Ananasul

Ananasul

Ananas sativus Lindl ( Bromelia ananas L.)

Fam. Bromeliaceae

Ananasul este cultivat in Africa, America Centrala si de Sud, Oceania si in Asia. In Europa se cultiva foarte putin si numai in spatii protejate.

Este o planta ierboasa, monocotiledonata, cu ciclul vegetativ de 15 - 24 luni. Prezinta o tulpina de 10 -12 cm (fig.46), cu internodii scurte, cu frunze lungi si inguste, in numar de 70-80, lanceolate, de culoare verde cenusie. In frunze exista un tesut in care se acumuleaza apa, pana la 30-40% din greutatea frunzei, apa care este valorificata in perioadele mai uscate.

Din tulpina falsa creste o tija florala care poarta o inflorescenta de tip spic. In urma fecundarii florilor, prin unirea fructelor (bace) si a bracteelor bazale de pe axul inflorescentei se formeaza un singur fruct, foarte mare (de 15-20 cm / 10-12 cm) in comparatie cu dimensiunile plantei. Acesta este un fruct fals, si este prelungit cu un smoc de bractee sterile (rozeta de frunze) persistent, cu care fructele se comercializeaza.

Miezul fructului eate alb - galbui, semitransparent, foarte dulce, foarte fin acidulat si cu aroma deosebit de placuta.

Fructele contin peste 14% substanta uscata solubila, 0,6% proteine, 0,15% substante grase, 10-25 mg/100 g vitamina C, 75-125 g/100 g tiamina, 20-88 g/100 g riboflavina, 200-280 g/100 g niacina, 2,5-4,8 g/100 g acid folic, 10-140 g/100 g vitamina B₆, 75-163 g/100 g acid pantotenic, 11-330 mg/100 g K, 7-16 mg/100 g Ca, 11 mg/100 g Mg, 6-21 mg/100 g P, 11-69 mg/100 g Si etc.

Apropierea maturarii fructelor se face prin unele modificari cum ar fi cresterea aportului de metaboliti dinspre partea vegetativa catre fruct, scade continutul in apa, creste cantitatea de substanta uscata care se acumuleaza, rozeta de frunze de pe fruct intra in repaus.

Recoltarea fructelor trebuie facuta la momentul optim deoarece dupa desprinderea acestuia de pe planta nu se mai acumuleaza glucide pe baza amidonului existent si in timpul pastrarii nu se mai poate realiza imbunatatirea calitatii.

Fructele destinate consumului local se recolteaza la maturitatea deplina iar cele destinate transportului la distante mai mari, se recolteaza cu cateva zile mai devreme. Temperatura optima de pastrare este de circa 10 ^oC.

Valorificarea fructelor se face atat pentru consum in stare proaspata ca fructe de masa cat si pentru prelucrare sub forma de sucuri, compoturi, fructe deshidratate sau dulceata.

Produsele care rezulta de la fabricile de prelucrare sunt folosite pentru obtinerea alcoolului sau otetului, in urma fermentarii cu ajutorul unor microorganisme. Deseurile vegetale se folosesc ca furaje pentru animale sau ca mulci pentru propria cultura.