Aportul Iui Comenius la constituirea didacticii

Aportul Iui Comenius la constituirea didacticii

Conceptul "didactica' a fost introdus in circulatie de catre pedagogul ceh J an Amos Comenius (1592-1670), prin lucrarea sa "Didactica Magna', publicata in anul 1632 in limba ceha, in anul 1657 in limba latina si tradusa in limba romana la sfarsitul secolului trecut. Prin principiile innoitoare pe care le promova, opera pedagogica a lui Comenius a determinat o autentica revolutie in teoria si practica invatamantului; secolul XVII s-a mai numit in pedagogie "secolul didacticii', iar Comenius a fost supranumit "Galilei al educatiei' si "Bacon al educatiei'.

Din punct de vedere etimologic, cuvantul "didactica' provine din termenii grecesti: "didaskein' = a invata; "didaktikos' = instructie, instruire; "didasko' = invatare, invatamant; "didactike' = arta invatarii. Cu alte cuvinte, sfera de cuprindere a conceptului in discutie este legata de problematica procesului de predare-invatare. Semnificatia initiala pe care Comenius o atribuia termenului de "didactica' era cea de arta a predarii, "arta universala de a-i invata pe toti totul' ("omnes omnia docendi artificium') sau "un mod sigur si excelent de a infiinta asemenea scoli in toate comunele, orasele si satele oricarei tari crestine, in care tot tineretul, de ambele sexe. fara nici o deosebire, sa fie instruit in stiinte, calauzit spre moravuri bune si plin de evlavie, iar in acest chip sa fie indrumat in anii tineretii spre toate cele necesare vietii prezente si celei viitoare si aceasta concis, placut si temeinic'.

Definind didactica drept arta de a invata pe altii bine, Comenius arata ca a invata pe altul inseamna a sti ceva si a face si pe altul sa invete sa stie si aceasta repede, placut si temeinic. Mijloacele prin care se poate realiza acest deziderat sunt exemplele, regulile, aplicatiile generale sau speciale (care tin cont de natura obiectelor si a temelor de invatat si de scopurile propuse): "Pentru care noi sfatuim in primul rand ca fundamentul sa rezulte din insasi natura lucrului, adevarul sa fie demonstrat prin exemple comparative din artele mecanice, stabilindu-se desfasurarea pe ani, luni, zile si ore, si in sfarsit calea ce se dovedeste usoara si precisa si care duce la un rezultat fericit.' (J.A. Comenius, 1970, pag. 5)

Obiectivul principal al didacticii este sintetizat astfel: "Didactica noastra are drept prora si pupa: sa cerceteze si sa gaseasca un mod prin care invatatorii, cu mai putina osteneala, sa invete mai mult pe elevi, in scoli sa existe mai putina dezordine, dezgust si munca irosita, dar mai multa libertate, placere si progres temeinic, in comunitatea crestina sa fie mai putina bezna, confuzie si dezbinare - dar mai multa lumina, ordine, pace si liniste' (J.A. Comenius, 1970, pag. 6).

Conceptul "didactica' a fost consacrat de Comenius, dar inaintea sa fusese utilizat in secolul al XVII-lea de pedagogul Elios Bodinus in lucrarea "Didactica sive ars docendi' (1621), apoi de Wolfgang Ratke (Ratichius) in lucrarea "Aphorismi didacticii paecipui' (1629). De altfel, Comenius a preluat multe idei introduse in cultura timpului, fie de mari profesori de la sfarsitul Renasterii (de exemplu loachimus Fortius), fie de celebrii ganditori umanisti ai vremii (de exemplu Erasmus si Vives), care sustineau ca "nimic nu este mai ucigator in viata omeneasca decat acea depravare a judecatii care nu acorda lucrurilor pretul lor. Caci de aceea ajungem sa ravnim lucruri josnice, ca si cum ar fi pretioase, iar pe cele pretioase sa le respingem ca si cum ar fi fara nici o valoare, adica sa tratam lucrurile imprudent, prosteste, vatamator' (J.A. Comenius, 1975. pag. 70-71); altfel spus, se sublinia nevoia organizarii instruirii in scoala si nevoia de disciplinare a mintii prin instruire.

Prin valoarea sa intrinseca pentru teoria si practica instructiva, prin stabilitatea sa si prin miscarea pe care a produs-o, opera pedagogica a lui Comenius, nu a fost egalata de alti pedagogi. Aportul sau la constituirea didacticii este fara precedent, iar contributiile sale la fundamentarea teoriei si practicii instructive sunt cu totul remarcabile. A fost preocupat nu doar de problemele de ordin administrativ, ci mai ales de cele legate de obiectivele, principiile, continutul, metodele si formele de organizare a muncii instructiv-educative, oferind profesorului atat orientarea necesara, cat si instrumente de lucru. Opera lui pedagogica se constituie intr-o doctrina pedagogica mereu actuala; amintim cateva din elementele care contureaza conceptia sa educativa si care, asa cum se va vedea, si-au pastrat valabilitatea, valoarea lor fiind validata de experienta pedagogica colectiva a cadrelor didactice si a specialistilor, acumulata de-a lungul timpului:

*    in conceptia sa cu privire la continutul didacticii, isi are originea modalitatea de organizare a procesului de invatamant desfasurat in limba materna, pe clase si lectii, cu programe scolare si manuale, cu elevi de aceeasi varsta, cu oameni specializati, intr-un an scolar, cu perioade de munca si de odihna (vacante), cu o organizare anume a zilei de lucru (cu un anumit orar) etc.

*    Considera ca profesorul trebuie sa-1 ajute pe scolar sa-si insuseasca stiinta si a sti inseamna "a putea reda ceva fie cu mintea, fie cu mana, fie cu limba' (J.A. Comenius, 1975, pag. 17).

*    Sustinea ca o metoda de lucru adecvata asigura rezultate bune chiar si in cazul unor dascali si elevi mai putin buni.

*    "iscusinta metodica cere ca intotdeauna si pretutindeni profesorul sa stie in primul rand sa pregateasca sufletele elevilor pentru invatare, apoi sa transmita insasi invatatura   si in sfarsit sa intareasca ceea ce s-a transmis si perceput' (J.A. Comenius, 1975, pag. 24).

*    Conditia de baza in transmiterea cunostintelor este ca "toate sa fie predate prin exemple, prin precepte, prin aplicatie sau imitatie' (J.A. Comenius, 1975, pag. 28).

*    Sintagma "scolarului i se cade munca, profesorului - conducerea'   este considerata axioma a instruirii; "da intotdeauna in mana elevului uneltele, ca sa simta ca nimic nu e imposibil, inaccesibil, greu: indata il vei face activ, ager, dornic' (J.A. Comenius, 1975, pag. 27).

*    hi conceptia sa, invatamantul avea obligatia de a cuprinde toata populatia, spre a ridica nivelul de intelepciune al oamenilor, indrumandu-i sa traiasca in conformitate cu natura.

*    A promovat si a sustinut o serie de principii didactice care sa asigure o cunoastere rationala:

-     educarea cunoasterii, urmand drumul "de la concret la abstract',  "de la particular la general', "de la usor la greu', "de la cunoscut la mai putin cunoscut', "de la apropiat la indepartat', totul facandu-se prin "observatie practica' sau "intuitie', aceasta din urma fiind "regula de aur' a instructiei

-     rolul intuitiei in investigarea naturii

-     respectarea progresivitatii in patrunderea necunoscutului

-     realizarea unui invatamant treptat,  gradat si  concentric,   reglementari  care impuneau elaborarea riguroasa a unor planuri si programe de invatamant

-     rolul activizarii prin exercitiul virtutilor morale

-    promovarea spiritului metodic in activitatea de scolarizare

-     caracterul sistematic al instructiei etc.