Cursul universitar

CURSUL UNIVERSITAR

Cursul universitar reprezinta o forma de organizare a activitatii didactice proiectata si realizata, în mod special, în învatamântului superior.

Conceptul pedagogic de curs universitar defineste ansamblul activitatilor de învatare propuse conform programelor de studii specifice învatamântului superior, cu un a-numit numar de ore repartizate anual sau semestrial si 'cu examene finale care sanctioneaza promovarea sau obtinerea unui anumit certficat' (vezi Dictionnaire actuel de l'education, 1993, pag.267).

Tipologia cursurilor universitare reflecta ponderea anumitor obiective pedagogice specifice angajate, mai ales, la nivelul strategiei de proiectare si de realizare a activitatii. Aceste obiective pedagogice specifice sugereaza posibilitatea clasificarii cursurilor universitare dupa:

a) criteriul modului de structurare a continutului: cursuri traditionale (structurate pe capitole, secvente de instruire), cursuri moderne (structurate pe unitati de instruire/credite);

b)  criteriul tipului de cunostinte si de capacitati vizate, în mod prioritar: cursuri fundamentale (cunostinte si capacitati de baza), cursuri de profil si specialitate (cunostinte si capacitati specifice, aplicabile în anumite domenii particulare), cursuri complementare (cunostinte si capacitati preluate din domenii complementare disciplinei-disciplinelor fundamentale si de specialitate);

c)  criteriul gradului de implicare în procesul de formare socioprofesionala a studentului: cursuri obligatorii; cursuri optionale, cursuri facultative.

Proiectarea cursului universitar angajeaza o gestiune pedagogica adaptata/adaptabila la resursele existente în plan uman (profesor-studenti-alti factori), material (spa-tiu-timp-baza didactica disponibil/a), valorificabile la nivel mono, intra, inter sau/si trans - disciplinar, în diferite forme de organizare a instruirii (prelegeri, lucrari de laborator, activitati de documentare, activitati practice; module, credite etc), finalizate, de regula, prin examene sau colocvii (semestriale, anuale) sustinute în scris, oral, prin lucrari aplicative etc.

Din perspectiva proiectarii curriculare, cursul universitar este elaborat ca 'parte a unui program care se raporteaza la o materie sau la o disciplina determinata () care comporta un timp dat, de învatamânt teoretic sau practic, necesar pentru atingerea u-nui anumit nivel de cunostinte sau de calificari'. El este institutionalizat în contextul unor documente scrise la nivel periodic (tratate cursuri, manuale, module, sinteze, tematici bibliografice etc.) care orienteaza realizarea unor activitati de învatare independenta, recunoscute în plan pedagogic si social, 'care favorizeaza atingerea unor obiective de formare exacta în cadrul unui program sau a mai multor programe'.

Necesitatea perfectionarii permanente a cursului universitar reprezinta o linie de politica educationala, proprie învatamântului superior. Operationalizarea sa la nivelul autonomiei universitare urmareste, pe de o parte, democratizarea sistemului, prin promovarea valorilor, confirmate la scara pedagogica si sociala, iar. pe de alta parte, individualizarea procesului de instruire, prin proiectarea materiei în unitati didacti-cc/credite care ofera studentului posibilitatea îndeplinirii sarcinilor propuse în functie de posibilitatile sale, minime-maxime, realizabile în timp si spatiu. în aceasta perspectiva cursul însusi poate deveni 'parte a programei de studii la care este asociat un numar de unitati de învatare cu valoare de credite' (ibidem).

Institutionalizarea sistemului de credite angajeaza responsabilitatea titularului de curs care, în contextul managementului universitar, trebuie sa asigure:

a) proiectarea unitatilor de instruire la nivelul unor structuri modulare functionale prin fixarea, reluarea si aprofundarea cunostintelor si a capacitatilor de baza si antrenarea acestora în diferite situatii specifice, cu raza mare de operationalizare (vezi Cahiers Pedagogiques - Les modules, nr.317/1993);

b)  delimitarea timpului real necesar studentului pentru îndeplinirea obiectivelor specifice si concrete propuse, cu precizarea materialului de sprijin disponibil (manual, curs, module de curs, sinteze-tematici bibliografice; informatii stocate-procesate în limbaj informatic etc.) accesibil imediat la nivel de biblioteca, mediateca etc;

c) realizarea activitatii de asistenta psihopedagogica a studentului prin oferta unor actiuni permanente de: consultanta, îndrumare, animare, (re)motivare/omzaf/va etc.

- Vezi Autonomia universitara, Creditul pedagogic.