PREMIZELE BIOLOGICE ALE AGROTEHNICII DIFERENTIATE

Premizele biologice ale agrotehnicii diferentiate

1.Agrotehnica diferentiata si rolul ei in productia de fructe

Prezenta pomilor in arealul carpato-danubian a fost din cele mai vechi timpuri, cultura pomilor pe langa casa omului evoluand in paralel cu evolutia societatii omenesti. In timp, tehnologia de cultura s-a perfectionat, trecand treptat de la tehnologia generala aplicata tuturor speciilor, la tehnologia diferentiata la nivel de specie, sau chiar de soi, coreland aceasta tehnologie cu particularitatile agrobiologice ale pomilor si arbustilor fructiferi. Ca sa se ajunga la aceste rezultate, a fost nevoie de o perioada destul de lunga de studii, incercari si tatonari, efectuate in principal in cadrul statiunilor de profil din fiecare zona de cultura. Cercetarile incepute in urma cu 30-40 de ani, se continua si astazi, datorita schimbarii permanente a sortimentului si aparitiei soiurilor noi, pentru a fi cunoscute si repartizate in teritoriu acolo unde gasesc cele mai bune conditii de crestere si fructificare.

Folosirea tehnologiilor diferentiate de cultura este determinata de o serie de factori ecologici si biologici dintre care mai importanti sunt: variabilitatea conditiilor pedoclimatice, particularitatile de crestere si fructificare, combinatia soi-portaltoi, aplicarea diferentiata a taierilor de formare si fructificare, intretinerea solului, fertilizarea, irigarea etc.

Conditiile climatice determina stabilirea unui sortiment specific pentru fiecare zona, alegand speciile si soiurile la care le sunt satisfacute in masura cat mai buna cerintele fata de factorii de mediu. In functie de valorile pe care le inregistreaza factorii de mediu pe parcursul anului, se alege o anumita tehnologie de cultura in stransa corelatie cu acestia.

Dintre factorii climatici cu rol primordial in stabilirea sortimentului si tehnologiei diferentiate amintim: temperatura, umiditatea (precipitatiile si umiditatea relativa a aerului) si lumina.

Temperatura este un factor climatic limitativ pentru stabilirea arealului de cultura a speciilor si soiurilor. Ea influenteaza procesele vitale ale plantei: germinarea semintelor sau prinderea la altoire, absorbtia apei si sarurilor minerale, cresterea, fructificarea, procesele fiziologice (fotosinteza, respiratie, transpiratie), activitatea enzimatica, parcurgerea perioadei de repaus etc. Fiecare specie si soi are anumite cerinte si limite de toleranta la valorile mari sau mici ale temperaturii, valori care intr-un anumit areal (bazin pomicol sau chiar microzona) trebuie cunoscute si corelate cerintele soiurile cu aceste valori. Trebuie acordata atentie mare si lungimii perioadei de vegetatie, corelarea acesteia cu biologia speciilor, in sensul ca, acolo unde temperaturile sunt mai scazute iarna, iar primavara se inregistreaza brume si ingheturi tarzii, se vor amplasa specii cu pornire tarzie in vegetatie. De asemenea, la nivel de zona, in cadrul speciei se va tine seama de soiurile mai pretentioase la caldura, care fie se aseaza in locuri adapostite natural, fie in zone mai calde, fara risc de accidente climatice.

Temperatura este importanta nu numai in perioada de vegetatie pentru desfasurarea normala a cresterii si fructificarii, dar si in perioada repausului pentru distrugerea substantelor inhibitoare (acidul abscisic) care mentin mugurii in stare de repaus. Este vorba de satisfacerea necesarului in frig, la temperaturi pozitive cuprinse intre 1 si 7C. In perioada de maturare a fructelor, amplitudinea termica dintre zi si noapte contribuie la o mai buna colorare a fructelor (merelor) si ca atare soiurile cu deficiente de colorare se vor amplasa in astfel de zone.

Precipitatiile constituie principala sursa de apa a solului si in functie de cantitatea si repartitia acestora pe perioada de vegetatie, o anumita zona se preteaza pentru cultura unora sau altora dintre speciile pomicole. In conditiile in care apa se poate asigura prin irigare, amplasarea speciilor se face in special in functie de temperatura. Lipsa apei ca si excesul, sunt la fel de daunatoare, de aceea situatiile limita trebuie evitate.

Si umiditatea atmosferica joaca un rol important in alegerea sortimentului, deoarece zonele mai umede sunt favorabile atacului unor agenti patogeni si a unor dereglari fiziologice (rusetting, la Golden delicious). In functie de cantitatea de precipitatii dintr-o zona se stabileste modul de intretinere a solului.

Lumina este factorul hotarator in desfasurarea celui mai important proces fiziologic - fotosinteza. In functie de conditiile care se asigura pentru acest proces, biosinteza substantelor organice va fi diferita. Lumina se asigura prin orientarea randurilor pe directia nord-sud, prin stabilirea corecta a distantelor de plantare in corelatie cu vigoarea si capacitatea de ramificare a pomilor, prin modul de asezare a pomilor in parcela si prin taierile de intretinere a coroanei. In conditii de umbra, frunzele sintetizeaza cantitati mai mici de substante organice, fructele se coloreaza mai putin, acumuleaza mai putin zahar si sunt mai putin aromate.

Solul prin insusirile sale fizice si chimice influenteaza raspandirea speciilor, soiurilor si in special a portaltoilor. Soiurile cu maturare timpurie valorifica solurile usoare, nisipoase, care se incalzesc mai usor si contribuie la anticiparea maturarii fructelor. Grosimea profilului de sol si adancimea apei freatice influenteaza modul de pregatire a terenului la infiintarea livezii, intretinerea si fertilizarea pe timpul exploatarii plantatiei.

Combinatia soi-portaltoi determina in special stabilirea unor densitati diferite de plantare. La folosirea portaltoilor de vigoare slaba, se obtin pomi de talie mica, care se preteaza la densitati mari de plantare, se usureaza lucrarile de taiere, protectie fitosanitara si recoltare a fructelor. Portaltoiul influenteaza de asemenea precocitatea soiurilor, capacitatea de diferentiere a mugurilor de rod, calitatea fructelor si momentul maturarii.

Particularitatile de crestere si fructificare ale unor soiuri sau grupe de soiuri impun stabilirea unor tehnologii adaptate care constau in stabilirea corecta a distantelor de plantare in functie de vigoarea pomilor, alegerea formei de coroana si a structurii acesteia in functie de capacitatea de ramificare, intensitatea taierilor in functie de tipul de fructificare, aplicarea fertilizarii si irigarii in functie de ritmul de crestere a pomilor etc. Pentru ca plantatia sa produca constant in timp, prin taierile de normare a incarcaturii se lasa la fiecare pom un numar de muguri de rod corelat cu vigoarea pomului.

Taierea de formare, intretinere si fructificare este specifica fiecarei specii si chiar la nivel de soi si urmareste formarea unei coroane echilibrate si bine garnisite cu semischelet si ramuri de rod, mentinerea pomilor in limitele stabilite prin distanta de plantare si normarea incarcaturii de ramuri si muguri de rod in functie de varsta si vigoarea pomilor.

Intretinerea solului este conditionata pe de o parte de accesul in livada a agregatelor de protectie, care necesita un sol inierbat ce permite intrarea permanenta pentru efectuarea tratamentelor si pe de alta parte, de cantitatea de precipitatii din perioada de vegetatie. Intr-o zona mai secetoasa si fara posibilitati de irigare se mentine solul lucrat, deoarece prin acest mod de intretinere se conserva mai bine apa. Daca problema irigarii este rezolvata se aleg alte variante de intretinere: inierbarea totala, mai ales pe terenul in panta pentru reducerea fenomenului de eroziune, inierbarea intervalului dintre randuri si lucrarea sau erbicidarea solului pe randul de pomi sau inierbarea alternativa a intervalelor cu schimbarea periodica a inierbarii.

Fertilizarea livezi se face in functie de varsta acesteia, de specie si incarcatura de fructe, recomandandu-se pe cat posibil ingrasaminte organice sau verzi si pentru completare, ingrasaminte chimice aplicate la sol sau foliar. Pentru corectarea unor carente de nutritie, in pomicultura moderna se face tot mai mult uz de fertilizarea extraradiculara, cu care ocazie se fac si anumite tratamente pe baza de calciu pentru obtinerea fructelor de calitate.

2. Particularitati ale soiurilor folosite in zonarea

si stabilirea sortimentului

Pentru obtinerea unor rezultate corespunzatoare in cultura speciilor pomicole, acestea trebuie sa fie amplasate acolo unde le sunt satisfacute in optim sau aproape de optim cerintele fata de factorii pedoclimatici. Operatia de repartizare in spatiu a speciilor pomicole este cunoscuta sub numele de zonare, iar daca aceasta repartitie are loc in cadrul unui bazin pomicol este numita microzonare. Prin alegerea judicioasa a speciilor si soiurilor se urmaresc doua obiective: valorificarea potentialului ecologic al unui bazin pomicol si valorificarea potentialului productiv a unor soiuri.

In functie de zona ce urmeaza a se planta cu pomi, se aleg soiurile care pot valorifica mai bine conditiile locale. Zona nisipurilor nu poate fi valorificata prin plantatii de mar si par cu soiuri de iarna, deoarece acestea se matureaza mai devreme, nu se pastreaza bine si nu au calitate corespunzatore, in schimb soiurile de vara se comporta foarte bine. Nisipurile se valorifica foarte bine cu piersic, cais, visin, migdal etc. Un climat mai racoros si cu umiditate atmosferica mai mare este favorabili ciresului, zonele de deal cu temperaturi mai ridicate la inflorit sunt favorabile soiurilor de mere delicioase rosii etc.

La infiintarea unei plantatii, deci la alegerea speciilor si soiurilor pentru o anumita zona, trebuie sa se tina seama de toti factorii care pot sa intervina si sa dezechilibreze ecosistemul pomicol (pedoclimatici, poluarea industriala, apropierea de paduri, intinderi mari de apa etc.).

Nu numai factorii climatici trebuie luati in considerare la amplasarea in spatiu a speciilor pomicole. Multe greseli au fost facute prin amplasarea unor specii sau folosirea unor portaltoi pe anumite tipuri de sol, fie cu apa freatica la adancime mica, fie un substrat bogat in calcar activ etc. Astfel, in Dobrogea, existand o mare neuniformitate de tipuri de sol pe suprafete relativ mici, tratarea unitara a acestora in momentul infiintarii plantatiilor de piersic a dus la aparitia in masa a clorozei ferice (Puiu St., 1973).

Valorificarea potentialului de rodire a diferitelor soiuri sub aspect cantitativ si calitativ constituie de asemenea un obiectiv important in pomicultura moderna. De exemplu, un soi poate creste si fructifica in mai multe bazine pomicole, dar nu in toate isi manifesta potentialul biologic.

La alegerea sortimentului, in conditiile in care sunt mai multe soiuri cu insusiri productive apropiate, se vor alege cele care au insusiri de calitate (culoare, gust, aroma, substanta uscata solubila si totala etc.), insusiri tehnologice superioare (capacitatea de pastrare, rezistenta la transport, randament mai mare la prelucrare industriala etc.) si rezistenta la factorii de stres (la boli, daunatori, insusirile solului).

Directia de valorificare a fructelor trebuie corelata cu sortimentul care se stabileste pentru o plantatie. Pentru soiurile care se vor valorifica prin prelucrare industriala trebuie obtinute loturi mari de fructe, economice pentru liniile de fabricatie, iar pulpa trebuie sa aiba cantitati mari de substanta uscata, sa fie uniform colorata, sa reziste la fierbere sau sterilizare etc.   

Deoarece livezile sunt infiintate pentru a obtine cantitati mari de fructe, stabile in timp si de calitate, la alegerea sortimentului trebuie luate toate masurile de care depinde atingerea acestui obiectiv.