Directii de modernizare a metodologiei didactice

Directii de modernizare a metodologiei didactice

In general, dezvoltarea si modernizarea metodologiei didactice constituie un proces continuu, determinat de: ritmul rapid al schimbarilor care au loc in societate, cererea crescanda de educatie, exigentele formulate pentru procesul de invatamant, finalitatile acestuia, accentuarea complexitatii problematicii procesului de predare-invatare, achizitiile din stiintele educatiei, cresterea rolului stiintelor si achizitiile din domeniile stiintifice, necesitatea de a apropia activitatea instructiv-educativa de cea de cercetare stiintifica s.a.

Principalele tendinte ale innoirii si modernizarii metodologiei didactice sunt:

T    Valorificarea metodelor in directia asigurarii caracterului complementar al activitatii de predare-invatare, prin imbinarea activitatii de predare a profe-sorilor cu activitatea de invatare a elevilor. In conceptia didacticii moderne, metodele de invatamant reprezinta atat instrumente de lucru (predare) ale profesorului, cat si instrumente de lucru (invatare) ale elevilor. Numai o astfel de valorificare a metodelor permite realizarea unei instruiri eficiente, in cadrul careia, activitatile de predare si invatare se sprijina si se completeaza reciproc.

T    Valorificarea metodelor in directia activizarii elevilor, a stimularii participarii lor efective la dobandirea noilor cunostinte si la formarea abilitatilor intelectuale si practice. Utilizarea metodelor didactice ca instrumente de invatare trebuie sa implice eforturile intelectuale si practice/motrice ale elevilor, procesele lor intelectuale, operatiile gandirii, spiritul de observatie, spiritul critic, imaginatia, creativitatea lor etc. Numai in acest fel, cunostintele asimilate si abilitatile intelectuale si practice formate, vor putea asigura o invatare constienta, profunda si eficienta, care sa mentina spiritul elevilor deschis spre noi cunostinte, competente, abilitati etc.

T    Imprimarea unui caracter euristic metodelor se refera la valorificarea metodelor astfel incat sa se determine antrenarea elevilor in activitati de formulare de situatii-problema, de cautare, investigare, cercetare, care sa permita invatarea prin problematizare si descoperire.

T    Accentuarea caracterului formativ al metodelor reprezinta o directie care se refera la cresterea contributiei metodelor didactice la cultivarea potentialului individual al elevilor, la dezvoltarea capacitatilor de a opera cu informatiile dobandite, de a aplica noile cunostinte, de a judeca, de a reflecta, de a face evaluari, de a investiga, de a-si pune probleme si de a cauta solutii s.a.m.d. Metodele se constituie in autentice exercitii de formare cognitiva, moral-afectiva si estetica a elevilor, respectiv de modelare a personalitatii acestora.

T    Valorificarea intr-o masura cat mai mare a metodelor active, centrate pe elev si orientate spre antrenarea si activizarea structurilor cognitive si operatorii ale elevilor, spre utilizarea potentialului lor psiho-fizic, spre transformarea elevului intr-un coparticipant la propria instruire si educare, in constructor al propriei cunoasteri.

T    Reconsiderarea metodelor traditionale reprezinta o tendinta care subliniaza faptul ca schimbarile din metodologia didactica presupun nu doar modificari de pondere, cat, mai ales, valorizari care vizeaza accentuarea valentelor formative ale metodelor traditionale, evidentierea si accentuarea caracterului euristic si activ al acestora.

Este eronat sa afirmam ca metodele traditionale nu sunt eficiente, iar cele moderne eficiente. Eficienta unei metode depinde de modul in care ea este valorificata in contextul didactic, de influenta pe care o are asupra rezultatelor scolare, de cantitatea de efort intelectual si practic, de volumul de timp investit de elev si de profesor s.a.m.d.

T    Favorizarea relatiei nemijlocite a elevului cu obiectele cunoasterii sau cu modelele lor, respectiv accentuarea caracterului practic-aplicativ al metodelor prin valorificarea metodelor practice in scopul aplicarii, demonstrarii, experimentarii noilor continuturi.

T    Asigurarea relatiei metode - mijloace de invatamant in contextul unei strategii didactice coerente, este o directie care recomanda ca activitatile de predare si invatare sa nu desfasoare numai in sala de clasa, ci si in laboratoare, cabinete, ateliere, pe terenuri experimentale etc., iar mijloacele de invatamant sa se utilizeze ori de cate ori ele ar putea creste eficienta actului didactic, atat in activitatile frontale, cat si in cele de grup si individuale.

T    Diversificarea metodologiei didactice este o cerinta impusa de multitudinea, diversitatea si complexitatea situatiilor de instruire, a contextelor didactice in care se aplica metodele de invatamant. Pentru selectarea acestora si pentru a le stabili eficienta, ne raportam la urmatoarele elemente: registrul in care vor lucra elevii - actional, figural sau simbolic; repertoriul operatiilor logice de care dispun elevii; etapa/faza procesului didactic in care se valorifica metoda.

T    Asigurarea unui caracter dinamic si deschis metodologiei didactice, respectiv depasirea ideilor empirismului clasic (pentru care actul cunoasterii, independent de metoda de predare, era reductibil la simpla inregistrare prin simturi, elevul fiind considerat un receptor pasiv de informatii) si acceptarea noilor teorii din psihologie si pedagogie, care pun la baza insusirii cunostintelor, actiunea, intr-o dubla ipostaza - obiectuala si mintala (pentru care elevul este subiect activ al cunoasterii, implicat activ in propria formare si informare).

Caracterul dinamic si deschis al metodologiei didactice este asigurat si de raporturile sale cu alte stiinte - sociologia educatiei, pedagogia experimentala, cibernetica, tehnologia informatiei s.a.