Creativitatea pedagocica

CREATIVITATEA PEDAGOCICA

Creativitatea pedagogica defineste modelul calitatilor necesare educatorului /cadrului didactic pentru proiectarea si realizarea unor activitati eficiente prin valorificarea capacitatilor sale de înnoire permanenta a actiunilor specifice angajate ia nivelul sistemului si al procesului de învatamânt.

Elaborarea acestui model presupune raportarea la conceptul psihologic de creativitate care desemneaza dispozitia care exista în stare potentiala ia orice individ si ia orice vârsta de a produce ceva nou si relevant ia scara sociala si individuala (vezi Dic-tionnaire de la psychologie, 1995, pag.67).

Structura creativitatii exprima interdependenta existenta între produsul creata- -procesul creator - personalitatea creatoare.

a) Produsul creator reprezinta, în esenta, un element nou în raport cu experienta sociala anterioara sau cu experienta de viata a unui individ.

Validitatea produsului creator angajeaza doua criterii complementare: a) criteriul originalitatii, care ofera 'un cadra de corelare care reprezinta spatiul ierarhic de manifestare a creativitatii. în plan individual sau social (Landau. Erika, 1979, vezi pag.20); b) criteriul relevantei, care permite autoevaluarea performantei, indiferent de forma sa de manifestare (produs creator material sau spiritual), în termeni de utilitate sociala.

Originalitatea si rekvan|a produsului creator, exprimate la diferite grade de generalitate, acopera cinci niveluri ierarhice:

- nivelul expresiv care vizeaza comportamentul unei persoane cu anumite caracteristici creative demonstrate in termeni de spontaneitate si de libertate de reactie, semni-fîcative în plan individual (expresivitatea copilului este tipica pentru acest nivel al produsului creator);

- nivelul productiv care vizeaza realizarea unor produse (obiecta, fenomene, reiatii etc, de natura materiala sau spirituala) care exprima originalitatea individuala a autorului, fara a atinge dimensiunea valorilor creative semnificative si în pian social;

nivelul inventiv care vizeaza reordonarea însusirilor specifice obiectelor, fenomenelor, relatiilor etc, studiate anterior, în vederea transformarii calitative a acestora la o limita situata practic între originalitatea individuala si originalitatea sociala;

- nivelul inovator care vizeaza elaborarea unor produse noi si originale în plan teoretic si aplicativ, care asigura restructurarea obiectelor, fenomenelor, relatiiior etc„ studiate în cadrul unui anumit domeniu de activitate (pnn mijloace de cercetare fun-damentala-onentata-operationala);

nivelul emergent care vizeaza realizarea unor produse creative superioare care restructureaza/revolutioneaza nu numai domeniul de activitate cu sfera de referinta i-rnediata (stiinta, tehnologie, arta, educatie etc.) ci si evolutia societatii în ansamblul sau (vezi rolul educatiei si al cercetarii stiintifice în evolutia societatii postindustoale de tip informatizat).

Primele doua niveluri corespund planuhti secundar aJ creativitatii care stimuleaza aparitia unor elemente noi semnificative doar în raport cu experienta individuala. Ele asigura întelegerea fenomenelor studiate, chiar largirea acesteia, dar în limite cunoscute sau aplicate deja la scara valorilor sociale.

Ultimele doua niveluri corespund planului primar al creativitatii care ofera 'o noua întelegere' a fenomenelor studiate. Ele asigura transformarea/restructurarea în adevaruri noi în raport cu realizarile anterioare, înregistrate într-un domeniu sau altul de activitate.

între ceie doua niveluri, un rol aparte revine inventivitatii. Ea trebuie conceputa ca un nivel tranzitoriu care stimuleaza saltul de ia produsele creative semnificative individual la produsele creative angajate social

b) Procesul creativitatii presupune parcurgerea urmatoarele patru etape;

- pregatirea, care  reprezinta o actiune complexa bazata pe urmatoarele operatii: identificarea problemei în termeni optimi (natura, specific, timp etc); analiza datelor problemei în vederea formularii clare a acestora (premise, principii, resuise posibile si necesare); acumularea si selectionarea informatiei necesare pentru abordarea corecta a problemei; prelucrarea si sistematizarea informatiei stocate; elaborarea strategiei de rezolvare a problemei ia nivelul unui plan operativ;

- incubatia, care reprezinta o actiune complexa realizabila intensiv sau/si extensiv prin diferite operatii de organizare si reorganizare a informatiei pregatite anterior pnn piocesari care valorifica experienta individuala si sociala a subiectului la nivelul constiintei acestuia dar si în planul verigilor sale profunde; dependente de zona inconstientului si a subconstientului;

- iluminarea, care reprezinta actiunea complexa de asociere si de combinare a informatiei care declanseaza momentul inspiratiei, respectiv al descoperirii solutiei optime de rezolvare a problemei;

- verificarea, care reprezinta actiunea complexa de evaluare finala a solutiei adoptate anterior, realizabila prin operatii de apreciere, validare, aplicare etc, în conditii de amendare, finisare, ajustare, reorganizare, perfectionare permanenta.

c) Personalitatea creatoare reprezinta cea de-a treia dimensiune a creativitatii, care evidentiaza resursele sistemului psihic uman, capacitatea acestuia de a angaja un proces creator, sustinut la nivelul constiintiei individuale, cu scopul de a produce ceva nou, original si eficient.

Trasaturile personalitatii creatoare pot fi grupate la nivelul urmatorilor trei categorii de factori: intelectuali - operationali - comportamentali (vezi Nicola. Gr., coordonator, 1981, pag. 12-22):

Factorii intelectuali, inclusi în modelul tridimensional (elaborat de Guilford), vizeaza interacpunea dintre operatii (cunoastere, memorie, gândire convergenta, gândire divergenta, apreciere critica); continuturi (exprimate: complementar, semantic, simbolic, imagistic); produse (proiectate/realizate ca: elemente, clase, relatii, sisteme, transformari, predictii).

Interactiunea operatii-continuturi-produse evidentiaza trei calitati intelectuale tipice personalitatii creatoare: fluiditatea sau fluenta (capacitatea de a realiza, cu usurinta, asocieri între idei, fapte, situatii etc); flexibilitatea ('capacitatea de adaptare la instructiuni schimbate'); originalitatea (capacitatea de a propune solutii noi, rare din punct de vedere statistic);

Factorii operationali sunt angajati la nivelul procedeelor specifice creativitatii, sintetizeaza doua categorii de tehnici: a) tehnici tipice metodei brainstorming/asalt de idei, care presupune respectarea urmatoarelor reguli: anularea criticismului, libertatea de producere a ideilor, combinarea si recombinarea ideilor, perfectionarea lor; b) tehnici tipice gândirii creative: tehnica listei de atribute, tehnica sintezelor morfologice, tehnica metaforei si analogiei.

Factorii comportamentali sunt exprimati la nivel de: stil cognitiv (analitic sau sintetic, masurabil prin 'variabile de consistenta si nonconformism'); atitudini cogni-tive/cais 'permit o valorificare optima a aptitudinilor si cunostintelor în curs creator'; motivatie creatoare, (care implica 'nevoia de noutate si de orientare spre nou') - vezi Popescu-Noveanu, Paul, 1978, p.18.

Functiile creativitatii determina structura tridimensionala a creativitatii la nivel social, psihologic si pedagogic. Pe de alta parte, structura tridimensionala a creativitatii reflecta cerintele functionale ale creativitatii la nivel de produs-proces-per-sonalitate.

a) Functia sociala a creativitatii determina modul de realizare a produsului creator stimulând si dirijând acele comportamente ale personalitatii semnificative din perspectiva perfectionarii raportului cognitiv, afectiv, motivational asumat fata de realitatea economica, politica, culturala etc. în aceasta acceptie, produsul creativ este cu atât mai elevat cu cât este mai extinsa si mai profunda (re)structurarea posibilitatilor personalitatii de întelegere a realitatii sociale (vezi Landau, Erika, 1979, pag. 77).

Functia sociala a creativitatii urmareste, însa, nu numai calitatea imediata a produsului creator, ci si efectele optimizante ale acestuia care au o sfera de actiune din ce în ce mai larga, la nivel temporal si spatial, mergând chiar pâna la nivelul relatiilor de macrosistem. în acest sens, exista 'un specific social al creativitatii', concretizat în faptul ca 'fiecare societate stimuleaza si reflecta un tip aparte de creativitate' (Roco, Mihaela, 1979, pag.29).

b)  Functia psihologica a creativitatii determina modul de realizare a procesului creator, angajând toate resursele existente la nivelul sistemului psihic uman, cu unele accente evidente care vizeaza:

inteligenta, în calitate de aptitudine generala, care asigura premisa sesizarii-rezolvarii-inventarii de probleme si de situatii-problema;

- gândirea, în calitate de proces de cunoastere logica, proiectata multifazic, pe baza unitatii informaponal-operational, realizabila în sens convergent-divergent;

imaginatia, în calitate de proces de cunoastere logica, specializat în (reproducerea noului prin (re)combinarea informatiilor dobândite anterior;

- aptitudinile speciale, în calitate de 'vectori' ai actiunii eficiente, reglatori în a-numite domenii de activitate;

- atitudinile (afective, motivaponale, caracteriale), în calitate de 'vectori' ai actiunii eficiente, autoreglatori în orice domeniu de activitate.

Privite din perspectiva functionalitatii lor creative toate elementele sistemului psihic uman pot evolua ca însusiri generale ale personalitatii creatoare implicate de-a lungul întregului proces creator.

c)  Functia pedagogica a creativitatii determina modul de comportare a persona-litatii creatoare, angajata în proiectarea unor actiuni educationale/didactice realizabile în conditii de transformare continua a raporturilor subiect-obiect.

Definirea conceptului de creativitate pedagogica presupune valorificarea deplina a componentelor structural-functionale, analizate anterior, interpretabile si realizabile în sens prioritar formativ.

Structura creativitatii pedagogice evidentiaza anumite carateristici specifice, dezvoltate la nivelul: produsului creator - procesului creator - personalitatii creatoare.

a) Produsul creator de tip pedagogic este situat la nivelul inventivitatii care reflecta capacitatea educatoarelor, învatatorilor, profesorilor, de 'a produce' corelatii instructionale si educationale noi (vezi corelatia subiect-obiect. dezvoltata la nivelul structurii actiunii educationale/didactice) în raport cu realizarile anterioare).

în aceasta acceptie, valorificând o teza de baza, afirmata la nivelul praxiologiei -, 'orice lucru bine facut este un lucru nou' (vezi Kotarbinski, Tadeusz, 1976) - orice activitate didactica/educativa (lectie, ora de dirigentie etc.) eficienta este o activitate noua care asigura adaptarea proiectului pedagogic la situatiile concrete ale clasei si ale câmpului psihosocial, aflate într-o continua schimbare si transformare. Aceasta tendinta sustine în timp (auto)perfectionarea permanenta a activitatii didactice/educative, cu efecte optimizante nu numai în plan psihopedagogie ci si în plan social (cultural, politic, economic).

Produsul creator de tip pedagogic angajeaza cel putin nivelul inventivitatii, situat între creativitatea semnificativa doar în sens individual si cea relevanta (si) în plan social, La acest nivel,' nu ajung decât putini indivizi' si anume 'cei mai flexibili si mai receptivi la prelucrari simbolice pe spatii largi' (Landau, Erika, 1979).

învatamântul determina cresterea numarului acestora tocmai datorita exercitiului de creativitate angajat permanent la nivelul lectiei, orei de dirigentie etc, care solicita educatorului adaptarea continua la situatii noi, imprevizibile, în regim de viteza rapida.

Produsul creator reflecta complexitatea corelatiilor subiect-obiect. corelatii angajate la nivelul actiunii educationale/didactice, prin multiplicarea corespondentelor pedagogice necesare între obiectivele pedagogice - continuturile pedagogice - strategiile de predare-învatare-evaluare, directionaie special pentru realizarea unui învata-mâni prioritar formativ.

Domeniul educatiei dezvolta un spatiu si un timp pedagogic deschis creativitatii în plan individual (creativitatea cadrului didactic, creativitatea elevului), colectiv (creativitatea colectivului didactic, creativitatea clasei de elevi, creativitatea microgrupurilor de elevi) si social (creativitatea organi/afiej scolare, creativitatea comunitatii educationale, nationale, teritoriale, locala).

b) Procesul creator de tip pedagogic este angajat la nivelul proiectarii didactice/educatiei care presupune valorificarea etapelor de pregaure-incubatie-iluminare-veri/icare a modului de realizare a lectiei, orei de dirigentie etc în sens prioritar formativ.

Rrirneie doua etape -pregatirea si incubatia - impun uu anumit (auto)control pedagogic, exercitat de cadrul didactic în diferite contexte educationale. El reorienteaza teâsomea psihologica a elevului într-o directie constructiva, favorabila realizarii produsului creator vizat.

Etapa iluminarii presupune întelegerea deplina a situatiei didactice/educative cre-aîe. stimulând decizia originala si eficienta, condensata afectiv într-un anumit moment. de eliberare, 'ia care nu se poale ajunge daca lipsesc premisele obtinute în faza de incubatie' (Landau, Erika, 1979. pag.?70).

Etapa verificari, definitiveaza procesul creator, exprimat printr-un produs specific - simbol sens, verbal; obiect, actiune, relatsc sociala etc. - care respecta particularitatile domeniului de referinta (ciclu, disciplina de învatamânt etc), actionând la nivelul perfectionarii corelatiei subiecî-obiect, angajata în mediul scoiar si extrascoiar.

Procesul creator implica sesizarea si rezolvarea unor probleme, actiune complexa bazata pe urmatoarele operatii: definirea si întelegerea tipului de problema; avansarea unor solutii virtuale; aprecierea ipotetica a solutiilor probabile; (re)acîualizarea/activa-rea cunostintelor si capacitatilor necesare pentru alegerea solutiei optime; alegerea solutiei optime pe criteriul originalitatii si al eficientei; aplicarea solutiei optime în cadrul specific definit de problema existenta; verificarea modului de rezolvare a problemei în sens managerial (abordare sisteftuca - optima - strategica).

Rezolvarea unor probleme din ce în ce mai complexe, îh contexte pedagogice deschise, creazâ premisa sesizarii unor situatii-problema care solicita solutii originale bazate pe resjTUi;tHrajea,cji!iQstiatejpj; sjt,qapcMijinr,, sbMadittl. 'nîeer^ltih-prthJfvnaj-tizare (a carei premisa consta în actoi de sesizare a situatiei-problema) - creativitate presupune rezolvarea si chiar inventarea unor situatii-problema la niveluri tipice procesului creator stiintific, bazai pe calitatile stilului elaborat si pe cele ale stilului inspirat.

Procesul creator de tip pedagogic valorifica ambele stiluri evocate. Ca tendinte, ele pot fî accentuate Ia nivelul unor discipline scolare. Determinarea unor solutii didac-nce/educative, originale si eficiente angajeaza, însa. io egala masura, 'stiinta si arta pedagogica'-

Toate etapele procesului creator contribuie ia rezolvarea unor probleme si a unor situatii-problema. care apar în activitatea de predare-învaiarc-evaluare: etapa pregatirii, prin 'colectarea materialului-brut care asigura o baza pentru desfasurarea procesului creator propriu-zis; clapa incubatia, prin capacitatea sa de aparenta 'distantare de problema' sau de silualia-prohlema (care solicita solutii creatoare); etapa iluminarii, prin concentrarea motivatioiula maxima, care decianseaza optiunea cognitiva pentru o anumita solutie aplicabila în sens creator; etapa verificarii, prin testarea rezultatelor în conditii si forme variabile relevante în sens prioritar formativ.

Acest model stimuleaza disponibilitatile creative ale elevului în activitatea de rezolvare sistematica a situatiilor scolare-problema, realizabila în mod special prin: pregatirea elevului (delimitarea si definirea iproblemeilsituatiei-problema în termenii unor însusiri functionale; analiza structurii problemei/ situatiei-probIerna; analiza elementelor componente, raportarea lor la sistem; productia elevului (evaluarea diferitelor solutii posibile; asocierea ideilor principale în termenii solutiei probabile; asigurarea saltului de la gândirea convergenta la gândirea divergenta); decizia elevului (alegerea solutiei optime pe baza criteriului 'valorii prognostice', angajata social, în termeni de gândire divergenta).

Procesul creator presupune întelegerea relatiei existente între planul constient si cel inconstient si subconstient, relatie implicata la nivelul creativitatii, în general. în plan pedagogic, aceasta relatie speciala evidentiaza importanta învatarii constiente, dirijate, elaborate, în care 'accentul cade pe tehnica asocierii de idei', deosebita dar nu opusa în raport cu inconstientul /subconstientul, bazat pe 'modul inspirat de abordare a creativitatii' (Landau, Erika, 1979, vezi pag.68).

Relatia constient-inconstient permite întelegerea celor doua modalitati de abordare a creativitatii - elaborata, inspirata - la un nivel unitar, complementar.

Planul constient desemneaza 'o modalitate procesuala superioara a sistemului psihic uman' care 'pastreaza la nivel social si individual legatura sa vitala cu activitatea', în acest sens, 'a fi constient înseamna a te înscrie în povestea propriei tale experiente', într-o' constructie sistemica în care sunt implicate toate procesele psihice', la nivelul 'interactiunii dintre afectiv si intelectual' (vezi Popescu-Noveanu, Paul, 1978, pag. 141). Acest plan valorifica, în acelasi timp, si 'zonele periferice, crepusculare', care asigura legatura între 'psihismul constient si cel inconstient'.

Planul inconstient include 'un ansamblu de dispozitii, stari, procese psihofiziolo-gice si psihice care momentan sau stabil nu se constientizeaza', dar care într-o zona de profunzime îsi pastreaza caracterul pregnant psihic. El se dezvolta astfel doar 'în reciproca interactiune cu compartimentul constiintei' (idem, vezi pag.342, 343).

Procesul creator, în general, cel pedagogic, în mod special, valorifica teza conform careia 'inconstientul luat în sine, nu are sens, ci numai în raport cu constientul'. Pe de alta parte, energizarea si dinamizarea procesului creator presupune reconsiderarea constientului din perspectiva inconstientului care poate interveni ca inconstinet individual (care include elemente ereditare, psihofiziologice, mnezice, afective, rationale), inconstient colectiv (care fixeaza diferite modele culturale ale comunitatii nationale, teritoriale, locale) sau inconstient automatic (care cuprinde o zona superficiala a inconstientului - apropiata de constiinta - echivalenta cu subconstientul) - idem, vezi pag. 689.

Subconstientul intervine de pe o pozitie tranzitorie, situata între planul constientului si cel al inconstientului. El actioneaza ca 'o constiinta latenta, potentiala, pre-constienta si postconstienta care coexista cu constiinta si deserveste constiinta' dar si un anumit segment al 'inconstientului nonconflictuaî si transparent'.

Inconstientul intervine în mod conflictual, fiind înclinat spre 'ocultatie si negare'. Valorificarea sa, în sens pedagogic, presupune orientarea actiunilor de: formare si utilizare a montajelor de informapi, mergând pâna la transformarea acestora în factori de reglaj; formare si utilizare a atitudinilor creative, mergând pâna la transformarea acestora în factori de autoreglaj.

Procesele creatoare, declansate la nivelul subconstientului si al inconstientului, 'asigura participarea activa a individului la actiunea adaptativa a organismului'. Pe de alta parte, contradictiile dintre planul inconstient si planul constient devin productive în sens pedagogic numai daca 'cerebratia latenta' este valorificata la nivelul proceselor creative elaborate. în cadrul acestora 'inconstientul preia si îndeplineste proiecte si cautari ale constiintei' (idem, vezi pag. 345-346).

c) Personalitatea creatoare de tip pedagogic valorifica deplin resursele sistemului psihic uman la niveluri si forme de actiune corelate special în directia proiectarii-realizarii (auto) instruirii/(auto)educatiei permanente.

Personalitatea creatoare angajata într-un astfel de domeniu de activitate urmareste în mod special: centrarea actiunii pedagogice/didactice asupra unor obiective prioritar formative, care presupun depasirea performantelor si a competentelor anterioare; a-sigurarea corespondentelor pedagogice necesare în diferite situatii si contexte concrete între: obiective-continuturi-metodologie-evaluare; angajarea permanenta a circuitelor de conexiune inversa, externe si interne, necesare pentru (auto)perfectionarea continua a activitatii pedagogice/didactice.

Profilarea comportamentului creativ de tip pedagogic valorifica trasaturile generale necesare si în cazul altor domenii de performanta si competenta care solicita diferite grade de restructurare a realitatii.

Domeniul educatiei impune drept criteriu de validare a comportamentului creativ eficienta comunicarii pedagogice. El reflecta dinamica 'lucrului bine facut', organizat în functie de urmatoarele cerinte sociale, adaptabile la specificul discursului pedagogic: rezistenta la schimbare minima; cheltuieli minime; optimalitate tehnica, optimalitate economica (vezi Kotarbinski, Tadeusz, 1976, pag.13-15).

Actiunea eficienta în domeniul educatiei solicita o mediere permanenta realizabila între 'subiect' si 'obiect', cu participarea creatoare a subiectului. In acest context 'orice act eficace este un act creator' (idem, pag. 13). Realizarea sa presupune valorificarea principiilor praxiologice generale la nivelul urmatoarelor norme operationale, concepute ca reguli ale comportamentului pedagogic creativ: regula pregatirii actiunii pedagogice/didactice; regula economisirii/rationalizarii resurselor actiunii pedagogice/didactice; regula instrumentalizarii actiunii pedagogice/didactice; regula perfectionarii actiunii pedagogice/didactice; regula cooperarii si a integrarii principalelor o-peratii ale actiunii pedagogice/didactice.

Aceste reguli vizeaza nu numai tehnologia pedagogica variabila, dependenta de obtinerea unor rezultate imediate, ci si atitudinile creative constante, care orienteaza capacitatile personalitatii în directia proiectarii unor activitati pedagogice inovatoare, în aceasta perspectiva,'orice definire a creativitatii la nivelul personalitatii va trebui sa se refere la interactiunea optima, generatoare de nou, dintre atitudini si aptitudini (). Aptitudinile nu sunt creative prin ele însele, ci devin astfel, în masura în care sunt activate prin motive si atitudini creative', educate si educabile.

Personalitatea creativa de tip pedagogic presupune astfel proiectarea si realizarea capacitatii de organizare a unor: 'repertorii de procedee euristice si imaginitive educate în sensul atitudinilor creative' ;tehnici de organizare a atitudinilor creative si de deblocare a acestora pentru atingerea unor stadii productive la niveluri de creativitate superioara; strategii manageriale de 'expansiune a formelor de învatare creativa', angajate la nivel de educatie permanenta (vezi Popescu-Noveanu, Paul, 1978, pag. 157).

Functia pedagogica a creativitatii orienteaza, în mod special: realizarea a doua actiuni complementare: elaborarea unui model de educare a creativitatii; proiectarea unei învatari creative.

a) Elaborarea unui model de educare a creativitatii presupune valorificarea, la diferite niveluri de generalitate, a raportului functional existent între comportamentul creativ si flexibilitatea gândirii creatoare.

Obiectivul general vizeaza formarea-dezvoltarea unei personalitatii capabila sa se angajeze creator în plan cultural-profesional-etic.

Obiectivele specifice/intermediare vizeaza proiectarea-realizarea unei educatii problematizante (vezi relatia problematizare-creativitate), posibila prin: stimularea gândirii creative prin sesizarea si rezolvarea unor situatii-problema din ce în ce mai complexe; dezvoltarea capacitatilor operationale definitorii pentru personalitatea creatoare (analiza-sinteza; generalizare-abstractizare; evaluare critica); activarea metodolo-giilor pedagogice bazate pe corelarea optima a factorilor interni (stil cognitiv; atitu-dini-aptitudini creative) cu factorii externi (tehnologiile de: comunicare-cercetare-acti-une practica-programare specifica, necesare pentru cultivarea creativitatii).

Obiectivele concrete vizeaza operationalizarea obiectivelor generale si specifice la niveluri dependente de conditiile concrete de realizare (resursele creative ale organizatiei scolare, clasei de elevi, tipului de activitate educativa/didactica proiectat etc). în conditiile unei educatii/instruiri problematizante, aceste obiective concrete pot dezvolta gradual urmatoarele performante si competente sustinute prin sarcini pedagogice/didactice adecvate, realizabile pe parcursul unei/unor activitati de: stimulare a flexibilitatii gândirii; cultivare a gândirii divergente; valorificare a aptitudinilor speciale.

b) Proiectarea învatarii creative presupune anticiparea unor strategii manageriale deschise, aplicabile în timp si spatiu prin: clarificarea scopului învatarii creative la nivelul interactiunii existente între: operativitatea intelectuala - performanta scolara -restructurarea permanenta a activitatii de predare-învatare-evaluare; stabilirea sarcinilor cadrelor didactice în conditiile învatarii creative (individualizarea fiecarei secvente didactice prin diferite procedee de aprobare/vezi sentimentul succesului, încurajare a spontaneitatii, stimulare a potentialului minim-maxim, amendare a superficialitatii); crearea unei atmosfere afective optime, necesara pentru anularea treptata a factorilor de blocaj (teama, tensiune, imitatie, conformism, criticism, frica); valorificarea psihologica deplina a corelatiei profesor-elev la nivelul tuturor continuturilor educatiei: mtelectuale-morale-tehnologice-estetice-fizice.

Conceptul pedagogic de creativitate propune un model teoretic adaptabil la conditiile unui 'praxis educational' deschis autoperfectionarii permanente. în aceasta acceptie, creativitatea defineste: un produs creator situat cel putin la nivel inventiv: un proces creator orientat în directia sesizarii si a rezolvarii situatiilor-problema la nivelul gândirii divergente; o dimensiune axiologica a personalitatii care valorifica resursele globale ale sistemului psihic uman, la nivelul interactiunii optime dintre atitudinile creative si aptitudinile creative.

Formarea cadrelor didactice la nivelul cerintelor specifice creativitatii pedagogice presupune stimularea capacitatii acestora de proiectare-dezvoltare curriculara a activitatii de instruire/educatie, realizabila în mediul scolar si extrascolar. Aceasta implica (vezi Cahierspedagogiques, nr.338/1995, pag.27-29):

a)  institutionalizarea unor noi structuri de organizare a perfectionarii, cu stadii intensive realizate pe parcursul a doi-patru ani la nivelul unor module deschise si complementare care ofera informatii fundamentale, cu valoare metodologica superioara din domeniul: psihologiei (generale si a vârstelor), pedagogiei generale (teoria educatiei si a instruirii) si sociale (sociologia educatiei), didacticii specialitatii, practicii didactice/educationale, teoriei curriculumului, managementului educatiei;

b)  elaborarea unor noi modele de discurs pedagogic, prin orientarea cunostintelor fundamentale si aplicative, (re)actuaiizate si completate, în directia rezolvarii unor probleme si situatii-problema, proiectate si dezvoltate în sens curricular, urmarind, în egala masura, stiinta 'de a gira imprevizibilul care este nonprogramabil' cu 'arta' de a valorifica deschiderile procesului de învatamânt, angajate la nivel functional-strucniraî si în contextul activitatilor concrete de predare-învatare-evaluare,

c) operationalizarea unor dispozitive de profesionalizare pedagogica, prin rede-finirea obiectivelor (vezi importanta 'efectelor asteptate', legate de 'satisfactiile personale' pentru rezultatele obtinute/criterii în promovarea manageriala), reorganizarea structurilor (în contextul metodologic specific educatiei permanente si pedagogiei adultului) si diversificarea 'ofertelor scrise' (cursuri, module, tematici si sinteze bibliografice etc.) realizate la nivelul eticii 'lucrului bine facut', care stimuleaza autore-flectia creativa, învatarea inovatoare, angajarea sociala, decizia manageriala.

Vezi Atitudinea pedagogica, Aptitudinea pedagogica, Formarea formatorilor, Perfectionarea cadrelor didactice, Proiectarea pedagogica.

CREDITUL PEDAGOGIC

Creditul pedagogic reprezinta o unitate de instruire integrata la nivelul structurilor modulare ale cursului universitar proiectat special în vederea stimularii activitatii de învatare independenta a studentilor, a valorificarii capacitatii acestora de realizare a sarcinilor de (auto)evaluare în mod diferentiat în functie de disponibilitatile lor, minime-maxime, angajate în anumite limite de timp si spatiu.

La nivel operational, creditul pedagogic defineste o calitate a cursului universitar care este astfel organizat încât permite asocierea unitatilor sale de instruire 'cu o valoare numerica exacta care recunoaste sarcina unei munci primite de student pentru a atinge obiectivele specifice' (Dictionnaire actuel de l'education. 1993. pag. 381).

Metodologia elaborarii creditelor pedagogice evidentiaza importanta prioritara acordata acestor unitati de instruire în raport cu activitatea de evaluare permanenta a studentilor. Cerintele proiectarii curriculare angajeaza însa integralitatea actului educativ/didactic, care presupune asigurarea permanenta a corespondentelor pedagogice optime între obiectivele pedagogice ale cursului (care sunt prioritare si determinante) si continutul si metodologia de realizare si de evaluare a acestuia.

Valorificarea creditelor pedagogice poate fi realizata prin integrarea lor !a nivelul oricarui tip de curs universitar: fundamental, complementar; general, de profil, de specialitate; obligatoriu, optional, facultativ etc. Aceste cursuri trebuie sa angajeze, însa, 'cel putin doua unitati de instruire' concepute în concordanta cu obiecitvele specifice sistemului de stimulare a predarii-învatarii-evaluarii realizabil prin intermediul creditelor.

Prezenta unor asemenea obiective specifice permite sesizarea diferentei dintre cursurile traditionale, care divizeaza materia în diferite capitole si secvente de instruire si cele moderne, care proiecteaza, organizeaza si stimuleaza efectiv învatarea pe baza creditelor pedagogice (idem, vezi pag.269).

- Vezi Autonomia universitara, Cursul universitar. Modulul pedagogic.