Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


Gradinita

CE ESTE O STRATEGIE DIDACTICA DE ACTIVIZARE

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
PERSPECTIVA UMANISTA ASUPRA EDUCATIEI
PROIECT ECOLOGIC Daca poluarea se diminueaza/Natura se infrumuseteaza
EVALUAREA IN INFORMATICA
Mijloacele de invatamant
POLUAREA DE TIP FIZIC - CLASA A XI-A
Elementele comunicarii
Plan de lectie biologie – Muschi si Ferigi
Tipuri de CDS in invatamantul obligatoriu
Sisteme de C-D si transferul de tehnologie
Criterii in alegerea metodelor si procedeelor didactice


CE ESTE O STRATEGIE DIDACTICA DE ACTIVIZARE

1.,,Strategie de activizare’’: concept si problematica



Trasaturile unei strategii didactice corect stabilite se pot stabili in urmatoarele formulari:

Au caracter normativ, dar demersul didactic nu este determinat riguros, el poate fi ,,ajustat’’ la evenimentele invatarii. Imaginarea, proiectarea si aplicarea strategiilor de invatare reprezinta actiuni care se caracterizeaza mai mult prin spirit de creatie didactica si nu de executie mecanica. Strategiile didactice poarta amprenta stilului didactic al profesorului.

Functia strategiilor de invatare este de a structura si modela inlantuirea situatiilor de invatare, in care sunt pusi elevii si de a le declansa acestora mecanismele psihologice ale invatarii.

Elementele componente ale strategiilor de invatare alcatuiesc un sistem, stabilindu-se intre ele conetiuni, inter-relatii, interdependente. O strategie didactica se poate descompune intr-un sir de operatii, etape, reguli de desfasurare, de decizii corespunzatoare fiecarei secvente de invatare, dar se impune neaparat ca fiecare decizie sa asigure trecerea la secventa urmatoare prin valorificarea informatiilor dobandite in etapa anterioara.

Strategiile didactice nu trebuie confundate cu sistemul de metode pentru care s-a optat, nici cu metoda didactica de baza. Metodele didactice sunt elemente constitutive ale strategiei didactice, au caracter operational. In timp ce metoda utilizata reprezinta o actiune ce se refera la invatare pentru o performanta imediata, strategia didactica vizeaza procesul de instruire in ansamblul sau, nu o singura secventa de invatare.

Strategiile didactice nu se asimileaza cu lectia, deoarece ele trebuie valorificate in cadrul tuturor activitatilor desfaturate intre cadrul didactic si elev, nu doar in cadrul lectiilor si al activitatilor didactice desfasurate in clasa.

Aceste caracteristici se constituie ca elemente de baza ale construirii modalitatilor de invatare in fiecare moment si in fiecare a capacitatilor sugerate prin programa scolara si prin documentele curriculare.

2.Strategii didactice activizatoare

Prin ,,activizare’’ se intelege actiunea de a ,,mobiliza motivat’’, adica a face pe cineva sa fie mai dinamic si implicat (sa participe in mod efectiv la o actiune, harnic, vrednic), a insufleti pe cineva la lucru, a grabi desfasurarea unui proces, a unui fenomen. Musata Bocos semneaza lucrarea Insrtuirea interactiva (2002), in care analizeaza toate efectele pe care invatarea noua le are asupra elevilor. Elevii sunt pusi in postura de a invata singuri, dar cu sprijinul cadrului didactic. Acesta devine doar un organizator al invatarii.

Reconsiderarea conceptului de ,,metode active’’ in pedagogia moderna, comporta cateva distinctii.. O distinctie clara trebuie facuta intre vechiul punct de vedere ce punea accentul pe aspectele figurative (intuitive) ale gandirii si noua orientare ce vizeaza aspectele operatorii ale gandirii. In acest sens, principalul in activizarea procesului de invatamant nu consta in recurgerea unilaterala la intuitie (prin metode demonstrative), sau in exersarea elevilor intr-o activitate doar manuala si nici a pune elevul in fata unui complex de sarcini ce urmeaza apoi sa le realizeze din proprie initiativa, ci activitatea autentica trebuie sa se bazeze pe mecanismele inteligentei; activizarea maxima urmeaza sa se desfasoare la nivelul gandirii, al abstractiunii celei mai inalte si al manipularilor verbale. ,,Activ’’ nu este elevul care se mentine la nivelul actiunii concret-senzoriale si nici la cel al actiunii fizice, manuale, practice, si acela care gandeste, care depune un efort de reflectie personala, interioara si abstracta, care intreprinde o actiune mintala de cautare, de cercetare si redescoperire a adevarurilor, de asezare constienta a cunostintelor in noi relatii cu altele. Metodele active sunt acelea care fac apel la capacitatea elevului de a gandi si de a actiona, de a imagina si de a crea in acelasi timp. Metodele active sunt metodele operatorii, care ii rezerva elevului un rol activ in interactiunea lui cu obiectele invatarii. Metodele active sunt participative, sunt tehnici care cer angajare efectiva proprie, traire personala a actiunii.  Metodologia activa favorizeaza concomitent atat elaborarea noilor cunostinte prin eforturi proprii, cat si constructia operatiilor mintale corespunzatoare ce trebuie formate.



O a doua distinctie legata de aspectul participativ este importanta suportului emotional si motivational, pe care trebuie sa se intemeieze o metodologie autentic activa; ea subliniaza ideea potrivit careia numai o actiune efectiva, care include interesul si curiozitatea, trebuinta de cunoastere si traire emotiva, impresia facuta si starea de buna-dispozitie, poate duce la formarea si dezvoltarea unor capacitati si competente.In conceptia actuala metodele active se intemeiaza pe primatul efortului de gindire si pe ,,mecanismul gandirii’’, iar ,,mecanismul motivatiei’’ se subordoneaza si se asociaza acestora. In sfarsit, de multe ori sub denumirea de ,,metode active’’ se intelege fie individualizarea invatamantului, fie activitatea de echipa sau colectiva, autodisciplina, autoguvernarea etc. Asadar, in opozitie cu metodologia traditionala pentru care elevul ramane mai mult un auditor sau un simplu spectator in clasa, gata sa recepteze pasiv ceea ce i se transmite ori i se demonstreaza, metodele active au tendinta sa faca din elev un participant activ in procesul invatarii, pregatit sa-si insuseasca cunostintele pe calea activitatii proprii, a unei angajari optime a gandirii, a mobilizarii tuturor functiilor intelectuale si energiilor emotional-motivationale in raport cu sarcina de invatare data. Ele tind sa concentreze efortul propriu de invatare, pana la identificarea subiectului cu situatia de invatare in care este antrenat. Atingerea unui asemenea grad de incordare mintala si de tensiune afectiv-emotionala este in masura sa transforme ,,subiectul invatarii’’ intr-un factor al propriei sale dezvoltari, pregatit pentru a gandi si a actiona in mod creator.

3.Activizarea invatarii prin utilizarea mijloacelor de invatamant

Dezvoltarea exploziva a stiintei si tehnicii ofera variate posibilitati de ameliorare si modernizare a activitatii din toate sectoarele, inclusiv cel educational. Din aceste mijloace tehnice fac parte: mijloace audiovizuale, mijloace tehnice de instruire, invatamantul programat, instruirea-autoinstruirea asistata de calculator. Instruirea asistata de calculator reprezinta o noua tehnologie de invatare si autoinvatare, care a aparut datorita integrarii in procesul de invatamant a achizitiilor din domeniul tehnologiei informationale, in paralel cu cele cognitive. Tehnologia didactica vizeaza toate etapele procesului de invatamant, urmarind legaturile reciproce stabilite intre acestea. Aparatele si instalatiile constituie instrumentele pe care dascalul si elevii le folosesc pentru a atinge obiectivele stabilite.

Conceptul de ,,mijloc de invatamant’’ se refera la ansamblul resurselor materiale, naturale sau realizate intentionat, care sprijina realizarea obiectivelor activitatii de predare. Dezvoltarea ansamblului mijloacelor de invatamant si integrarea lor in activitatile didactice, au demonstrat ca acestea (activitatile didactice) nu se restrang la transmiterea verbala a cunostintelor si ca limbajul verbal nu constituie unicul instrument de predare a cunostintelor.

Pentru a selecta si folosi corect mijloacele de invatamant, se impune cunoasterea functiilor pedagogice ale acestora. Astfel, se pot enumera: functia stimulativa (dezvoltarea motivatiei pentru studiu, trezirea curiozitatii, a interesului, a dorintei de cunoastere a acestora); functia formativa (de exersare si dezvoltare a gandirii si a operatiilor acesteia: analiza, sinteza, operatie, abstractizare, generalizare); functia de investigare experimentala si de formare a priceperilor si deprinderilor intelectuale si practice; functia de comunicare si informare (transmiterea de informatii, reactualizare); functia demonstrativa si ilustrativa (de formare a reprezentarilor, insusirii de noi cunostinte etc., pe baza materialului demonstrativ, a materialului intuitiv, didactic, mijloacelor tehnice de instruire); functia de evaluare (rezultatele obtinute: cunostinte, priceperi, deprinderi intelectuale si practice); functia estetica (capacitatea de intelegere si apreciere a frumosului).



Sistemul mijloacelor de invatamant reprezinta o componenta importanta a strategiilor de invatare. Introducerea lor in activitatile didactice vizeaza atingerea obiectivelor instructiv-educative propuse de cadrul didactic, pentru sprijinirea activitatii desfasurate cu elevii. Tinand cont de particularitatile de varsta ale elevilor si cele individuale, de caracteristicile situatiei de instruire, cadrul didactic prioecteaza si organizeaza secventele de instruire ca sa contribuie intr-o masura cat mai mare si cat mai eficient la formarea si informarea elevilor, recurgand la mijloacele de invatamant pe care le considera cele mai adecvate.

Preocuparea pentru indeplinirea obiectivelor de catre profesor cu ajutorul mijloacelor de invatamant se motiveaza prin faptul ca incearca sa satisfaca obiectivele de intelegere, analiza, sinteza, se apropie de particularitatile clasei, antreneaza si pe elevi in construirea si apoi utilizarea lor, sa diversifice activitatea mai ales in lectile de dobandire a cunostintelor. O alegere buna a mijloacelor de invatamant o poate realiza cadrul didactic daca atunci cand operationalizeaza obiectivele, se gandeste in functie de resursele existente, la variante de combinare a mijloacelor, urmand sa le selecteze. Pentru obiective de intelegere, se poate apela la carte, ilustratii, planse, diafilme, diapozitive, mochet, modele. Daca profesorul stabileste intai sistemul de metode, tinand cont de elementele cunoscute ale lectiei, poate sa aleaga mai usor mijloacele, cunoscand rolul lor ca auxiliare ale metodelor, in diversificarea procedeelor. Astfel, exercitiul poate fi activizat utilizand: alfabetarul, manualul, ilustratiile (exercitii de grupare, selectionare, completare, clasificare), plansele (exercitii de observare, descriere, comparare, recunoastere), albumele (exercitii de observare, recunoastere, rezolvare, denumire, completare, sistematizare), modele ( exercitii de analiza, sinteza, escriere, corelare, comparare). La activitatile de limba romana se pot utiliza, ca mijloace de invatare, texte, planse, scheme, obiecte pentru explicarea cuvintelor, citate, carti etc.

4.Evaluarea capacitatilor de comunicare (vorbire, citire si scriere)

Prin verificare si notare se masoara randamentul scolar, progresul realizat de elevi pentru a sti cat mai corect unde se situeaza acestia pe firul obiectivelor prevazute ale instruirii. Evaluarea progresului unui elev spre atingerea obiectivelor presupune compararea performantelor sale actuale cu rata asteptata de progres. In functie de decalajul constant se organizeaza apoi programele corectoare. Verificarea si aprecierea cunostintelor dobandite de elevi in scoala reflecta o pondere variabila din munca profesorului in clasa. Datele obtinute in verificare si evaluare constituie un factor de reglare a activitatii:

●pentru cadrul didactic: indiciu in reglarea efortului de invatare;

● pentru parinti: o baza de predictie sau garantie a reusitei in viitor, indiciu pentru acordarea de sprijin, pentru a evita deceptia.

Verificarea si evaluarea cunostintelor se poate face prin diferite metode: observatia curenta, chestionarea sau examinarea orala, probe scrise sau practice, teste, proiectul si portofoliul.

Portofoliul reprezinta un instrument de evaluare complex, ce include experienta si rezultatele relevante obtinute prin celelalte metode de evaluare. Urmareste progresul global pe care il vizeaza si elevul, nu numai in ceea ce priveste cunostintele achizitionate pe o unitate mare de timp (semestru, an scolar, ciclu de invatamant) ci si atitudinile acestuia. Portofoliul reprezinta un mijloc de a valoriza munca individuala a elevului actionand ca un factor de dezvoltare a personalitatii, rezervandu-i-se un loc activ in invatare.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2655
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site