Colaborare, cooperare si comunicare intre scoala si familie

Colaborare, cooperare si comunicare intre scoala si familie

In dezvoltarea armonioasa a copilului rol cheie il are familia. Dirigintii sunt direct interesati de realizarea unei colaborari fructuoase cu parintii, in urmarirea trasaturilor caracteristice stilurilor educative ale familiei, in surprinderea conditiilor de ivata ale copiilor, in masurarea interesului parintilor fata de educatia propriului copil.

Cu ocazia intalnirilor ocazionale sau organizate cu parintii, trebuie clarificat ca scoala nu doreste sa diminueze raspunderea parinteasca, si nici nu poate sa preia sarcinile specifice familiei, dar poate oferi ajutor, sprijin in depasirea problemelor familiare, in realizarea comunicarii cu cadrele didactice, cu alti parinti sau alte organizatii educative.

Sarcina cadrelor didactice este informarea parintilor despre evolutia scolara a copilului, trasaturile particulare ale colectivului de elevi, masura indeplinirii sarcinilor scolare, sarcinile si obiectivele educative ale colectivului, metodele si mijloacele educative utilizate, concluziile rezultatelor, succeselor sau insucceselor scolare. Astfel parintii vor considera ca proprie problemele colectivului de elevi sau de cadre, obictivele, sarcinile educative ale scolii.

Scolii ii revine sarcina de confruntare a obiectivelor, sarcinilor educative, si nu numai cu familiile interesate, ci si cu acelea care stau deoparte. Parintii trebuie activizati, si trebuie valorificate calitatile organizatorice, experienta acestora. Experienta de viata a acestora, cultura lor profesionala face mai valoroasa intreaga activitate educativa a scolii. Este foarte important ca educatorii sa caute posibilitatea realizarii comunicarii directe cu parintii, cand in mod particular se pot discuta problemel survenite, se pot corela asteptarile, cerintele pentru dezvoltarea individuala a fiecarui copil. Intre familie si scoala se realizeaza astfel o impartire a sarcinilor educative. Este drept, ca scoala are un rol deosebit in viata copilului, mai ales a scolarului, ca pe zi ce trece, durata efectiva a vietii de familie scade, de aceea scoala are sarcina de oferi activitati, programe de petrecere ale timpului liber, venind astfel in sprijinul familiilor. Organizarea calitativa a acestora duce la realizarea sarcinilor educative, prin programe scolare si extrascolare centrate pe copil.

Problema relatiilor dintre cadrul didactic si parinti, este una dintre cele mai stringente , drept pentru care "managerul" scolar trebuie sa-si orienteze atentia spre problemele ce se pot ivi. Exista mari bariere in comunicarea cu parintii, desi nu intotdeauna este recunoscut acest lucru de multe cadre didactice. Cadrul didactic, in calitate de manager are datoria de a conduce cu maximum de eficienta relatiile cu parintii, transformand presupusii "inamici" in colaboratori. Printre principalele cauze ale unei comunicari ineficiente cu parintii - asa cum sunt prezentate in lucrarea semnata de prof. Dr. Romita Iucu se afla: problemele de ascultare, lipsa conexiunii inverse, falsa copnexiune inversa, rezistenta la critica, perceptia selectiva si subiectivitatea, obtinerea informatiei prin manipulare directa, asculktarea afectiva, inadverdente de limbaj, bariere culturale etc.

Problemele de ascultare - datorita faptului ca profesorul are impresia ca informarea parintilor despre diverse probleme este echivalenta cu comunicarea. Recomandabil ar fi ca profesorul sa si recepteze, sa primeasca mesaje de la parinti, practicand si ascultarea activa.

Lipsa conexiunii inverse - profesorul are falsa impresie ca toti parintii il inteleg, au receptat mesajul transmis, dar in realitate exista parinti inhibati in a pune intrebari. Astfel se recomanda ca profesorul sa lase loc pentru intrebari, chiar sa-i provoace la comunicare.

Falsa conexiune inversa - are in vedere faptul ca multi parinti lasa prin tacere sau prin mesaje nonverbale impresia ca sunt de acord cu ce a transmis cadrul didactic; aceasta disimulare poate prejudicia o comunicare eficienta si performanta de aceea profesorul trebuie sa se asigure prin diverse mijloace ca parintele se afla in posesia informatiilor suplimentare.

Rezistenta la critica - este unul din obstacolele cele mai frecvente si dificil de depasit. Actiunile cadrelor didactice pot fi criticate de unii parinti, dar atitudinea acestora trebuie sa fie de acceptare, intelegere, control al mandriei personale, pentru ca relatia cu parintii sa ramana fructuoasa. Nu se pot dezvolta relatii reale pe duplicitate, pe lingusiri, pe minciuni.

Perceptia selectiva si subiectivitatea - se refera la capacitatea profesorului de a selecta din volumul informatiilor trtansmise de parinti pe acelea la care trebuie sa reactioneze, pe acelea care sunt relevante, sa deosebeasca abordarile obiective de cele subiective.

Obtinerea informatiei prin manipulare discreta - prezinta necesitatea ca dupa o discutie cu unii parinti despre o problema, sa prezinte un caz sau o problema in fata intregului colectiv de parinti.

Ascultarea afectiva - se refera la receptarea viciata a mesajului suprasaturat afectiv, fie in favoarea parintelui, fie in favoarea cadrului didactic.

Alegerea momentului si a locului - sunt importante in masura in care dorim crearea unui climat propice derularii convorbirilor.

Inadvertentele de limbaj - utilizarea unui limbaj pretentios, ce abunda de neologisme si termeni tehnici pot constitui bariera in calea comunicarii; limbajul simplu, normal, adaptat parintilor poate fi cheia rezolvarii situatiilor de blocaj create.

Barierele culturale - parintele se simte in general inferior cadrului didactic, iar acesta va trebui sa se comporte in vederea reechilibrarii balantei, intr-un raport echitabil, prin chibzuinta si cumpatare.

Toate fenomele amintite trebuie sa fie cunoscute de cadrele didactice, trebuie insusite de acestia la pregatirea initiala, trebuie constientizate de un bun manager al clasei.

Scoala, ca institutia de baza ce asigura educarea tinerei generatii, care se bucura de prezenta cadrelor calificate, nu poate de rolul pe care il are in educatia adultilor. Trebuie influentat, educat, transformat adultul-parinte, pentru ca acesta este purtatorul prejudecatilor, obiceiurilor, valorilor, judecatilor mediului din care provine. Scoala, prin programele pe care le ofera poate trezi interesul parintilor, in ceea ce priveste dezvoltarea psiho-pedagogica a copilului, temele educative despre sopil, principii moderne ale educatiei, ii poate ajuta sa inteleaga rolul social deosebit pe care il au, sa-si constientizeze rolurile si functiile. Orientandu-se cu intelegere, empatie spre parinti cadrele didactice pot determina completarea lagunelor educative, corectarea greselilor, intelegerea principiilor educative, stabilirea unor relatii de comunicare si colaborare cu parintii, adancirea legaturilor cu familia, contribuind astfel la realizarea unui invatamant deschis. Este o ocazie deosebita ca parintii si cadrele didactice sa invete impreuna, sa invete unii de la altii. Inclusiv cadrul didactic invata, pentru a putea educa mai departe.

Colaborarea scolii cu familia este o conditie importanta in unirea eforturilor in educarea copiilor. Aceasta colaborare constituie o actiune fina si supla de educare a educatorilor-parinti. Printre actiunile de educare ale scolii in randul parintilor, respectiv formele de colaborare ale scolii cu familia enumeram: sedintele cu parintii, lectoratele cu parintii sustinute de specialisti, consultatiile pentru parinti, discutiile individuale cu parintii, vizitele la domiciliu, analiza documentelor scolare, rapoarte scrise, carnete de corespondenta, zile deschise, asistente la ore, activitati comune - excursii, cluburi ale parintilor, prezentari profesionale de catre parinti etc.

In zilele noastre a devenit o obisnuinta ca obiectivele, programele, sarcinile, regulamentul de ordine interoara, cerintele scolii sa fie prezentate parintilor cu ocazia sedintelor cu parintii. Cu ocazia zilelor deschise parintele are ocazia sa cunoasca etapele desfasurarii orelor de curs. Vizitele la domiciliu contribuie la o mai buna cunoastere a familiilor, la clarificarea divergentelor, a neclaritatilor. Insa nu intotdeauna se reuseste crearea unui climat favorabil desfasurarii in conditii optime, de caldura, intelegere a acestor vizite la domiciliu, poate datorita frecventei scazute a acestora (1 pe an), lucru ce determina necesitatea regularizarii programului de vizite la domiciliu. Parintii au dreptul sa initieze convorbiri cu cadrele didactice si in afara sedintelor cu parintii, cu conditia ca acestea sa nu provoace daune procesului de invatare. Aceste convorbiri se pot desfasura individual, sau pe grupe mici, in functie de problemele ivite. De un interes deosebit din partea parintilor se bucura filmele educative, discutiile cu psihologii, iar pentru cunoasterea mai adanca a realitatilor familiei se pot aplica chestionare, teste, se pot realiza interviuri etc.

Pentru realizarea colaborarii scolii cu familia, initiativa o poate lua oricare dintre parti, dar este mai bine ca scoala sa faca primul pas in acest sens.

Astazi s-a creat posibilitatea realizarii unei colaborari deschise intre scoala si familie. Optimizarea acestor legaturi depinde de atitudinea scolii, de responsabilitatea acesteia de a veni in sprijinul parintilor, de interesul, atitudinea familiilor, de colaborarea dinrtre parinti, dintre comitetele de parinti, de activitatea organizatiilor parintilor, de deschiderea ambelor parti in vederea neutralizarii efectelor nocive ale mediului, a comunicarii empatice, a colaborarii in interesul dezvoltarii individuale a copilului si implicit al dezvoltarii societatii.

Scoala de azi este obligata sa evalueze permanent nevoile sale, sa planifice si sa intervina in rezolvarea problemelor. Pachetul de resurse pentru profesori elaborat de UNESCO propune, pentru realiozarea unor scoli eficiente, urmatoarele:

profesorii trebuie sa fie interesati ca toti elevii sa invete prin:

- profesorii sa isi cunoasca foarte bine fiecare elev;

- elevii sa fie ajutati sa inteleaga ceea ce incearca sa invete;

- clasele trebuie organizate astfel incat elevii sa fie in permanenta ocupati;

profesorii eficienti isi ajuta elevii, daca:

- accentueaza scopul invatarii;

- ofera diversitate si optiuni variate elevilor;

- sunt reflexivi si se sprijina pe evaluarea variata a procesului instructiv-educativ;

- utilizeaza flexibil resursele din scoala, si resursele comunitatii;

- coopereaza cu toti ceilalti colegi si agenti educationali;

scolile eficente incurajeaza pe fiecare profesor in parte, oferindu-i:

- conducerea efectiva;

- incredere;

- sentiment de optimism;

- sprijin;

- preocupari privind continua perfectionare a curriculumului;

- metode variate de control ale progresului inregistrat.

"Scoala eficienta realizeaza un parteneriat cu elevul, prin valorizarea si respectarea identitatii sale cu familia, prin recunoasterea importantei acesteia si atragerea in procesul didactic si cu toate resursele educative ale societatii, pe care le identifica, le implica si le foloseste activ." (Vrasmas, 2006, pp.140-141)

In concluzie trebuie spus ca cei doi factori educationali - scoala si familia - trebuie sa aiba acelasi scop - formarea personalitatii umane autonome, integrale, armonioase si creative. Intre actiunile educative ale celor doi factori exista mai degraba un raport de complementaritate decat de rivalitate, actiunea fiecaruia venind s-o completeze pe a celuilalt, prin comunicare, colaborare, cooperare, printr-un parteneriat educational adecvat.