DEPISTAREA AGENTILOR FITOPATOGENI SI A DAUNATORILOR PE RAZA OCOLULUI SILVIC RASNOV IN ANUL 2009

DEPISTAREA AGENTILOR FITOPATOGENI SI A DAUNATORILOR PE RAZA OCOLULUI SILVIC RASNOV IN ANUL 2009

1. Generalitati

Depistare agentilor fitopatogeni reprezinta o problema foarte importanta pentru ca ne reda o imagine a starii fitosanitare a arboretelor. Depistarea se realizeaza pentru determinarea momentelor in care sa se intervina cu lucrarile de prevenire si combatere. Pentru a se putea realiza depistarea trebuie sa se cunoasca foarte bine biologia si ecologia daunatorilor si sa se stabileasca evolutia viitoare a acestora. Pentru acest lucru se va realiza un control fitosanitar al culturilor forestiere. Stabilirea prezentei daunatorilor precum si a vatamarilor probabile se realizeaza prin 2 operatii: depistarea si cercetarea stationala.

1.1. Depistarea daunatorilor

Depistarea insectelor daunatoare este actiunea prin care se descopera si se semnaleaza aparitia daunatorilor pe anumite suprafete si cu un anumit grad de intensitate. Depistarea daunatorilor este o sarcina permanenta a personalului ocolului silvic de teren, care cu ocazia patrularii prin padure pentru efectuarea unor lucrari silviculturale are obligatia de a observa atent arboretele, plantatiile si pepinierele cu scopul de a descoperi prezenta daunatorilor.

Depistarea se realizeaza dupa prezenta insectei in diferite stadii (ou, larve, pupe, adulti) sau dupa urmele lasate in arboretele infestate: excremente, defolieri, rasinoase cu varful uscat, scurgeri de rasina, orificii in scoarta arborilor, desprinderea scoartei sau gale. Depistarea in anumite stadii a insectelor se realizeaza astfel :

-in stadiul de ou se depisteaza usor femelele si depunerile de oua astfel unele specii depun ouale in scoarta arborilor, altele pe dosul frunzei iar altele pe lujerii subtiri sub forma de inel

-in stadiu se larva depistarea se realizeaza usor prin observarea omizilor in coroanele arborilor. Pe langa omizile care se hranesc cu frunze in coroana mai pot fi prezente fire de matase sau cuiburi de omizi.

-in stadiul de pupa depistarea se face toamna si iarna prin sondaje in sol sau prin prezenta coconilor.

-in stadiul de adult depistarea se realizeaza prin atragerea insectelor in cursele cu feromoni sau la surse luminoase, iar gandacii se aduna dupa scuturarea coroanelor sau de pe trunchi.

Semnalarea prezentei daunatorilor se realizeaza completand un formular tip de la ocol care trebuie predat in 2 zile cand depistarea este intr-un stadiu activ si in 7 zile cand depistarea este in stadiu inactiv. Pentru speciile foarte periculoase cum ar fi Lymantria monacha formularul trebuie predat in maxim 24 de ore in stadiul activ. Formularul tip este completat de personalul ocolului si reprezinta un act oficial fiind inregistrat la ocol. In urma semnalarii aparitiei daunatorilor se trece la verificarea in teren in decurs a 2-7 zile si se stabileste suprafata infestata si masurile ce trebuiesc luate de urgenta. Pentru aceasta operatie se realizeaza procesul verbal de verificare a aparitiei daunatorilor. Anual pe baza datelor de depistare se elaboreaza statistica daunatorilor pe grupe de specii.

1.2. Cercetarea stationala

Cercetarea stationala reprezinta culegerea datelor necesare determinarii caracteristicilor gradatiei in vederea stabilirii dinamicii dezvoltarii daunatorilor si intocmirea prognozei. Prin aceasta lucrare se va determina caracteristicile calitative si cantitative ale gradatiei in suprafetele infestate, pentru a stabili faza de gradatie si oportunitatea lucrarilor de combatere. Pentru cercetarea stationala se aleg suprafete de 0.1 ha uniform distribuite in arborete, la 50 m distanta de liziera. Aceste suprafete de control se delimiteaza dupa conditiile climatice si fitostationale favorabile dezvoltarii unor daunatori si dupa evolutia fitosanitara a arboretelor. Dupa scop suprafetele de control se impart in 2 categorii:

-unde daunatorii nu sunt in faza de gradatie - pentru stabilirea coeficientului de crestere a gradatiei

-unde daunatorii se afla in faza de gradatie - pentru determinarea caracteristicilor gradatiei (densitate, coeficient de inmultire, fecunditatea, proportia intre sexe, etc.)

Observatiile se fac anual dupa un plan de observatie in functie de biologia daunatorilor si pentru fiecare daunator in parte. Datele culese din teren servesc pentru constituirea zonelor in care vor fi aplicate metodele de combatere si a zonelor de supraveghere.

2. Biologia si depistarea daunatorilor din arborete si culturi forestiere

2.1. Biologia si depistarea daunatorului Lymantria monacha

Ord. Lepidoptera Fam. Lymantriidae

Lymantria monacha (omida paroasa a molidului) este specie polifaga si produce atacuri puternice in arboretele de molid, avand periodicitatea gradatiilor foarte mare. Acest daunator a fost identificat si pe raza Ocolului Silvc Rasnov in diferite u.a.-uri de pe raza tuturor U.P.-urilor.

Adultul prezinta dimorfism sexual,in ceea ce priveste marimea, culoarea si forma antenelor. Femela este mai mare decat masculul. Omida neonata este alba-cenusie si foarte paroasa , apoi devine cenusiu-negricioasa, iar dupa varsta III-IV , dorsal apare o banda inchisa intrerupta intre inelele 7-9 de o pata alba. Omida mascula are cinci varste iar cea femela sase.Pupa proaspata este verde dupa care se inchide la culoare spre brun si este adapostita intr-un cocon lax.

Biologia. Este o insecta monovoltina, zborul fluturilor avand loc in perioada iulie-august , uneori pana in septembrie. Zborul are loc noaptea in roiuri, atunci avand loc si imperecherea si depunerea oualor. Ziua stau in repaus pe trunchiurile arborilor cu aripile stranse sub forma de triunghi, iar noaptea sunt atrasi de lumina. Femelele depun intre 15-140 de oua de mai multe ori la partea inferioara a tulpinilor sub solzi in muschii sau lichenii de pe tulpina.

Depunerile insumeaza 100-300 de oua iar in cazul gradatiei ouale pot fi depuse si pe ramuri, radacini superficiale sau chiar pe sol. Dupa circa o luna se formeaza omizile care vor iesi din oua in primavara urmatoare. Ouale rezista pana la -40 de grade dar sunt foarte sensibile la caldura si uscaciune mai ales in primele zile de la depunere. Prin aprilie-mai omizile ies din oua si se hranesc timp de o saptamana cu corionul oualor dupa care se raspandesc in coroana pe muguri si pe acele lujerilor tineri. Omizile fiind foarte paroase sunt usor transportate de vant, iar daca sunt deranjate acestea se deplaseaza in josul caroanei pe fire de matase. Impuparea se face prin iunie-iulie .

Atacul acestei insecte apare primavara cand mugurii abia desfacuti sunt rosii in intregime iar acele sunt roase total sau partial de la mijloc sau de la baza. In cazul inmultirilor in masa se produc defolieri puternice pe suprafete intinse. O defoliere de 60% din coroana duce la uscarea acestuia favorizand instalarea daunatorilor secundari.

Depistarea incepe primavara prin observarea omizilor grupate in "oglinzi",continua vara prin atragerea fluturilor in cursele cu feromoni si se termina toamna si iarna prin observarea depunerilor de oua, dupa care in anul urmator se reiau observatiile. In concluzie depistarea are loc tot timpul anului in functie de stadiul in care se afla daunatorul.

In cadrul Ocolului silvic Rasnov depistarea daunatorului Lymantria monacha s-a facut cu precadere cu ajutorul feromonilor sexuali sintetici, de tip 'Atralymon', produsi de Institutul de Chimie Cluj-Napoca, ai caror compusi activi au la baza componentele feromonului specific al femelelor nefecundate, care exercita o atractie puternica asupra masculilor.

Primele experimentari au aratat ca pe baza numarului de masculi capturati cu ajutorul feromonilor sintetici se pot stabili tendintele de evolutie a populatiei, metoda permitand si o cunoastere mai buna a unor aspecte legate de biologia daunatorului (perioada zborului, dinamica populatiei in raport cu unii factori stationali si de arboret, etc.). Fata de procedeele laborioase si costisitoare recomandate anterior, care constau in depistarea daunatorului in stadiul de ou, larva si adult (atragerea la surse luminoase sau numararea periodica a fluturilor pe tu1pini) metoda depistarii cu ajutorul curselor feromonale se caracterizeaza prin usurinta in aplicare, dovedindu-se in acelasi timp eficienta din punct de vedere tehnic si economic.

In acest scop au fost utilizate curse feromonale cu adeziv. Aceste curse s-au fixat pe partea umbrita a arborelui la inaltimea de pana la 2 m. La mijlocul panoului s-a fixat nada feromonal, protejata de o bucata de carton sau material plastic indoit, pentru a fi ferita de ploaie.

Situatia capturilor de fluturi de Lymantria monacha utilizand feromonul Atralymon in cadrul Ocolului Silvic Rasnov R.A.

Amplasarea curselor feromonale s-a facut in toate arboretele pure de molid, cat si in cele de amestec, molid-fag-brad, de la varsta de 40 de ani in sus, in interiorul acestora, la 100 m de marginea masivului. La o cursa feromonala au revenit 150-200 ha.

Analiza capturilor de fluturi de Lymantria monacha, facuta pe o perioada de timp mai mare, arata ca zborul acestui daunator a inceput in a doua jumatate a lunii iulie si a continuat pana la sfarsitul lunii septembrie.

Numarul total de fluturi capturati este de 2351, asta insemnand un numar mediu de 60 de fluturi pe panou. In functie de numarul fluturilor masculi capturati/cursa se determina numarul curselor feromonale necesare pentru anul urmator. Densitatea populatiei se exprima prin numarul de omizi/arbore, prin numarul de excremente pe zi si prin numarul de oua/arbore.

2.2. Biologia si depistarea daunatorului Ips sp.

Ord. Coleoptera Fam. Ipidae

Insectele din aceasta familie sunt foarte raspandite in acest teritoriu apartinand Ocolului Silvic Rasnov, fiind prezente ca si Lymantria monacha in toate U.P.-urile. Cea mai raspandita specie din aceasta familie este Ips typographus (gandacul mare de scoarta a molidului) pentru aceasta realizande-se depistarea si prognoza. Este o specie foarte daunatoare care pe langa molid ataca si alte specii de rasinoase, preferand arborii cu varste intre 80-100 de ani, localizande-se in special in portiunile de pe trunchi cu scoarta groasa.

Biologia. Insecta este bivoltina, dar are si o generatie sora. Zborul are loc in lunile aprilie-mai si iunie-iulie. Ierneaza in stadiul de adult si este o insecta poligama, un mascul avand 2-3 femele. Gandacul roade in grosimea scoartei formand camera nuptiala unde are loc imperecherea. Galeriile-mama la inceput sunt usor curbate dupa care se verticalizeaza avand lungimea de 6-15 cm loc in care sunt depuse 20-100 oua. Larvele dupa iesirea din oua rod mai intai perpendicular pe galeria mama dupa care au un mers serpuit si ating 5-10 cm. Galeriile se maresc pe parcursul roaderii deoarece larvele hranindu-se se dezvolta. Aceasta insecta poate deveni daunator primar, in perioada de inmultire.

Depistarea. Acesta etapa se realizeaza in tot cursul anului , dupa diferite stadii ale insectei si dupa vatamare. Acesta specie apare daorita rupturilor si doboraturilor provocate de vant si zapada. Acest gandac se inmulteste exponential fiind capabile sa produca sute de urmasi in decurs de 2 luni, iar acestia dupa dezvoltare zboara si infesteaza si arborii invecinati. Depistarea in stadiul de adult se efectueaza in timpul zborului, zborul avand loc in roiuri. Acestia mai pot fi observati si pe trunchiul arborilor inainte de a patrunde sub scoarta. Pentru celelalte stadii depistarea se face prin cojirea partiala. Prezenta acestor insecte se poate observa datorita scurgerilor de rasina, orificiilor de intrare a gandacilor sub scoarta si prezenta rumegusului fin galbui, frunzisului rosiatic incepand de la varf si sistemului de galerii de sub scoarta.

Pentru capturarea acestor insecte se folosesc cursele cu feromonul "Atratyp", o cursa fiind suficienta pentru a controla o suprafata de 2-4 ha, dar si cu ajutorul arborilor cursa. O cursa feromonala poate inlocui 2 arbori. La Ocolul Silvic Rasnov s-au folosit atat curse cu feromoni cat si arbori cursa rezultatele fiind bune. Arborii cursa pot fi si portiuni de trunchi de 6-10 m, acestia fiind tratati cu Decis 0.2% si la mijlocul trunchiului nade feromonale,iar sub trunchi folii de polietilena pentru recoltarea gandacilor.

Urmarirea gandacului Ips typographus in arboretele Ocolului Silvic Rasnov in anul 2008 cu ajutorul feromonilor sintetici, este prezentata in tabelul urmator:

Tab. 2.2.

In aceste arborete s-a efectuat si capturi cu ajutorul arborilor cursa dar intr-un numar mult mai mic, iar datele sunt prezentate in tabelul urmator:

Tab.2.2.'

Frecventa infestarii se realizeaza in suprafetele de proba dupa densitatea populatiei. In cazul curselor feromonale intensitatea se determina in functie de numarul de gandaci capturati la o cursa. Acest numar se determina pentru 10-20 % din numarul curselor amplasate in punctele in care s-a observat prezenta gandacilor,iar controlul si recoltarea gandacilor se face la 2-3 zile.

Arborii-cursa sunt folositi pentru ca acestia degaja un miros caracteristic fiind lancezi si atrag insectele care populeaza arborele pana la densitatea maxima. Acesti arbori trebuie extrasi si cojiti pentru a elimina larvele din arboret inainte ca acestia sa se maturizeze si sa isi i-a zborul. Aceasta metoda este dezavantajoasa pentru ca este nevoie de o forta de munca ridicata si materialul lemnos nu mai poate fi valorificat. Aceasta insecta trebuie tinuta foarte bine sub control pentru ca la cea mai mica greseala sau la neefectuarea lucrarilor la timp poate produce pagube majore, pana la distrugerea in totalitate a materialului lemnos infestat si prin urmare deficit economic.

2. Biologia si depistarea daunatorului Tortrix viridana

Ord. Lepidoptera Fam. Tortricidae

Tortrix viridana, (molia verde a stejarului), este o insecta defoliatoare foarte raspandita la noi, care produce frecvent inmultiri in masa. Ataca toate speciile de Quercus producand defolieri masive, in special in arborete cu consistenta redusa. Se poate asocia cu alte specii din aceeasi familie sau din Geometridae. Este un daunator frecvent in padurile cu fenomene de uscare.

Biologie:Insecta monovoltina. Zborul are loc in iunie, in timpul zilei pe vreme calda, in roiuri mici, deasupra coroanelor arborilor. In repaus fluturii stau pe fata superioara a frunzelor. Noaptea sunt usor atrasi de lumina.

Femela depune, in medie, 60 oua (cate doua) pe lujerii de 1-3 ani, in crapaturile scoartei, langa muguri, la cicatricele frunzelor; majoritatea oualor sunt depuse in partea superioara a coroanei. Ierneaza in stadiul de ou. Primavara (prin aprilie) apar omizile care patrund in mugurii in curs de deschidere, iar mai tarziu se hranesc in interiorul frunzelor rasucite si prinse cu fire de matase.

Impuparea are loc in iunie, tot in frunzele rasucite (mai rar in crapaturile scoartei); stadiul pupal dureaza 2-3 saptamani.

Primavara omizile rod mai intai mugurii dupa care continua cu frunzele din partea superioara a coroanei, iar in cazul unui atac puternic arborii pot fi defoliati complet, iar a doua infrunzire este atacata de fainare in cele mai multe dintre cazuri.

Depistarea. In luna mai sau chiar la sfarsitul lui aprilie se observa desfrunzirea varfului coroanei arborilor, sau se observa prezenta omizilor pe frunze. Mai usor se vad frunzele indoite de omida. In luna iunie se observa zborul fluturilor catre varful coroanei arborilor. In timpul zilei controlul existentei fluturilor se face mergand prin paduri si batand cu un bat peste ramurile arborilor, in special a celor din marginea padurii sau din luminisuri. Fluturii deranjati zboara si sunt usor observati. Depistarea suprafetelor infestate se executa cand se semnaleaza prezenta insectei pentru prima oara in anul respectiv; apoi in stadiul de pupa si in stadiul de ou, stadii dupa care se face prognoza defolierii din primavara urmatoare.

Cand insecta se afla in stadiu de fluture sau omida, suprafata infestata se stabileste dupa zona in care se constata prezenta fluturilor respectiv a omizilor.

Aceasta depistare foloseste la determinarea zonei in care trebuie sa se execute in continuare controlul existentei insectei, cercetarea stationala si depistarea suprafetelor infestate in stadiu de pupa sau de ou, sau a zonei unde trebuie executata combaterea, in cazul cand se depisteaza prezenta omizilor in primele varste.

Depistarea in stadiul de pupa sau ou foloseste la stabilirea prognozei defolierilor din primavara viitoare, rezultatul ei inscriindu-se in statistica daunatorilor si in registrul de evidenta fitosanitara a pepinierelor si a arboretelor.

Depistarea dupa pupe trebuie inceputa imediat dupa ce s-au impupat toate omizile si trebuie sa dureze maximum 6 zile pentru ca sa se termine inaintea zborului. Depistarea se executa pe parcele. In fiecare parcela se aleg 3 arbori de marime medie din care se taie cate 1/10 din coroana (ramuri de la varful, mijlocul si de la baza coroanei) se culeg si se numara toate pupele sau exuviile pupale de Tortrix viridana.

Numarul de pupe gasite se imparte la 2 (considerand ca 50% sunt pupe femele).

Se calculeaza numarul mediu de pupe femele existent pe fiecare arbore, apoi se deduce numarul mediu de pupe femele pe arbore care reprezinta densitatea medie a populatiei exprimata in pupe femele pentru parcela respectiva.

Depistarea dupa ouale depuse pe lujeri se executa in arboretele unde prezenta insectei s-a depistat in stadiul de fluture si in arboretele unde se propune organizarea tratamentelor chimice de combatere.

Depistarea se face pe parcele astfel : se iau 3 arbori din care unul in margine de masiv (pozitia I), al doilea in interiorul padurii intr-un loc mai luminos (pozitia II), iar al treilea in interiorul arboretului intr-un loc unde coroana arborelui este mai putin luminata (pozitia III).

Alegerea arborilor trebuie facuta astfel incat sa reprezinte o situatie medie a arbortetului in privinta luminarii coroanei arborilor.

Din fiecare arbore se taie cate 6 ramuri lungi de 1 m, 2 ramuri din varful coroanei, 2 de la mijloc iar 2 din partea de jos a coroanei.

Se analizeaza fiecare ramura in parte cu o lupa si se stabileste pentru fiecare ramura cate oua sunt depuse pe ea. Ouale gasite sunt impunse cu un ac pentru a constata daca sunt vii.

Se noteaza separat pentru fiecare ramura numarul oualor vii gasite pe ramura si numarul mugurilor existenti pe ramura respectiva.

Prin raportul intre numarul de oua si numarul de muguri existent pe ramura se obtine coeficientul de infestare a carui valoare indica gradul de infestare si respectiv defolierea probabila.

Biologia si depistarea daunatorilor din pepiniera

1. Biologia si depistarea daunatorului Melolontha melolontha

Ord. Coleoptera Fam. Scarabeidae

Melolontha mololontha (carabusul de mai )este cea mai comuna si vatamatoare specie prezenta si in pepiniera Ocolului Silvic Rasnov, acesta producand inmultiri in masa. Acesta specie face parte din categoria insectelor care rod radacinile. Gandacii sunt de talie mijlocie si mare cu antene geniculat lamelate, iar elitrele de obicei nu acopera integral abdomenul insectei. Sexele se deosebesc dupa marimea antenelor si dupa numarul lamelelor.

Biologia. Pentru dezvoltarea unei generatii de carabusi este nevoie de 3-5 ani in functie de conditiile climatice. Zborul dureaza 4-6 saptamani, primavara (aprilie mai) si se realizeaza pe distante de aproximativ 2 km,iar in acest interval de timp insectele se hranesc cu frunze tinere. Femelele depun in sol (15-60 cm)10-40 oua in 2-3 depuneri. Dupa aceasta au loc reimperecheri si roaderi de refacere. Ouale sunt depuse in pepiniere, plantatii, poieni sau liziere de padure in zone cu vegetatie rara si sol reavan. Larvele apar dupa 3-4 saptamani si rod corionul oualor la inceput, dupa care se deplaseaza in sol pana la cel mult 5m si rod radacinile. Dupa ce insecta ierneaza de 2-3 ori in stadiul de larva, in ultimul an, in iunie, se impupeaza la 40-50 cm in sol intro camaruta cu pereti netezi, iar in septembrie apar gandacii care se apropie de suprafata solului.

Depistarea. In silvicultura, de-a lungul timpului, au existat preocupari cu privire la

activitatea Scarabaeidaelor, dar acestea s-au indreptat in special asupra speciei Melolontha melolontha in pepinierele silvice si doar colateral la vatamarile produse in plantatiile silvice.

Stabilirea structurii pe specii a populatiilor, densitatea larvelor si modul de raspandire al infestarilor in suprafata s-a realizat pe perimetre de ameliorare, prin efectuarea unor sondaje in sol (3 sondaje/ha), dupa o retea rectangulara cu latura de 50 m, fiecare sondaj avand dimensiunile de 100 x 100 x 100 cm. Larvele rezultate au fost inventariate si consemnata adancimea la care au fost gasite iar apoi, in laborator, au fost impartite pe specii si varste, dupa caracteristicile sternitului anal .Cu datele obtinute, s-a determinat proportia de participare a fiecarei specii de carabusi din populatia existenta in fiecare perimetru, densitatea acestora si modul cum aceste specii coabiteaza in cadrul aceluiasi biotop. Aceste caracteristici au stat la baza stabilirii gradului de risc la vatamare a puietilor care urmau sa fie plantati.

Caracteristicile vatamarilor produse de larvele de carabusi au fost urmarite de-a lungul sezonului de vegetatie, atat in laborator, in vase de vegetatie, cat si in teren, pe itinerar, in fiecare perimetru de impadurire constituit. La stabilirea potentialului de vatamare si a preferintelor de hranire, s-a avut in vedere specia si varsta larvelor, specia gazda si conditiile solului (textura, structura si continutul in apa la momentul atacului)

Ca variabile dependente au fost considerate cantitatea de hrana consumata, exprimata in volum (mm³), si modul de roadere apreciat ca superficial, profund sau fus

retezat. Aceste caracteristici au fost masurate in toamna la incetarea hranirii larvelor,observatii partiale efectuandu-se regulat, de-a lungul sezonului de vegetatie.    Observatiile asupra evolutiei cresterii puietilor si a atacului larvelor s-au facut bilunar iar in toamna, la coborarea larvelor in profunzime, puietii au fost scosi, inventariate ranile si apreciata intensitatea si modul de vatamare.

Pentru caracterizarea vatamarilor,produse de larvele carabusilor,identificate in perimetrele constituite, s-a considerat ca indispensabila cunoasterea preferintelor de hranire, a potentialului de hranire si a modului de vatamare din cuprinsul sezonului de vegetatie.Cantitatea de hrana consumata de larvele de carabusi este relativ greu de stabilit, existand o mare variabilitate in hranirea acestora chiar in cadrul aceleiasi specii si aceleiasi varste. In afara de caracteristicile genetic determinate, cantitatea de hrana consumata depinde, in mare masura, de conditiile de mediu de-a lungul sezonului de vegetatie, in special, de temperatura si umiditatea solului. Uneori, larvele prefera un habitat de supravietuire in defavoarea nutritiei, acestea putand rezista o perioada de timp foarte mare doar cu substanta organica din sol, trecuta prin sistemul lor digestiv. In conditii de uscaciune in sol si temperaturi ridicate, larvele coboara cat mai adanc pentru a gasi un mediu de supravietuire, preferand lipsa hranirii o perioada de timp in favoarea unui habitat de supravietuire. In acest caz, prognoza atacurilor larvelor de carabusi efectuata in toamna precedenta poate fi considerata supraevaluata iar masurile de protectie luate pot deveni inutile.Totodata, s-a constatat ca unii puieti, desi atacati la radacina in diverse grade, pot sa reziste vatamarii fie prin vitalitatea lor superioara, fie prin conditiile de viata mai bune (sol mai fertil, bine aprovizionat cu apa, etc). Astfel, vatamarea se poate cicatriza in timp si unii puieti pot depasi stresul atacului la radacina sau, in conditii mai vitrege de viata in aer si sol, alti puieti se pot usca.

Depistarea se realizeaza in toate stadiile de viata ale insectei,astfel: prin sondaje in sol se observa prezenta larvelor si a pupelor, in timpul zborului se observa gandacii precum si dupa prezenta puietilor care incep sa se usuce. Sondajele in sol se realizeaza in fiecare an, in august, si se realizeaza in numar de 10 gropi/ha in pepinire si 3 gropi/ha in terenurile ce urmeaza a fi impadurite.

Dupa modul de vatamare al larvelor de carabusi, s-au diferentiat patru tipuri de atac: vatamari superficiale, vatamari prin retezarea radacinilor secundare sau tertiare ale puietilor, vatamari profunde in lemn prin roaderea radacinii principale sub forma unui creion ascutit si vatamari prin retezarea completa a fusului radacinii.

Frecventa atacului si intensitatea se determina in functie de raspandirea atacului pe suprafete, indiferent de gradul de vatamare a puietilor, prin controlul a cate 100 puieti, utilizandu-se urmatoarea scara:- frecvent slaba pana la 25% exemplare atacate; mijlocie, intre 26-50%; puternica, intre 51-75% si foarte puternica, intre 76-100 exemplare atacate.

Cand este cazul se specifica modul in care se manifesta atacul (in buchete, in vetre, in palcuri, diseminat, generalizat).

2. Biologia si depistarea daunatorului Hylobius abietis

Ord. Coleoptera Fam. Curculionidae

Hylobius abietis (trombarul puietilor de molid) este prezet in pepinirele si in plantatiile de molid. Face parte din insectele care rod scoarta tanara.

Biologie. Insecta are o generatie de doi ani , uneori monovoltina. Gandacii apar primavara din locurile unde au iernat si incep roaderea scoartei puietilor. O femela poate depune intre 80-150 de oua in scoarta. Depunerea oualor se produce dupa imperechere si dureaza din mai pana in septembrie. Larvele rod in sens descendent galerii intre scoarta si lemnul radacinilor.Impuparea are loc in lemn in vara anului urmator(iulie). Stadiul pupal dureaza 2-3 saptamani dupa care gandacii tineri se retrag in litiera sau crapaturile scoartei pentru iernare. Prima iernare are loc in stadiul de larva , iar a doua in stadiul de gandaci tineri. Gandacii pot trai mai multi ani retragande-se in arborete batrane unde rod lujerii tineri.

Depistarea. Aceasta operatie se realizeaza prin observarea gandacilor pe tulpina puietilor ofiliti sau uscati si a roaderilor de pe scoarta. Pentru depistare se utilizeaza si scoarte cursa care se controleaza saptamanal.

In lipsa unor masuri adecate de protectie, daca plantatiile se fac imediat dupa incheierea exploatarii, asa cum se obisnuia si la noi pana nu demult, pierderile cauzate de acest daunator in primii doi ani de la plantare pot fi de 50-70 % din numarul total de puieti plantati, sau chiar mai mari. Ca urmare, in asemenea situatii, protejarea culturilor prin diferite metode si mijloace este absolut necesara. Unul dintre procedeele cele mai eficiente si mai des folosite a fost si este tratarea puietilor cu insecticide inainte de plantare, prin imbaierea partilor aeriene.De-a lungul timpului s-au folosit in acest scop diferite insecticide. Scoaterea din uz a pesticidelor organoclorurate si inlocuirea lor cu piretroizi de sinteza, care au o remanenta mult mai redusa, a facut ca si eficienta protectiei sa fie mai redusa. Pentru a asigura totusi puietilor o protectie cat mai indelungata, s-a incercat folosirea insecticidului impreuna cu un adjuvant

Din particularitatile biologice, ecologice si comportamentale ale lui Hylobius reiese cu claritate concluzia ca masurile de protectie a culturilor impotriva vatamarilor cauzate de acesta trebuie sa indeplineasca minimum trei conditii si anume : sa se aplice din primul an de la taiere; sa se extinda pe intreaga durata a dezvoltarii unei generatii cel putin; sa fie eficient pe parcursul intregului sezon de vegetatie, in special in primul an si in anul aparitiei gandacilor tineri. Nu in ultimul rand, masurile ce se intreprind trebuie sa fie eficiente din punct de vedere economic si sa nu genereze efecte negative din punct de vedere ecologic. Acestui ultim aspect trebuie sa i se acorde o atentie deosebita, deoarece - in lipsa unei metode de prognozare a vatamarilor - majoritatea masurilor ce se intreprind trebuie aplicate preventiv.

O trasatura care poate raspunde atat cerintelor economice, cat si celor ecologice ramane adoptarea unei perioade de "odihna" pentru parchetele taiate ras, de la exploatare pana la plantare, a carei durata sa fie de 3-4 ani, corelata cu cea a dezvoltarii insectei in zona respectiva. Aceasta masura are numeroase alte avantaje de ordin protectiv si silvicultural.

Pentru ca masura sa fie eficienta este necesar un interval de minimum 5 ani la alaturarea parchetelor.

Biologia si depistarea ciupercii Fusarium sp.

Ord. Hyphales, Fam. Tuberculariaceae