LUCRARE - COMBATEREA BILOGICA A DAUNATORILOR DIN PLANTATIILE VITICOLE DIN ZONA SOLURILOR NISIPOASE

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE HORTICULTURA

MSTER BIOLOGIE : BAZELE BIOLOGICE SI PROTECTIA MEDIULUI IN    ECOSISTEMELE ANTROPICE

COMBATEREA BILOGICA A DAUNATORILOR

DIN PLANTATIILE VITICOLE DIN ZONA SOLURILOR NISIPOASE

INTRODUCERE

Vita de vie este o planta de cultura cu cea mai veche istorie, este cea mai studiata si cea mai bogat documentata.

Ca urmare a relativ recentelor descoperiri arheologice, se poate afirma azi cu certitudine ca practicarea cultivarii vitei de vie se pierde in negura vremurilor. In inscrierile biblice, unde vita de vie si vinul sunt intalnite de peste 500 de ori, se arata ca Noe a fost intaiul viticultor al lumii, deoarece, ca supravietuitor al potopului din anul 2347 i.Chr. el a sadit pentru prima oara vita de vie, iar cele mai vechi vestigii viti-vinicole stabilite stiintific, indica o vechime a acestor practici inca de acum 7000 de ani, cifra mai mare cu circa doua milenii, fata de cat se estima pana nu cu mult timp in urma (Editorial: 7000 ans de culture en Espagne, La lettre de l`O.I.V. nr 73/1974).

Primele fosile apartinand genului Vitis provin din era tertiara, perioada neogena, epoca miocenului inferior. Trecerea de la vita de vie salbatica (Vitis silvestris) la cea cultivata (Vitis vinifera) s-a facut prin activitatea constienta a oamenilor de cultivare a acestei plante (Oslobeanu I. si colab. 1980).

Dupa Vavilov N. citat de Neagu 1968, centrul de origine si de diversificare a vitei de vie cultivate sunt platourile inalte din arealul geografic alcatuit din Transcaucazia, Asia Mica, R. Turkmena si Iranul (teoria monocentrista).

In prezent este acceptata teoria policentrista care admite existenta mai multor centre de origine si diversificare a vitei de vie cultivate in Asia, Europa pontica si arealul mediteranean (Constantinescu Gh. si colab. 1976)

Despre vita de vie s-a scris si s-a vorbit atat de mult, de la Hipocrat si Columela, de la Pliniu si Horatiu pana in zilele noastre, specialisti si scriitori, medici si igienisti, oamenii de stiinta si ganditori ai tuturor timpurilor, relevand insusirile strugurilor si vinului le-au adus un elogiu binemeritat. Poetii, scriitorii, pictorii si sculptorii au preamarit strugurii si vinul.

Astfel de-a lungul veacurilor, vita de vie si vinul, si-au adus contributia lor directa la dezvoltarea civilizatiei si au contribuit direct sau indirect la progresul omenirii, purtand evident amprenta treptelor de dezvoltare a societatii umane.

Viticultura a constituit una din principalele indeletniciri ale geto-dacilor, cele mai multe vii, ocupand versantii colinari ai Moldovei, Transilvaniei si Olteniei, cu conditii naturale potrivite pentru obtinerea vinurilor de calitate.

Documentele gasite referitoare la practica viticulturii, monezile vechi, descoperite in diverse regiuni ale tarii, precum si inscriptiile gasite la Sarmisegetusa, atesta faptul ca viticultura se practica in Romania din cele mai vechi timpuri, fiind o indeletnicire a populatiei si o bogatie a romanilor, Romania, beneficiind de conditii pedoclimatice foarte bune pentru cultura vitei de vie.

Referiri scrise, asupra soiurilor si tehnologiilor de cultura, au aparut pentru prima data in operele istoriografilor Dimitrie Cantemir in lucrarea Descriptio Moldavie si Ion Neculce in Letopisetul Tarii Moldovei.

Strugurii prezinta o mare importanta din punct de vedere alimentar, terapeutic, economic si social.

Productia de struguri este afectata de o serie de agenti patogeni si daunatori, care in lipsa mijloacelor de combatere provoaca insemnate pierderi de productie si deprecieri calitative. Filoxera, semnalata pentru prima data in Franta (1863), a distrus intre anii 1863-1900 aproape toata viticultura Frantei. Refacerea noilor plantatii, prin folosirea vitelor altoite, a deschis o noua etapa a viticulturii moderne.

Pentru obtinerea unor productii ridicate, atat cantitative, cat si calitative un rol important revine protectiei plantelor, de a semnala la timp principalii agenti patogeni si daunatori si de a stabili cele mai eficiente masuri de prevenire si combatere a bolilor si daunatorilor plantatiilor viticole.

Pentru a asigura o buna stare fitosanitara a plantatiilor viticole este necesara aplicarea masurilor de combatere integrate prin imbinarea armonioasa a metodelor agrotehnice, fizice, mecanice, chimice si biologice (utilizarea entomofagilor, utilizarea produselor biologice, crearea de noi soiuri rezistente etc.).

IMPORTANTA CULTURII VITEI DE VIE

Vita de vie este cunoscuta si cultivata de om din cele mai vechi timpuri si datorita plasticitatii sale ecologice, in prezent este cultivata aproape pe toate continentele.

Vita de vie se comporta ca o cultura economica in climatele temperat, subtropical si tropical si este considerata o ramura de productie intensiva a agriculturii, caracterizata printr-un coeficient ridicat de valorificare a terenurilor.

Poate fi cultivata pe pante si pe solurile nisipoase, slab solificate, considerate improprii pentru alte culturi, avand un randament ridicat, asigurandu-se o valorificare superioara a acestor categorii de terenuri agricole. Pe plan mondial aproape jumatate din plantatiile viticole sunt situate pe terenuri in panta, iar in tara noastra mai mult de 85 % din vii se gasesc pe asemenea terenuri.

Principalul produs al vitei de vie este strugurele. Strugurii sunt folositi ca materie prima in alimentatie si pentru obtinerea vinului care la randul lui reprezinta materia prima pentru obtinerea de vermuturi, sampanie, distillate (fig. 1).

Fig. 1 Destinatia productiei de struguri

Din semintele strugurilor se extrag uleiuri. Tescovina, in amestec cu ingrasamintele chimice, se poate administra ca ingrasamant organomineral. Coardele eliminate prin taieri se pot folosi la inmultirea vitei de vie si ca ingrasamant sau ca lemn de foc.

De asemenea, cantitati importante de struguri sunt prelucrate in industria alimentara la fabricarea compoturilor, gemurilor, dulceturilor, a stafidelor si a sucului de struguri.

Produsele viti-vinicole sunt mult solicitate si la export, multe tari asigurandu-si importante resurse valutare prin valorificarea de produse rezultate din cultura vitei de vie si reprezinta de asemenea o importanta sursa de venituri pentru o mare parte a populatiei care traieste in regiunile de cultura ale acesteia, constituind si unul din factorii de stabilitate a populatiei respective.

In acelasi timp, strugurii prin compozitia lor chimica, constituie un aliment valoros alaturi de celelate fructe, care se consuma in stare proaspata.

Strugurii fac parte din categoria produselor alimentare bogate in substante nutritive. La maturare strugurii contin mari cantitati de zaharuri (150 - 300 g/l must), usor asimilabile si acizi organici (tartric, malic, citric s.a.). Dintre principalele saruri minerale bobul are in compozitie potasiu (cel mai important element din miez), calciu, magneziu, fosfor, fier s.a. Compozitia chimica deosebit de complexa a strugurilor le confera acestora valoare energetica (potential caloric ridicat, intre 60 - 116 kcal/100 g struguri), valoare alcalinizanta (prin existenta acizilor care determina formarea de carbonati si fosfati, contribuind la mentinerea echilibrului acido-bazic), valoare remineralizatoare, iar fondul bogat de vitamine (C, B₂, provitamina A s.a.) imprima proprietati vitaminizante, la acestea adaugandu-se si valoarea terapeutica.

Continutul bogat in substante nutritive necesare organismului uman, cum sunt: zaharuri usor asimilabile, acizi organici, saruri minerale, compusi azotati, vitamine, enzime, polifenoli etc., avand un rol energetic, mineralizant, reconfortant si chiar terapeutic pentru organism.

Cura de struguri sau de must, are efecte dietetice si terapeutice, fiind indicata in afectiunile hepatice, renale, cardiovasculare, anemii etc; iar prin actiunea combinata, diuretica si laxativa, strugurii contribuie la dezintoxicarea organismului. La randul sau vinul ca produs principal obtinut din struguri, consumat rational este necesar organismului contribuind si la lupta impotriva alcoolismului, care in multe tari, ia proportii ingrijoratoare, datorita utilizarii pe scara larga a distilatelor.

Un hectar cultivat cu vita de vie poate asigura obtinerea unui profit ridicat, variabil de la an la an, in functie de soi, sistemul de cultura si centrul viticol.

Strugurii si vinul reprezinta de asemenea, o apreciabila sursa de acumulari si de stimulare a schimburilor economice internationale.

Deoarece vinul are o pondere insemnata in ceea ce priveste consumul, protectia sanatatii consumatorului este una din preocuparile de baza ale viticultorilor, tendinta actuala fiind obtinerea de vinuri fara reziduri de pesticide prin aplicarea unor tehnologii de cultura in care segmentul de combatere a daunatorilor si bolilor vitei de vie sa se bazeze indeosebi pe combaterea integrata a acestora.

CAPITOLUL 1

STADIUL ACTUAL PRIVIND COMBATEREA INTEGRATA

A MOLIILOR DIN PLANTATIILE VITICOLE

Deoarece pierderile cauzate viticulturii de catre daunatori se ridica la aproximativ 14%, in tarile in care viticultura ocupa un loc de frunte, combaterea daunatorilor din plantatiile viticole reprezinta o veriga importanta in cadrul tehnologiei de cultura.

Daca inceputurile agriculturii se considera a fi undeva in jurul anului 8000 i.e.n., inceputurile luptei pentru combaterea daunatorilor nu se cunosc cu precizie.

Cu siguranta ele au inceput atunci cand omul a constientizat ca bolile si daunatorii reduc considerabil resursele lor de hrana. Desi nu exista date, consideram ca prima metoda folosita a fost metoda mecanica. Oamenii au distrus prin diferite metode daunatorii care le consumau hrana. Fiind insa neeficienta omul a cautat alte metode printre care si cea biologica.

Combaterea biologica a fost aplicata inainte ca ea sa fie definita, cand in Egiptul antic (2000 i.e.n.) oamenii foloseau pisici pentru a proteja cerealele depozitate de rozatoare, iar primul proiect de combatere biologica a fost folosit de cultivatorii de citrice din China (324 i.e.n.), care foloseau Oecophylla smaragdina pentru combaterea daunatorilor citricelor. Cuiburile construite de furnici in arbori, erau colectate si apoi vandute fermierilor. Dealtfel Debach a obsevat ca aceasta se mai practica in 1950, in Burma de Nord.

Tot chinezii se pare ca au folosit pentru prima data (1200 i.e.n.) insecticide obtinute din plante pentru tratarea semintelor. Se poate observa ca inca din cele mai indepartate timpuri omul a acordat atentie pentru protejarea culturilor impotriva bolilor si daunatorilor, cu scopul evident de a avea productii mari si sanatoase. Cu timpul oamenii au invatat sa utilizeze metode culturale si fizice pentru protectia culturilor. Metode ca distrugerea plantelor atacate, arderea miristilor, lucrarea solului, distrugerea plantelor gazda pentru patogeni si daunatori, culturi capcana, rotatia culturilor, taierile, prafuirea cu sulf si altele au avut rezultate in reducerea daunelor produse de daunatori si boli.

Aceste metode culturale si fizice folosite pentru protectia culturilor au fost dezvoltate, imbunatatite pana catre sfarsitul sec. al XIX-lea. Odata cu perfectionarea masinilor, a tehnologiilor de cultura au inceput sa fie folosite pe suprafete din ce in ce mai mari.

Combaterea biologica pe plan mondial a fost utilizata empiric din cele mai vechi timpuri. Dintre metodele cele mai cunoscute, folosita pana in prezent, se remarca folosirea in China a furnicii pradatoare Oecophglla smaragdina in limitarea populatiilor unor insecte daunatoare lamailor.

In Olanda, Van Leeuwenhoek (1700) a inteles corect parazitizmul unor entomofagi (Pak D.S. 1988).

Remarcam insa faptul ca in 1802 Ulisse Aldrovandi a descris, intr-unul din volumele enciclopediei sale, elaborata la Bologna, moartea omizilor de Pieris brassicae L., determinata de iesirea din ele a larvelor viespii parazite Apantles glomeratus L. (Ciochia V., 1979).

In 1800, la Londra, este publicata monografia "Phytologia" sau "Filosofia agriculturii si gradinilor" de catre Erasmus Darwin, care remarca, printre primii, importanta aplicarii metodelor biologice in combaterea daunatorilor plantelor cultivate (Ciochia V., 1986).

Un succes deosebit al utilizarii metodelor biologice 1-a constituit introducerea, din Australia in California, a coccinelidului Rodalia cardinalis ce s-a comportat excelent, reducand uimitor populatiile paduchelui Icerya purhasi ce atacau citricele (De Bacii, 1974).

In America, pentru mentinerea sub pragul economic de daunare a lepidopterului Ostrinia nubilalis, (devenit daunatorul principal al porumbului dupa introducerea sa din Europa, in perioada primului razboi mondial), Thompson J.N., Parker H. L., Smith H. D. si Vancea A. M., introduc din Europa, in jurul anului 1930, Ichneumonidele Eulimneria crassifemur si Inareolata (Dioctes) punctoria pe care le-au inmultit prin cresterea dirijata in laborator (Constantineanu M.I.1979).

Smith H. S. si Flanders S. E., in USA, in 1931, intrevad viitorul Trichogrammelor in combaterea biologica, fapt realizat, in decursul anilor care au trecut, prin extinderea cresterilor semiindustriale sau chiar industriale in diferite tari din lume.

Printre primele incercari de cresteri in masa si aplicari in cultura a Trichogrammelor le-a realizat Flanders S.E. (1925; 1926; 1927; 1929; 1930), in California, utilizand in crescatorie, ca suport natural de parazitare, ouale moliei cerealelor (Sitotroga cerealella ), acest cercetator fiind cel care a pus la dispozitie lumii intregi aceasta gazda pentru cresterea speciilor de Trichogramma spp.

Pe baza cercetarilor lui Salt (1935), efectuate comparativ cu diferite gazde, s-a constat ca din ouale de molia fainii (Ephestia kuhniella) se obtin paraziti mai vigurosi, fapt ce a determinat ca diferiti cercetatori sa aprofundeze aceste probleme, evidentiindu-se Daumal J., care la Antibes - Franta incepand din 1973, realizeaza in decursul anilor o linie tehnologica proprie de crestere a moliei fainii si ajungand se aiba pana la 80 de proveniente de Trichogramma, apartinand la diverse populatii din lume (Daumal J. si colab. 1974, 1975, 1985; Ciochia 1970, 1982).

Referindu-se la viespile Chalcidoide, despre Aphelinidae se mentioneaza faptul ca numeroase specii au fost crescute si transportate in diferite tari pentru combaterea paduchilor testosi (Coccidae) si a paduchilor de plante (Aphidae) ce daunau, mai ales, pomii fructiferi (Ferrier 1965).

California (USA) a excelat in realizarea de numeroase crescatorii, mai ales pentru specii importante, in vederea utilizarii lor in livezile de citrice. Ca exemplu, multe specii de Coccophagus, din Africa si Australia, diferite rase de Aphytis maculicornis din Egipt, Spania, Iran si India, parazite ale paduchelui testos Parlatoria oleae; o rasa de Prospaltella perniciosi din Formosa, care se dezvolta in Aonidiella aurantii etc.

In Europa, primele aclimatizari sunt realizate de Berlese A., in 1911, prin introducerea in Italia din SUA a viespii Prospaltella berlesei pentru a combate paduchele testos al dudului (Pseudaulacaspis pentagona) (Ciochia V. si colab. 1984).

Marchal P., in 1919, introduce in Franta specia Aphelinus mali pentru a combate paduchele lanos (Eriosoma lanigerum), reusind sa se aclimatizeze in conditiile Europei, viespe parazita care la momentul actual, este prezenta aproape in toate livezile, inclusiv in tara noastra, prin introducerea realizata in 1923 de catre Knechtel W. (Ciochia V. si colab. 1984).

In 1927 Speyer E.R. introduce, din S.U.A. in serele din Anglia, viespea Encarsia formosa pentru a combate musculita alba (Trialeurodes vaporariorum ). Aceasta viespe, constituie de mai multi ani subiectul unor crescatorii in Franta, R.F.G., U.R.S.S. si Olanda, fiind deja comercializata de catre firme specializate in biopreparate, de altfel ca si diferite specii de Trichogramma, neomitand P. perniciosi si P. berlesei, care s-au adaptat in zonele unde s-au lansat, echilibrand, in mod natural, situatia populatiilor de paduchi testosi.

In ultimele decenii a fost introdusa in multe tari din Europa si Prospaltella perniciosi pentru limitarea populatiilor paduchelui din San-Jose (Q. perniciosus) (Ciochia V. si colab. 1984).

Cercetari deosebite in Europa, in domeniul Coccinelidelor, au efectuat Hodek I. (1973) in Cehoslovacia, Iperti G. si colab. (1965 -1989) in Franta si altii, iar in domeniul Chrysopidelor sunt evidente lucrarile realizate de Lyon J.P. in Franta, Bigler F. in Elvetia si Hassan A.S. in Germania.

In fosta U.R.S.S., unul din principalii promotori ai combaterii biologice, cu ajutorul entomofagilor, a fost Meyer M.F., care, in 1925, arata posibilitatea folosirii ichneumonidului Angitia fenestralis, in combaterea omizilor speciei Plutella maculipenis, facand publice primele date despre folosirea speciilor de Trichogramma in combaterea unor daunatori, iar in 1939, publica referiri asupra metodei de inmultire in masa a speciei T. evanescens.

Datorita importantei pe care o prezinta in combaterea daunatorilor, viespea Trichogramma spp., Institutul national de cercetari agronomice din Franta (INRA), in colaborare cu Statiunea de Zoologie si combatere biologica de la Antibes, au organizat, in 20-23 aprilie 1982 pe coasta de Azur (Juan-des Pins), primul Simpozion International asupra Trichogramelor. Cu acest prilej, s-a constituit si o grupa de lucru, in cadrul O.I.L.B., referitoare la toti embriofagii.

In 1984 la Hamburg, cu prilejul celui de al XVII-lea Congres International de entomologie si in 1988, la Vancouver, in cadrul celui de al XVIII-lea Congres International de Entomologie, toate lucrarile unei sectii s-au referit numai la Trichogramma si alti paraziti embriofagi .

In 1985 apare la Darmstadt (Germania), revista "Trichogramma News", fiind de fapt un Buletin informativ al grupului de lucru Trichogramma si alti paraziti embriofagi din cadrul O.I.L.B.

Van den Bosch F. (1981) definea combaterea integrata ca fiind o strategie ecologica de combatere a daunatorilor, strategie care se bazeaza in principal pe factori care determina mortalitatea naturala si cauta metode de combatere care sa deranjeze cat mai putin acesti factori.

Principiul de baza al combaterii integrate il constituie echilibrul biocenotic prin care nivelul populatiei unei specii (prada, gazda) este conditionat de alte specii (pradatori, paraziti, patogeni). Acest echilibru este insa oscilant are caracter dinamic si poate fi dereglat de unele practici agrotehnice sau de protectia plantelor.

Prin combaterea integrata se urmareste sa se realizeze o crestere considerabila a mecanismelor naturale de reglare a densitatilor populatiilor de organisme daunatoare, necesita cunoasterea ecologiei culturii, a daunatorului, a dusmanilor naturali si a mediului inconjurator. Cunoasterea interelatiilor dintre insecte si mediu este critica pentru o combatere efectiva a daunatorilor.

In acceptiunea clasica, mijloacele biologice de combatere reprezinta un ansamblu de produse, organisme si metode menite sa inlocuiasca preparatele chimice. Ele constau in folosirea in principal a parazitilor, parazitoizilor, pradatorilor, agentilor patogeni si a altor dusmani naturali in vederea reducerii densitatii populatiilor de agenti patogeni si daunatori si de diminuare a pagubelor provocate de acestia. Nefiind poluante si avand specificitate ridicata, aceste mijloace si metode elimina pericolul existentei de reziduuri in produsele tratate, protejeaza flora si fauna utila si nu induc aparitia de forme rezistente, cum se intampla in cazul combaterii chimice intensive. Principiul de baza al combaterii biologice il constituie potentarea mecanismelor naturale de reglare a densitatii populatiilor de organisme daunatoare, mentinandu-se echilibrul biocenotic prin care nivelul populatiei unei specii este conditionat de alte specii. Acest echilibru fiind insa oscilant, poate fi usor dereglat de unele practici agrotehnice sau de protectia plantelor.

Cercetarile de combatere biologica efectuate pe plan international, ca si in tara noastra, au fost orientate in urmatoarele directii :

cunoasterea structurii faunistice a diferitelor tipuri de agrobiocenoze; prin aceste studii s-au stabilit specii de paraziti si pradatori existente in agrobiocenoze, precum si relatiile trofice dintre acestea;

studii de ecologie cantitativa prin care se stabileste valoarea pradatoare sau parazitara a unor specii din fiecare agrobiocenoza;

stabilirea tehnicii de lansare a zoofagilor, astfel incat sa se ajunga la diminuarea numarului daunatorilor sub pragul economic de daunare;

combaterea microbiologica a unor daunatori, care se bazeaza pe folosirea unor categorii de microorganisme, printre care: virusuri, bacterii, ciuperci si protozoare, a caror activitate poate produce imbolnaviri urmate de moartea insectelor. Elaborarea protectiei integrate a plantelor presupune inlocuirea treptata a preparatelor chimice cu preparate biologice. Folosirea biopreparatelor in combaterea insectelor daunatoare are o deosebita importanta, pe de o parte permite efectuarea tratamentelor in momentele optime, iar pe de alta parte, asigura protejarea faunei folositoare;

combaterea hormonala, prin care se utilizeaza hormoni ce conditioneaza exuvierile si metamorfoza insectelor daunatoare. Substantele ce produc dereglari importante ale metamorfozei si care se finalizeaza prin moartea acestora inainte de transformarea in adulti se numesc hormoni de metamorfoza (ecdisona si hormoni juvenili). Cel mai important grup de hormoni il reprezinta exohormonii insectelor (feromonii) care realizeaza un flux permanent de informatii intre indivii emitenti si receptorii din aceeasi specie;

combaterea prin metode genetice, ce au in vedere obtinerea unor indivizi purtatori de gene letale, care pot produce diminuarea populatiei specie daunatoare in urma copularii cu indivizi normali.

Tranfaglia A. si Malatesta M. 1977, utilizeaza capcane feromonale sintetice pentru a evalua gradul de infestare al plantatiilor viticole cu molia strugurilor.

In 1976 Tranfaglia A. si Viggiani G. fac observatii asupra curbei de zbor a fluturilor apartinand speciei (Lobesia botrana Den et Schiff.) folosind capcane cu feromoni sexuali sintetici stabilind momentele optime de aplicare a tratamentelor in functie de zborul adultilor.

Aceeasi procupare pentru utilizarea biopreparatelor pe baza de Bacillus thuringiensis in combaterea moliei strugurilor (Lobesia botrana Den et Schiff.) arata si Celli G., Barbieri R., Becchi R. Pozza M. (1985) precum si Dalla Monta L., Pavan F., Duso C. (1986) in Italia.

Rambler M.(1972) arata ca in Franta atacul acarienilor, care reprezinta un alt grup de daunatori cheie ai vitei de vie, in plantatiile viticole s-a intensificat incepand cu anul 1945 dupa ce s-au aplicat tratamente cu insecticide impotriva moliei strugurilor (Lobesia botrana), aceast fapt datorandu-se actiunii neselective a acestora asupra entomofaunei utile.

In Romania, ca si in toate celelate tari europene, pana in secolul al XIX - lea, afectiunile parazitilor la vita de vie, erau considerate, in majoritate ca o pedeapsa divina sau o fatalitate. Dupa patrunderea bolilor de origine americana, fainarea (1881), mana (1887), pierderile inregistrate au fost foarte mari, mai ales ca acestea s-au suprapus peste criza provocata de filoxera, iar metodele de lupta erau practic inexistente.

In urma studiilor aprofundate efectuate in Franta de catre Millardet si Gayon, unde era deja cunoscut efectul sulfatului de cupru asupra ciupercii Plasmopara viticola, se reuseste elaborarea retetei de preparare a zemei bordeleze (1887), care este utilizata si astazi la noi in tara aceasta reteta de preparare este descrisa pe larg, pentru prima data in anul 1889, de catre Nicoleanu G. in brosura ''Instructiuni pentru combaterea manei la vii'' in care sunt precizate momentele si modul de aplicare a acesteia.

Dupa incheierea celui de al 2-lea razboi mondial, cercetarile asupra insectelor entomofage se amplifica cuprinzand, mai ales, problematici legate de inventarierea acestora si biologia lor, in acelasi timp, se studiaza structura si activitatea insectelor fitofage precum si raporturile existente intre cele doua grupe in diferite ecosisteme.

CAPITOPUL 2

STADIUL ACTUAL PRIVIND COMBATEREA INTEGRATA

A MOLIILOR DIN PLANTATIILE VITICOLE

CONDITILE PEDOCLIMATICE ALE SOLURILOR NISIPOASE

DIN SUDUL OLTENIEI

AMPLASAREA GEOGRAFICA, LITOLOGICA SI GEOMORFOLOGICA

Solurile nisipoase din sudul Olteniei au origine diferita (Tufescu,1966),ocupa suprafata cea mai intinsa din tara (209,4 mii ha ) si apar in Campia Mehedintilor , Campia Calafat-Bailesti si pe o suprafata mai mare in Campia Romanatului( in stanga Jiului)

Solurile nisipoase din stanga Jiului se intind din dreptul orasului Craiova si ocupa din ce in ce mai mare in sud. Materialele parentale au fost depuse sub forma de dune longitudinale si interdune, care intre localitatile Bechet si Calafat depasesc 15 km lungime. Dunele ating 5-15 m inaltime, iar inerdunele rareori depasesc 500 m latime.

Originea materialului parental si deci al nisipurilor ce alcatuiesc in prezent terenurile nisipoase din stanga Jiului ,este aluvio-eoliana. Sursa s-a constituit din depezitele levantine nisipoase in care Jiul s-a adancit, l-ea transportat din loc in loc in lungul albiei sale iar vanturile din V-NV. Desi nu dominante in zona,dar avand intensitate mare ,l-eau imprastiat spre Est, pe mai multe aliniamente pana la distante de 15-16 km. Aceste nisipuri provenite din albia Jiului,comparativ cu cele ce apartin albiei Dunarii,contin mai mult nisip grosier, foarte putin nisip fin si praf,pana la 9-10 % argila si sunt acide.

Sub aspect litosferic, solurile nisipoase din sudul Olteniei sunt dispuse in terase de diferite latimi,alcatuite din depuneri cuaternare de 10-20 m grosime,constituite din leoss sau material leossoid depus alternativ cu straturi de nisip si pietris. Sub aceste depuneri apare un material de varsta levantina, format in general din argile cu marne ,bogate in carbonat de calciu (CaCO₂). Compozitia granulometrica este diferita pe dune si interdune. Maxim I (1964) arata ca pe duna materialul nisipos este este la limita dintre nisipul coeziv si necoeziv, avand un cotinut de argila fizica cuprins intre 5,8 si 8,4 % si peste 90 % nisip grosier si fin.In interduna ,continutul de argila fizica ajunge la 12,1 % sau chiar 15,8% iar procentul de nisip grosier si fin scade pana la 80-75 %.

Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul din stanga Jiului acoperit cu sedimente nisipoase apartine campului Leu- Rotunda,teraselor Jiului si teraselor Dunarii.

In partea de Vest, zona cunoscuta sub numele"Campia inferioara a Jiului "are 4 nivele de terase cu altitudine variabila (70-80 m ; 30-40 m; 15-22m ; 5-12 m; )la care se adauga lunca propriu-zisa a Dunarii.

Partea de sud a teritoriului este constituita din 5 nivele de terase ale Dunarii, care alcatuiesc Campul Dabulenilor,ce se intinde intre Bechet si Corabia.

Atat terasele Dunarii cat si ale Jiului au forma unor fisii cu latimi de 2-5 km, numarul lor reducandu-se la 3 in zona localitatii Dabuleni

In partea de Est,campia propriu-zisa este limitata de raul Olt, aici intalnindu-se 3 terase cu altitudini de 20-35 m; 17-12m si 5-12m, la care se adauga lunca Oltului.

Prin lucrarile de amenajare a sistemului de irigatie Sadova-Corabia,circa 36 mii ha cu soluri nisipoase au fost nivelate sau modelate. Astfel, pe aceste suprafete,locul fostelor dune a fost luat de campuri plane slab valurite sau chiar nivelate. Micile denivelari ce au ramas in urma acestor lucrari nu depasesc 1-2 m, iar trecerea de la formele pozitive la cele negative se face pe distante mari cu pante line.

SOLUL

In urma lucrarilor de amenajare ,solurile nisipoase au suferit importante modificari fizico-chimice, constituind o sursa de sporire a suprafetei agricole a tarii.Cercetarile efectuate pe solurile nisipoase in stare naturala au relevat provenienta materialului nisipos si compozitia granulometrica si mineralogica a acestuia, proprietati fizice si chimice, analiza chimica a apei freatice (Ion P.1991-citat de Ratoi I 1996). Pe solurile nisipoase , continutul de nisip grosier este mai ridicat pe dune si mai scazut pe intrdune,iar nispul fin este mai scazut pe dune si mai ridiucat pe interdune,pus in evidenta de aprovizionarea diferita cu substante nutritive pe cele doua forme de relief.

pH - nu constituie un criteriu de diferentiere a celor doua formatiuni de microrelief, procentul de humus fiind mai ridicat pe interduna.

Gradul de aprovizionare cu azot si chiar cu fosfor, in urma procesului intens de levigare, este sub limita necesarului plantelor agricole (Ion P.,1991 ).

Proprietatile fizico- chimice ale nisipurilor din sudul Olteniei (dupa Maxim I.,1964) sunt prezentate in tabelul 1..

Stratule sol al terenurilor nisipoase din perimetrul amenajat pentru irigatii a fost supus unor puternice modificari antropice ca urmare a lucrarilor de modelare- nivelare. In prezent, majoritatea solurilor nisipoase au fost modificate antropic,de la slab la foarte puternic, ceea ce a dus la aparitia solurilor de tip erovisol si protosol.

Proprietatile fizico-chimice ale nisipurilor din sudul Olteniei (dupa Maxim I.,1964 )

Tabel 1

-Molisolurile. Sunt reprezentate prin cernoziomuri cambrice tipce, freatic umede si local gleizate,aparand doar local (sub 5 % ) pe teritoriul CCDCPN Dabuleni. Cernoziomurile cambice formate pe nisipuri ,au un profil dezvoltat si un continut mai redus de humus . Fertiliarea organo-minerala si irigarea sunt cele mai importante lucrari de amelirare a cernoziomurilor cambice, freatic umede formate pe nisipuri. Argilovisolurile.

Sunt reprezentate de solurile brune argiloiluviale molice gleizate si prin solurile brune luvice, lamelare freatic umede au o raspandire foarte redusa.

Pe aceste soluri fertilizareaa organica si irigarea reprezinta cerinte agropedoameliorative de baza in vedere obtinerii de productii ridicate si constante.

-Cambviosolurile. Sunt reprezentate de soluri brune eumezobazice molice,freatic umede si apar local pe anumite suprafete.

-Psamosolurile.Ocupa suprafete mici pe teritoriul CCDCPN Dabuleni.Sunt reprezentate printr-o diversitate de subtipuri : psamosoluri tipice, psamosoluri tipice fleatic umede, psamosoluri umede, featic umede, psamosoluri gleizate, psamosoluri molic gleizate si psamosoluri gleice.

Ca masuri agropedoameliorative pentru aceste subtipuri de sol se recomanda , pe langa fertilizarea organo-minerala si adaugarea de material leosoid cu un continut ridicat de argila (peste 25 % ) pentru inbunatatirea insusirilor fizico -chimice.

-Erodisolurile. Au aparut in urma lucrarilor de modelare-nivelare efectuate curand au fost decopertate suprafete insemnate, astfel incat orizonturile ramase nu permit incadrarea lor in nici un tip de sol.Pe anumite portiuni de teren a fost adus la suprafata chiar material parental. Aceste soluri sunt reprzentate prin erodisoluri tipice acoperite moderat antropic,inclusiv freatic umede,partial acoperite,erodisoluri argiloiluvisoluri gleizate si erodisoluri cambice gleizate, inclusiv acoperite puternic antropic.

-Erodisolurile argiloiluviale lamelare,freatic umede contin sub 70 % nisip grosier si 5-9 % argila.

Densitatea aparenta prezinta valori mai ridicate in benzi (1,79 g/cm³ ),unde rezistenta la penetrare devine mai mare (13 kg/cm³ ). Permeabilitatea pe interbenzi este extrem de mare (pana la 105 mm/ora ),scazand in cadrul benzilor al 15 mm/ora.

Porzitatea totala are variatii mici, fiind mai redusa in interbenzi (33,2 %).

Reactia pH-ului acestor soluri este slab acida, iar continutul in humus este cuprins intre 0,5-1,11 % Aprovizionarea cu azot este slaba, mijlocie cu fosfor (sub 26 ppm) si extrem de redusa in potasiu (sub 32 ppm )

Pentru ameliorarea acestor soluri se recomanda administrarea gunoiului de grajd si azotului in doze mari si aplicarea corecta a irigatiei.

-Protosolurile. Pondera acestor tipuri de sol pe teritoriul SCCPN Dabuleni este predominanta, acoperind circa 70 % din suprafata. Au aparut ca urmare a lucrarilor de modelare-nivelare prin transportul diferitelor materiale si avand grosimi de cel putin 50 cm. Nu au orizonturi genetice, ci doar fragmente din acestea.

In cadrul acestei categorii de soluri, predominante sunt protosolurile antropice tipice si cele molice ,care acopera la randul lor o gama larga de soluri,in majoritate erodisoluri si local cernoziomuri,lacovisti si psamosoluri.

Un protosol antropic ce acopera un erodisol cambic, fratic umed contine 76-9 % argila in straturi 0-50 cm,crescand brusc la 16 % in limitele orizontul cambic al erodisolului. Densitatea aparenta este mare , in limitele protosolului propriu-zis si devine mica- mijlocie odata cu cresterea continutului in argila in cuprinsul erodisolului. Reactia solului este puternic acida in primii 20 cm (4,6) devine slab acida (6,3-6,8) pana in orizontul C, apoi moderat alcalina (8,6). Continutul in humus este in jur de 1,5 % in orizontul arat si 0,3 in substratul imediat in grosime de 20 cm. Aprovizionarea cu azot este slaba (0,085 -0,090 %) cu fosfor buna (56 ppm ) iar cu potasiu mijlocie (cca 18 ppm) .

VEGETATIA

Cresterea si dezvoltarea plantelor din flora spontana si cultivata prezinta specificitate atat din punct de vedere floristic cat si din punct de vedere geobotanic. Cunoasterea acestor particularitati conduce la valorificarea superioara a solurilor nisipoase.Planta reprezinta unitatea care in timp a inregistrat toti factorii de mediu,rezultand astfel caractere specifice pentru plantele existente in zona solurilor nisipoase(Biua Al., Paun M.,1964 )

Cresterea si dezvoltarea plantelor pe solurile nisipoase este dependenta de prezenta apei care reprezinta factorul determinant.

CLIMA

Elementele meteorologice ce caracterizeaza clima sunt :temperatura aerului, presiunea atmosferica si umiditatea aerului,din care deriva vantul,norii, precipitatiile,durata de stralucire a soarelui,etc. (Chirita C si Balanica T.,1939)

Nisipurile si solurile nisipoase din stanga jiului sunt incadrate dupa Koppen in provincia climatica C.f.X. avand un pronuntat caracter temperat continental, cu o usoara influienta mediteraneana caracterizata printr-o accentuata uscaciune in lunile iulie -septembrie si un surplus de precipitatii in lunile mai - iunie (tabelul 2)

Extinderea zonei cu nisipuri si soluri nisipoase pe 60 km latitudine face sa se inregistreze diferente ale temperaturii medii lunare si anuale intre punctele extreme. Astfel la extremitatea sudica (Corabia) temperatura medie anuala sa fie de 11,1 C, iar la extremitatea nordica (Craiova) de 10,8 C

Umiditatea relativa a aerului in aceasta zona oscileaza intre 64 -85 % in perioada aprilie -octombrie. Valorile cele mai scazute se inregistreaza in lunile de vara ,iulie si august ,cand temperatura are valorile cele mai rdicate,iar nebulozitatea are cele mai scazute valori.

Suma orelor de stralucire a soarelui depaseste 2.000 ore, facand ca aceasta zona sa aiba o insemnata resursa heliometrica.

Precipitatiile inregistrate in aceasta zona (media pe 30 ani) de 541,8 mm,sunt neuniform repartizate pe parcursul anului (tabelul 3). Zona se caracterizeaza prin valori ridicate ale evapotranspiratiei potentiale si vanturi puternice a caror frecventa corespunde directiilor N -E (frecventa medie 30,2 % ) si N -V (frecventa medie 23,5 % ). Calmul atmosferic este de 14,7 din an.

Tabelul 2

Temperatura (⁰C) inregistrata in aer la statia meteorologica a CCDCPN Dabuleni

Temperatura medie lunara in aer - 2007/2008 - 14,1⁰C

Temperatura medie lunara in aer - 1956-2008 - 11,8⁰C

Temperatura ridicata, vantul puternic, Austrul,cald si secetos,cu o frecventa de peste 80 de zile intr-un an ,pe fondul unei cantitati reduse de precipitatii,confera zonelor cu soluri nisipoase din sudul Olteniei un caracter de semidesert. In aceste conditii, plantele elimina prin transpiratie cantitati considerabile de apa,creandu-se astfel, mai ales in lunile iulie si august,dezechilibre intre cantitatea de apa absorbita de radacini si cea eliminata prin transpiratie,manifestandu-se fenomenul de ofilire al plantelor.

Adaptarea plantelor la conditiile specifice solurilor nisipoase consta in micsorarea transpiratiei, mentinand astfel la un nivel relativ constant,cantitatea de apa necesara.

Tabelul 3

Umezeala relativa a aerului si precipitatiile

inregistrate la statia meteorologica a CCDCPN Dabuleni

Precipitatii inregistrate

- anul agricol 2007 /2008 - 416,4 mm

- media multianuala 1956-2008 - 505,4 mm

Mijloacele care conduc la micsorarea transpiratiei si mentinerea echilibrului de apa din planta sunt :

-folosire speciilor de plante cu talie redusa;

-scurtarea perioadei de vegetatie pentru ca plantele sa beneficieze de precipitatiile de primavaraa si de la inceputul verii ;

-cutizarea epidermei tulpinii si frunzelor;

-cerificarea epidermei tulpinii si frunzelor;

-acoperirea partilor exterioare a plantelor cu perisori;

-dispunera frunzelor in pozitie verticala,pentru micsorarea suprafetei expuse razelor solare;

-formarea tulpinilor subterane;

-formarea unor organe suculente cu tesaturi propriide depozitare a apei.

Pe solurile nisipoase ,inainte de amenajare,vegetatia cultivata era slab reprezentata, cultivandu-se plante care dovedisera in timp o oarecare rezistenta la seceta accentuata in lunile de vara,si la deflatia eoliana, precum : secara,pepenii verzi,unele soiuri de vita de vie,fasolita si salcamul,dupa o animita tehnologie de plantare, dar plantatiile relizate erau mici si neeconomice.

Suplimentarea precipitatiilor cu apa de irigatii, fertlizarea organica si minerala si combaterea deflatiei eoliene,au condus la diversificarea sortimentului de plante cultivate pe solurile nisipoase.

CLASIFICAREA AGRONOMICA A SOLURILOR NISIPOASE

Din punct de vedere taxonomic, solurile nisipoase pot apartine la 4 clase de sol si anume :

-soluri nedezvoltate ;

- molisoluri;

-cambisoluri;

Argiluviosoluri, incluzand psamosolurile,varietati lamelare ale diferitelor subtipuri de sol din clasele mentionate si speciile texturale nisipoase si luto-nisipoase.

Clasificarea agronomica a solurilor nisipoase s-a facut pana in prezent dupa continutul in humus astfel :

-soluri slab humifere -cu un continut in humus mai mic de 0,7 %

-soluri moderat humifere-cu un continut in humus de peste 1 %

-soluri puternic humifere - cu un continut in humus de peste 1,2 %

Alaturi de continutul in humus s-a introdus in clasificare si continutul in argila, prin prezenta sau absenta benzilor de argila (orizont iluvial Bt), obtinandu-se 5 grupe de soluri nisipoase.(Parichi M 1989) :

-soluri nisipoase slab humifere fara benzi, cu doua subgrupe,carbonatice si necarbonatice;

-soluri nisipoase moderat humifere fara benzi;

-soluri nisipoase moderat humifere cu benzi;

-soluri nisipoase puternic humifere fara benzi ;

-nisipuri (slab humifere)rezultate prin nivelare (decopertare )sau erozive.

SOLUTII DE AMENAJARE AGRO-PEDOAMELIORATIVA A SOLURILOR NISIPOASE

Ameliorarea nisipurilor si solurilor nisipoase este un proces complex si continuu care se desfasoara in etape succesive si distincte, aceste soluri acumuland greu si in timp indelungat materia organica.

Pe baza rezultatelor obtinute la, Statiunea centrala de Cercetari pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri - Dabuleni a elaborat tehnologia de ameliorare a nisipurilor si solurilor nisipoase, pana in prezent fiind amenajarte 170 mii ha cu nisipuri si soluri nisipoase din sudul Olteniei dintre care 36 mii ha in sistemul hidroameliorativ Sadova -Corabia. Etapele ce trebuie parcurse in strategia de ameliorare sunt :

a) Amenajarea nisipurilor ,care consta inorganizarea teritoriului , nivelare - modelare , fertilizarea ameliorativa de baza, combaterea deflatiei eoliene, irigarea si desecarea - drenaj;

b) Organizarea productiei agricole intensive pe nisipurile amenajate, care presupune stabilirea cailor si mijloacelor pentru uniformizarea fertilitatii solurilor nisipoase si sporirea continua a continutului de materie organic in sol;

c) Valorificarea nisipurilor, care consta in promovarea unui sistem de agricultura adecvat conditiilor nou create,cu respectarea riguroasa a tehnologiilor specifice de cultivare a fiecarei plante.

• Pentru amenajarea nisipurilor si solurilor nisipoase existente in sistemulde irigatie Sadova-Corabia, s-au efectuat urmatoarele lucrari:

-Organizarea teritoriului, cu scopul impartirii folosintelor agricole in unitati teritoriale de lucru (masive-parcele) si amplasarea drumurilor de exploatare. Dimensiunile tarlalei sunt de 300m latime si 600-1200 m lungime,corelandu-e astfel cu lucrarile de combatere a eroziunii eoliene si cele de exploatare a sistemului de irigatie;

-Nivelarea - modelarea in scopul micsorarii diferentelor de nivel dintre dune si inerdune si creare unei pante uniforme pentru a asigura mecanizarea totala a lucrarilor agricole, repartizarea uniforma a apei si ingrasamintelor, reducerea timpului de uniformizare a fertilitatii nisipurilor;

-Fertilizarea ameliorativa de baza consta in apicarea a 40-60 t/ha gunoi de grajd, in scopul inbunatatirii vietii microbiene din sol si a uniformizarii fertilitatii nisipurilor si solurilor nisipoase:

-Combaterea deflatiei eoliene previne procesul de antrenare si spulberare a particulelor de nisip de catre vant si diminuarea pagubelor produse de acesta asupra culturilor agricole. In acest sens s-au utilizat metode biologice ,chimice si mecanice.

Una din metodele biologice de protectie a constituit-o infiintarea perdelelor forestiere, amploasate perpendicular pe directia vantului dominant, la 288m imtre ele pe terenurile usor spulberabile si 576m pe terenurile mai solificate,avand o latime de 8-10 m, iar distanta de plantare 1x1 m. O buna eficacitate ,in combaterea deflatiei a avut-o perdelele de salcam in combinatii forestiere cu arbusti, dar se poate utiliza si pinul negru sau plopul.

Pentru protejarea plantelor indiferite stadii de vegetatie ,care sunt foarte sensibile la lovirea mecanica a particulelor de nisip,s-au folosit benzi de secara. Latimea acestora in cadrul culturilor legumicole este de 1,6-1,8 m,fiind instalate la 11,2 m.

Combaterea deflatiei eoliene pe nisipuri s-a realizat prin practicarea sistemului de agricultura in fasii,cand intre perdelele forestiere, paioasele au alternat cu prasitoarele.

Dintre substantele chimice utilizate pentru combaterea deflatiei ,cele mai bune rezultate le-au dat substantele bituminoase,sub forma de emulsie de bitum cu apa in proportie de 1:9 si polimeri sintetici (aracet SF ).

Metodele mecanice se utilizeaza cand terenul nu este acoperit cu vegetatie,folosindu-se paranisipurile,formate dintulpini de porumb si floarea soarelui cu latimi de 4 -6 m si paie utilizate ca mulci.

Organizarea productiei agricole pe nisipuri amenajate are ca scop precizarea modului de exploatare agricola imediat dupa amenajare. Plantele cultivate in aceasta etapa sunt plante specifice solurilor nisipoase rezistente la seceta si cu cerinte mici fata de fertilitatea solului:secara,fasolita,sorgul.arahidele,tutunul,pepenii verzi.

In etapa a doua,uniformizarea fertilitatii solurilor nisipoase se realizeaza prin utilizarea unor asolamente in cadrul carora,sola amelioratoare de lucerna sau lucerna 75 % + Golomat 25 %,fiind nelipsita. Resturile vegetale si ingrasamintele verzi, gunoiul de grajd, ingrasamintele minerale si deseurile industriale contribuie la imbunatatirea continua a fertilitatii solurilor.

Conditiile nou create presupun insa un sistem de agricultura specific, in functie de gradul de fertilitate si de cerintele tehnologiei de cultivare.

Astfel, pe solurile cu continut in humus mai mic de 0,7 % sistemul de agricultura se va axa pe combaterea deflatiei eoliene , cresterea continutului in materie organica si obtinerea de productii ridicate si constante. In aceasta situatie se va utiliza un sistem de agricultura in fasii ,iar in asolament se vor cultiva : secara, arahide, fasolita, tutun si nelipsit se va cultiva vita de vie,pomi fructiferi si pepeni verzi.

Pe nisipurile cu un continut in humus cuprins intre 0,7 -1,2 % asolamentele specifice vor cuprinde, pe langa plantele mentionate mai sus,cartoful timpuriu, plantatii viticole si plante legumicole (tomate,ardei,fasole).

Pe solurile nisipoase cu peste 1,2 % humus, in asolament vor fi incluse plante mai pretentioase la tipul de sol si la fertilitatea naturala a acestuia (grau, soia ,porumb ), plante legumicole si seminceri legumicoli.

EFECTELE LUCRARILOR DE IMBUNATATIRI FUNCIARE DIN ZONA SOLURILOR NISIPOASE DIN SUDUL OLTENIEI

In urma lucrarilor agro-pedoameliorative si hidroameliorative ,s-a creat un agroecosistem nou, specific, care necesita cunoasterea modificarilor produse si a tendintei acestora in relatia sol-apa-planta-clima.

Conditiile de mediu din zona solurilor nisipoase au fost intens afectate atat de executia cat si de exploatarea sistemelor de irigatie si de desecare-drenaj. Pierderile de apa prin infiltratie, evaporatie si functionale din sistemul Sadova - Corabia sunt de 10 %. Aceasta inseamna ca in jur de 7 milioane de m³ de apa nu sunt utilizate de plante si intra in ecosistem ca surplus, care necesita masuri de evitare a eventualelor efecte negative asupra mediului ( Botzan 1988) .

Grumeza N.,1984 arata ca efectul general al irigatiei asupra temperaturii solului se manifesta sporadic in lunile mai si iunie si se mentine permanent pe adancimea exploatata de masa principala de radacini in iulie si august. Diferentele in variante irigate si martorul neirigat s-au mentinut in limite de 1,5-2 ^oC.

In urma aplicarii udarilor prin aspersiune, umiditatea relativa a crescut cu 6-10 % . In ceea ce priveste temperatura aerului acelasi autor scoate in evidenta diferente de 2 la 4 ^oC de la varianta martor la cea irigata.

In ceea ce priveste efectul lucrarilor de imbunatatiri funciare asupra evolutiei nivelului apelor freatice din sistemul irigatie Sadova - Corabia, observatiile si determinarile de durata (1966-1996 ) au pus in evidenta o ridicare progresiva a nivelului freatic,dupa intrarea in functie a sistemului de irigatie, culminand cu aparitia excesului si a luciului de apa pe aproximativ 4.500 ha in partea de vest a sistemului.

Grumeza (1990) arata ca ,daca in ceea ce priveste reziduul mineral total din apa freatica situatia este buna (0-0,5g/l pe o suprafgata de 8-10 % din totalul suprafetei amenajate ;0,5-1.0 g/l pe 75-80 %,iar cu 1,0-2,0 g/lsub 10 %),apa freatic este poluata cu amoniu NO^-₃ peste limita admisa pe o suprafata destul de mare (circa 12.00 ha).

In ceea ce priveste efectul irigatiei asupra numarului de specii cultivate pe solurile nisipoase s-a constatat o crestere si diversificare a sortimentului de plante fata de cel existent inainte de amenajarea solurilor nisipoase, cuprinzand aproape toate speciile de plante agricole (tabelul 4)

Tabelul 4

Specii de plante agricole cultivate pe solurile nisipoase din sudul Olteniei

In conditiile solurilor nisipoase neirigate, productiile obtinute la plantele agricole sunt mici si intamplatoare,dependente de cantitatea de precipitatii cazuta in timpul perioadei de vegetatie.

Completarea deficitului de apa prin irigatii a determinat si cresterea si dezoltarea in optim a plantelor, o desfasurare normala a proceselor fiziologice si valorificarea eficienta a elementelor nutritive de sol si din ingrsamant. Toate acestea au condus in final la obtinerea de productii ridicate, sigure si stabile de la an la an.

In conditiile asigurarii in optim a necesarului de apa a culturilor agricole ,s-a pus probloema, pe de o parte atat a consumului de apa , iar pe de alta parte al modului de valorificare a apei de irigatie de catre culturile nou promovate pe aceste soluri.

Cercetarile efectuate de Niculescu (1972), Marinica (1988) Ploae (1994) au scos in evidenta ca necesarul de apa care trebuie acoperit prin irigatie oscileaza intre 800-4900 m³/ha in functie de planta cultivata.

Dintre plantele cultivatepe solurle nisipoase ,cele mai mari pretentii fata de apa de iruigatiio au :soia, ardeiul,porumbul. Apa de irigatie este valorificate foarte bine de culturile legumicole si pomi-viticole,iar din grupa cerealeor si plantelor tehnice,sorgul si fasolita.

CAPITOLUL 3

MATERIALUL UTILIZAT SI METODA DE CERCETARE

Densitatea populatiilor de molii s-a estimat prin controalele vizuale in timpul vegetatiei, capcane cu feromoni si analize de laborator ale probelor recoltate. Astfel s-a stabilit si inventariat complexul de molii ale vitei de vie ce caracterizeaza ecosistemul viticol in in anul 2008, la CCDCPN Dabuleni

CCDCPN Dabuleni- Sediu administrative

In perioada cercetarilor, supravegherea evolutiei generatiilor de molii s-a facut pe baza capturilor inregistrate pe capcanele feromonale de tipul atraBOT, pentru capturarea masculilor speciei Lobesia botrana Den et Schiff. (fig. 2) Capcanele feromonale au fost produse si procurate de la Institutul Roman pentru Chimie Raluca-Ripan Cluj-Napoca. Capcanele cu feromoni au fost instalate la sfarsitul lunii aprilie inceputul lunii mai norma fiind de 2 capcane/ha. Citirea capcanelor s-a efectuat la un interval de timp de 7 zile, fluturii capturati fiind inregistrati si indepartati cu pensete din plastic pentru a evita dizlocarea partii adezive, iar inlocuirea capsulelor impregnate cu feromon sintetic precum si a partilor adezive ale capcanelor s-a facut la un interval de 4-5 saptamani.

Fig. 2. Capcana feromonala tip atraBot (orig.)

Observatiile privind diferitii parametrii ai ciclului biologic al moliei strugurilor au fost efectuate in conditii naturale, in plantatie, utilizand custi specifice scopului urmarit, mansoane din tifon etc.

Amplasarea in camp a experientelor de combatere s-a facut conform normelor de tehnica experimentala.

Stabilirea termenelor de avertizare a tratamentelor s-a facut pe baza unor criterii biologice, ecologice si fenologice. In acest scop, s-au luat in considerare: pragul inferior de dezvoltare a moliei strugurilor (Lobesia botrana Den et Schiff.) t_o = 12⁰C, curba de zbor a adultilor, fenologia plantei gazda, precum si graficul de avertizare intocmit pe baza de date ecologice si biologice.

Pentru fiecare generatie a daunatorului s-a aplicat cate un singur tratament la 1-3 zile de la inregistrarea curbei maxime de zbor stabilita cu ajutorul capcanelor feromonale de tip: 'atraBot' produse de Institutul Roman pentru Chimie Raluca-Ripan Cluj- Napoca. Capcanele cu feromoni au fost instalate la sfarsitul lunii aprilie inceputul lunii mai norma fiind de l capcana/varianta. Citirea capcanelor s-a efectuat la un interval de timp de 7 zile, iar inlocuirea capsulelor impregnate cu feromon sintetic precum si a partilor adezive ale capcanelor s-a facut la un interval de o luna de zile.

In cazul tratamentelor cu parazitoizi oofagi au fost folosite plachete cu Trichogramma dendrolimi avand date diferite de parazitare pentru ca aparitia lor in plantatie sa aiba loc esalonat. Plachetele cu trichograme au fost procurate de la Biostatia pentru producerea de Trichogramma apartinand SCDPN Dabuleni.

Data aplicarii lansarilor precum si norma de trichograme/ha/lansare s-a stabilit in functie de numarul fluturilor capturati in capcane. Cand in capcane s-au capturat intre 50-150 fluturi-norma de utilizare a fost de 100 000 trichograme/ha/lansare; la capturi intre 150-200 fluturi s-au utilizat 150 000 trichograme/ha/lansare; iar la capturi de peste 250 fluturi norma de utilizare a fost de 200 000 trichograme/ha/lansare.

Produsele folosite pentru combaterea moliilor vitei de vie provin din lista oficiala a pesticidelor omologate pentru uz fitosanitar in Romania (CODEXUL produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate in Romania). Dupa 7-10 zile de la aplicarea tratamentelor s-au efectuat observatii pe 50 butuci/varianta analizandu-se cate 10 inflorescente (pentru G1) sau struguri (pentru G2 si G3) de pe fiecare butuc pentru a stabili frecventa si intensitatea atacului precum si gradul de atac.

Determinarea frecventei, intensitatii atacului si gradului de atac au fost realizate prin observatii asupra plantelor atacate, iar pentru calculul matematic au fost utilizate formulele:

F % =, in care: n = nr. plante atacate; N = nr.total plante analizate.

I =, in care: f = reprezinta numarul de plante sau organe atacate; i = constituie procentul de plante sau organe atacate; n = reprezinta numarul total de plante sau organe analizate.

S-a folosit scara de notare de la 0 la 6, in care :

nota 1 = 1 -3 % atac; nota 2 = 4 - 10 % atac; nota 3 = 11 - 25 % atac; nota 4 = 26 - 50 % atac; nota 5 = 51 - 75 % atac; nota 6 = 76 - 100 % atac.

Gradul de atac (Ga) se exprima procentual, in functie de frecventa (F) si intensitatea atacului (I), raportat la 100. Gradul de atac se calculeaza dupa formula:

Ga %= (dupa Savescu A. si colab. 1978)

Tratamentele au fost efectuate cu atomizorul Solo 546. Eficacitatea tratamentelor (E%) a fost stabilita dupa formula Abbott :

E % = (1 - ) x 100, in care :

in care :

E % = eficacitatea biologica a produsului;

a₂ = numarul de inflorescente sau fructe atacate la varianta tratata;

N = numarul total de inflorescente sau fructe analizate;

M₂ = numarul de inflorescente sau fructe atacate la martorul netratat.

Un alt mijloc de combatere a moliilor vitei de vie este metoda biotehnica a capturarii in masa, a masculilor, cu ajutorul capcanelor cu feromoni "mass trapping". Capcanele feromonale au fost instalate la sfarsitul lunii aprilie, placile cu clei s-au schimbat la 3-4 saptamani in functie de colmatare, iar capsulele cu feromon sintetic la 4-5 saptamani.

Datele obtinute privind combaterea eudemisului vitei de vie in in anul 2008 la CCDCPN Dabuleni au fost centralizate si prelucrate statistic, folosindu-se programe de analiza variantei.

Ca urmare a rezultatelor obtinute, prin utilizarea combaterii chimice si biologice a moliilor vitei de vie, s-au intocmit si s-au experimentat scheme de combatere integrata concomitent cu respectarea tehnologiei de combatere.

PREZENTAREA SPECIEI DE MOLII Lobesia botrana Den. et Schiff.

DIN PLANTATIA VITICOLA CCDCPN DABULENI

Sinonime: Polychrosis botrana; Lobesia (Polychrosis) reliquanta Tr.; Lobesia (Polychrosis) rosmarinana Mill.

Incadrare taxonomica: Cl: Insecta, Scl: Pterygota, Ord: Lepidoptera, Fam: Tortricidae

Nume comun: molia strugurilor, eudemisul strugurilor

Raspandire geografica: Este o specie palearctica, larg raspandita in regiunile viticole din Europa Meridionala, Africa de Nord, America de Nord, etc. In Romania se intalneste in podgorii de stepa si antestepa.

Descriere. Fluturele are corpul de culoare galben-verzuie. Aripile anterioare prezinta pete de culoare bruna si cu dungi albastre cenusii, cu franjuri pe margine. Aripile posterioare sunt cenusii deschise, cu marginea mai inchisa. Anvergura aripilor este de 18-20 mm (fig. 3). Larva matura este de culoare verde cenusie, cu capul si pronotul brune. Lungimea corpului este de 10-12 mm (fig. 4).

Fig. 3 Lobesia botrana adult Fig. 4 Lobesia botrana larva

Biologie-ecologie: Eudemisul prezinta 2-3 generatii anual. Prima generatie se dezvolta in mai-iunie, a doua iulie-august si a treia august-mai. Ierneaza sub forma de crisalida intr-un cocon din fire matasoase albe in scoarta butucilor sau sub frunze. Fluturii apar in prima sau a doua decada a lunii mai. Zborul este crepuscular. Dupa 10-11 zile de hranire are loc copulatia si ponta. Ouale sunt depuse izolat sau in grupuri mici pe butonii florali, lastari, frunze.

Mod de atac si plante gazda : Larvele produc daune mari la diferite soiuri de vita de vie. Dintre soiurile sensibile sunt: Rosioara, Coarna neagra, Coarna alba, Afuz-Ali, Pinot-blanc. Dintre cele mai putin atacate sunt: Perla de Csaba, Riesling. Larvele din prima generatie rod bobocii florali, infasurand partile atacate in fire de matase, sub forma de cuiburi. Uneori rod galerii in interiorul lastarilor. O omida poate distruge 60-80 boboci. Larvele din generatia a doua si a treia ataca bobitele strugurilor. Boabele, atacate in perioada de crestere, se brunifica, se zbarcesc si cad, iar cele afectate in faza de parga-coacere pot fi atacate de diversi agenti fitopatogeni (fig. 5, 6).

Fig. 5 Atac de eudemis, pe inflorescente Fig. 6Atac de eudemis, pe struguri maturi

DINAMICA ZBORULUI MOLIILOR VITEI DE VIE IN PLANTATIA VITICOLA

CCDCPN DABULENI

Din analiza datelor prezentate in tabelul nr 61, ce reprezinta evolutia moliilor vitei de vie in anul 2008, in plantatia viticola a CCDCPN Dabuleni, se constata ca specia predominanta in conditiile climatice specifice anului 2008 a fost Lobesia botrana Den et Schiff.

Tabelul nr. 5

Evolutia moliilor: Lobesia botrana Den et Schif., in plantatia de vita de vie

la CCDCPN Dabuleni, anul 2008

= avertizarea tratamentelor

Fig.7 Dinamica zborului moliilor vitei de vie in corelatie cu conditiile climatice la CCDCPN Dabuleni in anul 2008

ZONA ACTIVITATII BIOLOGICE A MOLIEI STRUGURILOR (Lobesia botrana Den et Schif.) IN PLANTATIA VITICOLA CCDCPN DABULENI

Cercetarile generale de ecologie au constat in urmarirea influentei factorilor climatici asupra stadiilor de dezvoltare a moliei strugurilor (Lobesia botrana Den et Schif.), s-au determinat constantele de dezvoltare ale acestuia in conditiile climatice ale zonei de influenta a zonei centrale a Olteniei.

Acestea se refera la:

pragul biologic inferior (t₀) = 12C

pragul de prolificitate (O) = 16,2C

optimul termic inferior (O₁) = 26,7C

optimul termic superior (O₂) = 31,1C

pragul biologic superior (T) = 35,6C

constanta termica a speciei (k) = 384 C

Constanta termica (k) si pragul biologic inferior (t₀) s-au stabilit dupa metoda lui Blunk (1914, 1923) folosind relatia:

k = X_n (t_n - t₀) in care:

k = constanta termica;

X_n = durata dezvoltarii (in zile);

t_n = temperatura de dezvoltare;

t₀ = pragul biologic inferior;

t_n - t₀ = temperatura efectiva

Celelalte constante s-au stabilit dupa metoda Savescu (1961), care consta in analiza interrelatiilor dintre temperaturile absolute (t_n), temperaturile efective (t_n - t₀), timpul de dezvoltare (X_n) si si numarul generatiilor (ge) folosind formulele:

Pragul de prolificitate (O)

Optimul termic inferior (O₁)

Optimul termic inferior O₂ = (O₁+T)/2

Pragul termic superior (T)

Gradul de inmultire γ = X_{(365 zile)}(t_n-t_o)/k

In raport cu acesti parametrii s-au alcatuit bioclimogramele dezvoltarii pe stadii de dezvoltare si s-a facut incadrarea in subzone de favorabilitate pe anii de cercetare, care a facut posibila interpretarea cauzabila a gradului de inmultire si de atac al moliei strugurilor in biotopul studiat.

In urma rezultatelor obtinute referitoare la biologia moliei strugurilor, rezulta ca zona activitatii biologice (ZAB), a speciei Lobesia botrana s-a diferentiat astfel in cei trei ani de cercetare:

Din tabelul nr. 6 si fig. 8 se poate observa ca in anul 2008 zona activitatii biologice a fost cuprinsa intre 13 aprilie -20 septembrie, totalizand 160 de zile si o suma a temperaturii efective de 1354,4 C Tabelul nr. 6

Calculul zonei activitatii biologice (ZAB) a moliei strugurilor (Lobesia botrana) la in anul 2008

DT: 01.01.-12.04 + 21.09-30.09 +    0.10.31.12. 172 zile

ZAB: 13.04 - 20.09 160 zile

DHE: 21.09 - 30.09 9 zileS tn-to = 19 oC

t0= 120C

DHP: 01.01 - 12.04 102 zile

S tn-to = 1335,4 oC

DHT: 01.10-31.12 92 zile

Fig. 8 Zona activitatii biologice a moliei strugurilor la CCDCPN DABULENI

in anul 2008

Incepand cu data de 21 septembrie crisalidele generatiei a III-a au intrat in diapauza estivala pana la data de 30 septembrie, timp de 9 de zile cand s-au acumulat 19 C temperatura efectiva.

La data de 01 octombrie, temperatura medie a aerului a scazut sub pragul biologic al speciei (t₀=12 C), fapt ce a determinat continuarea repausului inregistrat de crisalide si intrarea acestora in diapauza hiemala de toamna-iarna. Aceasta diapauza a durat 92 de zile cuprinzand intervalul 01octombrie-31 decembrie. Diapauza hiemala de primavara a cuprins perioada l ianuarie-12 aprilie, totalizand 102 zile.

Conditiile climatice din anul 2008 au fost favorabile in ceea ce priveste biologia speciei Lobesia botrana, situatie in care daunatorul a inregistrat 3,5 generatii/an.

CPITOLUL 4

REZULTATE OBTINUTE

COMBATEREA MOLIEI STRUGURILOR

LOBESIA BOTRANA DEN ET SCHIFF. LA CCDCPN DABULENI

4.1. COMBATEREA BIOLOGICA A MOLIEI STRUGURILOR

(Lobesia botrana Den et Schiff.) LA CCDCPN DABULENI

4.1.1. METODA BIOTEHNICA DE CAPTURARE IN MASA, A MASCULILOR, CU

AJUTORUL CAPCANELOR CU FEROMONI "MASS TRAPPING" LA SPECIA

Lobesia botrana Den et Schiff.

Multa vreme, combaterea insectelor daunatoare s-a facut prin mijloace mecanice si chimice. Folosirea indelungata si intensiva a insecticidelor a scos la iveala o serie de aspecte negative. Pe langa poluarea ecosistemelor, un inconvenient major este si lipsa de selectivitate a produselor chimice, care duce la dezechilibre biocenotice, in unele cazuri dramatice.

Problema toxicitatii insecticidelor din a doua generatie fata de animalele cu sange cald, a trebuit sa fie reconsiderata si de aceea s-au luat masuri de interzicere, sau de limitare severa, dupa caz, a folosirii unor tipuri de insecticide din generatia a doua.

Cercetarile efectuate au scos la iveala o a treia generatie de insecticide, menite sa inlature deficientele majore ale celor din generatia precedenta, dintre acestea, facand parte endohormonii si exohormonii insectelor.

Exohormonii, cunoscuti si sub numele de feromoni, prezinta un rol important in viata insectelor, determinand anumite comportamente in gasirea hranei, a sexului opus, ca si in cazuri de primejdie. Inceputul chimiei feromonilor are loc in anul 1959 (A. Butenandt, 1961) si s-a extins foarte repede in Anglia, S.U.A., Italia si Germania, etc.

In tara noastra studiul feromonilor a inceput in anul 1973 in cadrul Institutului de Chimie Cluj Napoca, in ultimii ani inregistrandu-se progrese mari in aplicarea feromonilor la rationalizarea tratamentelor chimice in mari unitati de productie din mai multe judete. Chiar si metoda de combatere directa a marcat in tara noastra un inceput promitator (I. Ghizdavu si colab. 1983).

Pentru a testa combaterea biologica a moliei strugurilor (Lobesia botrana den et Schiff.), prin metoda biotehnica a capturarii in masa, a masculilor, cu ajutorul capcanelor cu feromoni "mass trapping", am initiat in perioada 2007-2008, la CCDCPN Dabulenio experienta cu 4 variante de combatere a generatiei a-III-a a moliei strugurilor, utilizand capcane feromonale de tip atraBOT (produse de Institutul de Chimie Raluca Ripan Cluj-Napoca).

Aceste capcane contin o capsula impregnata cu feromon sexual atractant pentru masculi si o parte lipicioasa in care sunt atrasi si capturati masculii speciei Lobesia botrana (fig. 14,15).

Capcanele feromonale au fost instalate la inceputul lunii iulie, placile cu clei s-au schimbat la 3-4 saptamani in functie de colmatare, iar capsulele cu feromon sintetic la 4-5 saptamani.

Observatiile asupra numarului de masculi capturati au fost efectuate o data pe saptamana, iar datele au fost inscrise tabelar si grafic, in vederea alcatuirii curbei de zbor. Acestea au reliefat inceputul zborului, esalonarea generatiei a-III-a cu maximul de zbor si incetarea zborului.

Pentru a avea o evidenta in dinamica a densitatii numerice a adultilor, dupa fiecare observatie, masculii capturati au fost indepartati de pe placa cu clei a capcanei, astfel incat rezultatele au putut fi interpretate atat dupa valorile cumulate pentru intreaga perioada, cat si dupa valorile partiale ale fiecarei observatii. Inlocuirea capsulei cu feromoni si a placii cu adeziv s-a facut lunar.

Fig. 14 Capcana tip atraBot, Riesling italian, (orig.)

Fig. 15 Masculi (Lobesia botrana) atrasi de capsula impregnata cu feromon sexual sintetic si capturati de placa adeziva a capcanei (orig.)

S-au efectuat observatii privind frecventa (F%), intensitatea (I%) si gradul de atac (GA%) pe repetitii si variante, iar eficacitatea tratamentelor (E%) s-a determinat dupa formula lui Abbot :

E % = (1 - ) x 100, in care :

E % = eficacitatea biologica a produsului;

a₂ = numarul de inflorescente sau fructe atacate la varianta tratata;

N = numarul total de inflorescente sau fructe analizate;

M₂ = numarul de inflorescente sau fructe atacate la martorul netratat.

Datele obtinute privind combaterea biologica a moliei strugurilor in anul 2008 la CCDCPN Dabuleni au fost centralizate si prelucrate statistic, folosindu-se programe de analiza variantei.

In anul 2008 (tabelul 8 si fig.13), procentul de struguri atacati de GIII a moliei strugurilor, la varianta martor netratat a fost de 28,5%. Dupa instalarea capcanelor feromonale (de tip atraBOT) frecventa atacului a inregistrat valori cuprinse intre 5,0% in cazul variantei V5 (10 capcane/ha), si 7,0% in cazul variantei V2 (4 capcane/ha), iar eficacitatea utilizarii capcanelor cu feromoni a fost de 82,4% la varianta V5, 80,7% la V4, cea mai redusa eficacitate de 75,4% fiind observata la V2 (4 capcane/ha).

4.1.2 COMBATEREA BIOLOGICA A MOLIEI STRUGURILOR

Lobesia botrana Den et Schiff.) PRIN UTILIZAREA

PARAZITILOR EMBRIOFAGI DIN GENUL Trichogramma spp.

Extinderea metodei biologice prin utilizarea zoofagilor (parazitii si pradatorii), in combaterea daunatorilor este una din directiile de perspectiva a dezvoltarii protectiei plantelor, fiind o metoda mai putin poluanta pentru om si mediul inconjurator, care creeaza conditii favorabile pentru supravietuirea, inmultirea si activitatea intregului complex de organisme auxiliare, obtinandu-se productii fara reziduuri toxice.

Pentru combaterea biologica a daunatorului Lobesia botrana Den et Schiff. prin utilizarea parazitoizilor oofagi din genul Trichogramma (fig.16 ) s-au folosit doua specii Trichogramma dendrolimi Mats si Trichogramma embriophagum Htg. Pentru fiecare specie s-au experimentat trei norme de utilizare: 150.000, 200.000 si respectiv 300.000 trichogramme/ha/lansare.

Fig. 16 Trichogramma spp., adult parazitand oua de lepidoptere

Tratamentele, sau lansarile, cu parazitoizi au fost aplicate dupa inregistrarea maximului de zbor al adultilor, la 5 - 7 zile, in functie de conditiile climatice din fiecare an.

Pentru a stabili acest moment de lansare s-au utilizat capcanele cu feromoni sexuali sintetici, specifici acestui daunator si anume atraBOT.

Pentru aceasta experienta care a avut suprafata de 3,5 ha vita de vie, soiul Riesling italian, (0,5 ha/varianta) au fost amplasate 4 capcane, avand aproximativ 50 m distanta intre ele, instalarea capcanelor in plantatie s-a facut in ultima decada a lunii martie.

Observatiile asupra numarului de masculi capturati au fost efectuate o data pe saptamana, iar datele au fost inscrise tabelar si grafic, in vederea alcatuirii curbelor de zbor. Acestea au reliefat inceputul zborului, esalonarea generatiilor cu maximele de zbor si incetarea zborului.

Pentru a avea o evidenta in dinamica a densitatii numerice a adultilor, dupa fiecare obsevatie, masculii capturati au fost indepartati de pe placa cu clei a capcanei, astfel incat rezultatele au putut fi interpretate atat dupa valorile cumulate pentru intreaga perioada, cat si dupa valorile partiale ale fiecarei observatii.

Inlocuirea capsulei cu feromoni si a placii cu adeziv s-a facut lunar.

Dispozitivul experimental a cuprins urmatoarele variante:

V₁ - martor netratat

V₂ - Tratamente cu Trichogramma dendrolimi Mats, 150.000 trichograme/ha /lansare

V₃ - Tratamente cu Trichogramma embriophagum Htg., 150.000 trichograme/ha /lansare

V₄ - Tratamente cu Trichogramma dendrolimi Mats, 200.000 trichograme/ha /lansare

V₅ - Tratamente cu Trichogramma embriophagum Htg., 200.000 trichograme/ha /lansare

V₆ - Tratamente cu Trichogramma dendrolimi Mats, 300.000 trichograme/ha /lansare

V₇ - Tratamente cu Trichogramma embriophagum Htg., 300.000 trichograme/ha /lansare

Metoda de lansare a parazitoizilor oofagi a constat in instalarea, in plantatia de prun, a unor plachete din carton velin pe care sunt fixate oua ale insectei molia fainii (Anagasta kuehniella Zell.) parazitate de catre Trichogramma spp. Trichogrammele aflate pe plachete si lansate in plantatie au fost in stadiul de nimfa.

Plachetele s-au instalat prin agatare pe lastari, la diferite inaltimi, pe partea opusa directiei din care bate vantul.

Plachetele au fost confectionate din carton alb, velin, in forma de dreptunghi, cu dimensiunea de 8/15 cm (fig.17 ).

In partea de sus, pe trei parti, s-a taiat un patrat de 4/4 cm cu care, prin indoire catre partea de jos formeaza un acoperis, protector pentru zona ocupata de ouale parazitate. Orificiul rezultat in partea de sus a plachetelor a servit pentru instalarea lor pe lastari. Fiecare placheta a continut 500 de oua parazitate.

Fig. 17 Plachete cu oua de molia fainii (Anagasta kuehniella Zell.),

parazitate de catre Trichogramma spp. (orig.)

La un hectar de vita de vie s-au folosit 300, 400 si 600 de plachete, in functie de doza de utilizare de 150.000, 200.000 respectiv 300.000 trichogramme/ha, care au fost cat mai uniform repartizate pe unitatea de suprafata.

Lansarea trichogrammelor s-a efectuat manual, timpul necesar unei persoane pentru a amplasa plachetele pe o suprafata de 1 ha a fost de 20 - 30 minute. Lansarea parazitoizilor oofagi in plantatie s-a facut dimineata, in zilele fara ploi si vant.

Parazitoizii oofagi din genul Trichogramma au fost obtinuti in laborator, la biostatia de la S.C.D.C.P.N. Dabuleni, cu sprijinul d-nei biolog Florentina Marcu.

In anul 2008, din analiza rezultatelor obtinute, (tabelul nr.8)se constata ca toate variantele utilizate pentru combaterea moliei strugurilor au avut o eficacitate buna. Frecventa atacului inregistrata in cazul variantei V1-martor netratat a fost de 27% inflorescente atacate la GI-a moliei strugurilor, 53% ciorchini atacati la GII, respectiv 28,5% struguri atacati la GIII, frecventa medie a atacului moliei strugurilor, in anul 2008 fiind de 27,3%.

In urma aplicarii tratamentelor cu viespi oofage frecventa atacului s-a redus considerabil la toate variantele. Cele mai bune rezultate s-au inregistrat in varianta V6-T. dendrolimi 300000 trich./ha/tratament, aplicata generatiei a-III-a, F%=2,5% ciorchini atacati urmata de varianta V7 T. embryophagum 300000 trich./ha/tratament, aplicata generatiei a-III-a, F%=3% si V6-T. dendrolimi 300000 trich./ha/tratament, aplicata generatiei a-II-a, F%=3%.

Cele mai slabe rezultate au fost inregistrate in cazul variantelor V2-T. dendrolimi 150000 trich./ha/tratament, aplicata generatiei GI, F%=7% si V3 T. embryophagum 150000 trich./ha/tratament, aplicata generatiei a-II-a, F%=7%. Frecventa medie in anul 2008 a variantelor tratate s-a situat intre 3%, in cazul variantei V6-T. dendrolimi 300000 trich./ha/tratament si 6,6% in cazul variantei V3 T. embryophagum 150000 trich./ha/tratament.

Eficacitatea tratamentelor s-a situat intre 91,2% si 73,5%. Eficacitatea cea mai buna de 92,1% s-a realizat la varianta V6-T. dendrolimi 300000 trich./ha/tratament, aplicata generatiei a-III-a, urmata de V7 T. embryophagum 300000 trich./ha/tratament, aplicata generatiei a-III-a cu o eficacitate de 89,4%, V6-T. dendrolimi 300000 trich./ha/tratament, aplicata generatiei a-II-a, care a avut o eficacitate de 88,7%, V6-T. dendrolimi 300000 trich./ha/tratament, aplicata generatiei intai GI cu o eficacitate de 87,1% si V7 T. embryophagum 300000 trich./ha/tratament, aplicata generatiei a-II-a cu o eficacitate de 86,8%.

Cea mai redusa eficacitate de 73,5% a fost inregistrata in cazul variantei V3 T. embryophagum 150000 trich./ha/tratament, aplicata generatiei a-II-a, in general variantele de tratament cu o norma de utilizare de 150000 trichogramme/ha/tratament au inregistrat eficacitati mai reduse. Eficacitatea medie a tratamentelor in anul 2008 a fost cuprinsa intre 89,0% la varianta V6-T. dendrolimi 300000 trich./ha/tratament si 75,5% in cazul variantei V3 T. embryophagum 150000 trich./ha/tratament (fig.18).

Fig.18. Eficacitatea medie a tratamentelor in anul 2008

* = mii trichogramme/ha/tratament

E%= Eficacitatea tratamentelor

F%= Frecventa atacului

4.2. COMBATEREA A MOLIEI STRUGURILOR

Lobesia botrana Den et Schiff.) LA CCDCPN DABULENI

In anul 2008, am organizat o experinta complexa de combatere integrata a moliei vitei de vie folosind toate metodele de combatere prezentate anterior (din care am selectat variantele care au obtinut cele mai bune rezultate ), diferentiat pe generatii, dupa cum urmeaza (tabelul nr. 9):

Frecventa atacului moliei strugurilor, in anul 2008, la varianta martor netratat a inregistrat o valoare medie de 19,5 % (tabelul nr.12 , fig.19). In urma aplicarii tratamentelor freventa medie a atacului s-a redus considerabil valorile inregistrate fiind de: 3,2% la varianta V5 (tratament cu inhibitor al metamorfozei arthropodelor pentru prima generatie continuat cu mass traping pentru GII si viespi oofage din genul Trichogramma combinat cu mass traping pentru GIII), 2,7% la varianta V6 (tratament cu produs biologic pentru GI continuat cu viespii oofage din genul Trichogramma pentru GII si GIII), 2,2% la V4 (tratament cu piretroid de sinteza pentru GI continuat cu produs biologic pentru GII si viespi oofage din genul Trichogramma pentru GIII), 1,7% la V3 (tratament cu piretroid de sinteza pentru GI continuat cu inhibitor al metamorfozei arthropodelor pentru GII si produs biologic pentru GIII) si 1% la varianta V2 (produse chimice diferite pentru cele 3 generatii). Diferentele, fata de varianta martor netratat, ale frecventei medii a atacului, inregistrate in perioada cercetarilor, pentru toate variantele au fost negative, diferenta foarte semnificativa negativa au prezentat variantele: V2, V3, V4.

Eficacitatea medie a tratamentelor a fost de 94,8% la varianta V2 (produse chimice diferite pentru cele 3 generatii), 91,5% la V3 (tratament cu piretroid de sinteza pentru GI continuat cu inhibitor al metamorfozei arthropodelor pentru GII si produs biologic pentru GIII), 88,9% la V4 (tratament cu piretroid de sinteza pentru GI continuat cu produs biologic pentru GII si viespi oofage din genul Trichogramma pentru GIII), 86,2% la V6 (tratament cu produs biologic pentru GI continuat cu viespii oofage din genul Trichogramma pentru GII si GIII) si 83,7% la V5 (tratament cu inhibitor al metamorfozei arthropodelor pentru prima generatie continuat cu mass traping pentru GII si viespi oofage din genul Trichogramma combinat cu mass traping pentru GIII).

Diferentele, fata de varianta martor netratat, a eficacitatii biologice a tratamentelor, fiind distinct semnificative in cazul variantelor V4 si V3 si foarte semnificativa in cazul variantei V2.

Se remarca faptul ca varianta V2 in care s-au folosit produse chimice a obtinut cele mai bune rezultate, insa rezultate foarte bune s-a obtinut si in variantele V3 si V4 in care s-au folosit produse chimice pentru prima generatie combinate cu produse biologice pentru urmatoarele generatii.

Fig.18 Eficacitatea tratamentelor cu paraziti oofagi utilizate in combaterea moliei strugurilor, in anul 2008 la CCDCPN Dabuleni

Tabelul nr.11

Eficacitatea parazitoizilor oofagi in combaterea moliei strugurilor, Lobesia botrana Den et Schif. in anul 2008

la CCDCPN Dabuleni

Nota: E%-eficacitatea atacului

F% - frecventa atacului

G I - prima generatie

G II - a doua generatie

G III - a treia generatie

Variantele V5 si V6 in care am folosit doar produse biologice au inregistrat rezultate mai slabe, dar avand in vedere faptul ca aceste produse nu sunt poluante pentru ecosistemul viticol si nici pentru struguri, recomandam cu caldura folosirea acestor variante de tratament in orice schema de combatere integrata a moliilor vitei de vie.    

PREZENTA SPONTANA A SPECILOR DE TRICHOGRAMMA PE SOLURILE NISIPOASE DIN SUDUL OLTENIEI

In cadrul sistemului de combatere integrata, un rol important il au mijloacele biologice: biopreparatele, feromonii, entomofagii, alaturi de masurile agrofitotehnice.

In reglarea naturala a populatiilor de daunatori, un aport important il au speciile entomofage, pradatoare si parazite.

Pentru a generaliza in practica, utilizarea entomofagilor ca mijloc de combatere este necesara cunoasterea structurii specifice si activitatii complexelor de insecte fitofagte, a relatiiolr de antagonism si concurenta in functie de agroecosisteme si zona geografica.

Cercetarile privind prezenta spontana si rolul speciilor de entomofagi din plantatiile fructifere din tara noastra sunt numeroase si sunt cuprinse in vasta lucrare "Entomofagii si utilizarea lor in protectia integrata a ecosistemelor horticole" de Perju T. si colaboratorii, 1989. In fauna tarii noastre exista un numar foarte mare de entomofagi parazitoizi ce apartin la mai multe specii de himenoptere, care pentru parazitare prefera si alte oua ale altor specii de insecte daunatoare din culturile agricole.

Dintre entomofagii paraziti, genul Trichogramma este foarte bogat in specii, in lume fiind citate ,pana in prezent peste 150 de specii ce au fost obtinute din cca 50 specii gazda.Speciile de Trichogramma constituie un factor limitativ pentru numeroase specii de insecte daunatoare agriculturii si silviculturii.

Viespile parazite din genul Trichogramma, in procesul evolutiei s-au adaptat la diferitele conditii de mediu, favorabile cresterii, dezvoltarii si inmultirii lor. Cunoasterea acestor conditii prazinta un interes practic deosebit pentru delimitare arealelor de raspandire in care dezvoltarea lor este posibila si pot fi folositoare in combaterea biologica dirijata a daunatorilor din agroecosisteme.

In scopul stabilirii prezentei naturale a speciilor de Trichogramma in diferite biocenoze din nisipurile de la Dabuleni au fost luate in studiu,plantatii fructifere pe care s-au facut lucrari de amenajare a nisipurilor cu ocazia infiintarii sistemului de irigatii, dar si in biocenoze naturale pe care nu s-au facut astfel de amenajari. S-a constatat prezenta parazitilor oofagi in toate biocenozele studiate, insa au fost diferente in ceea ce priveste procentul de parazitare al oualor de molia fainii de pe plachetele ce au fost instalate in biocenoze.

Anii in care s-au efectuat cercetarile au fost diferiti din punct de vedere climatologic, conditiile climatice influentand atat activitatea speciilor de insecte daunatoare (gazde) cat si pe cea a entomofagilor.

Din observatiile efectuate s-a constatat ca procentul de parazitare al oualor de molia fainii de pe plachete a fost diferit in biocenozele studiate, de asemenea au fost diferente si intre perioadele in care s-au facut observatiile.

In lunile in care s-au inregistrat caderi de precipitatii desi reduse cantitativ pe fondul temperaturilor scazute procentul de parazitare a fost foarte mic, acest procent crescand semnificativ in lunile de vara cand temperaturile au fost mai ridicate. Cel mai mare procent de parazitare a fost inregistrat in luna august, de 53,7 %,iar in suna septembrie procentul de parazitare a scazut din nou.

Plachetele cu oua ale insectei molia fainii, care au fost parazitate, au fost aduse si introduse in laborator in unitatile de parazitare in vederea reparazitarii unui nou suport pentru a fi inmultite. In general parazitii nou aparuti au parazitat in procent nou suportul oferit reusindu-se inmultirea unei singire specii,populatie locala, Trichogramma dendrilimi Mats. Aceasta specie a fost izolata prin cultura de Saponaria officinalis.

Pentru analiza conditiilor climatologice di localitatea Dabuleni in sensul influentei lor favorabile sau nefavorabile pentru activitatea Trichogrammelor s -a intocmit bioclimatograma speciei Trichogramma dendrilimi Mats.

Din analiza bioclimatogramei dezvoltarii speciei Trichogramma dendrilimi Mats. intocmita in functie de conditiile climatice se constata ca in lunile cu temperaturi ridicate (iunie, iulie, august) se incadreaza in subzona optima, parazitul oofag avand conditii optime de dezvoltare si inmultire.

Rezulta ca in conditiile climatice din localitatea Dabuleni, parazitoidul Trichogramma dendrilimi Mats. poate dezvolta un numar de 10-12 generatii.

Spre deosebire de alte zone di tara, la Dabuleni valoarea termica a bioizotemei este mare. Ca urmare, numarul de generatii ale parazitilor oofagi ce se pot dezvolta in zona nisipurilor de la Dabuleni este mare, fata de 5-7 generatii care se pot dezvolta in mod natural in alte zone din tara.

Crestera si inmultirea speciilor de Trichograma embryophagum Htg.si Trichograma Trichograma Trichogramma dendrolimi Mats.

Pentru asigurarea succesului utilizarii viespilor parazitoide din genul Trichogramma in combaterea lepidopterelor daunatoare, un aspect important il constituie si alegerea speciei, rasei s-au formei de Trichogramma specifica zonei in care se foloseste, precum si cunoasterea biologiei acesteia (Lenteren si colab. 1982, Stavraki HG: 1982 )

In acest scop, in laborator paralel cu inmultirea speciilor de Trichogramma pentru a fi utilizate in combaterea daunatorilor, au fost efectuate observatii cu privire la biologia a doua specii: Trichogramma embryophagum Hgt. Susa provenita de la Stefanesti -Arges si Trichogramma dendrolini Mats - populatia locala.

Mentionam ca cele doua specii de Trichogramma au fost crescute in laborator, in conditii seminaturale, conditii care au fost influentate de temperaturile exterioare si lumina naturala, umiditatea relativa a aerului fiind mai putin influentata, insa nu a scazut sub 40%.

Referitor la durata perioadei de dezvoltare a unei generatii, folosind ca suport natural de parazitare ouale insectei molia fainii, s-a constatat ca este dependenta de fluctuatiile de temperatura din laborator (Kot J. si colab. 1975; Wang C . 1981)

Rezultatele obtinute confirma datele consemnate in literatura

In perioada de iarna, cand s-au inregistrat temperaturi scazute de 13,8 ⁰C temperatura medie, o generatie de Trichogramma embryophagum Htg. s-a obtinut in 37 zile cu o suma a temperaturilor de 222 ⁰C. In aceleasi conditii la specia Trichogramma dendrolimi Mats. durata dezvoltarii unei generatii a fost de 38 zile si o suma a temperaturilor de 209 ⁰ C.

In perioada de primavara-vara, temperaturile inregistrate in laborator au fost mai mari, iar durata dezvoltarii unei generatii a scazut pana la 8 zile la o temperatura medie de 29,2 ⁰ C, suma temperaturilor efective fiind de 154,6 ⁰Cla specia Trichogramma embryophagum Htg. si de 151,1 ⁰C la specia Trichogramma dendrolomi Mats.

Tabelul

Durata dezvoltarii unei generatii de Trichogramma sp.

in functie de temperatura

La Trichogramma dendrolimi Mats., izolata din ecosistemul de la Dabuleni si determinata de catre dr.Klaus Fabritius,pentru a reparazita primele oua ale insectei molia fainii in laborator, a fost necesara o temperatura ridicata (29,8 C temperatura medie) si o luminozitate de 10.000 lucsi.

Datele obtinute in laboratorul de la dabuleni sunt similare cu cele obtinute in alte laboratoare din tara.Astfel, referindu-se la influenta temperaturii asupra duratei dezvoltarii unei generatii de Trichogramma embryophagum Htg., Isac Gr. La Stefanesti-Arges mentioneaza ca durata dezvoltarii unei generatii s-a situat de la 8 zile in cazul unei temperaturi medii zilnice de 28.30 ⁰C, pana la 18 zile cand s-au inregistrat temperaturi medii de 20-24,2 ⁰C (Isac Gr., 1989)

La Brasov in conditii de semilaborator, V Ciochina a obtinut o generatie de Trichogramma dendrolimi Mats. in 10 zile la o suma a temperaturilor ce 240,7 ⁰C in luna iulie, iar in ianuarie in 30 zile la o suma a temperaturilor de 240,5 ⁰C (Ciochina V. 1982 )

Durata perioadei de dezvoltare variaza in functie de gazda naturala oferita (Stavraki 1976; Villareal 1980; klomp si colab., 198+ Mc.Laren si colab. 1981, Hieahata K si colab. 1976.)

Comparativ cu durata dezvoltarii unei generatii de Trichogramma sp. in ouale insectei Anagasta kuehnilla Zell., gazda oferita in mod obisnuit, s-a constatat ca dezvoltarea unei generatii la cele doua specii a fost mai mare in ouale lepidopterului Ostrina nubilalis Hb si anume de 15,6-17,6 zile. In ouale lepidopterului Cyndia molesta Busck si Sparaganothis pilleriana Den. et Schiff. Durata perioadei de dezvoltare a fost de 13,4-13,3 zile.

Tabelul

Durata dezvoltarii unei generatii de Trichogramma sp. pe diferite gazde.Media a trei generatii.Temperatura medie 26⁰C

Referitor la gradul de parazitare, cand parazitarea s-a efectuat la o temperatura medie de 25,7 ⁰C in cazul cresterii a trei generatii consecutive, s-a constatat ca cele doua specii de Trichogramma au prezentat o capacitate de parazitare a oualor de Anagasta kuehnilla Zell. la fiecare generatie in parte.

Mentionam ca ouale de Anagasta kuehnilla Zell au fost colectate in ziua cand au fost oferite spre parazitare, deci au fost proaspete. In cazul oualor celorlalte specii de lepidoptere, ouale au fost colectate direct din camp, avand o vechime de 1-2 zile. S-a constatat ca in prima generatie cele doua specii de Trichogramma provenite din ouale de Anagasta kuehnilla Zell. au manifestat o retinere fata de noua gazda.

Cele doua specii de Trichogramma fiind tipice biotipurilor arboricole si viticole, au parazitat in prima generatie ponta lepidopterului Ostrina nubilalis Hb. intr-un procent scazut de 18,9% specia Trichogramma embryophagum Htg. si de 20,7% specia Trichogramma dendrilimi Mats.

La urmatoarele generatii de Trichogramma provenite di ouale de Ostrina nubilalis Hb. Procentul de parazitare a crescut la 43,2% la specia Trichogramma embryophagum Htg. iar la specia Trichogramma dendrilmi Mats. a fost de 69,2%.

Tabelul

Parazitarea oualor la unele gazde naturale de catre Trichogramma sp. Temperatura medie 25,7 ⁰C

Ouale lepidopterelor Cyndia molesta si Sparaganothis pilleriana au fost parazitate de catre cele doua specii de Trichogramma in procente de 30,2-39,0 % in prima generatie iar in generatia a treia, preferinta pentru noua gsazda a crescut, procentul de parazitare fiind de 87,3-87,7 % la lepidopterul Cyndia molesta, respectiv 88,2-89,8 % la Sparaganothis pilleriana

Din datele prezentate rezulta ca gradul de parazitare al parazitoizilor variaza foarte mult, in functie de gazda in care s-au dezvoltat si de cea pe care o va parazita.

BIBLIOGRAFIE