JALONAREA ALINIAMENTELOR.

Pentru masurarea corecta a unor lungimi din teren ce sunt mai mari decat lungimea instrumentului de masurat, este necesar ca determinarea sa se faca pe aliniamentul determinat de punctele ce delimiteaza lungimea de masurat. Determinarea pozitiei unor puncte intermediare situate pe acest aliniament poarta denumirea de jalonare. Punctele ce se vor jalona sunt astfel alese incat sa fie situate fie la distante egale cu lungimea ruletei cu care se vor face masuratorile fie la schimbarea de panta in vederea determinarii distantelor orizontale corespunzatoare lungimilor inclinate masurate.

Jalonarea aliniamentelor accesibile.

Operatiunea presupune ca intre punctele ce marcheaza aliniamentul sa existe vizibilitate directa, adica privind dintr-un capat al aliniamentului, celalalt capat sa fie vizibil (figura 3.1). Punctele de capat, A si B sunt materializate in teren prin jaloane, urmand ca punctele 1, 2, 3 sa fie aliniate incepand cu punctul 1. In punctul A se afla un operator, care privind tangential pe langa jalonul din A astfel incat sa vada jalonul din B, dirijeaza portjalonul 1 pana ce acesta se va afla intr-o pozitie in care jalonul este tangent la planul vertical ce trece prin A si B. Dupa ce jalonul 1 a fost infipt in pamant, port jalonul va deplasa jalonul 2 pana la aducerea in aliniament. Se va proceda identic cu toate celelalte puncte alese pentru a fi marcate pe aliniamentul AB. Dupa cum se observa, operatiunea se desfasoara de la B catre A, motiv pentru care spunem ca se procedeaza la o aliniere "spre sine". Ordinea operatiilor este numai cea descrisa mai sus; daca jalonarea s-ar face tot din punctul A dar incepand cu punctul 3, atunci acest jalon va face imposibila determinarea corecta a pozitiei punctelor 1 si 2, deoarece acestea nu ar mai fi vizibile din punctul A datorita dimensiunilor jalonului din 3.

Un caz particular este cel prin care se va jalona intersectia a doua aliniamente (figura 3.2). In aceasta situatie, un operator situat in punctul A va alinia pe directia AB portjalonul 1. Simultan un al doilea operator situat in C,va dirija si el portjalonul din 1 pe aliniamentul CD. Operatiunea de jalonare a intersectiei va fi deci o operatiune succesiva in A si B si se considera incheiata atunci cand operatorul din A constata ca jalonul din 1 este pe directia lui B si operatorul din C constata ca jalonul din 1 este pe directia lui D.

Jalonarea aliniamentelor cu capetele inaccesibile.

Jalonarea aliniamentelor peste un deal.

Daca situatia din teren este de asa natura incat punctele A si B nu sunt vizibile intre ele (figura 3.3), atunci se vor alege doua puncte 1 si 2 astfel ca portjalonul din 2 sa vada punctele 1 si B, iar portjalonul din 1 sa vada jaloanele din A si 2. Initial, portjalonul din punctul 1' aliniaza portjalonul 2 in pozitia 2', pe aliniamentul 1'-A. Portjalonul 2' aduce portjalonul 1 in pozitia 1' pe aliniamentul 2'-B. Operatiunile se repeta succesiv pana ce portjalonul 1 priveste spre A si constata ca portjalonul 2 se afla pe aliniament, iar portjalonul 2 privind spre B constata ca portjalonul 1 este pe aliniament.

Exista insa posibilitatea ca desi capetele aliniamentului au vizibilitate reciproca, totusi, datorita unor obstacole aflate in afara aliniamentului sa nu se poata face jalonarea dupa procedeul aratat mai sus. In acest caz, in punctele 1 si 2, arbitrar alese, se vor pozitiona jaloane manevrate de cate un portjalon. In faza initiala port jalonul 1 aflat in pozitia 1' va dirija jalonul 2 in pozitia 2', pe aliniamentul 1'-A. Portjalonul din 2' va dirija acum jalonul din 1' in 1", pe aliniamentul 2'-B. Operatiunile se repeta pana cand din 1 privind spre A, jalonul 2 nu mai trebuie miscat, respectiv din 2 privind spre B, jalonul 1 nu mai trebuie miscat.

MASURAREA LUNGIMILOR.

Masurarea directa a lungimilor.

Elementele liniare necesare determinarii coordonatelor punctelor topografice, constand fie in distante inclinate fie in distante orizontale, se pot determina fie prin masurare directa cu ajutorul ruletelor, panglicilor sau a firelor de invar (aliaj cu coeficient de dilatare termica foarte mica), fie indirect folosind procedee optice sau electronice. Aparatura si tehnica de masurare care se adopta tin cont de precizia ceruta la determinarea distantei.

Instrumente pentru masurarea directa a distantelor.

Instrumentele folosite la masurarea directa a distantelor sunt :

instrumente pentru determinarea precisa a distantelor, numite fire de invar, folosite la masurarea bazelor geodezice;

instrumente pentru determinarea cu precizie medie a lungimilor, folosite in lucrarile curente de topografie, numite rulete sau panglici.

instrumente pentru determinarea cu precizie redusa a distantelor orizontale, cum ar fi lata (mira de nivelment) si bolobocul.

Panglicile si ruletele de otel.

Ambele instrumente sunt benzi de otel sau material sintetic rezistent la intindere,cu grosimi de de 0,2 - 0,7 mm, latimi cuprinse intre 10 - 13 mm si lungime variabila de 20, 25, 50 sau 100 m pentru panglici sau de 10, 20, 25 sau 50 m pentru rulete. Diferenta intre o panglica si o ruleta consta ca panglica este mai lata decat ruleta, fiind divizata din decimetru in decimetru, prin gauri circulare in axul benzii de otel,in timp ce ruleta este divizata cel putin centimetric pe toata lungimea cu exceptia capetelor unde divizata milimetric. Pentru marcarea valorilor rotunde, reprezentand jumatatile de metru, respectiv metrii intregi, pe banda panglicilor sunt atasate placute stantate cu valoarea diviziunii corespunzatoare. Ruletele, in schimb, au inscriptionate, prin stantare pe banda metalica, toate informatiile necesare. Pentru depozitare si transport, panglicile sunt rulate pe un cadru metalic, care prin rotire permite desfasurarea pentru utilizare sau infasurarea in vederea depozitarii. Ruletele au banda metaliza infasurata pe un tambur montat fie intr-o carcasa metalica sau din piele, fie pe furci metalice, ambele fiind prevazute cu mici manivele pentru manuire comoda.

In mod obisnuit panglicile sunt etalonate la o temperatura de + 20C si o forta de intindere de 15 daN, in timp ce ruletele sunt etalonate la o temperatura de + 20C si o forta de intindere de 5 daN.

La efectuarea masuratorilor directe de lungimi, se folosesc o serie de accesorii :

termometru pentru determinarea temperaturii panglicii in momentul masurarii;

dinamometru pentru intinderea ruletei sau panglicii cu o tensiune identica celei din momentul etalonarii;

set de fise (vergele) metalice cu lungime de 20 - 30 cm si diametru de 3 - 5 mm care se folosesc la marcarea tronsoanelor (panourilor) egale cu lungimea panglicii sau ruletei cand distanta decat aceasta.

intinzatoare pentru intinderea panglicii sau ruletei in momentul masurarii. Sunt confectionate din lemn, prevazute cu un sabot metalic la capatul inferior pentru a se putea infige in pamant

Masurarea directa a lungimilor.

Operatiunea de masurare se desfasoara de catre o echipa formata din operator si doua ajutoare asa cum se vede in figura 4.1. Se vor folosi si accesoriile, aduca intinzatoarele 1, panglica sau ruleta 2, fisele 3, dinamometrul 4 si jaloanele 5. Pentru efectuarea unei masuratori corecte se impune curatirea terenului de vegetatie si jalonarea aliniamentului AB.

Operatorul din A va infige in pamant intinzatorul din A astfel ca diviziunea 0 a panglicii sau ruletei sa se suprapuna peste A. Operatorul, care merge inainte, spre punctul B, va alinia intinzatorul si dinamometrul pe directia AB, iar ajutorul va infige vertical,in pamant, o fisa in dreptul diviziunii de 50m a ruletei. Operatiunea se repeta in acelasi mod pana la masurarea completa a distantei AB.

Corectii ce se aplica distantelor masurate cu panglica sau ruleta.

corectia de etalonare Dl_{k -} apare datorita diferentelor intre lungimea nominala (valoarea citita pe banda de otel) si lungimea reala (obtinuta prin etalonarea panglicii pe un banc de proba, de lungime etalonata). Avind in vedere ca este o eroare care se comite la fiecare aplicare a panglicii, corectia va fi: Dl_k = l_o - l_{n    [4.1]} unde : Dl_k - corectia ce se calculeaza; l_o - lungimea reala; l_n - lungimea nominala a panglicii pentru o aplicare a sa. Pentru intreaga lungime masurata, compusa din n aplicari de ruleta, corectia va fi data de relatia: DL_k = Dl_k = Dl_k . n [4.2] unde n =

corectia de intindere Dl_P - apare datorita inegalitatii intre forta cu care se intinde panglica in timpul masurarii si tensiunea aplicata la momentul etalonarii. Relatia de calcul este: Dl_P = [4.3] unde: l_n - lungimea nominala, S - sectiunea transversala a ruletei, exprimata in cm², E - modulul de elasticitate al otelului ( 2,1. 10⁴ kg/mm^2), F - forta in timpul masurarii, F_o - forta la etalonare. Se recomanda ca tensionarea panglicii in timpul masurarii sa se faca la aceeasi valoare cu cea de la etalonare, aceasta din urma fiind specificata in buletinul de etalonare al fiecarei panglici.

corectia de temperatura Dl_t - apare datorita diferentei intre temperatura la etalonare si cea de la momentul masurarii. Relatia de calcul este : Dl_t = l_t - l_etal = l ^. a (t - t_o) [4.4] unde : l - lungimea panglicii, a - coeficientul de dilatare termica liniara a otelului avind valoarea de 0,0115mm/grad celsius/m, t - temperatura la momentul masurarii, t_o - temperatura la momentul etalonarii (se specifica in certificatul de etalonare).In cazul panglicilor de 50m, inlocuind valorile lungimii si coeficientului de dilatare termica liniara, relatia [4.4] devine: Dl_{t = 0,6mm (t - 20) [4.5]}

corectia de reducere la orizont DL₀ - apare datorita pantei terenului ce are drept consecinta faptul ca in teren se masoara lungimi inclinate iar la prelucrarea masuratorilor se folosesc proiectiile lor in plan orizontal.

Distanta orizontala se va calcula cu relatia :

Dl_{0 = d - l [4.6]}

_{unde :} [4.7]

din acesta cauza, calculul corectiei se va putea face fie functie de unghiul de panta a, fie functie de diferenta de nivel, dh, intre capetele lungimii inclinate. Astfel :

functie de unghiul de panta:

[4.8]

functie de diferenta de nivel:

[4.9]

care, dupa dezvoltare in serie si efectuarea calculelor, conduce la relatia finala:

[4.10]

Corectia de reducere la orizont este totdeauna negativa.

Este de mentionat ca la aplicare corectiilor de temperatura si etalonare se va tine cont de semnul algebric al corectiei, care rezulta din efectuarea parantezelor continute in relatiile de calcul pentru corectiile respective. Valoarea finala a distantei orizontale, va fi deci:

D = L + DL_{k + DLP + Dlt + Dl0 [4.11]}

Masurarea directa a lungimilor orizontale.

Cand panta terenului intre doua puncte este mare si neregulata, iar precizia ceruta nu este mare, se poate determina distanta intre doua puncte folosind unul din urmatoarele procedee :

lata si bolobocul (figura 4.3) - se foloseste o scandura dreapta, lata de 15 cm, groasa de 5 cm si lunga de 3, 4 sau 5 m.Aceasta scandura se aseaza orizontal, cu un capat in punctul A. Pentru orizontalizarea ei se va folosi un boloboc. Celalalt capat se va marca pe teren cu ajutorul unui fir cu plumb lasat sa plonjeze pe langa scandura. Originea urmatoarei aplicari a latei va fi locul in care firul cu plumb atinge pamantul. Operatiunea se repeta pana la terminarea tronsonului AB. Distanta orizontala intre A si B va fi data de relatia: D_AB = n . d + d' [4.12] unde d' se determina prin masurare pe lata, iar d reprezinta lungimea latei.

metoda cultelatiei - este asemanatoare cu metoda descrisa mai sus, cu singura deosebire ca in locul firului cu plumb se foloseste o a doua lata sau o mira de lemn. In acest ultim caz este posibil ca pe langa distanta orizontala sa se determine si diferenta de nivel intre A si B prin citire pe mira asezata vertical.

Masurarea electronica a distantelor.

Acest procedeu se bazeaza pe principiul determinarii timpului de propagare a unei unde de lumina modulata intre o statie de emisie si una de receptie, pe traseul dus - intors. Dar in locul luminii modulate se pot folosi si unde radio. In ambele cazuri distanta D este data de relatia:

D = [4.13]

in care v este viteza de propagare a undei (luminoasa sau radio), iar t este timpul de propagare pe traseul dus-intors.

Cum insa masurarea timpului de propagare a undei se face cu erori mari, acesta se determina indirect, prin masurarea defazajului intre modulatia de iesire si cea de intrare. Deoarece unghiul de faza j se poate exprima functie de frecventa f si de timpul t parcurs de o unda prin relatia :

j = pft [4.14]

se deduce :    t = [4.15]

obtinandu-se pentru distanta relatia:

D = [4.16]

Tendinta actuala a constructorilor de aparatura topografica este sa cupleze aparatele de masurat distante cu aparatele pentru masurarea unghiurilor (teodolite), astfel ca rezultatul sa fie un produs capabil sa furnizeze elementele necesare calculului coordonatelor punctelor topografice. Astfel de aparate poarta denumirea de statii totale si se adreseaza utilizatorilor ce au de determinat distante de pana la 2 - 3 km cu precizie centimetrica. In general precizia acestor aparate se inscrie in limita .

Masurarea indirecta a distantelor.

Determinarea stadimetrica a distantelor.

Un instrument topografic care are trasate in campul vizual al lunetei atat firele reticulare cat sI firele stadimetrice, va permite determinarea optica a distantelor.

Considerand cazul particular cand axa de vizare a lunetei este perpendiculara pe mira, firele stadimetrice a' si b', ale lunetei se vor proiecta pe mira in punctele A si B (figura 4.5). Privind prin luneta instrumentului amplasat intr-un capat al distantei de masurat, vizand mira amplasata in celalalt capat, distanta de determinat, D, este data de relatia:

[4.17]

Din asemanarea triunghiurilor se poate scrie:

[4.18]

unde: h - distanta intre firele reticulare

f - distanta focala;

H - numarul generator.

Relatia [4.18] se poate scrie sI sub forma:

[4.19]

In relatia 4.19, K poarta denumirea de coeficient stadimetric sI are valoarea 100 ( este posibil ca valoarea sa fie sI 200 sau 50).

Relatia 4.17 devine astfel:

[4.20]

unde d reprezinta distanta de la centrul optic al lentilei obiectiv la axa verticala a teodolitului sI este cunoscuta. Notand d + f = c, formula distantei devine:

[4.21]

Prin utilizarea lentilelor analatice, imaginea unui obiect se formeaza pe axa verticala a aparatului, iar relatia 4.21 devine:

D = K . H = 100 H [4.22]

Relatia 4.22 este valabila numai in cazul vizelor orizontale pe mira; daca viza nu indeplineste aceasta conditie sI face cu orizontala un unghi a, atunci numarul generator H devine H' = H cos a, iar lungimea inclinata L va fi:

L = K H cosa = 100 H cosa [4.23]

iar distanta orizontala D va fi:

D = L cosa = 100 H cos ² a

Precizia determinarii distantelor prin acest procedeu este cuprinsa intre 0,10m sI 0,20m pentru distante de pana la 100m.

Determinarea telemetrica a distantelor.

Principiul de functionare este cel al coincidentei semiimaginilor unui acelasi obiect. Din figura 4-6 se vede ca un punct situat la distanta L₁, care este vizat prin luneta de constructie speciala, are o imagine "rupta" in doua. Acest lucru este posibil datorita existentei a doua prisme pentagonale, una fixa sI alta mobila. Prisma fixa vede punctul sub un unghi de 100^g - g, in timp ce prisma mobila vede punctul sub un unghi drept. Cele doua raze trec prin acelasi punct numai atunci cand imaginile obiectului vizat sunt in coincidenta. Distanta de la aparat la punctul vizat va fi data de relatia:

L = b.ctgg = b.K    [4.25]

Deoarece     g este constant, marimea lui se alege astfel incat ctgg = K = 200. Valoarea lui b, numit sI baza variabila, se citeste pe o rigla dispusa pe aparat dupa ce s-a realizat coincidenta semiimaginilor. Instrumentul BRT 006 este un exemplu de aparat care utilizeaza principiul descris mai sus.

Determinarea paralactica a distantelor.

Distanta AB (figura 4-7) se poate determina sI in conditiile in care in punctul A este amplasat un teodolit, iar in punctul B, perpendicular pe directia AB sI simetric fata de B, este asezata mira orizontala MN. Prin vizarea cu teodolitul a capetelor M sI N se determina unghiul g sub care se vede mira. In triunghiul ABN se poate scrie ca:

[4.26]

Daca b=2m, rezulta ca distanta intre A sI B va data de cotangenta unghiului paralactic g. Mira astfel constriuta poarta denumirea de mira BALA. Teodolitul folosit la astfel de determinari va fi unul de precizie (1^cc.5^cc), iar marimea unghiului paralactic se va obtine ca medie a mai multor determinari. Pentru a putea obtine determinari precise, latura AB nu va fi mai mare de 80m100m. Daca lungimea de masurat este mai mare atunci se va apela la una din schemele din figura 4-8.

La lungimi mai mici de 200m, mira se aseaza aproximativ la jumatatea distantei de masurat. Teodolitul va determina unghiurile paralactice sub care se vede mira din cele doua capete ale distantei, iar distanta se va determina pornind de la relatia 4.26, cu formula:

[4.27]

Daca lungimea este cuprinsa intre 200m sI 400 m, atunci la unul din capete se va alege o latura auxiliara, mai mica de 100m, care se va masura cu mira BALA. In triunghiul format se vor masura toate unghiurile interioare. Distanta care dorim sa o determinam va rezulta prin rezolvarea triunghiului.