacurilor, emailurilor si vopselelor gata fabricate, pentru a le aduce la vascozitatea prescrisa de tehnologie.

Materiale de slefuit sunt materialele abrazive sub forma de piatra, pasta sau fixate pe un suport de hartie care servesc pentru netezirea si uniformizarea suprafetelor dupa chituire sau intre doua straturi de vopsea.

Materiale de lustruit sunt emulsii de ceruri in apa, care contin diferite adaosuri de substante detergente si substante usor abrazive; ele se utilizeaza pentru obtinerea unui grad inalt de luciu si pentru incetinirea imbatranirii peliculelor pe care le acopera cu un strat subtire, protector, contra radiatiilor ultraviolete.

Materialele de lustruit se pot prezenta sub forma de lichide sau de pasta.

AMBALAREA, MARCAREA SI CONSERVAREA MATERIALELOR DE VOPSIRE

Fabricile de lacuri si vopsele ambaleaza produsele finite (lacuri, emailuri, vopsele, diluanti, grunduri, etc) in ambalaje de diferite forme si diferite capacitati.

Natura ambalajului: metal, sticla, material plastic, etc; este influentata de insasi natura materialului de vopsire ambalat. Cele mai utilizate ambalaje sunt confectionate din tabla de fier protejata printr-o acoperire galvanica (tabla zincata, mai rar cositorita).

Pentru produsele cu aciditate organica scazuta se pot folosi si ambalaje din tabla de fier, neagra.

Ambalajele din sticla prezinta dezavantajul fragilitatii; se utilizeaza numai pentru ambalarea mostrelor sau produselor mici.

Ambalajele din material plastic, incep sa fie din ce in ce mai raspandite, datorita inactivitatii lor chimice ridicate.

Capacitatea ambalajelor variaza in limite foarte largi; pentru uzul casnic, fabricile de lacuri si vopsele utilizeaza ambalaje mici (circa 1 kg vopsea sau lac); pentru industrie se folosesc ambalaje de 20 - 200 kg produs finit. In industrie se realizeaza recuperarea ambalajelor de la beneficiar incat acelasi ambalaj poate fi folosit de mai multe ori, bineinteles dupa o perfecta curatare.

Diluantii se transporta in cisterne auto sau de cale ferata, depozitandu-se in rezervoare mari sau butoaie.

Ambalajele trebuie folosite la capacitatea lor maxima; ambalajele umplute numai pe jumatate, pe langa aspectul economic negativ, contribuie la degradarea prematura a produsului ambalat.

Fiecare produs, fiind standardizat, este prevazut cu conditii de ambalare specifice si a caror respectare este obligatorie prin lege.

Fiecare ambalaj se marcheaza prin sabloane sau etichetare cu urmatoarele mentiuni: denumirea si adresa fabricii producatoare; denumirea si simbolul produsului; greutatea bruta; greutatea neta (eventual masa ambalajului gol); data fabricatiei, numarul lotului, numarul standardului de calitate respectiv.

Materialele inflamabile poarta, in mod vizibil, mentiunea - inflamabil -.

Marcarea faciliteaza identificarea produsului continut in fiecare ambalaj. Pentru a putea efectua analize de receptie la consumator, se indica standardul de calitate, iar pentru cazurile de litigiu, se indica numarul lotului de fabricatie si fabrica producatoare.

Data fabricatiei este importanta, deoarece, in majoritatea cazurilor, produsele de vopsire sunt garantate numai pentru o perioada limitata de timp, specifica fiecarui produs. Dupa depasirea acestui termen, produsul se poate degrada de la sine, fara interventia altor factori externi. Utilizarea in vopsire a produselor cu termenul de garantie expirat se poate executa cand probele de laborator indica o calitate corespunzatoare.

CULOAREA

Sub aspectul sau obiectiv, culoarea este o functie a luminii, care, din punct de vedere fizic, constituie o energie radianta a undelor electromagnetice cuprinsa in limite masurabile.

Proprietatile fizice ale culorilor se definesc prin tonalitate cromatica, saturatie, luminozitate, iar culorile cromatice numai prin stralucire.

Culorile primare

Sunt culori de sine statatoare si care au stralucire maxima (rosu, galben, albastru).

Culorile complementare

Se stie ca fiecarei culori calde ii corespunde, opus, o culoare rece; de exemplu, lui rosu ii este opus verde, lui orange ii este opus albastru; lui galben ii este opus violetul.

Aceste perechi de culori, asezate diametral opus si pe cercul cromatic, formeaza perechile de culori complementare.

Puritatea culorii

Puritatea culorii este raportul din tenta culorii atat albul cat si cu negrul. Ea este insusirea de a fi mai saturata (concentrata) sau mai putin saturata. Deci, proprietatea unei culori este cu atat mai mare cu cat ochiul percepe un numar mai mic de lungimi de unda.

PROPRIETATILE CULORILOR

Culorile au doua functii:

- Impresive. Sunt efecte pozitive sau negative, de ordin psihologic sau comportamental, care influenteaza asupra personalitatii umane.

- Expresive. Totalitatea semnificatiilor si destinatiilor pe care omul le stabileste sau le confera culorii percepute.

Culori calde si culori reci

Sunt culori calde acele culori care, privite in plina lumina provoaca senzatia de caldura, amintind de culorile focului (galben, galben - portocaliu, rosu purpuriu si derivatiile lor).

Sunt culori reci (culori combinate, in general, cu albastru, cenusiu - albastru, violet), acele culori care mai ales cand sunt izolate provoaca senzatia asemanatoare cu aceea pe care o da atingerea ghetii.

Culorile care sugereaza apropierea sau departarea

In general suntem obisnuiti sa vedem lumina venind de sus iar intunericul venind de jos. Astfel, un tavan intunecat da senzatia de apasare, iar unul luminos pare departat.

Rosul vine in fata, in timp ce albastrul se duce in adancime. Verdele si galbenul isi mentin vizual locul real in spectru.

Culori care dau senzatia de greu - usor

Culorile pot fi grele (cele inchise) si usoare (cele deschise), dar pot deveni grele cele deschise, dar cu stralucire tulburata prin grizare sau degradare (degrade). De exemplu, un galben devine un galben mai stralucitor in cantitate mai mare, si mai greu asezat deasupra unui orange pur, dar in cantitate mai mica. Uneltele vopsite in galben citron, roz sau orange pastelat par mai usoare fata de aceleasi unelte vopsite in culori inchise.

Culori luminoase si culori intunecoase

Culorile asezate in jurul galbenului sunt luminoase. De aceea ele dau senzatia de incredere, de optimism.

Culorile din jurul violetului sunt intunecoase, dand impresia de tristete, nesiguranta.

Astfel, culoarea galbena invioreaza, verdele calmeaza, violetul este deprimant, rosul entuziasmeaza, ajungand pana la exaltare si apoi infricosare, iar portocaliul este dinamizant.

Contrastul culorilor

Contrastul este opozitia puternica intre doua sau mai multe lucruri, stari, culori, linii, etc sau ca o relatie intre extreme.

Contrastele de culoare sunt determinate de diferentele de structura ca: puritate, stralucire, luminozitate, intinderi de suprafata etc.

Pentru realizarea contrastului pot fi folosite toate culorile curate si cu luminoziatea cea mai puternica. De asemenea, sunt necesare trei culori care difera una de alta.

Prezenta albului si negrului amplifica contrastul, deoarece intervin efectele caracteristice de crestere a luminozitatii, respectiv stralucirii culorilor.

Cel mai sugestiv contrast in sine este cel al culorilor primare (rosu, galben, albastru). Efectul este mereu expresiv.