Organizarea teritoriala a padurilor din Romania

Organizarea teritoriala a padurilor din Romania

1.Organizarea teritoriala a padurilor pe mari unitati forestiere (MUF)

Introducerea obligtivitatii amenajarii padurilor in tara noastra este rezultatul adoptarii primului cod silvic, in anul 1881.Aceasta prevedere a determinat proprietarii ( inclusiv statul) sa si amenajeze padurile dupa nevoi si posibilitati , pe suprafete anume constituite in acest scop, adica    "pe paduri".

...... adanci politice, economice si sociale cunoscute in Europa dupa cel de-al doilea razboi mondial, au determinat adoptarea de orientari si metode noi, care sa duca la desfintarea sistemului de pulverizare a padurilor si sa permta punerea padurilor in slujba economiei nationale. In acest scop, in tara noastra s-a adoptata incepans cu anul 1947 un sistem nou si original de organizare teritoriala a padurilor si anume pe mari unitati forestiere ( MUF). Acest sistem se baza pe ideea ca o amenajare in comun a padurilor situate in bazinul al unei vai de munte, apartinand unui mare numar de proprietati, constituia singurul mijloc prin care s-ar fi putut asigura o exploatare rationala a acestora, in interesul asigurarii continuitatii recoltelor de lemn si al protectiei versantilor impotriva eroziunii. Acest sistem de amenajare a fost aplicat in tara noastra timp de un deceniu, in perioada 1948-1959.

In practica, s-au diferentiat doua situatii, si anume:

cazul padurilor de munte, in care marile unitati forestiere au fost constituite pe bazine ( unul sau mai multe ) si au fost denumite mari unitati forestiere-bazin ( MUFB);

cazul padurilor de deal si campie, in care marile unitati forestiere s-au constituit ca grupuri de paduri si au fost denumite mari unitati forestiere-grupa ( MUFG).

Marile unitati forestoere se imparteau, la randul lor, in unitati de productie, iar fiecare unitate de productie constituia obiectivul unei amenajari separate.

Sistemul acesta de amenajare concomitenta a padurilor unui bazin ( grupa de paduri),cu elaborarea de proiecte de amenajare pe unitati de productie, neglija unitatea administrativa de baza in gospodarirea padurilor, ocolul silvic, astfel incat la elaborarea planurilor pe unitati de productie nu se tine cont si de obiectivele de ansamblu ale Ocolului Silvic. In aceasta situatie si, coroborat cu generalizarea proprietatii de stat in domeniul forestier, sistemul de amenajare pe mai multe unitati forestiere a fost abandonat.

2 Organizarea teritoriala in cadruul sistemului de amenajare pe ocoale silvice.

1. Unitatea de productie (protectie).

Amenajarea padurilor pe ocoale silvice, impusa in practica in restul Europei inca din secolul al XIX-lea, a fost adoptata, din motivele aratate anterior, si in tara noastra incepand cu anul 1960, in locul amenajarii pe mari unitati forestiere. Din motive de ordin practic, insa, unitatile de productie au fost pastrate ca unitati teritorial amenajistice de baza, pentru care se reglementeaza functiile padurii si se elaboreaza un proiect de amenajare.

Unitatile de productie se pastreaza,de regula, in limitele lor actuale tocmai pentru a putea urmari realizarea continuitatii. In situatia in care, in situatia unitatiilor de productie s-au produs schimbari care afecteaza profund reglementarile existente, atunci se procedeaza la reconstituirea limitelor unitatiilor respective.

La reconsiderarea limitelor se vor avea in vedere urmatoarele:

limitele sa fie, pe cate posibil, naturale evidente in regiunile de munte si deal si artificiale permanente ( eventual naturale ) in regiune de campie; aceastea pot fi limite de proprietate, acolo unde acesta se impune;

tipurile de padure care alcatuiesc unitatea de productie sa fie cat mai omogene din punct de vedere al conditiilor naturale.

Cat priveste suprafata unitatii de productie, a carei marime nu este reglementata de normele de amenajare actuale datorita marilor schimbari care au loc in aceste momente in ceea ce priveste proprietatea asupra padurilor, ar fi de preferat sa se incadreze, pe cat posibil, in urmatoarele limite:

600- 1500 ha in Lunca Dunarii;

1000-2500 ha in zona de campie;

2000-4000 ha in zona de deal;

4000-6000 ha in zona de munte.

Pentru padurile tratate in codru gradinarit, marimea unitatiilor de productie ar fi de preferat sa nu depaseasca 1000 ha, indiferent de zona fitoclimatica.

In cadrul Ocolului Silvic , unitatiile de productie poarta indicative numerice si denumiri proprii.Ex: Unitatea de Productie ( U.P.) II Goranu.

Limitele unitatiilor de productie se marcheaza pe arbori prin doua linii verticale cu vopsea rosie in ulei.

Parcela

Una din consecintele firesti ale faptului ca padurea nu este amenajata o constituie imposibilitatea orientarii.Orizontul limitat, lipsa vizibilitatii, imposibilitatea stabilirii unor repere, fac ca oricare punct sa semene cu altul si, in consecinta, sa nu poti stabili la un moment dat locul in care te gasesti.

Acest lucru a facut ca gospodaria silvica sa creeze un sistem de referinta, menit sa asigure conditiile necesare orientarii in padure. Acest mijloc il constituie impartirea padurii in parcele. Parcela reprezinta, deci, o subunitate teritorial-amenajistica a unei paduri, creata prin divizarea acesteia in scopul asigurarii, in interiorul ei , a conditiilor proprii fde orientare in desfasurarea lucrarilor de cultura, exploatare si protectie. Limitele parcelelor pot fi naturale ( culmi, naturale sau artificiale cu caracter permanent, drumuri, cai ferate etc)

Impartirea padurii in parcele se realizeaza prin fixarea, pichetarea sau deschiderea unui sistem de linii, denumit linii parcelare.Totalitatea parcelelor astfel constituite poarta denumirea de parcelar.

De mentionat ca limitele parcelare nu servesc numai la orientare ci constituie, impreuna cu drumurile, schletul pe care se sprijina proiectarea si desfasurarea tuturor lucrarilor silvice.

Limitele parcelare separa parcelele intre ele si pot fi , dupa cum aratam mai sus, pichetate sau deschise.

In situatia in care limitele parcelare sunt numai pichetate, aceasta operatiune se realizeaza prin marcarea cu vopsea rosie in ulei pe arborii a unei linii verticale.Aceasta se pozitioneaza pe trunchiul arborelui la aproximativ inaltimea pieptului operatorului, se executa dupa netezirea scoartei arborelui si are diametrul de 20-25 cm inaltime si 5 cm latime.

In cazul deschiderii liniior parcelare, latimea castora poate fi :

3 in cazul padurilor de foioase tratate in carng sia celor din Lunca Dunarii si 4 cm in cazul padurilor de rasinoase si foioase tratate in codru ( linii parcelare secundare, obisnuite);

8 cm ( linii parcelare secundare, somiere);

10-15 cm (linii de vanatoare).

Liniile parcelare se deschid, de regula, in zona de ses, unde uniformitatea terenului permite acest lucru.

Dupa natura liniilor, parcelarul se numsete natural, artificial sau combinat. Intrucat, dua proiectarea parcelarului si fixarea lui pe teren, pe harti si descrierile si planurile amenajistice, orice schimbare in acest sistem provoaca dezorientare, parcelele si numerotarea lor au un caracter permanent.

Orice parcela se caracterizeaza prin marime, forma, orientare si continut. In ceea ce priveste marfimea parcelei, aceasta depinde de forma terenului, caracteristicile stationale, natura speciilor si intensitatea culturii. Potrivit concluziilor trase din experienta practica, marimea maxima a parcelellor este urmatoarea:

Cu privire la forma parcelelor, parcelele regulate, dreptunghiulare sau patrate sunt cele mai convenabile, in primul rand din punct de vedere al orientarii.Acest deziderat nu poate fi realizat, desigur, decat in regiunea de ses, unde sunt create si conditiile deschiderii linii parcelare.

In situatia adoptarii unei forme dreptunghiulare, distanta de scoatere a materialului lemnos, din interior la marginea parcelei este mai mica, iar in cazul alegerii formei de patrat, exista avantajul ca aceasta are perimetrul cel mai mic pentru o suprafata data.

O influenta insemnata asupra parcelarului o pot exercita si consideratiile de ordin estetic; la ses , linia dreapta fiind cea mai simpla, are si un efect estetic ridicat.

Referitor la orientarea parcelelor ( data de orientarea liniilor parcelare ) , aceasta detremina, pe de o parte, diresctia de scoatere si transport a masei lemnoase, iar pe de alta, directia de inaintare a taierilor si pozitia marginilor arboretelor fata de vand si soare.

La munte parcelele au, de regula, forma neregulata data de liniile naturale pe are acestea se sprijina.

De mentionat ca, pentru a fi inscrise pe planuri si pentru a fi recunoscute la teren, parcelele se numeroteaza cu cifre arabe, iar pentru identificare pe teren, acestea sunt marcate cu borne parcelare. Bornele se canfectioneaza din beton sau piatra cioplita, iar pe borna, cu vopsea rosie in ulei pe fond alb ( oglinda bornei), se inscriu numarul unitatii de productie si al bornei.

Sensul numerotarii parcelelor este din aval catre amonte, in sensul mersului acelor de ceasornic in regiunile de munte si de deal iar de la sud spre nor si vest spre est in zona de ses, potrivit figurilor urmatoare:

Numerotarea parcelelor si subparcelelor:

a)     in zona de deal si munte;

b)     in zona de campie.

Legenda:

parcela

5a- subparcela

21 borna amenajistica

3. Subparcela

Reprezinata unitatea teritorial-amenajistica elementara pentru planificarea si executarea lucrarilor silvice.Aceasta reprezinta o portiune dintr-o parcela, apartinand unui singur proprietar si este amenajata din punct de vedere staional, biometric, functional si al folosintei si care reclama, in consecinta, aceleasi masuri de gospodarire.Ca urmare, subparcela constituie un obiect independent de cultura, exploatare, planificare, evidenta si corespunde unui arboret.

Se impune insa aici precizarea ca, in timp ce arboretul este o retine silviculturala cu pronuntat continut ecologic si constituie elementul structural de baza al fondului de productie,subparcela este o ratiune de amenajament reprezentand suprafata de padure corespunzatoare unui arboret.Acasta se delimiteaza in procesul studiului padurii si serveste la planificarea lucrarilor de cultura si exploatare, de evidenta si control.

De mentinonatca, in practica, atunci cand in cadrul unei parcele se intalnesc o varietate de forme structurale, pentru a preveni o faramitare nejustificata a acesteia si constituirea unui numar mare de subparcele, cu efecte asupra gospodaririi padurii, se intampla ca o subparcela sa fie astfel delimitata incat sa cuprinda mai mulre arborete, cum de asemenea, se intalnesc cazuri in care un arboret este impartit in mai multe subparcele ( ex: arboret divizat prin linii parcelare).

Suprafata minima a subparcelei este de0,5 ha.Pentru terenurile afectate , golurile si terenurile degradate din fondul forestier, aceasta suprafata poate cobora la 0,1 ha.

Forma subparcelei este, de cele mai multe ori, rezultatul formei arboretului, notarea se face prin litere mici, inscrise dupa numarul parcelei in cazul padurilor si terenurilor destinate impaduririi ( ex: 2a,3b), respectiv cu litere mari in cazul celorlalte situatii.

Delimitarea subparcelelor se face prin marcarea arborilor de limita cu o banda orizontala de vopsea rosie un ulei, iar intersectia dintre limitele subparcelelor, precum si interventia dintre limitele subparcelare si parcelare se marcheaza pe arbori cu o banda inelara de vopsea.

Cu privire la delimitarea subparcelelor in cadrul unei parcele se vorr avea in vedere urmatoarele:

a)sub aspect stational se vor delimita subparcelele ori de cate ori se modifica:

- tipul genetic de sol;

- tipul de statiune;

- tipul de padure;

- tipul de ecosistem;

- substratul litologic;

- inclinarea terenului;

- etajul de vegetatie;

- regimul hidric;

- conditiile climatice;

- apar zone de grohotisuri, stancarii, inmlastinari,eroziuni, alunecari etc.

b)sub aspectul biocenozei, padurea de pe suprafata unei subparcele trebuie sa aiba pe toata intinderea acesteia:

- acelasi tip de structura( echien, relativ echien etc.);

- aceeasi compozitie, eventual proportia speciei principale sau majoritatea sa nu varieze in limite mai mari de 2 unitati pa suprafata minima de2 ha;

- aceeasi varsta medie, sau aceata sa nu difere cu mi mulr de 20 de ani; la plop regulat si cu 5 ani la crang, plopi euroamericani etc;

- o singura categorie de productivitate;

- cel mai mult doua clase de calitate;

- aceeasi consistenta, eventual sa nu difere cu mai mult de 2 zecimi pe suprafata minima de 1 ha;

- acelasi mod de regenerare, iar daca aceasta este mixta, numarul exemplarelor de aceeasi provenienta sa nu difere cu mai mult de 30% pe o suprafata minima de 1 ha;

- cel mult doua grade de vatamare in raport cu diversi factori daunatori( incendii, vant,zapada, uscare anormala etc.)

c)sub raportul functiei prioritare sau al folosintei se admite o singura functie prioritara sau folosinta.

De mentionat ca in interirorul parcelelor si subparcelellor pot aparea portiuni de padure deosebite de restul padurii, dar prea mici a suprafat pentru a putea constitui subparcele.In situatia ca acestea implica unele masuri de conducere speciale sau pot servi la orientare, se marcheaza pe harta si se noteaza cu un semn special.Astfel de suprafete se numescc suprafete auxiliare.

Suprafetele de padure destinate altor folosinte ( pentru administratie, cladiri, drumuri , pepiniere) se separa, de asemenea, ca subparcelele, notandu-se cu litere mari.

4.Unitati de gospodarire

Unitatea de gospodarire reprezinta unitatea de amenajament pentru care se tabilesc baze de amenajare distincte si pentru care se reglementeaza separat fie procesul de productie lemnoasa, fie actiuni speciale de ocrotire a unor sisteme forestiere de interes deosebit. Astfel de unitati de gospodarire pot fi organizate fie la nivelul unitatilot de productie, fie la nivelul ocolului silvic.

Aceste unitati de gospodarire sunt:

a)Subunitatea de productie ( protecte)

O astfel de subunitate ed productie se constituie in cadrul unei unitati de productie atnci cand , pentru anumite portiuni de padure, este necesar si justificat sunb raport social, ecologic sau economic sa se aplice un regim de gospodarire diferit de cel al celorlalte portiuni de padure.

Asftel de subunitati se vor constitui atunci cand se impun:

adaptarea unor teluri de productie diferite;

stalilirea unor teluri de protectie care necesita gospodarirea lor aparte;

alegerea unor regimuri de gospodarire diferite;

ocrotirea unor paduri in sistemul rezervatiilor;

conservarea padurilor pentru care nu este admisa sau posibila recoltarea de masa lemnoasa.

Suprafata minima recomandata a unei subunitati de productie este de:

300 ha in codru regulat;

150 ha codru gradinarit;

900 ha atunci cand se aplica regimul crang, inclusiv in situatia culturilor de plopi euroamenricani si salcii selectionate.

In cazul padurilor supuse regimului de ocrotire si conservare deosebita, inclusiv rezervatiile de seminte, conditia de indeplinire a suprfetelor minime de mai sus nu mai este neceara.

b)Sera de gospodarire

In cazul in care suprafat minima de constituire a subunitatiilor de productie nu poate fi asigurata in cadrul unei unitati de productie, se pot constitui unitati de gospodarire dupa aceleasi criterii la nivelul de ocol silvic. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de serii de gospodarire.

Seriile de gospodrarire se vor constitui cu precadere in scopul:

producerii de lemn pentru furnire estetice si tehnice la speciile gorun, stejar pedunculat, fag, tei, frasin etc.;

producerii de lemn de rezonanta si claviatura la molid si brad;

conservarii genofondului forestier in sistemul rezervatiilor seminologice;

organizarii padurilor pentru indeplinirea in conditii superioare a functiilor de productie atibuite;

promovarii unor arborete intensive pentru arborete destinate indeplinirii unor functii importante de protectie sau productie.

Serii de gospodarire se pot constitui si in cadrul ocoalelor silvice constituite din paduri proprietate privata, avand in vedere diferentierile privind modul de gospodarire, notarea si dispersarea proprietatiilor , etc.

Denumirea unitatii de gospodarire, fie ca aceasta reprezinta subunitatea de productie ori seria de gospodarire se reda prin explimarea oboectivului pentru care a fost constituita si a unui cod, dupa cum urmeaza:

codru regulat :A;

codru gradinarit: G;

crang simplu-salcam: Q;

paduri de interes genetic:V;

paduri supuse regimului de conservare deosebit:M;

rezervatii de seminte:K.