IMPORTANTA CULTURII POMILOR FRUCTIFERI SI A FRUCTELOR IN ALIMENTATIE, ECONOMIE SI SUB FORMA TERAPEUTICA

IMPORTANTA CULTURII POMILOR FRUCTIFERI SI A FRUCTELOR IN ALIMENTATIE, ECONOMIE SI SUB FORMA TERAPEUTICA

Marul reprezinta cea mai cunoscuta si raspandita cultura pomicola de climat temperat. Numerosi invatati greci si romani au mentionat marul in scrierile lor. De atunci omul a raspandit marul pe toate continentele. Vasta diseminare geografica a acestuia a fost posibila datorita varietatii si adaptabilitatii genetice impresionante a speciei. Fata de celelalte fructe cunoscute, marul se situeaza pe locul 3 dupa citrice si banana, dar ocupa de departe, locul 1 intre speciile pomicole de climat temperat, producand dublu fata de toate acestea la un loc.

Din evolutia permanent crescatoare a productiei mondiale de mere si a vastului areal geografic acoperit, se deduce importanta din ce in ce mai mare a marului in economia mondiala si a merelor in alimentatia umana.

Importanta culturii marului se datoreaza valorii alimentare si gustative, terapeutice si profilactice a fructelor, insusirilor lor tehnologice specifice, particularitatilor agrobiologice ale pomilor si valorilor economice mari.

Importanta economica a culturii marului reiese, in primul rand din vastul sau areal geografic, fapt ce demonstreaza ca marul asigura o activitate permanenta si resursa materiala unui numar imens de oameni tocmai in acele zone de latitudine, altitudine si orografie, in care alte culturi ar gasii conditii ecologice restrictive. Altfel spus marul poate exploata resursele pedoclimatice inadecvate altor culturi agricole.

Urmarea conditiilor de favorabilitate ecologica, au aparut zone specializate in productia de mere, unde se creaza mari excendente fata de consumul zonal, asigurand, astfel, consumul la orase si necesarul industriei alimentare. Importanta economica a marului se extinde dincolo de sfera pomiculturii si a consumului, creand activitati economice, locuri de munca si resurse financiare in industrii paralele legate de producerea pesticidelor, ingrasamintelor, a ambalajelor, industria alimentara etc.

Alaturi de importanta economica a culturii marului trebuie relevata importanta deosebita a merelor in alimentatia omului. Merele constituie unul dintre componentele esentiale, indispensabile unei alimentatii rationale. Ele reprezinta aproape singurul aliment gata pregatit in natura, care poate fi consumat fara alte adaosuri, fie in stare proaspata, fie consumate ca sucuri, compot, dulceata, cidru, marmelada etc. Datorita insusirilor tehnologice, merele constituie o materie prima cu pondere mare in industria alimentara (A.Gherghi).

Valoarea alimentara se datoreaza componentelor chimice usor accesibile consumului uman, la care se adauga diferiti excitanti olfactivi, vizuali, gustativi, care fac merele acceptabile la consum si sa fie savurate cu placere.

Dintre factorii nutritivi energogeni, glucidele detin rolul principal. Zaharul aflat in fructe sub forma de fructoza si glucoza este asimilat usor de catre organismul uman,fara transformi prealabile, fructele proaspete intrand din acest motiv in meniul copiilor, bolnavilor si batranilor.

Continutul fructelor in substante proteice este de cateva ori mai scazut decat cel in glucide, dar sunt necesare organismului deoarece lipsa sau insuficienta lor impiedica valorificarea deplina a celor de origine animala si de aceea necesarul de proteine al organismului uman poate acoperi sensibil si fructele.

Continutul in lipide este si mai sarac fata de cel de proteine situandu-se sub un gram la suta de grame substanta comestibila.

Continutul in apa al fructelor este ridicat si favorizeaza functia de irigare cu sange a organismului si de epurare a lui. In tabelul nr. Se poate observa continutul in substante nutritive.

Continutul fructului de mar in substante nutritive

Tabelul nr. 4

Comparativ cu alti factori nutritivi, continutul fructelor in substante minerale este mai scazut dar participa la procesul de mineralizare al organismului.

Dintre substantele nutritive cea mai mare pondere o detine potasiul, care este indispensabil pentru organism deoarece fara acest element este impiedicata buna functionare si desfasurare a activitatii muschiului cardiac ducand pana la oprirea functionarii lui.

Calciul are o influenta complexa asupra organismului, antialergica, de coagulare, diuretica, antirahitice, etc.

Magneziul si sodiul se gasesc in cantitati mici dar care nu pot lipsi din buna functionare a organismului.

Oligoelementele se gasesc in general in cantitati mici, dar dintre acestea fierul se gaseste practic in toate fructele si combate anemia.

Continutul fructului in substante minerale

Tabelul nr. 5

Continutul in vitamine. Pe langa factorii energogeni, cei macro si microminerali se gasesc si vitamine care impreuna cu factorii minerali constituie biocatalizatori cu rol in activarea proceselor biochimice din organismul uman.

Vitamina C-se gaseste intr-o cantitate mare si are rol in procesul de coagulare a sangelui, in formarea hormonilor, glandelor suprarenale si in rezistenta organismului la infettii si efort.

Complexul B-se gaseste si ea in fructe dupa vitamina C si are un rol destul de important in procesul de crestere si buna functionare a tesutului muscular .

Vitaminele din grupa B(B1,B2,B6,B12) actioneaza ca :

-transportor de oxigen B2

-asigura buna functionare a inimii si sistemului nervos B1

-sinteza hemoglobinei B6-B12

Vitamina PP-are actiune antielagroasa,participa la procesele metabolice furnizoare de energie,respiratia celulara,etc.

Acidul pantoteic-existent in fructe liber sau combinat sub forma coenzimei A intervine in procesul de transformare a zaharurilor si grasimilor si indirect in cele de crestere prin coenzima A

Vitamina H(biotina)-este prezenta in cantitati mici in fructe avind un rol foarte mare.

In tabelul urmator vom reda continutul in vitamine al marului, dar mentionam de asemenea ca in afara de aceste organe fructele contin cantitati apreciabile de acizi organici dar care au proprietatea de a nu mari aciditatea sucului gastric si in amestec cu substantele pectice si cele minerale din fructe o diminueaza.

Continutul fructului in vitamine

Tabelul nr.

2.1. Marul

In Romania cultura marului dispune de conditii pedoclimatice foarte favorabile pentru obtinerea unor productii de calitate deosebita. Astfel, gustul merelor de pe aceste meleaguri este deosebit, mult mai aromat si mai echilibrat in acumularea substantelor nutritive incat sunt preferate an defavoarea altor fructe. Marul ocupa locul doi dupa pruni, atat ca productie cat ti ca suprafata sau numar de pomi.

Marul este cea mai valoroasa specie pomicola datorita rolului important pe care il au fructele in alimentatia omului. Fiind reprezentant de cultura, printr-un numar de soiuri de coacere esalonta (soiuri de vara, soiuri de toamna si de iarna), dintre care unele se pastreaza mult timp, marul asigura aprovizionarea cu fructe proaspete pe intreg cursul anului si de asemenea asigura cantitati mari de materie prima pentru industria alimentara. Cultura lui este cel mai bine reprezentata in judetele din nordul tarii: Bistrita Nasaud, Maramures, Satu Mare, Salaj, Suceava si in cele din zona sucarpatica meridionala.

2.1.1. Particularitati biologice

Sistemul radicular este variabil ca forma si adancime in functie de portaltoiul folosit, de soi, grosimea stratului, fertilitatea acestuia etc. , dintre toti factorii portaltoiul are influenta cea mai mare. Varsta intrarii pe rod depinde de soi si de portaltoi. Din acest punct de vedere deosebim trei grupe de soiuri: soiuri percoce, semiprecoce si soiuri tardive

Soiurile precoce intra pe rod la 4-5 ani(Parmen auriu, Wagner premiat, Delicios auriu)

Soiurile semiprecoce intra pe rod la 6-8 ani de la plantare(Ionathan)(Cepoiu N. 2001)

Cea de a treia grupa de soiuri intra in perioada de rodire dupa 10 12 ani de la plantare.

2.1.2 Productivitatea marului

In primii ani dupa plantare marul are cresteri suficient de viguroase de regula nu formeaza lastari anticipati, iar coroana se mentine rara fiind usor de format si intretinut. Marul are doua feluri de ramuri de rod:

1.Ramuri de rod propriu-zise: tepusa, nuielusa, mladita

2.Ramuri de rod in devenire: pintenul, smiceaua

Repausul obigatoriu la mar este mult mai lung decat la alte specii (samburoase) si de aceea florile lui scapa de actiunea brumelor tarzii de primavara.

Inflorirea soirilor de mar nu are loc simultan ci esalonat. Din acest punct de vedere deosebim soiuri cu inflorire foarte timpurie, soiuri tarzii si soiuri foarte tarzii. Diferenta de timp intre inflorirea soiurilor foarte timpurii si cele tarzii este de peste doua saptamani.

Aproape toate soiruile de mar sunt autosterile necesitand polenizatori. De aceea pentru asigurarea unei polenizari normale se recomanda ca in livezi pe aceeasi parcela sa se planteze intercalat 2-3 soiuri.

La asigurarea polenizarii se va tine seama ca unele soluri sunt bune polenizatoare iar altele sunt rele polenizatoare. In nici un caz nu se pot folosi ca polenizatori soiuri cu inflorire timpurie pentru soiuri cu inflorire tarzie.

In anumite conditii naturale la unele soiuri de mar se intalneste si fenomenul pantenocarpic. Dupa legarea fructelor se produce 10-15 % din flori, la mar se obtine o recolta abundenta, iar la 5% multumitoare.

Durata de viata a marului deepinde de portaltoiul folosit si de sistemul de cultura. Merii pitici traiesc si rodesc bine panaa la varsta de 20-25 de ani, in sistemul superintensiv numai 12-15 ani , iar cei de vigoare mijlocie pana la 40-45 ani, cei pe portaltoi vigurosi pana la 80-100 ani.

2.2. Cerintele fata de factorii de mediu

2.2.1. Cerintele fata de lumina

Fata de acest factor, specia mar are pretentii moderate, cu exceptia zonelor premontane unde devine ceva mai exigent. Datorita pozitiei geografice a tarii noastre (43^o3^' si 48^o15^' latitudine nordica) se intrunesc conditii normale din punct de vedere al iluminarii. Cu toate acestea, o buna iluminare a coroanelor realizata prin alegerea formei optime, corelarea distantelor de plantare cu habitusul pomului, amplasarea in teren a parcelelor si a randurilor, conduce la obtinerea unor fructe de calitate superioara, cu un surplus de substante biochimice si o colorare mai intensa.

Cerintele mai mari fata de lumina ale marului se inregistreza la inflorit si in ultimile 3-4 saptamani inainte de recoltare.

In conditii de lumina insuficienta pomii sunt mai sensibili la atacul unor boli si daunatori, mai putin rezistenti la iernare, se degarnisesc iar fructele au o calitate inferioara.

Indicele foliar al marului este cuprins intre 2,2 si 6,1 si este considerat foarte mic, comparativ cu alte specii, in special cereale.

Sistemul de plantatie influenteaza si conversia luminii solare astfel:

- in plantatiile extensive de mar coeficientul de conversie a radiatiei solare fotosintetic active este de 1,26-1,31%, iar productia de 17,6-18,5 t/ha:

- in plantatiile intensive coeficientul radiatiei solare (k) este sub mediu 1,64-1,90% iar productia fiind de 23,7-30 t/ha;

- in plantatiile superintensive, k=2,082% ceea ce corespunde unei valori medii precum si unei recolte de 36,3-37,5 t/ha (V.I. Babuc 1992).

O buna iluminare corespunde formelor de coroana zvelte cordon, fus etc. si celor aplatizate. Formele de conducere si celelalte elemente tehnologice trebuie sa asigure un nivel de interceptare si distribuire a luminii egal cu necesarul fiziologic al plantei (cca. 700 Kmol m²s^-1) si nu mai mare. Acesta este punctul de saturatie al speciei mar care se coreleaza cu cel de compensare.

Excesele de lumina la aceasta apecie, pe langa faptul ca sunt inutile, pot avea chiar efecte negative, inducand in conditii de deficit hidric inchiderea stomatelor si reducerea schimbului de gaze iar in caz de exces hidric intensificarea transpiratiei.

Experientele proprii ne-au demonstrat ca taierile "in verde" influenteaza pozitiv receptarea luminii si implicit calitatea fructelor.(MILITIU I. 1993)

2.2.2. Cerintele fata de caldura

Marul are pretentii moderate, fata de temperatura, dand rezultate bune in zone in care temperatura medie anuala este cuprinsa intre 8 si 9,5^oC, dar poate creste si fructifica satisfacator si in regiuni cu temperaturi medii de 7,5-7,9^oC.

Cerintele fata de temperatura difera de la soi la soi. Soiurile din grupa Starking delicious au exigente mai mari fata de caldura, in timp ce soiurile Frumos de Boskoop, Kaltherer Bohmer, James Grieve, Patul, Cretesc, Mc Intash etc. sunt mai putin pretentioase.

Pragul biologic al marului este de 8^oC, iar cel pentru deschiderea in masa al florilor este de 11^oC.

Temperatura optima de germinare a polenului este de 21-27^oC iar cea minima de 10^oC. Soiurile mai pretentioase la temperatura au nevoie pentru inflorire de 15-17^oC temperatura medie zilnica fapt cu o importanta deosebita asupra zonarii acestor soiuri. In zonele in care aceste temperaturi nu se realizeaza, productiile sunt mai mici atat calitativ cat mai ales cantitativ.

Media temperaturilor din timpul perioadei de vegetatie a marului terbuie sa fie cuprinsa intre 12 si 19^oC. Soiurile de vara au nevoie de o temperatura medie de cca. 12^oC iar cele de toamna si iarna de peste 15^oC. Unele soiuri (ex. Granny Smith, Radaseni) au nevoie de o suma a temperaturilor mai mare pentru a-si matura fructele.

Marul este o specie foarte rezistenta la ger, partea epigee suportand in perioada de repaus -33^oC -35^oC iar cea hipogee -7^oC -12^oC.

Rezistenta la ingheturile tarzii de primavara depinde de stadiul fenologic: la dezmugurire -5^oC pana la -6^oC; la buton floral -3,9^oC; la aparitia petalelor

-3,3^oC; in plina floare -2,2^oC si imediat dupa legarea fructelor -1,7^oC.

Necesarul de frig al marului (temperaturi pozitive joase 17^oC) se situeaza intre 400 ore (Winter Bonana, Anna, Primicia) si 1500 ore (Northern Spy, Frumusetea Romei). Majoritatea soiurilor se incadreaza in necesarul de 800-1000 ore.

Acest necesar de frig are importanta in a activa unii biostimulatori care au rolul de a scoate mugurii din stadiul de repaus.

In situatia in care nu se realizeaza necesarul de frig se decaleaza pornirea in vegetatie a pomilor, inflorirea este esalonata si anormala, florile prezinta malformatii, legarea este slaba etc.

Necesarul de frig constituie un factor restrictiv in cultura marului mai ales pentru zonele calde ale globului. Daca ne referim la Romania precizam ca soiurile cu o nevoie mare de frig nu sunt recomandate pentru cultura in Baragan sau Dobrogea.

La nivel mondial au fost create soiuri cu pretentii mici fata de necesarul de frig (Primicia, Galicia, Centenaria, Adina, Marquesa etc.) facand, astfel, posibila cultivarea marului in zone mai calde (Africa de sud, Australia, Brazilia, Chile etc.).

O importanta deosebita pentru colorarea fructelor o are diferenta de temperatura de la zi la noapte din timpul maturarii fructelor. Optim ar fi ca acest contrast sa fie de 8-12^oC mai ales pentru soiurile care se coloreaza mai greu (Generos, Jonagold, Radaseni etc.).

Temperaturile mai ridicate din timpul maturarii fructelor ce urmeaza dupa perioade mai reci si umede conduc la apariti unor deranjamente fiziologice cum ar fi: sticlozotatea, brunificarea interna, arsuri etc.(GRADINARIU G. 2002).

2.2.3. Cerintele fata de apa

Marul este o specie cu pretentii ridicate atat fata de umiditatea din sol cat si fata de cea atmosferica. Rezultatele foarte bune in cultura marului se obtin in zonele unde precipitatiile depasesc 650-700 mm bine distribuite in cadrul perioadei de vegetatie. In conditii de irigare marul se comporta bine si in zona de stepa cu precipitatii chiar sub 500 mm.

Coeficientul de transpiratie (cantitatea de apa necesara pentru 1 kg substanta uscata) al marului este de 170-300 kg fiind influentat de umiditatea relativa, lumina, temperatura si vant.

Perioadele de seceta cat si excesul de apa din sol, sunt greu suportate de mar, portaltoii franc si cei de vigoare mare comportandu-se cel mai bine in aceste cazuri comparativ cu cei de vigoare slaba.

Umiditatea optima a soiului pentru specia mar este de 70-75% din capacitatea de camp, iar cea relativa aerului de 70-80%. Soiurile din grupa Red Delicious necesitand valori mai scazute pentru umiditatea relativa (65-70%). Soiurile au o comportare diferita fata de necesarul de apa existand soiuri cu cerinte mai mari (Patul, Cretesc, Frumos de Borkoop, Renet de Canada, Bohmer Kaltherer, Radaseni) sau mai mici (Golden, Starkrimson, Jonathan) care pot suporta chiar perioade mici de seceta.

Excesul de apa este greu de suportat de catre mar si nu trebuie sa depaseasca 10-14 zile in perioada de repaus relativ si 4-5 zile in timpul perioadei de vegetatie. De asemenea, umiditatea atmosferica ridicata favorizeaza atacul unor boli foarte periculoase (rapan), micsoreaza fotosinteza, prelungeste perioada de vegetatie impiedicand maturarea lemnului si fructelor etc.

Soiurile de vara au nevoie de mai putina apa decat cele de toamna si iarna.

Perioadele critice pentru apa: cresterea intensa a lastarilor si cresterea intensa a fructelor.

Nivelul apei freatice trebuie sa se situeze la 1,2-1,5 m in cazul soiurilor altoite pe portaltoi de vigoare slaba si de 2,5-3,0 m in cazul portaltoilor vigurosi cu inradacinare profunda.(ANZAR V. 2000)

2.2.4. Cerintele fata de sol

Cultura marului reuseste pe o gama larga de soluri, atat ca textura (luto-argiloase, lutoase, luto-nisipoase), cat si ca tip de sol (podzoluri, soluri de padure, cernoziomuri, aluviuni, negre de faneata), datorita in special multitudinii si diversitatii portaltoilor.

Soiurile de mar altoite pe portaltoi vegetativi cer soluri fertile si profunde, iar in cazul portaltoilor franc pot fi folosite si soluri mai sarace, dar bine drenate.

Un fenomen important, care influenteaza reusita culturii marului este cel de "oboseala biologica a solului" mai ales in plantatiile intensive si superintensive.

In cazul plantarii marului dupa el insusi se recomanda luarea tuturor masurilor pentru a evita efectul acestui fenomen vegetativ.

Tabelul nr. 7 Parametrii chimici si fizici ai soiurilor pentru cultura marului(dupa Davidescu, 1992)

Nu sunt recomandate pentru cultura marului solurile compacte, slab aerate, cu exces de umiditate.

Alti factori ecologici deosebiti de importanti in cultura marului sunt: aerul, expozitia terenului, relieful altitudinea si latitudinea. Toate acestea au influente majore asupra metabolismului, productiei si calitatii fructelor (G. Gradinariu si colab., 1998).

Expozitia terenului preferata de mar este cea sudica, sud-estica sau sud-vestica pentru zonele colinare si inalte si cea vestica, nord-vestica si chiar nordica pentru zonele de stepa. Pe pante marul se planteaza in treimea inferioara sau medie.(BRANISTE N. 2006).