Alternative educationale (Step-by-Step, Montessori, Waldorf)

Alternative educationale (Step-by-Step, Montessori, Waldorf).

Alternativele educationale/pedagogice reprezinta variante de organizare scolara, care propun solutii de modificare a anumitor aspecte legate de formele oficiale, consacrate, de organizare a activitatii instructiv-educative.

Proiectarea si realizarea alternativelor educationale reprezinta actiuni care se realizeaza prin raportare la finalitatile educationale formulate la nivelul macro, al idealului si al scopurilor educationale si la nivelul micro, al obiectivelor educationale care directioneaza procesul de invatamant.

In cadrul sistemului de invatamant din Romania, prin initiativele realizate la nivel central, teritorial si local, dupa anul 1990, sunt institutionalizate urmatoarele alternative educationale, aplicabile in invatamantul preprimar si primar, cu deschideri spre invatamantul secundar: Waldorf, Montessori, Step by step, Freinet si Jena-Petersen.

Pedagogia Waldorf

Pedagogia Waldorf (Rudolf Steiner-Germania): isi propune educarea omului in ansamblul sau, prin mijloace specifice si accesibile fiecarei varste, cunoasterea nemijlocita a lumii prin actiune, toate cunostintele fiind rezultatul unei activitati proprii. Elevului trebuie sa ii placa cea ce face, sa nu fie constrans, de aceea nu se utilizeaza catalogul, nu se dau note, examene sau teme pentru acasa.

Pedagogia Waldorf rezulta din antropozofie in general, si in particular, din ceea ce are de spus cu privire la dezvoltarea copilului. Antropozofia, care este inteleasa nu ca o religie, ci ca o viziune asupra Universului si Omului, nu este predata in scolile Waldorf; se respecta libertatea spirituala a elevilor si a familiilor lor (R. Lanz, 1994).

Pedagogia Waldorf promoveaza ideea exploatarii, dezvoltarii sau perfectionarii talentului descoperit. Aceasta pedagogie este adepta exprimarii "libere" a copilului, a organizarii in grupuri eterogene, fara separare, in functie de criteriul performantei. Se pune un accent deosebit pe viata afectiva si senzoriala. Se lucreaza doar cu materiale din natura sau naturale (de exemplu, plasticul nu se utilizeaza). Acest tip de pedagogie faciliteaza observarea directa a mediului, indicandu-le copiilor chiar o stare de adevarata comuniune cu natura, deoarece ei reusesc in acest fel sa constientizeze faptul ca mediul are un numar nelimitat de resurse de care ne putem folosi atat timp cat stim sa le apreciem si sa le protejam. Se pot insa distinge si cateva limite ale acestui program, datorate neacceptarii mijloacelor tehnice moderne (TV., calculatorul ) fapt care infraneaza progresul.

Principalele fundamente si caracteristici ale pedagogiei Waldorf sunt urmatoarele:

• Vizeaza transformarea fiintei omenesti, dezvoltarea sa armonioasa, stabilirea unei relatii sanatoase intre individ si lumea inconjuratoare si integrarea sa in realitatea sociala.
• Considera cunostintele nu ca scop in sine, ci ca un instrument important pentru formare, pentru asigurarea legaturii cu viata.

In curriculumul Waldorf, un loc important il ocupa artele, lucrul manual, artizanatul, care ofera elevilor un contact cu diverse materii si nenumarate activitati de baza ale omului (torsul, tesutul, sculptura, pictura, forjarea, modelarea etc.); lor li se adauga limbajul (vorbirea, scrierea si lectura), istoria, geografia, limbile straine, matematica si geometria, stiintele, desenul, activitatile corporale, religia s. a.

Elevii reprezinta "scopul si ratiunea existentei scolilor Waldorf' (R. Lanz, 1994, pag. 85), ei fiind considerati individualitati si acceptati fara nici o prejudecata sociala, religioasa, de sex, de rasa sau de orice altfel.

Unitatea functionala o reprezinta clasa, in care sunt reuniti elevi de aceeasi varsta si care este inteleasa nu doar ca o unitate administrativa, ci ca o individualitate; componenta unei clase nu se modifica in timp (repetarea anului scolar este evitata, considerandu-se ca ea are consecinte dezastruoase; exceptie fac cazurile in care toti profesorii clasei, medicul scolar si parintii stabilesc, de comun acord, ca dezvoltarea elevului este intarziata din punct de vedere psihic si fizic). Esenta acestei pedagogii este considerata relatia elev-profesor.

Profesorul tine legatura cu parintii elevilor, astfel incat activitatea sa pedagogica are o caracteristica mai personala; cel putin o data pe semestru, parintii elevilor se intalnesc cu toti profesorii clasei in vederea imbunatatirii activitatii didactice.

Timp de opt ani, profesorul preda mai multe discipline si transmite trairi, pentru a descoperi vocatiile si slabiciunile elevilor; practic, "scopul sau nu este o materie, nici toate materiile, ci clasa.' (R. Lanz, 1994, pag. 74); incepand cu clasa a IX-a, toate materiile urmeaza sa fie predate de profesori specialisti. Profesorul preda materia cu cuvinte proprii, fara a recurge la carti didactice, iar elevii isi fac propriile "carti", adica niste caiete bine alcatuite si ilustrate, care contin esentialul lectiei predate, redat pe baza memoriei; astfel, fiecare caiet are amprenta personalitatii autorului.

Evaluarea in scolile Waldorf nu se bazeaza pe probe, teste, extemporale, teze sau examene, ci are in vedere toti factorii ce permit sa fie evaluata personalitatea elevului: scrisul, dedicatia, forma, fantezia, logica si flexibilitatea gandirii, stilul, ortografia si, desigur, cunostintele reale. De asemenea, se ia in considerare efortul real pe care elevul l-a facut pentru a atinge un anumit rezultat, comportamentul sau, spiritul social. Evaluarea consta intr-o caracterizare calitativa, care evidentiaza ceea ce este pozitiv si care critica ceea ce este negativ doar in legatura cu ceea ce elevul ar fi in stare sa realizeze. La cererea autoritatilor din invatamant, scoala face o evaluare cantitativa, pe care o mentine secreta si o ofera elevului sau parintilor numai in momentul in care studiile se incheie.

Scoala Waldorf nu isi propune cu tot dinadinsul "performante intelectuale', ci educarea unor tineri sanatosi fizic si intelectual, cu cunostinte temeinice, cu fantezie si creativitate, apropiati de natura si de viata sociala.

Educatia Montessori

Scopul educatiei Montessori, in viziunea celei care a fundamentat-o - dr. Maria Montessori, este de a invata copilul sa gandeasca si sa actioneze independent, intr-o maniera responsabila (M. Montessori, 1963, Italia). Sloganul acestei alternative se poate traduce prin "ajuta-ma sa pot face singur".

Filosofia metodei de educatie Montessori se bazeaza pe preocuparea de a oferi tuturor copiilor oportunitatea de a se dezvolta la potentialul lor maxim si libertatea de a gasi solutii pentru propriile lor probleme. Cheia invatarii complete este considerata automotivarea, de aceea, copilul si invatarea sunt situate pe primul loc, iar predarea si programa de educatie pe locul al doilea.

Sustinatorii educatiei Montessori pledeaza pentru conceperea unui mediu de instruire bazat pe obiecte mici, usor de manipulat si detailate din punct de vedere vizual. Metoda de educatie este o metoda stiintifica, bazata pe observarea obiectiva a copilului, pe pregatirea mediului de instruire pe baza observatiilor realizate si pe conceperea programei de educatie in mod creativ, functie de nevoile copilului.

Alternativa Montessori are la baza doua principii:

• pregatirea unui mediu cat mai natural, care sa ajute si la dezvoltarea copilului;
• observarea copilului care traieste in acest mediu, astfel conturandu-i-se potentialul fizic, mental, emotional si spiritual;se opteaza pentru grupe combinate, unde cei mari ii ajuta pe cei mici

Finalitatea acestei alternative este cunoasterea realitatii, pretuirea valorilor morale, activitati de intrajutorare, dragoste si adeziune fata de valorile estetice ale vietii, fata de stiinta si umanism.

Programul Step by Step

Programul Step by Step (SUA) sustine necesitatea crearii unui model educational care sa faca elevul constient ca tot ce se intampla in viata este interdependent. De asemenea, el pune accent pe colaborarea scolii cu familiile elevilor, pe implicarea parintilor acestora in conceperea si organizarea activitatilor din scoala.

La baza activitatilor didactice se afla munca in grupuri, scopurile acestor activitati fiind de a-i invata pe copii sa isi dezvolte un simt al identitatii si pretuirii de sine, sa coopereze, sa se respecte unii pe altii si sa se integreze in comunitatea elevilor. Modalitatile de lucru pe grupuri alterneaza atat datorita modului de dispunere a mobilierului, cat si metodelor aplicate, care cer organizarea elevilor in formatii de lucru de diferite marimi.

Metodologia didactica utilizata este activizanta in primul rand datorita faptului ca vizeaza abordarea individualizata a elevilor clasei, tinand cont de nivelul de dezvoltare al fiecaruia. O modalitate eficienta de individualizare a invatarii este organizarea centrelor de activitate care sa raspunda intereselor si nevoilor elevilor. Fiecare centru de activitate include activitati pe mai multe niveluri si cu materiale diferite, organizate logic, functie de cerintele si stilurile individuale de invatare.

Exemple de centre de activitate: de alfabetizare, de lectura, de stiinte, de matematica, de arte, de teatru si jocuri etc.

Activitatile de invatare ale elevilor sunt bazate pe cercetare, pe asocierea informatiilor noi cu cele asimilate si a materialelor noi cu cele pe care le cunosc deja. Cu ocazia activitatilor desfasurate in centrele de activitate, organizate in conformitate cu obiective comune prestabilite, elevii au ocazia sa-si dezvolte deprinderi, sa impartaseasca din experienta celorlalti, sa-si consolideze cunostintele, intr-un climat pozitiv si intr-o atmosfera de incredere.

Programul "Step by step" adopta trei initiative majore in ceea ce priveste educatia timpurie;

• constructivismul: procesul de invatare apare pe masura ce copilul incearca sa inteleaga lumea inconjuratoare
• adecvarea la stadiul de dezvoltare: respectarea particularitatilor de varsta;
• educatia progresiva : privita ca un proces de viata si nu ca o pregatire pentru viata viitoare.

Acumularile se fac treptat, pas cu pas, de aici si denumirea de "Step by step".

Acest program urmareste individualizarea experientei de invatare, adica urmareste ca educatia sa se bazeze pe nivelul de dezvoltare, pe interesele si pe abilitatile fiecarui copil in parte. In ideea invatarii prin actiune si a individualizarii experientei de invatare, au fost introduse "zonele" sau "ariile" de stimulare (arta, materiale de constructii, bucatarie, alfabetizare, nisip si apa, stiinta, matematica, jocuri manipulative, etc.). Copilul invata prin descoperire in interactiunea sa cu mediul. Interactiunea cu mediul si motivatia explorarii sunt cultivate de pedagog.

Metodele si mijloacele de explorare si cunoastere ale copilului sunt individuale, adesea neasteptate, originale. Educatia este individualizata, copilul merge spre cunoasterea lumii inconjuratoare si identificarea comportamentelor utile, pe cai personale. Comparatia cu el insusi in performantele anterioare o face atat copilul cat si pedagogul.

In locul unei relatii inegale educator-copil, alternativa Step by step considera copilul ca pe o persoana demna de respect, unica, si cauta sa-i asigure o continuitate individuala in dezvoltare, precum si practic de dezvoltare adecvate, specifice lui.

Cauta sa se asigure ca orice copil achizitioneaza si dezvolta aptitudini fizice, cognitive, emotionale, etico-morale, artistice, teoretice, sociale si practice pentru a participa la o societate democratica, deschisa.

Pedagogia Freinet

(Celestin Freinet-Franta):'Pregatire pentru viata prin munca'

Este o pedagogie care se desprinde din traditional. Bazata pe valori progresiste, organizeaza clasa in jurul a trei axe, punerea in aplicare pe baza unui material, a timpului si unei organizari specifice care permite:

• punerea in aplicare a responsabilizarii: pe planul colectivitatii, prin organizarea cooperativa, modalitate de luare a deciziilor, votul, elaborarea regulilor si gestionarea materialului; pe plan individual, este vizata angajarea personala prin exercitii legate de o meserie, responsabilitati, luarea in grija a unor grupe, echipe, ateliere, contractul minim de munca;
• punerea in aplicare a autonomiei: dascalul nu mai este stapanul absolut, el isi imparte puterea in cadrul institutiilor, el nu mai este singurul care stie sa ia decizii; copilul se ocupa de propria sa activitate, munca individuala si autocorectarea;
• punerea in aplicare a cooperarii: intrajutorarea se institutionalizeaza atunci cand prin luare in grija temporara sau permanenta, un copil mai mare se ocupa de unul mai mic; realizarea proiectelor colective necesita implicarea fiecaruia in parte (albume, jurnale, intalniri, ore
• desfasurate in alte locuri decat in clasa).

ste o pedagogie centrata pe copil, punand accent pe: E

• motivatie - datorita multimii de activitati care pot fi alese de grupuri sau echipe de lucru, recunoasterii propunerilor fiecaruia si luarea lor in calcul de catre tot grupul, punerii in practica a unor activitati autentice;
• exprimare libera - posibila intr-un numar mare de domenii, permitand recunoasterea persoanei in grup si in afara lui;
• reusita individuala - pusa in practica prin individualizarea muncii, respectarea nivelelor si ritmurilor individuale, multiplicarea formelor de invatare, sisteme de evaluare care incurajeaza progresul;

Este o pedagogie a deschiderii si comunicarii: deschiderea asupra evenimentelor din experienta traita de copil intr-un trecut nu prea indepartat; deschiderea asupra vietii sociale; comunicarea in situatii variate.
Este o pedagogie care ofera mijloace si metode de lucru:

• organizarea muncii necesita o planificare, etape, bilanturi;
• exercitarea responsabilitatilor antreneaza aplicarea evaluarilor formative;
• utilizarea mijloacelor didactice permite reajustarea strategiilor de invatare;

Este pedagogie moderna internationala si cooperativa: alternativa pedagogica Freinet este validata de cercetarile actuale asupramecanismelor invatarii; acestea demonstreaza necesitatea de a lua in calcul globalitatea copilului, structurarea propriilor cunostinte prin corectarea propriilor erori.

Pedagogia dramatica ( Anglia)

Are la baza gandirea si actiunea libera, creativitatea aplicata in formarea personalitatii copilului. Caracteristica acestei metode este jocul formarea aptitudinilor de viata pe baza impresiilor traite;  dramatic si tehnicile dramatice complexe sunt formele de organizare ale activitatii in cadrul acestui program. Aceste metode au avantajul de a activa copilul din punct de vedere cognitiv, afectiv si actional, punandu-l in situatia de a interactiona. Pedagogia dramatica ofera posibilitatea individualizarii experientei de invatare si exprimarii libere a personalitatii.

Pentru epoca post industriala a secolului XXI un invatamant in care se pune accent pe rezultatele achizitiei si pe reproducerea unor abilitati dinainte cunoscute, prin metode dinainte stabilite, care creeaza ierarhii, va trebui sa fie modificat inspre unul care sa dezvolte oameni care vor putea sa invete toata viata, sa poata inventa si colabora pentru a se realiza in aceste profesii viitoare.