Elementele comunicarii

Elementele comunicarii

Comunicarea a fost definita ca o forma particulara a relatiei de schimb intre doua sau mai multe persoane, doua sau mai multe grupuri.

Comunicarea este un proces relational, in cadrul caruia doi sau mai multi interlocutori fac schimb de informatii, se inteleg si se influenteaza intre ei. A comunica presupune castigarea si activarea competentei comunicative care este deopotriva aptitudinala si dobandita.

Codurile folosite in comunicare sunt: cuvantul, gestul, imaginea, miscarea, starile afective etc. Fiind o relatie de schimb de informatii, interlocutorii pot deveni in acest timp atat receptori cat si emitatori, folosind diferita canale: vizual, auditiv, tactil etc.

Comunicarea este relatia bazata pe co-impartasirea unei semnificatii. Informatia este permisa unui act de comunicare; este necesara si intelegerea ei. (O propozitie intr-o limba necunoscunoscuta contine informatie, dar nu o putem intelege din cauza necunoasterii limbii. Comportamentul uman poate deveni comunicare; se poate comunica si fara cuvinte ; absenta intetiei de comunicare nu anuleaza comunicarea - se pot transmiterea nehotararea, nelinistea, blazarea, etc. Comportamentul interlocutorilor are valoare comunicativa. Exista o diversitate de coduri utilizate (sunet, cuvant, gest, imagine, cinetica, pozitie) si acceptarea multicanalitatii comunicarii (auditiv, vizual,tactil,olfactiv).

Comunicarea educationala sau pedagogica este cea care mijloceste realizeaza fenomenul educational in asamblul sau, indiferent de continuturile, nivelurile, formele sau partenerii implicati. Comunicarea didactica este o forma particulara, obligatorie in transmiterea unor continuturi determinate, specifice unui act de invatare sistematica, asistata. Comunicarea didactica este baza procesului de predare-invatare a cunostintelor in cadru institutionalizat al scolaii si intre parteneri cu roluri determinate: profesor, elevi. Comunicarea educationala si didactica sunt forme specializate ale comunicare umane.

In situatiile scolare de instruire, sursele comunicarii pot fi:

• mesajul didactic si educational al profesorului,
• manualul scolar,
• reviste,
• carti,
• atlase,
• harti,
• materiale didactice,
• filme si diafilme didactice,
• video-text,
• videodisc,
• lectii televizate sau radio-difuzate etc.

Esentiale pentru actul comunicarii sunt:

1. relatia dintre indivizi sau dintre grupuri,
2. schimbul, transmiterea si receptarea de semnificatii,
3. modificarea voita sau nu a comportamentului celor angajati.

Profesorul este un actor. El joaca un rol. Modul de transmitere a informatiilor, mesajul in sine, prezenta sa, entuziasmul, implicarea, convingerea sa, pasiunea, siguranta, tinuta, postura, sunt elemente care asigura reusita procesului didactic. Toate aceste elemente alcatuiesc comunicarea didactica.

Elementele comunicarii didactice sunt:

• emiterea mesajului didactic de catre profesor sau de o alta sursa de informatie, de la o anumita distanta;
• canalul prin care se transmite mesajul;
• receptarea mesajului de catre elevi;
• stocarea si prelucrarea lui in scopul luarii deciziilor (formularea raspunsurilor de catre elev, a corectarilor sau a completarilor de catre profesor).

Analizata din perspectiva psihopedagogica, comunicarea didactica prin dialog euristic apare ca un model interactiv, profesorul elevul fiind in acelasi timp emitator si receptor, creandu-se intre ei o relatie de schimb de idei, de corectari si completari.