CERCETAREA STIINTIFICA

CERCETAREA STIINTIFICA

1. Locul si rolul cercetarii stiintifice in societatea moderna

A construi o economie bazata pe cunoastere a devenit un scop rational pentru orice stat. Acesta reprezinta drumul catre competitivitate, crestere si prosperitate economica.

Stiinta economica arata ca o crestere sustenabila nu poate fi realizata numai prin investitii si asigurarea stabilitatii mediului macroeconomic, daca acestea nu sunt dublate de progresul tehnic, care amplifica valoarea capitalului si a fortei de munca. De aceea schimbarea de la exploatarea resurselor, la exploatarea cunoasterii reprezinta piatra de incercare a saltului de la competitivitatea bazata pe cost, la cea bazata pe valoarea finala.

Cercetarea stiintifica este o activitate sistematica si creatoare, menita sa sporeasca volumul de cunostinte, inclusiv cunostinte despre om, cultura si utilizarea acestor cunostinte pentru noi aplicatii.

Conceptul de cercetare stiintifica este utilizat azi si sub denumirea de cercetare-dezvoltare (pe scurt C-D).

Cercetarea, dezvoltarea si inovarea constituie pentru orice tara, motorul dezvoltarii economice si sociale. Preocuparea comuna a tuturor tarilor pentru stiinta si cercetare stiintifica apar ca o recunoastere a rolului acestora in asigurarea bunastarii si civilizatiei umane.

Cercetarea stiintifica produce stiinta, ce se incorporeaza in buna masura in produse tehnologice. In plus cercetarea stiintifica se multiplica pe ea insasi (deoarece spre deosebire de valorile materiale cele stiintifice nu se consuma, nu se pierd), dezvolta invatamintul, face educatie, conducand la superioritate sociala.

Cateva particularitati ale cunostintelor stiintifice:

au proprietatea de a se acumula si multiplica in timp;

prin utilizare, cunostintele se consolideaza, se perfectioneaza si se completeaza;

prin acumulare devin o sursa gratuita a puterii de creatie a oamenilor;

nu se instraineaza prin transmitere de la o persoana la alta;

raman de regula in posesia celor care au creat cunostinte stiintifice.

Cercetarea stiintifica are nevoie de cercetatori, deci de specialisti pe diferite domenii stiintifice, echipamente, resurse financiare si infrastructura. Se disting doua directii prin care se pot crea si valorifica informatiile stiintifice si anume:

existenta unui cadru organizatoric, a mijloacelor de culegere, stocare, prelucrare si de transmitere a informatiilor stiintifice;

crearea de noi informatii stiintifice prin activitate de cercetare realizata in laboratoare, institute si academii de cercetare.

Produsele cercetarii pot fi inventii, inovatii, noi materiale, programe de de calcul (soft-ware), utilaje, tehnologii, sisteme moderne de management, de formare a personalului etc.

Ca si alte probleme, cercetarea stiintifica actuala trebuie privita in contextul fenomenului de globalizare. Exista si in domeniul cercetarii probleme globale reale:

stiinta si cercetarea trebuie sa ia in considerare: mondializarea vietii economice, adancirea diviziunii internationale a muncii, accentuarea relatiilor internationale, caracterul limitat al resurselor si distributia lor neuniforma pe glob, protectia mediului si asigurarea dezvoltarii durabile a omenirii;

nevoia de cercetare stiintifica este o problema acuta si necesita mari eforturi, care uneori nu pot fi suportate de un singur stat;

- problemele dezvoltarii durabile se cer solutionate din perspectiva internationala.

Neaducand profit prin ea insasi, cercetarea stiintifica trebuie finantata in principal de catre stat. Aceasta se practica in toata lumea. Motivatia sociala pentru a intretine cercetarea stiintifica a fost intotdeauna producerea de cunostinte stiintifice, care au contribuit si contribuie la dezvoltarea economica si sociala. Noutatile stiintifice creeaza capabilitati de a gestiona crizele sociale, economice, financiare, militare etc. Multe state dezvoltate de astazi motiveaza cercetarea stiintifica din perspectiva asigurarii superioritatii militare.

Cercetarea stiintifica din institutele de cercetare ale Romaniei este integrata in cercetarea stiintifica universala, prin rezultate, publicatii stiintifice, cooperari internationale.

Cercetarea stiintifica de calitate este un vector al progresului si dezvoltarii. Este evidenta necesitatea unei strategii nationale pe termen mediu si lung in domeniul cercetarii stiintifice, evaluarea riguroasa a starii reale a cercetarii stiintifice si a potentialului uman din cercetare.

Nivelul de dezvoltare a unei societati este determinat in mod esential de performanta sistemului sau de invatamant si cercetare, de nivelul de educatie a cetatenilor, de calitatea produselor activitatii de cercetare si accesul echitabil al tuturor potentialilor utilizatori la serviciile si produsele acestui sistem.

Universitatile au un rol deosebit prin contributia adusa la producerea, transmiterea si utilizarea de cunoastere. Cercetarea stiintifica din universitati este parte inseparabila a unui sistem de invatamant performant si este esentiala pentru dezvoltarea insasi a invatamantului superior.

Procesul Bologna a subliniat necesitatea stimularii performantei, a competitivitatii si a excelentei, internationalizarea si globalizarea cercetarii. S-a recunoscut necesitatea constituirii Ariei Europene a Invatamantului Superior si Cercetarii, ca fundament al unei societati competitive, bazata pe cunoastere.

Activitatea de cercetare stiintifica reprezinta cel mai inalt mod de dezvoltare a resurselor umane, atat prin continua pregatire/informare pe care o solicita, cat si prin rezultatele obtinute. Este o activitate indispensabila pentru rezolvarea problemelor globale ale societatii.

Analiza econometrica confirma importanta activitatii de cercetare-dezvoltare pentru cresterea economica, asigurarea competitivitatii, precum si importanta mediului macroeconomic, a deschiderii pietelor si a dezvoltarii pietelor financiare.

Cercetarea stiintifica se bazeaza pe potentialul creator al oamenilor, care sunt antrenati in activitati inovatoare.

Inovarea presupune capacitati specifice (precum aceea de a sesiza oportunitatile oferite de piata in corelatie cu evolutiile tehnologice, de a identifica solutiile tehnice, de a evalua raportul costuri-beneficii si riscurile presupuse, de a identifica resursele necesare etc.), abilitati care sa fie castigate la nivelul angajatilor, managerilor, sau sa fie incorporate in organizarea firmei.

Fig.1. Interdependenta dintre activitatea de cercetare-dezvoltare,

agentii economici, infrastructura, finantare si capitalul uman.

Analizele referitoare la inovare au evoluat de la viziunea liniara asupra procesului inovator spre viziunea sistemica, ce domina gandirea economica actuala. Chiar daca ambele viziuni plaseaza cercetarea-dezvoltarea fie ca initiator, fie ca factor decisiv al procesului inovator, cele mai recente abordari tind sa acorde o importanta mai mare factorilor inovatori din afara cadrului de cercetare propriu-zisa si chiar celor externi procesului tehnologic propriu-zis, precum si unor aspecte legate de dinamica organizationala si manageriala.

Procesul de inovare antreneaza cinci elemente (fig.1.):

sistemul de cercetare (aflat in centrul productiei de cunoastere);

companiile inovative - motoarele (liderii) inovarii (intreprinderile care transforma cunoasterea in produse destinate pietei);

infrastructura de inovare;

capitalul disponibil si canalele de finantare;

resursele de munca si serviciile educationale (capitalul uman).

In realitate cele cinci elemente se suprapun, ajungand ca o unitate de cercetare sa functioneze si ca lider de inovare, sau companiile pot avea propriile lor unitati de cercetare etc.

Succesul economiei bazate pe cunoastere depinde de modul cum se lucreaza cu mediul de afaceri si de resursele disponibile pentru a genera produse si procese noi. Mecanismele prin care se atinge acest obiectiv reprezinta chiar procesul de inovare.

Domeniile de cercetare sunt orientate catre tehnologii in cea mai mare masura, urmate de stiintele naturale, exacte si umaniste.

Cresterea competentei si eficientei activitatii de cercetare - dezvoltare se poate realiza urmarind realizarea unor obiective cum sunt:

• obtinerea de rezultate de interes pentru beneficiarii din economie/societate;
• corelarea tematicilor de cercetare cu finantare de la buget cu strategia sectoriala pe termen mediu si lung;
• promovarea parteneriatului intre cercetatori si beneficiari/utilizatori ai rezultatelor cercetarii;
• sprijinirea aplicarii rezultatelor obtinute la beneficiari/utilizatori;
• dezvoltarea resurselor umane prin formare si perfectionare pentru si prin activitatea de cercetare-dezvoltare, astfel incat sa devina capabile sa utilizeze rezultatele cercetarii si dezvoltarii;
• dezvoltarea infrastructurii de cercetare - dezvoltare si formarea de centre de excelenta in domenii prioritare;
• dezvoltarea infrastructurii de inovare (oficii de inovare si afaceri, centre de transfer tehnologic, oficii de informare tehnologica);
• infiintarea fondurilor de risc pentru aplicarea rezultatelor cercetarii;
• instituirea unui sistem flexibil de gestionare a fondurilor bugetare pe programele de cercetare-dezvoltare.

Din bugetul de stat se pot finanta urmatoarele tipuri de activitati:

- activitati de cercetare - dezvoltare;

- activitati de transfer tehnologic: transfer de cunostinte, consultanta si asistenta tehnica;

activitati de valorificare/implementare a rezultatelor la beneficiari;

activitati suport, de tip orizontal, pentru sprijinirea realizarii programului prin dezvoltarea resurselor umane, atat din activitatea de cercetare - dezvoltare, cat si din partea beneficiarilor programului;

organizari de cursuri, stagii de formare, diseminarea cunostintelor si a experientei acumulate;

activitati de conducere a programelor.

Finantarea privata are nevoie de a-si dezvolta abilitati specifice pentru a putea actiona in acest domeniu, cu sanse de succes in aplicarea proiectelor de inovare. Avand in vedere nu numai ca inovarea ofera rate de profitabilitate mai mari, ci si faptul ca a devenit o conditie obligatorie a dezvoltarii pe termen lung, aceasta actualizare de abilitati reprezinta un pas necesar.

Generarea de cunostinte stiintifice are loc in centre si retele de cercetare, care trebuie sa dispuna  de echipamente, aparatura si software de ultima generatie. Se preconizeaza integrarea unitatilor de cercetare-dezvoltare romanesti in retele si programe internationale. Unitatile de cercetare isi pot dezvolta resursele prin programe de granturi pentru cercetare. Pe langa satisfactia profesionala, a activitatii in conditii moderne, cercetatorii trebuie sa fie atrasi si motivati printr-un sistem adecvat de salarii. Se evita astfel exodul de inteligenta, pregatita la inalt nivel in Romania, prin facultati, cursuri de master, doctorat etc.

Unitatile de cercetare-dezvoltare vor trebui sa-si mareasca capacitatea de a difuza cunostintele, rezultatele, experientele, dezvoltand serviciile de marketing si birouri de legatura cu industria etc., precum si activitatea de promovare publica ( prin cataloage de produse, buletine/publicatii informative si promotionale, conferinte, demonstratii de produse/tehnologii, prezentari audio-video, lansari de programe / proiecte s.a.).

Unitatile de cercetare-dezvoltare vor trebui sa-si mareasca capacitatea de
utilizare a cunostintelor stiintifice si tehnologice, prin: - cresterea capacitatii de absorbtie a inovarii in mediul economic, ca urmare a unor: cursuri si stagii de formare si perfectionare pentru beneficiarii/utilizatorii rezultatelor cercetarii-dezvoltarii; - sustinerea mobilitatii cercetatorilor, specialistilor si studentilor din institutele de cercetare si universitati catre firme; - imbunatatirea accesului firmelor la facilitati informationale si la servicii de asistenta stiintifica.

Dezvoltarea potentialului de cercetare-dezvoltare si inovare la nivelul firmelor se poate realiza prin elaborarea de proiecte de cercetare-dezvoltare-inovare intre parteneri industriali si unitati de cercetare-dezvoltare. O alta modalitate ar putea fi cofinantarea pentru proiectele colaborative intre agentii economici si unitatile de cercetare-dezvoltare. Introducerii sistemului de management al calitatii obliga firmele sa-si perfectioneze activitatea, deci sa intreprinda activitati de cercetare-dezvoltare-inovare.

Cercetarea insa nu este exclusiv orientata spre economie, ci trebuie efectuata si incurajata si in domeniul culturii si patrimoniului national.

2. Stiinta si cercetarea stiintifica

Stiinta contemporana este caracterizata de:

- dezvoltare accelerata;

- caracter multidisciplinar;

- aplicare tot mai rapida a cunostintelor stiintifice;

- tehnologie bazata intr-o proportie covarsitoare pe stiinta (in comparatie cu

tehnologia ca "arta" sau mestesug", bazata pe cunostinte empirice);

integrarea activitatii de cercetare stiintifica in activitatile de educatie si instruire, respectiv de transfer de tehnologie si inovare (in sensul ca aceste activitati sunt corelate, inclusiv ca sunt desfasurate in aceeasi perioada de catre aceeasi organizatie sau acelasi individ);

- cresterea efortului uman si material necesar pentru rezolvarea problemelor stiintifice si tehnologice majore impune o intensa colaborare internationala;

- dezvoltarea si utilizarea stiintei si tehnologiei este limitata tot mai mult de

insuficienta resurselor.

Evolutia in epoca postindustriala este in buna masura conditionata de stiinta, deoarece ea sta la baza progresului, iar importanta stiintei devine covarsitoare in societatea bazata pe cunoastere.

Tehnologiile societatii informationale au un profund impact asupra dezvoltarii stiintifice si tehnologice in general. Aceste tehnologii permit modelarea si simularea unor fenomene complexe, precum si prelucrarea avansata a datelor experimentale ceea ce poate contribui esential la intelegerea si utilizarea unor fenomene (deci la progresul stiintei si tehnologiei).

Tehnologiile societatii informationale au un profund caracter integrator, atat la nivelul "managementului informatiei", cat si la cel al realizarii fizice a unor sisteme tehnice. Ca ilustrare vom alege domeniul genomicii. Descifrarea genomului uman s-a desfasurat intr-un ritm mai rapid decat s-a asteptat si datorita faptului ca: a) prelucrarea si sintetizarea informatiei rezultate din cercetarile efectuate in diverse laboratoare si inmagazinate in trei sute de baze de date a putut sa fie facuta in mod rapid cu noile tehnologii informatice; b) experimentele au fost considerabil accelerate de "biochip-uri", laboratoare miniaturale construite pe principiile microprocesoarelor.

Tehnologiile informatiei si comunicatiilor sunt esentiale pentru cooperarea stiintifica internationala, nu numai pentru facilitarea comunicarii intre specialisti, ci si pentru accesarea de la distanta a unor echipamente costisitoare folosite in cercetarea stiintifica. De aici, posibilitatea functionarii unor centre sau institute de cercetare "virtuale".

Prin declaratia de la Lisabona, Uniunea Europeana isi propune sa dezvolte in decurs de un deceniu, cea mai competitiva economie bazata pe cunoastere. Aceasta declaratie contine si un plan de masuri care arata care sunt principalele directii de actiune: societatea informationala;educatia;cercetarea.

Importanta cercetarii a fost scoasa in evidenta si in raportul Comisiei Europene, care recunoaste ca Uniunea Europeana are un deficit al balantei import-export in domeniul tehnologiilor inalte si trebuie sa faca eforturi pentru intensificarea cercetarii.

Cercetarea stiintifica trebuie sa imbogateasca cunoasterea si sa ofere o baza pentru dezvoltarea tehnologica.

In momentul de fata omenirea se afla intr-o era tehnologica. Cea mai semnificativa dintre aceste tehnologii este cea care asigura suportul societatii informationale: tehnologia informatiei si a comunicatiilor (TIC). Aceasta tehnologie permite prelucrarea si vehicularea informatiei intr-o maniera revolutionara, de natura sa produca schimbari profunde in societate in general si in economie in particular.

Conceptul de informatie pare a fi crucial pentru societatea informationala. In "noua economie", bazata pe internet se constata ca esenta lucrurilor in societate este data de comunicare, deci de schimbul de informatie intre parteneri, schimb din care rezulta o noua informatie si o noua valoare, fie ea culturala sau economica. Astfel, mai importanta decat difuzarea informatiei comerciale pe internet (reclama) este interactiunea intre furnizor si client, participarea acestuia din urma la definirea pietei si a produsului.

Alte exemple sunt deja binecunoscute: fabrica virtuala si comertul electronic.

Tehnologia societatii informationale evolueaza in continuare (de pilda lansarea de catre Microsoft a produsului Office XP, destinat manipularii "cunostintelor" ) si ea trebuie pusa la indemana procesului de cunoastere, care inseamna inmagazinarea, transmiterea si generarea de cunostinte.

Cunoasterea este "informatie in context". Informatia nu devine in mod automat cunoastere si nu trebuie confundata cu aceasta.

In fiecare "era" exista un factor esential care determina dezvoltarea economica. Dupa era (epoca) agrara si cea industriala, in prezent se manifesta (prin tarile cele mai dezvoltate) era "tehnologica", care evolueaza spre era cunoasterii (knowledge society)

Trecerea de la o epoca la alta nu duce la disparitii, ci la transformari. Agricultura nu a disparut, ci a fost mai intai "industrializata", pentru ca in momentul de fata sa fie puternic transformata de "biotehnologii". La fel, nici industria nu dispare in epoca postindustriala, ci este modificata de noile tehnologii (de pilda prin automatizare). In momentul de fata tarile cele mai dezvoltate sunt cele in care se aplica tehnologii moderne, de ultima ora,  inalte .

Era (epoca) cunoasterii poate fi caracterizata prin dezvoltarea intensiva a tehnologiilor intr-un ritm care a depasit si cele mai optimiste prognoze si in acelasi timp ele sa devina larg accesibile, in sensul ca, dincolo de unele restrictii legate de securitate, ele pot fi cumparate. Pe de alta parte, chiar daca tehnologia in sine este costisitoare, produsul inaltei tehnologii este relativ ieftin, ceea ce deschide noi domenii de aplicare. Raportul performante / pret in domeniul TIC, de exemplu a cunoscut cresteri spectaculoase.

Factorul limitativ in dezvoltare va fi legat din ce in ce mai mult de cunoastere, de capacitatea umana de asimilare, dezvoltare a acestor tehnologii si utilizare a acestora in noi domenii de activitate, pentru noi produse si servicii.

Conceptul de societate bazata pe cunoastere este utilizat in paralel cu cel de economie bazata pe cunoastere (knowledge-based economy). Cele doua concepte sunt inrudite, dar nu identice. Utilizarea intensiva a cunoasterii, inclusiv generarea de cunostinte reprezinta esenta unor procese care au rezultat economic. Pe de alta parte "societatea" reprezinta un cadru mai cuprinzator decat economia si progresul spre societatea cunoasterii va avea, dincolo de efecte economice, consecinta unei realizari mai depline a personalitatii umane.

Fara indoiala ca Romania nu poate ignora aceste evolutii. Singura sansa de reducere a decalajului economic este sa se orienteze rapid dupa cele mai noi evolutii in plan mondial in general si european in special. Dar atragerea specialistilor catre cercetare este destul de redusa, media de varsta a crescut foarte mult (ca si in invatamantul superior, de altfel) datorita emigrarii (sau plecarii temporare in strainatate) a cercetatorilor tineri, dar si a celor de varste medii.

Forme de cercetare stiintifica

Procesul cunoasterii stiintifice evidentiaza faptul ca actul de creatie si cercetarea stiintifica reprezinta o activitate omogena, specifica unor anumite persoane, dotate cu abilitati native de creativitate stiintifica si instruite stiintific.

Cercetarea poate fi clasificata in cercetare fundamentala si aplicata, sau dupa cheltuielile din proiectele de cercetare-dezvoltare in: cercetare fundamentala, aplicata (aplicativa) si de dezvoltare.

Cercetarea stiintifica fundamentala

Cercetarea stiintifica fundamentala este o activitate teoretica sau experimentala care drept scop acumularea de noi cunostinte privind aspectele fundamentale ale fenomenelor si faptelor observabile, fara a urmari o aplicatie deosebita sau specifica.

Prin acest tip de cercetare se descifreaza tainele naturii, gandirii si societatii, creand noi deschideri spre cunoasterea stiintifica, progresul tehnologic, economic si social.

Un loc aparte il ocupa cercetarea experimentala, efectuata cu aparate, echipamente specifice, materiale diverse, energie sub mai multe forme (de cele mai multe ori electrica, dar si mecanica, magnetica, luminoasa), in laboratoare de cercetare. Se descopera noi materiale (de exemplu compozite, substante organice de sinteza, produse farmaceutice, materiale pentru electronica s.a.), noi aplicatii ale unor materiale, tehnologii noi (in domeniul nanotehnologiilor, biotehnologiilor, energeticii neconventionale si alternative, stiintei medicale, protectiei mediului etc.).

In domeniul economic cercetarea fundamentala este focalizata pe probleme majore, teoretice, cum sunt: cresterea economica si modelare, analiza proceselor economice si prognoza, probleme financiare, fiscale, monetare, relatia politic-economie-societate, globalizarea s.a.

Cercetarea stiintifica aplicativa

Cercetarea stiintifica aplicativa este o activitateoriginala de acumulare de noi cunostinte, orientata in principal spre un obiectiv practic specific.

Foloseste rezultatele celorlalte forme de cercetare (fundamentala si de dezvoltare), cunostintele empirice, acumulate din experienta practica pentru stabilirea de noi tehnici si tehnologii (noi produse, noi variante tehnologice), noi forme de management, marketing etc.

Cercetarea aplicativa se realizeaza de obicei in trei etape: in laborator, in instalatii pilot si apoi in instalatii semiindustriale. In laborator se lucreaza pe instalatii de mici dimensiuni, cu cantitati reduse de materiale. In instalatiile pilot, cresc dimensiunile utilajelor si implicit cantitatile de materiale si de energie, pentru a fi mai aproape de conditiile industriale, la mari capacitati de productie. Cele trei etape nu sunt obligatorii de parcurs. Uneori se lucreaza si pe instalatii semiindustriale.

Rezultatele acestui tip de cercetare se utilizeaza pentru proiectarea instalatiei industriale.

Cercetarea si dezvoltarea

Cercetarea si dezvoltarea constituie o activitate sistematica in vederea lansarii in fabricatie a noi produse, noi procedee, sisteme si servicii, sau imbunatatirea importanta a celor deja existente.

Se folosesc cunostinte deja acumulate in etapele anterioare de cercetare si, sau din experienta acumulata. Se utilizeaza aceste cunostinte pentru obtinerea unor solutii de principiu, pentru proiectarea, executia si incercarea de prototipuri, noi echipamente, utilaje destinate unor noi procese tehnologice etc.

Se disting doua etape:

proiectarea activitatii economice, de productie materiala, energetica, sau artistica, sociala etc.;

executia proiectelor.

Proiectarea apeleaza la cunostinte specifice, cu suport matematic, programe de calcul, inclusiv grafica pe calculator.

In etapa de executie a proiectelor se poate realiza un dispozitiv, produs, utilaj etc. ca prototip si uneori ca serie individuala (sau unicat, sub 100 de bucati).

Cele trei tipuri de cercetare se pot interconditiona. De exemplu, din cercetarea aplicativa se pot obtine noi principp generale, deci se poate ajunge la cea fundamentala. Din cercetarea fundamentala apar noi posibilitati de aplicare.

Cercetarea fundamentala si aplicativa se intretin reciproc si furnizeaza produse pentru dezvoltarea tehnologica, deci pentru cercetarea de dezvoltare.

Cercetarea determina nevoile, indica solutiile si furnizeaza mijloacele de punere in practica a solutiilor. Distinctia dintre cele trei tipuri (forme) ramane utila pentru managementul cercetarii stiintifice, pentru ca rezultatele cercetarii sa ajunga la stadiul de progres, iar politica de finantare sa se subordoneze in mod adecvat..

4. Etapele cercetarii stiintifice

In cercetarea stiintifica se regasesc in general cele mai multe faze si etape ale creatiei stiintifice, dar exista posibilitatea de aparitie a unor particularitati in functie de domeniu de cercetare (tehnic, economic, socio-politic etc.).

Etapele cercetarii stiintifice sunt urmatoarele:

alegerea temei de cercetare;

documentarea stiintifica;

realizarea temei;

redactarea lucrarii stiintifice;

valorificarea rezultatelor cercetarii stiintifice.

Alegerea temei de cercetare

Corespunde etapei de "perceptie a problemei", "problematizare" sau "definirea si delimitarea problemei". Se urmaresc urmatoarele considerente (principii):

temele complexe se realizeaza in echipe de cercetare, uneori cu componenta multidisciplinara;

temele complexe se pot diviza in subteme, care se distribuie unor echipe, sau unor cercetatori individuali;

cercetatorii isi pot alege tema, dupa specializare, experienta, resursele de care dispune, importanta temei, alte preferinte, motivare (redactarea tezei de doctorat, a unei lucrari stiintifice ce va fi publicata sau prezentata in tara sau strainatate etc.), risc minim;

cercetatorii pot propune teme de cercetare, care sa poata participa la licitatii de proiecte ce urmeaza sa fie contracte in programe nationale sau internationale, sau sa ii ajute la elaborarea tezelor de doctorat etc.;

riscul de nereusita sa fie minim (tema sa fie fezabila).

Pentru cercetarea economica, temele se aleg din randul problemelor economice reiesite din confruntarea teoriei cu faptele empirice.

2. Documentarea stiintifica

Este realizata pentru a cunoaste stadiul actual al cercetarii in domeniu, la nivel national si international. De exemplu, pentru cercetatorii din economie este necesar sa cunoasca concepte, notiuni, categorii, teorii, indicatori si metode de masura si analiza.

Se parcurg urmatoarele etape:

documentarea bibliografica (invatarea pentru economisti), etapa obligatorie deoarece orice cercetare nu apare pe loc gol, in afara cunostintelor deja existente in tara si la nivel international. Se consulta literature de specialitate aflata in manuale, tratate, enciclopedii, reviste de specialitate, diverse studii, volume de manifestari stiintifice, publicatii pe internet etc.;

documentarea directa vizeaza cunoasterea unor informatii (date statistice, fapte) legate de o tara, regiune geografica, domeniu, firma etc. Informatiile trebuie sa fie corecte si bogate in conctinut;

consultarea specialistilor poate usura mult munca si poate scurta durata cercetarii.

Realizarea temei

Este etapa cea mai importana a cercetarii, prin care :

-se analizeaza critic lucrarile de specialitate;

- se observa atent realitatea economica;

- se formuleaza ipoteze de lucru;

- se fac experimente;

- se interpreteaza rezultatele experimentale obtinute;

- se formuleaza concluzii.

Iluminarea poate avea loc in timpul experimentelor, cand pot apare noi ioteze ce trebuie verificate si uneori generalizate. Aparatul matematic ajuta intotdeauna la interpretarea cat mai aproape de adevar a rezultatelor experimentale.

4. Redactarea lucrarii stiintifice

Datele experimentale obtinute se prelucreaza sub forma de tabele, grafice, se pun in ecuatii sau inecuatii, pentru care se cauta solutiile ce corespund cu realitatea (deci care se inscriu intr-un domeniu de valori).

Se trece la redactarea lucrarii stiintifice dupa un plan stabilit anterior. Se prezinta la inceput stadiul actual al cunoasterii in domeniu, rezultatele experimentale obtinute, interpretarea lor, concluzii si propuneri.

5. Valorificarea rezultatelor cercetarii stiintifice

Rezultatele cercetarii stiintifice se predau ca rapoarte de cercetare ce se trimit la programul de cercetare care finanteaza cercetare, sau se trimit unei edituri pentru publicare sub forma de monografie, articol in revista, sau ajung la oficiului pentru inventii pentru publicare ca brevet de inventie, sau la o manifestare stiintifica. In aceasta situatie, ca si in cazul redactarii tezelor de doctorat se face o prezentare publica a cercetarii realizate.

Rezultatele cercetarii pot fi si sub forma de consultanta acordata unor beneficiari, pentru evaluarea performantelor acestora, propuneri de imbunatatirea activitatii, protectia mediului s.a.

Echipa de cercetare este organizata in functie de complexitatea temei. Este compusa din specialisti (cercetatori, cadre didactice, studenti, masteranzi, doctoranzi) si manageri. Pe ansamblu, raspunderea revine directorului de proiect.

La subdivizarea temei, raspunderi revin responsabililor parteneri de proiect si fiecarui cercetator in parte.

Organizarea in echipa are avantaje legate de lucru in paralel, care reduce timpul de cercetare, ajuta la formarea profesionala a tinerilor, rezultatele cercetarii sunt mai bine fundamentate, analizate, interpretate. Este absolute necesara pentru teme majore, care reclama cercetari inter si multidisciplinare.

Dezavantajele tin de disciplina in echipa, care poate limita initiativa I capacitatea de creatie a cercetatorilor individuali.

Dupa caz, un cercetator poate face parte din mai multe echipe de cercetare. Echipa functioneaza numai pe durata elaborarii unei teme de cercetare.

5.Obiectivele activitatii de cercetare stiintifica in Romania

Negocierea dosarului "stiinta si cercetare" de catre Romania, in pregatirea integrarii in Uniunea Europeana s-a incheiat in martie 2000 cu recunoasterea cadrului si a reglementarilor actuale.

Politica in domeniul activitatii de cercetare din Romania trebuie sa asigure cadrul organizat si legislatia corespunzatoare pentru trecerea efectiva a sistemului cercetarii-dezvoltarii din tara noastra la o structura operationala de tip european, capabila sa asigure cresterea competitivitatii in acest domeniu si punerea in valoare a potentialului stiintific de care se dispune. Trebuie eliminate constrangerile si sursele de blocaj si identificate caile de iesire din criza.

Activitatea de cercetare stiintifica in Romania isi propune ca obiective prioritare urmatoarele activitati pentru a asigura corespondenta cu cerintele UE

1. Identificarea si sustinerea grupurilor de cercetare performante, cu sanse reale de a se integra in colectivele internationale; identificarea laboratoarelor si a infrastructurii pentru cercetare competitiva la nivel international; crearea retelelor de laboratoare de cercetare performante.

2. Stabilirea directiilor prioritare in cercetarea stiintifica fundamentala in concordanta cu resursele umane existente, cu infrastructura pentru cercetare si cu tendintele de dezvoltare a cunoasterii si tehnologiei, compatibilizarea prioritatilor cu domeniile de interes ale programului cadru PC 7.

Promovarea cercetarilor transdisciplinare pe termen lung, capabile sa fundamenteze programe de dezvoltare durabila si sa asigure gestionarea complexelor socio-ecologice.

4. Restructurarea sistemului de organizare a cercetarii stiintifice si a mecanismelor de alocare a resurselor financiare pentru cercetare.

5. Definirea riguroasa a statutului cadrelor didactice in raport cu rezultatele activitatilor de cercetare stiintifica; conditionarea promovarii didactice in functie de criteriile de calitate a cercetarii stiintifice.

6. Reorganizarea sistemului de pregatire in scolile doctorale; dezvoltarea doctoratului la forma cu frecventa; o legislatie clara, flexibila si stimulativa pentru intarirea doctoratului.

7. Stimularea si sustinerea universitatilor performante pentru infiintarea unor institute/centre de cercetare -inovare cu personal utilizat exclusiv in cercetare, in care sa lucreze impreuna cu cadrele didactice si doctoranzii.

8. Cresterea contributiei universitatilor la solutionarea problemelor economice si sociale. Crearea unor poli de excelenta in cercetare - dezvoltare - inovare la nivel national si la nivelul regiunilor de dezvoltare, in care universitatile sa constituie principalii parteneri in parteneriat cu mediul economic si social.

9. Lansarea unui program pentru stimularea valorificarii rezultatelor cercetarii in parteneriat: universitati - unitati economice, universitati - institute de cercetare, institute de cercetare - unitati economice. Crearea bazei de date cu rezultate stiintifice transferabile.

10. Trecerea la evaluarea de fond a rezultatelor cercetarii stiintifice in universitati si alocarea fondurilor pentru cercetare in functie de performante

11. Restructurarea criteriilor de evaluare a centrelor de cercetare; reevaluarea centrelor de cercetare si a bazelor de cercetare cu utilizatori multipli.

12. Stimularea si promovarea proiectelor de cercetare ale tinerilor cercetatori si facilitarea accesului lor la managementul cercetarii.

Pentru cresterea competentei si eficientei activitatii de cercetare - dezvoltare  trebuie plecat de la recunoasterea faptului ca stiinta genereaza dezvoltare durabila, deci trebuie schimbata mentalitatea referitoare la cercetare. Alte modificari pot viza:

schimbarea statutului activitatii de cercetare - dezvoltare, din domeniu subventionat in domeniu de investitii, corespunzator rolului pe care trebuie sa il indeplineasca de a contribui la dezvoltarea socio - economica ;

• restructurarea sistemului stiintei si tehnologiei, pentru cresterea performantelor, competitivitatii si impactului sau socio-economic;
• definirea coerenta a domeniilor prioritare ale cercetarii stiintifice romanesti;
• asigurarea conditiilor de formare si dezvoltare pentru si prin cercetare a resurselor umane, pentru a atinge nivelul recunoasterii stiintifice internationale;
• atragerea si mentinerea in activitatea de cercetare - dezvoltare a tineretului cu performante profesionale deosebite;
• legiferarea statutului cercetatorului si a activitatii de cercetare - dezvoltare, care sa asigure baza de recunoastere si racordare in sistemele stiintei si tehnologiei europene si internationale;
• cresterea capacitatii de difuzare si valorificare in economie si in societate a potentialului stiintific romanesc.

Din pacate, actualul nivel de inovare din Romania pune in pericol nu doar competitivitatea generala a institutiilor, cat mai ales capacitatea acestora de a supravietui integrarii in UE. De aceea se impune un salt sistemic care nu poate fi realizat decat cu participarea tuturor: firme, institutii de stat, universitati, unitati de cercetare si finantatori de capital de risc.

Sarcina statului este dubla: de a se inscrie pe linia de convergenta in privinta resurselor bugetare cu media UE (la nivelul ponderii in PIB), in acelasi timp asigurand o competitie reala pentru resursele alocate. Aceasta din urma trebuie sa fie bazata pe transparenta deplina si orientarea produselor finale catre nevoile pietei. Un sistem functional in aceasta directie va putea genera un proces de invatare atat pentru societatile inovative, cat si pentru unitatile de cercetare, universitati, contribuind la formarea unei piete a cercetarii. Cum statul este si proprietarul majoritatii unitatilor de cercetare din domeniul tehnologic, acesta ar trebui sa asigure pentru acestea actualizarea capacitatilor manageriale, pentru a actiona in conformitate cu oportunitatile pietei.

In Raportul Global al Competitivitatii 2003-3004, Romania se situeaza pe locul 67 din 80 de tari, la mare distanta de majoritatea tarilor candidate la UE (estimare pentru 2002). Acest aspect este deosebit de ingrijorator, deoarece in afara de concurenta pietei mondiale, Romania se va confrunta si cu concurenta interna a Uniunii.

Majoritatea intreprinderilor din Romania produc bunuri sau servicii ce au fost concepute in tari mai avansate. Tehnologia se asimileaza prin importuri, investitii straine directe si imitare. Firmele nu au un rol important in lantul de valoare, concentrandu-se pe asamblare, productie intensiva in munca si extragerea de resurse. Totusi, exista si o parte economiei care poate fi considerata ca apartinand modelului unei economii bazata pe investitii. In ultimii ani s-au efectuat noi investitii in infrastructura eficienta si s-au adoptat masuri de politica economica menite sa creeze o administratie propice mediului de afaceri. Produsele si serviciile au devenit mai sofisticate. Accesul la tehnologie se realizeaza prin licentiere, joint ventures, investitii straine directe (ISD) - embrionii unei economii bazate pe inovare, in special in sectorul tehnologiei informationale si comunicatiei (TIC), sector care detine un potential competitiv ridicat.

Asadar principala provocare a integrarii este reusita schimbarii modului de productie catre unul fundamentat pe inovare. Ca urmare a avansarii procesului de integrare, intreprinderile vor fi nevoite sa se adapteze unei presiuni concurentiale din ce in ce mai mari, aceasta datorandu-se unui numar de factori:

- Cresterea gradului de implicare a companiilor din UE in Romania;

- Deschiderea comerciala va continua sa contribuie la cresterea preferintelor consumatorilor pe piata interna, iar veniturile mai mari vor permite dezvoltarea unor gusturi mai sofisticate;

- Dupa momentul integrarii si cel al adoptarii monedei EURO, politica cursului de schimb nu va mai putea asista exportatorii locali;

- Cu exporturi de tehnologie joasa, intreprinderile romanesti ar putea sa intampine concurenta apriga din partea unor economii emergente care produc la costuri scazute.

In timp ce, in momentul de fata, UE este preocupata de coeziunea sociala, crearea de locuri de munca si promovarea cercetarii si inovarii, aceasta abordare pare mai putin fezabila in Romania pe termen scurt, unde restructurarea (inclusiv distrugerea de locuri de munca), limitarea salariilor, controlul inflatiei si imbunatatirea conditiilor fundamentale ale mediului de afaceri (inclusiv controlul arieratelor) au prioritate. Romania, in calitate de stat candidat la aderare se ghideaza in primul rand dupa Criteriile de la Copenhaga si tinta este de a "crea o economie de piata functionala si capabile sa reziste presiunii concurentiale si mecanismelor pietei din UE". In timp ce integrarea in piata unica fara o economie de piata nu este posibila, neglijarea aspectului pregatirii Romaniei pentru a rezista presiunilor concurentiale poate sa ii dauneze pe termen lung. O actiune decisiva in domeniul Cercetarii si Dezvoltarii (C-D) poate fi cheia intrunirii celor doua seturi de obiective.

Tendintele recente au permis ameliorarea pozitiei Romaniei in ceea ce priveste Indexul Agregat de Inovare (SII) printr-o recuperare a decalajului. Presupunand stagnarea valoriilor europene si rate sustinute de crestere pentru Romania sunt necesari intre 5 si 10 ani pentru recuperarea decalajului chiar si la cei mai dinamici indicatori din index. Un scenariu mai realist, presupunand curbe de invatare (perioade de timp necesare asimilarii know-howului) si o dinamica mai probabila a valorilor europene estimeaza o durata de recuperare a decalajului de peste 20 de ani.

Politicile si caile alese pentru a promova inovarea difera de la o tara la alta. Prin metoda coordonarii deschise nu se impune o standardizare a acestor politici.

Fig.2. Pozitia relativa a Romaniei fata de media a 15 tari din UE.

Sursa: European Innovation Scoreboard, Country Profiles, Romania 2003

Romania prezinta valori care se situeaza sub jumatatea mediei europene pentru toti cei 12 indicatori considerati.

Indexul de inovare european evidentieaza faptul ca la nivelul tarilor candidate principalele puncte forte ale Romaniei sunt trendul educatiei, trendul pentru cercetare-dezvoltare publica, trendul pentru brevete. Avantajele Romaniei in domeniul inovarii sunt legate de calitatea resurselor umane. Principalele puncte slabe sunt trendurile cercetare-dezvoltare ale sectorului privat, volumul curent al brevetelor inregistrate, angajarea in sectoarele de inalta tehnologie.

Desi Romania a avut un Acord de Cooperare cu Organizatia Europeana de Brevete (EPO) asupra extinderii efectelor brevetelor europene in Romania, numarul solicitarilor unui brevet EPO este insignifiant. Totusi, este de asteptat ca, cel putin din punctul de vedere al accesului, situatia sa se imbunatateasca, deoarece din martie 2003 Romania a devenit membru al European Patent Convention (EPC), acest acord inlocuind acordurile de extindere a ariei de actiune a brevetelor.