CONSILIEREA PSIHOPEDAGOGICA IN SCOALA. ORIENTAREA SCOLARA SI PROFESIONALA

CONCEPTE CHEIE

Delimitari conceptuale

termenul de consiliere descrie relatia interumana de ajutorare dintre persoana specializata (consilierul) si persoana care solicita asistenta de specialitate (clientul sau consiliatul);

putem vorbi de mai multe tipuri de consiliere: informationala, psihologica, pastorala, juridica, economica, educationala s.a.;

consilierea psihopedagogica reprezinta un demers calificat, organizat pe principii stiintifice, ce permite acordarea unei asistente de specialitate acelor persoane implicate in procesul educational (elevi, studenti, cadre didactice, parinti, diriginti, directori de institutii educationale), care intampina anumite dificultati (Dumitriu, Gh., Dumitriu, C., 2003, p. 192);

orientarea scolara si profesionala vizeaza dezvoltarea personala si inzestrarea elevilor cu cunostintele si abilitatile necesare pentru managementul propriului traseu educational si profesional (Lemeni, G., Miclea, M., 2004, p. 11); este, in fond, un proces de pregatire si indrumare a elevilor catre discipline si domenii potrivite structurii de personalitate a acestora.

Consilierea psihopedagogica. Caracteristici, fundamente, obiective, continuturi, metodologie specifica

Consilierea psihopedagogica vizeaza dimensiunea de prevenire a tulburarilor emotionale si comportamentale, pe cea a dezvoltarii personale si a rezolvarii de probleme cu care elevii, in special, se pot confrunta.

2.1. Caracteristici

vizeaza persoane normale, ce nu prezinta tulburari psihice sau de personalitate, deficiente intelectuale sau de alta natura;

asistenta pe care o ofera utilizeaza un model educational si de dezvoltare si nu unul clinic si curativ;

este preocupata de prevenirea problemelor ce pot impiedica dezvoltarea si functionarea normala, armonioasa a elevilor (apud Baban, A., 2003, p. 17).

2.2. Fundamente

Abordarile psihodinamice

Þ    isi au originea in psihanaliza clasica (S. Freud) si moderna (A. Adler, C. G. Jung, H. Sullivan);

Þ    rolul consilierii psihologice este de a ajuta persoanele tulburate emotional sau comportamental sa descopere cauzele interne si externe ce au condus la dezechilibru, sa le analizeze lucid pentru a le putea controla in mod constient;

Þ    metode si tehnici specifice consilierii (dar si terapiei) de tip psihodinamic: metoda asociatiilor libere, analiza viselor, interpretarea actiunii persoanei, tehnica analizei ego-ului subiectului, prelucrarile asupra materialului produs de client s.a.

Abordarile comportamentale

Þ    au la baza conceptele si etapele orientarii behavioriste a lui J.B. Watson dar si conditionarea clasica, conditionarea operanta si teoria invatarii sociale;

Þ    implica ideea modificarii comportamentului persoanei fie prin schimbarea efectelor observabile, fie prin schimbarea conditiilor de mediu ale comportamentului observabil;

Þ    metode si tehnici specifice: metoda modelarii, tehnica eludarii comportamentelor nedorite, desensibilizarea sistematica, tehnica expunerii, tehnica imploziva, tehnica aversiva prin sanctiune, tehnica asertiva, rationalizarea, programarea s.a.

Abordarile umaniste (experientiale)

Þ    isi afla originea in eforturile unor psihologi precum C. Rogers (fondatorul psihoterapiei non-directive sau centrate pe persoana), A. Maslow s.a.;

Þ    problemele cu care se confrunta oamenii nu mai sunt privite in termeni de tulburare si deficienta, ci in parametrii nevoii de autocunoastere, de intarire a Eu-lui, de dezvoltare personala si de adaptare;

Þ    principiul de baza dupa care se orienteaza este experienta traita aici si acum, fapt ce ii permite subiectului consiliat constientizarea si exprimarea propriilor emotii, perceptii, ganduri;

Þ    tehnici: ascultarea activa, tehnici de reflectare, exercitii de constientizare corporala, afectiva, relationala si cu suport imaginativ (apud Dumitriu, Gh., Dumitriu, C., 2004, pp. 198-203).

2.3. Obiectivele consilierii psihopedagogice

mentinerea unei stari normale de sanatate fizica si psihica;

asistarea elevilor in procesul orientarii scolare si profesionale;

ameliorarea relatiilor interpersonale cu colegii, profesorii s.a.;

sustinerea actorilor implicati in procesul educational in solutionarea problemelor sau situatiilor stresante cu care se confrunta s.a.

toate obiectivele pot fi sintetizate pe 3 directii:

Þ    promovarea sanatatii si a starii de bine (functionare optima d.p.d.v. somatic, fiziologic, mintal, emotional, social, spiritual);

Þ    dezvoltarea personala (cunoastere de sine, capacitate de decizie responsabila, relationare interpersonala armonioasa, controlul distresului, tehnici eficiente de invatare s.a.);

Þ    preventie (a emotiilor negative disfunctionale, a comportamentelor de risc, a conflictelor interpersonale, a dificultatilor de invatare, a situatiilor de criza etc.) (apud Baban, A., idem).

2.4. Continuturi

Iata doar o parte dintre continuturile posibile pentru aria curriculara Consiliere si Orientare din planul de invatamant de nivel preuniversitar:

consiliere si orientare vocationala;

consilierea in situatii de insucces scolar;

sustinerea si orientarea elevilor inalt abilitati;

consilierea elevilor cu nevoi speciale;

suport in rezolvarea problemelor personale ale elevilor;

aplicarea unor tehnici eficiente de invatare;

dezvoltarea unor strategii personale de evitare a esecului / abandonului scolar;

punerea in aplicare a unor tehnici de autocunoastere si dezvoltare personala (la nivel individual sau de grup);

informarea corecta si actualizata privind orientarea profesionala a elevilor;

identificarea si valorificarea experientelor pozitive (individuale si de grup) in alegerea traseului educational si profesional;

dezvoltarea capacitatii de autoevaluare realista a potentialului de care dispune fiecare elev in parte;

exersarea unor activitati specifice orientarii scolare si profesionale (interviu, convorbire, consiliere profesionala, evaluare, redactarea unui proiect personal, conceperea unei scrisori de motivatie, aplicarea pentru burse de studiu, redactarea unui CV in limba romana si intr-o limba de circulatie internationala s.a.);

identificarea si exersarea unor tehnici de comunicare si relationare cu colegii de clasa, cadrele didactice, parintii s.a.

2.5. Metodologie in consilierea psihopedagogica

cele mai eficiente metode in cazul activitatilor de consiliere sunt cele interactive (jocul de rol, invatare prin cooperare, problematizare, dezbatere);

Adriana Baban enumera cele mai potrivite metode si tehnici de lucru in consiliere:

Brainstorming

Dezbaterea

Problematizarea

Jocul de rol

Activitati structurate

Activitati ludice de relaxare

Exercitii de invatare

Vizionare si comentare de filme

Transpunere in diferite situatii

Reflexia

Argumentarea

Comentarea unor texte si imagini

Completarea de fise de lucru si scale de autoevaluare

Realizarea de postere colaje

Imaginarea de situatii

Evaluarea unor situatii problematice

Elaborarea de proiecte

Conceperea de portofolii

Studii de caz

Prelegerea

(op. cit., p. 34).

- pot fi intercalate metode si tehnici specifice domeniului psihologiei, precum interviul (de auto- sau intercunoastere), aplicarea unor teste si chestionare specifice, tehnici de comunicare eficienta s.a.

- ca si strategii de lucru, putem vorbi de patru mari categorii:

Ø      Strategii de identificare a atitudinilor si sentimentelor negative; 

Ø      Strategii de schimbare a atitudinilor si sentimentelor negative; 

Ø      Strategii de identificare a comportamentelor negative;

Ø      Strategii de schimbare a comportamentelor negative.

Tabel nr. 1  Strategii in consilierea psihopedagogica (apud Dumitriu, Gh., 2002)

3. Orientarea scolara si profesionala: conceptualizare, caracterizare, roluri

3.1. Conceptualizare

consilierea in cariera vizeaza dezvoltarea abilitatilor unei persoane sau grup de persoane pentru rezolvarea unei probleme specifice legate de cariera sau realizarea unor planuri individualizate legate de cariera (indecizie, anxietate, insatisfactie scolara, plan de cariera etc.);

educatia pentru cariera reprezinta o interventie educationala de dezvoltare in avans a deprinderilor si abilitatilor necesare elevilor (dar si parintilor acestora) pentru dezvoltarea si managementul propriei cariere (Lemeni, G., Miclea, M., 2004, p. 9);

orientarea scolara si profesionala vizeaza dezvoltarea personala si inzestrarea elevilor cu informatiile si abilitatile necesare pentru managementul propriului traseu educational si profesional;

3.2. Caracterizare

dezvoltarea carierei semnifica toate aspectele existentei umane aflate in devenire si cu o dinamica specifica in diferite planuri (Gysbers, 1994):

autocunoasterea si formarea deprinderilor de relationare interpersonala;

educatia si formarea profesionala initiala;

asumarea de diferite roluri in viata;

modul de integrare, traire si planificare a diferitelor evenimente ale vietii;

aceste directii ale dezvoltarii particularizate in context scolar semnifica:

comportarea responsabila in familie, scoala, societate;

efectuarea de alegeri educationale si profesionale rationale, justificate, motivate;

utilizarea oportunitatilor oferite de scoala si comunitate pentru integrarea socio-profesionala personala;

intelegerea si respectarea proprie si a celorlalti;

imbunatatirea permanenta a comunicarii cu alte persoane (apud Jigau, M., 2001, p. 10).

Roluri

Rolul consilierii si orientarii carierei consta in:

acordarea unor informatii credibile dar si a suportului moral celor aflati in situatii de indecizie cu privire la orientarea in cariera;

ajutorarea tinerilor pentru adaptarea cu mai mare usurinta la dinamica sociala si economica prezenta;

sustinerea tinerilor in autocunoastere (identificarea resurselor de care acestia dispun);

reducerea distantei dintre lumea scolii si cea a muncii, scoaterea institutiei educative dintr-o relativa izolare fata de piata muncii;

conturarea unui profil aptitudinal realist, pe baza caruia elevul sa se poata orienta spre o profesie sau alta;

combaterea si inlaturarea chiar a stereotipurilor vehiculate cu privire la profesii (curate sau murdare, banoase sau prost platite, cu un statut social inalt sau degradante etc.);

pregatirea tinerilor astfel incat acestia sa fie capabili sa aleaga singuri, sa fie liberi in deciziile luate;

sprijinirea elevilor in demersul ameliorarii imaginii de sine, pentru ca acestia sa nu accepte cu usurinta statutul de somer, sa nu se simta vinovati de aceasta, frustrati sau nefericiti;

acordarea unei atentii deosebite grupurilor de risc: elevilor cu anumite dizabilitati, copiilor strazii, grupurilor minoritare etnic sau religios, celor cu niveluri reduse de educatie sau formare profesionala etc. (apud Jigau, M., op. cit., pp. 24-25).

4. Consilierea, orientarea si dezvoltarea carierei - obiective, metode si tehnici educationale

4.1. Obiective

Consilierea, orientarea si dezvoltarea carierei ar trebui sa vizeze:

formarea respectului de sine si promovarea propriei persoane;

responsabilizarea sociala si relationarea optima cu semenii;

promovarea si mentinerea starii de bine la nivel fizic si psihologic;

managementul procesului de invatare si dezvoltare personala;

implicare activa in planificarea vietii si carierei;

formarea unei atitudini active orientate, pe de o parte, spre autocunoastere si dezvoltare personala si pe de alta parte spre explorarea oportunitatilor educationale si profesionale s.a.

4.2. Metode si tehnici utilizate in educatia pentru cariera

Metode individuale si interactive ce pot fi utilizate in educatia pentru cariera

brainstorming

Philips 6-6

jocul de rol

dezbaterea

interviul

realizarea de postere, dictionare

portofoliul

realizarea de proiecte

autoevaluarea

studiul de caz

imageria mentala

Metode de grup specifice educatiei pentru cariera

vizitele in diferite institutii, diferite profile - reprezinta o modalitate directa de a facilita accesul elevilor la informatii utile legate de structura organizationala a unei institutii, la obiectul sau de activitate, relatiile colegiale, sarcinile si responsabilitatile specifice;

ziua portilor deschise - consta in vizite organizate la firme sau institutii, care isi prezinta cu diferite ocazii: angajatii, serviciile oferite, produsele realizate etc.

zilele carierei - sunt organizate sub forma unor intalniri cu reprezentantii parintilor sau ai diferitelor institutii, invitati in scoli pentru a prezenta informatii reale despre cariera lor si specificul locului in care profeseaza;

vizionare de filme educationale pe tema carierei - pot fi activitati de sine statatoare sau pot acompania o tema de discutie;

participare la seminarii, expozitii, conferinte - vizeaza familiarizarea elevilor cu termeni de specialitate din diferite domenii de activitate, dar si stimularea interesului fata de acestea;

participare la targurile de locuri de munca - ofera elevilor posibilitatea de a observa care este tendinta pietii muncii si cerintele angajatorilor;

redactarea de materiale de promovare personala - creeaza elevilor posibilitatea de a exersa deprinderile esentiale pentru prezentarea calitatilor personale si profesionale (CV, carte de vizita, scrisoare de intentie s.a.)

(Lemeni, G., Miclea, M., op. cit., pp. 15-18).

Instrumente psihologice utilizate in consilierea carierei

inventarul de interese profesionale Holland - porneste de la ideea ca exista o legatura intre profesie si tipul de personalitate, rezulta 6 tipologii: realist, investigativ, artistic, social, intreprinzator, conventional;

GATB (General Aptitudes Test Battery) - o baterie de teste destinata masurarii a noua factori aptitudinali: inteligenta generala, aptirudine verbala, aptitudine numerica, aptitudine spatiala, perceptia formei, aptitudinea pentru munca de birou, coordonarea motorie, dexteritatea digitala, dexteritatea manuala;

testul fotografiilor profesiilor BBT (Berufsbilder Test) - contine serii de fotografii (96 pentru femei si 100 pentru barbati) cu persoane ce exercita anumite activitati, identificand 8 nevoi de baza: de afectiune si de ingrijire a propriului corp, de folosire a resurselor fizice personale, de ajutorare a altora, de miscare, avebtura, risc, de recunoastere sociala, de cunoastere, de creativitate si viata spirituala, de inavutire;

testul de interese Strong (Strong Vocational Interest Bank) - grupeaza activitatile in patru categorii, pentru identificarea structurii de interese ale indivizilor si compararea lor cu cele ale persoanelor realizate profesional;

DAT (Differential Aptitude Tests) contine 8 subteste: rationament verbal, rationament numeric, rationament abstract, realitati spatiale, rationament mecanic, viteza si corectitudinea redactarii, ortografie, utilizarea limbajului;

SDS (Self.Directed Search - Holland,  1985) - se poate identifica profesia sau cariera adecvata unei persoane care are un anumit scor si de o conficguratie particulara;

NEO-PI (Costa si McCrae, 1992) - penzru evaluarea dimensiunilor de baza ale personalitatii;

CTI (Career Transitions Inventory) - masoara imaginea despre sine, resursele si obstacolele elevului

(apud Jigau, M., op. cit., pp. 157-162)

5. Parteneriat si cooperare in domeniul consilierii si al orientarii scolare si profesionale

este absolut necesar parteneriatul permanent (in sensul de implicare activa, cooperare si conlucrare reciproca) dintre consilier si elevi, profesori, parinti si in general intre scoala, familie si societate;

parteneriatul devine eficient cand actorii implicati au motivatii, disponibilitati si atitudini prosociale, abilitati de comunicare si relationare, de evaluare realista;

este necesar ca adultii implicati (consilier, diriginte, cadre didactice, parinti) sa detina datele reale privind resursele si obstacolele interne si externe ale elevilor (rezultate din analiza SWOT):

puncte tari (aptitudini, atitudini, deprinderi, cunostinte, perseverenta, motivatie, interes),

puncte slabe (deficiente aparute in dezvoltarea fizica sau psihica, carente informationale, tulburari de caracter sau comportament, teama de esec, ezitarea, amanarea, lipsa increderii in sine, hiperemotivitatea),

oportunitati (de natura educationala, psihosociala, informationala, profesionala, financiara, familia, prietenii, scoala),

amenintari (materiale, psihologice, morale, sociale, spirituale, resurse financiare modeste, experienta redusa in munca, nivel insuficient de scolarizare, lipsa de suport moral).

Factori semnificativi in alegerea carierei

procesul alegerii profesiei este marcat de mai multi factori, printre care:

mediul ambiant al elevului;

tipul si nivelul de educatie;

caracteristicile personalitatii si afectivitatii sale;

tipurile de valori la care adera s.a.

- factorii cu cea mai mare influenta insa raman: familia, grupul de prieteni, scoala si societatea;

Familia (factorii parentali)

- se cunoaste prea bine influenta extrem de puternica pe care parintii o au asupra copiilor, fie prin verbalizarea valorilor personale si indrumarea lor spre acceptarea acestor valori, fie prin oferirea unor modele de gandire si conduita in relatie cu activitatile de munca (de pilda, impartasirea experientelor de la locul de munca, stimularea anumitor activitati si comportamente profesionale s.a.);

- este esential ca familia sa contribuie prin:

• sprijinirea copiilor in alegerea libera a viitoarei lor cariere;
• gasirea unui loc de munca;
• inlaturarea stereotipurilor si prejudecatilor legate de anumite profesii;
• incurajarea si motivarea copiilor, cu scopul unei serioase pregatiri profesionale;

- concret, sporirea eficientei interventiilor parintilor in alegerea carierei de catre copii este posibila prin activitati specifice de consiliere, cum ar fi:

sprijinirea lor in cunoasterea resurselor si obstacolelor realiste ale copiilor pentru o cariera sau alta;

atenuarea impactului asupra lor a unor prejudecati si stereotirpuri cu privire la profesii si lumea muncii (daca este cazul);

convingerea lor ca in procesul alegerii carierei copiilor, acestia trebuie sa fie implicati, sa existe acordul si adeziunea lor;

furnizarea de informatii cu privire la reteaua scolara si piata actuala a fortei de munca;

incurajarea intereselor scolare si profesionale de timp liber ale copiilor etc. (apud Jigau, M., op. cit., p. 169).

Grupul de prieteni

are rolul de a asigura trecerea de la grupul familial (cu numar restrans de persoane) la grupul social larg;

este constituit pe baza de convingeri si atitudini similare;

influenteaza valoarea acordata performantelor scolare si angajarii in activitatile educationale zilnice;

are o valoare pozitiva de sprijinire a socializarii si dezvoltarii comunicarii cu "altii", de intarire a sentimentului de securitate personala, de sprijin emotional in situatii de stres, de refugiu in caz de conflicte cu alte persoane (parinti, profesori, autoritati etc.).

Scoala (factorii educationali)

reprezinta un mediu perfect de socializare care promoveaza valori, reguli si comportamente specifice, reprezentand astfel un incubator pentru dezvoltarea rolurilor socio-profesionale ulterioare;

modalitatile prin care scoala transmite valorile legate de munca sunt:

cerinte legate de performanta - unele scoli definesc performanta prin dezvoltare personala, altele prin note etc.;

metodele de predare - evaluare - pot incuraja valorizarea colaborarii sau competitiei intre elevi in realizarea sarcinilor scolare;

atitudinea profesorilor fata de elevi - autoritara, democratica sau permisiva, poate conduce la valorizarea conformismului sau a responsabilitatii si independentei in realizarea cerintelor (apud Lemeni, G., Negru, O., 2004, p. 150).

Societatea

cerintele societatii actuale trebuie sa fie in conformitate cu pregatirea elevilor, cu asteptarile si interesele acestora;

intrarile si iesirile din sistemul educational vor corespunde unui circuit normal si eficient;

cateva solutii pentru preintampinarea esecurilor sau dezamagirilor profesionale ar putea fi:

acordarea posibilitatii elevilor (de liceu, in special) de a dobandi experiente de munca, prin diferite activitati sau job-uri sezoniere;

informarea permanenta a tinerilor cu privire la piata muncii, prin oferte educationale, targuri de job-uri, proiecte destinate formarii profesionale;

intalnirea cu reprezentanti din diferite domenii de activitate;

vizite organizate la firme sau institutii, care isi prezinta cu diferite ocazii: angajatii, serviciile oferite, produsele realizate etc.

Bibliografie

Baban, A. (coord.) (2003). Consiliere educationala. Ghid metodologic pentru orele de dirigentie si consiliere. Cluj-Napoca: Editura Psinet.

Dumitriu, Gh., Dumitriu, C. (2004). Psihopedagogie. Bucuresti: E.D.P.

Dumitriu, Gh., Damian, I., (2002). Consiliere psihopedagogica (suport de curs). Universitatea din Bacau.

Jigau, M. (2001). Consilierea carierei. Bucuresti: Editura Sigma.

Lemeni, G., Miclea, M. (coord.) (2004). Consiliere si orientare. Ghid de educatie pentru cariera. Cluj-Napoca: Editura ASCR.

Lemeni, G., Miclea, M. (2004). Educatia pentru cariera. Continut si metode. In: Lemeni, G., Miclea, M. (coord.) (2004). Consiliere si orientare. Ghid de educatie pentru cariera. Cluj-Napoca: Editura ASCR, pp. 9-25.

Lemeni, G., Negru, O. (2004). Planificarea carierei. In: Lemeni, G., Miclea, M. (coord.) (2004). Consiliere si orientare. Ghid de educatie pentru cariera. Cluj-Napoca: Editura ASCR, pp.143-192.