Continutul predarii handbalului în lectia de educatie fizica

Continutul predarii handbalului în lectia de educatie fizica

În conditiile învatamântului modern ora de educatie fizica reprezinta forma de baza a organizarii procesului de educatie fizica, în cadrul careia un mijloc important în realizarea obiectivelor educatiei fizice scolare este jocul. Din jocurile sportive practicarea la acest nivel se pot selectiona cele mai multe mijloace pentru dezvoltarea calitatilor motrice care la aceasta vârsta se pot dezvolta în cele mai bune conditii.

Specialitatea mea fiind luata în handbal, în cadrul planificarilor mele am prevazut acest joc.

În cadrul planificarilor am inclus temele prevazute în programa de educatie fizica (în totalitatea lor) pe cicluri de clase, astfel: - la clasa a V-a volumul temelor de lectii repartizat jocului sportiv, este folosit pentru scoala mingii, învatarea unor modalitati de manevrare a mingii, exercitii si jocuri pregatitoare specifice. La acest nivel se începe însusirea de catre elev a procedeelor de baza ale prinderii pasei, conducerea mingii, pozitiile fundamentale, miscarile în teren. Se învata aruncarea la poarta cu pas adaugat. Desi nu este prevazuta în programa la clasa a V-a se poate învata aruncarea la poarta din saritura. Aceasta o planific în semestrul II, la sfârsit, dupa ce celelalte elemente tehnice au fost bine însusite. Pentru o însusire cât mai buna a acestui procedeu tehnic folosesc învatarea cu ajutorul bancii de gimnastica sau a capacului de la lada de gimnastica. Folosirea acestor doua aparate plus salteaua pentru o mai lina aterizare, ajuta copiii sa execute o mai înalta saritura în care pozitia corpului, bratului de aruncare, a picioarelor sa fie cât mai corecte. Zborul fiind înalt si mai lung, aruncarea la poarta este mai precisa. În metodica învatarii folosesc elanul cu un pas, doi pasi, trei pasi, apoi dribling, pasa, prinderea li aruncare la poarta din saritura. Dupa o buna însusire a aruncarii de pe banca sau capacul de lada, folosesc doar salteaua, iar în continuare se va face doar aruncarea la poarta din saritura fara nici un ajutor, pe perechi, dribling.

Dupa învatarea acestei aruncari, o introduc în jocul bilateral, iar pentru stimularea elevilor în a folosi aceasta aruncare, golul dat din saritura îl socotesc dublu. Acest exercitiu îl mai folosesc si în semestrul I al clase a VI-a acolo unde nu s-a însusit corect.

Începând din clasa a V-a continuându-se si în clasa a VI-a se învata asezarea în teren atât în atac cât si în aparare. În aceasta faza a învatarii jocului caut ca fiecare elev sa-si pastreze postul pentru a evita aglomerarea cât si pentru a se putea specializa pe post. Regulile de joc se predau simultan cu însusirea procedeelor tehnico-tactice.

La nivelul claselor VII-VIII vot fi pusi în situatia sa arbitreze, sa conduca o echipa de pe margine.

Învatând arbitrajul cei mai buni vor fi pusi sa arbitreze în campionatul pe scoala.

Pe tot parcursul învatarii handbalului, foarte mare importanta o are demonstratia, explicatia, corectarile, asta implicând prezenta permanenta a profesorului în mijlocul copiilor si asta pentru a nu se învata gresit anumite procedee.

Handbalul în ora de activitati sportive.

Ora de activitati sportive este o activitate si este prevazuta în planul de învatamânt, în cadrul ei prezentându-se elevi pentru competitiile sportive prevazute în ciclul gimnazial.

La acest nivel sunt doua ore saptamânale pentru o echipa, în cazul meu având echipa de fete si de baieti la handbal. Paralel cu antrenarea începând din clasa a V-a a celor doua echipe la nivelul clasei a VIII-a chiar si a VII-a, din rândul handbalistilor formez echipa pe scoala la tetratlon, fotbal, cros.

Pentru a obtine rezultate cât mai bune ora de activitati sportive trebuie sa fie planificata mai ales în cazul echipelor reprezentative. Lucrând în acest fel ora de activitati sportive seamana cu ora de antrenament sportiv, care are perioade de pregatire si perioade competitionale, aceasta reducându-se la nivelul scolilor gimnaziale la un numar mic de întreceri, acestea fiind: faza pe scoala, municipiu, judet si mai departe faza pe zona. Ora de activitati sportive fiind, deci, ora de antrenament sportiv, cuprinde partile componente ale unei astfel de ore. În cadrul antrenamentului cu elevi trebuie atinse toate componentele antrenamentului sportiv, care vor fi adaptate particularitatilor fizice si psihice ale elevilor de aceasta vârsta.

Plecând de la cunoasterea aprofundata a jocului de handbal, a jucatorilor aflati în pregatire si având la baza conceptia de joc, de cea mai mare importanta este îmbunatatirea procesului de antrenament prin folosirea tuturor componentelor antrenamentului sportiv.

O dominanta a acestui proces impune ca exercitiile selectionate sa se faca în conditii cât mai apropiate de conditiile de joc, în conditii cât mai grele, tinând seama de nivelul de pregatire si vârsta elevilor de gimnaziu.

La baza antrenamentului este exercitiul fizic la care se adauga si alte mijloace specifice cum ar fi aparatura de antrenament (banci, mese medicinale, scara fixa) si nespecifice sau asociate, ca factor natural de calire.

Atunci când luam în discutie continutul antrenamentului sportiv, trebuie sa avem în vedere elementele fundamentale ale procesului instructiv-educativ, adica pregatirea fizica, tehnica, tactica, psihica si teoretica. Pe parcursul celor patru ani de pregatire a unei echipe, acestea se folosesc în functie de nivelul de pregatire a echipei.

În cadrul pregatirii echipei reprezentative a scolii aceste componente se gasesc într-o strânsa legatura si independenta.

Pregatirea fizica

Reprezinta procesul de educare a aptitudinilor fizice ale jucatorilor (I.K. Ghermanescu). Fara o dezvoltare a calitatilor motrice randamentul jucatorilor nu poate fi destul de ridicat. În acelasi timp perfectionarea tehnicii nu poate realiza saltul calitativ dorit daca nu se tine seama de dezvoltarea calitatilor fizice si motrice ale elevilor. Din acest motiv, pregatirea fizica a jucatorilor de handbal este necesar sa ocupe un loc aparte în cadrul antrenamentului.

Personal, în orele de activitati sportive lucrez mai mult pentru pregatirea fizica speciala, iar ca strategii folosesc exercitii accesibile la aceasta vârsta. Fara a intra în amanunte enumar exemple folosite de mine pe parcursul anilor care folosindu-le, am ajuns la multe rezultate:

F          alergari lente accelerate;

F          exercitii din scoala alergarii si sariturii;

F          stafete simple;

F          alergari din diferite pozitii la semnal;

F          prinderea si pasarea mingii în mare viteza;

F          pase în 2-3 cu si fara schimb de locuri, pe grupe sub forma de concurs;

F          complexe, cuprinzând dribling, pasa, prindere la poarta;

F          pase din diferite pozitii (sezând, culcat etc.);

F          pase în doi cu mingea medicinala de 1 kg;

F          exercitii cu banca de gimnastica si la scara fixa;

F          pase în doi cu mingea medicinala de 1 kg, cu aruncari la poarta;

F          aruncari la poarta de la 9 m cu mingea medicinala de 1 kg;

F          deplasari în pozitia fundamentala la semnal;

F          circuite în sala cu: banca, scara fixa, lada de gimnastica, frânghie, minge medicinala de 2 kg;

F          dribling cu aruncare la poarta (concurs);

F          pase pe lungimea terenului între doi elevi, plasati pe liniile laterale, si aruncari la poarta;

F          pase cu lasarea mingii pe sol, ridicarea mingii, dribling, aruncarea la poarta din saritura;

F          pase în trei, distanta 4 – 6m urmate de aruncari la poarta;

F          pase în triunghi;

F          contraatacuri (la sfârsitul antrenamentului, numar mare);

F          sarituri pe picior de bataie;

F          atacuri si aparari în sistem cu schimb de locuri;

F          joc de handbal cu numar redus de jucatori;

F          joc bilateral.

Toate aceste mijloace de dezvoltare a pregatirii fizice stau la baza întregii pregatiri si în orice etapa ea trebuie sa aiba un loc bine determinat. Când echipa evolueaza necorespunzator este clar ca acumularile au fost sub nivelul cerut, ca pregatirea fizica a fost trecuta pe plan secundar sau chiar ignorata, în favoarea pregatirii tehnice sau tactice.

Pregatirea tehnica

Antrenamentul tehnic este în strânsa legatura cu antrenamentul de pregatire fizica si tactica. La învatarea procedeelor tehnice se cauta la început sa se formeze o prezentare mentala, apoi urmeaza încercarile de a efectua practic, iar pe masura repetarii lor se capata priceperile de a efectua miscarile, care ulterior sa se transforme în deprinderi motrice.

La începutul fiecarui antrenament folosesc jocuri cu mingea pentr formarea deprinderilor primare în manuire, si stapânirea migii.

Dupî cum se cunoaste existî o varietate foarte mare de jocuri de miscare si pregatitoare cu sarcini instructive destul de precise.

Este necesara o buna selectionare a acestor jocuri si sistenatizarea lor pe sarcini de instruire si esalonare dupa gradul de complexitate si de dificultate pe care îl prezinta.

Pe masura ce copii încep sa aiba o oarecare siguranta în executia elementelor ce intra în continutul jocurilor de miscare precticate, se recomanda ca acestea sa fie tehnicizate.

Aceasta metoda, va duce la accelerarea si optimizarea îndeplinirii scopului propus.

Când s-au format deprinderile, procedeul poate fi folosit stereotip. Pentru realizarea deprinderilor motrice, sunt utilizate în mare masura exercitiile specifice ramurii de sport respective, paralel folosindu-se si exercitii din arsenalul altor ramuri de sport care preluat dau un randament sporit.

De la orele de clasa elevii vin cu un bagaj minim de deprinderi specifice jocului de handbal în timp ce la orele colectiv sportive (antrenament), pregatirea tehnica presupune însusirea unor procedee tehnice complexe, necesare participarii la activitatea competitionala.

Din multitudinea de exercitii la aceste ore folosesc pe acelea care se pot adapta vârstei copiilor si conditiilor materiale din scoala. Astfel pentru însusirea unor elemente tehnice noi folosesc:

Unele jocuri specifice handbalului cum ar fi:

F          Lupta pentru câstigarea terenului

F          Mingea lup

F          Cursa mingilor pe strada

F          Jocul handbalistilor

F          Dreptunghiul miscator

F          Culesul si semanatul cartofilor

Exercitii specifice handbalului

F          prinderea si aruncarea mingii de la diferite înaltimi;

F          ridicare mingii de pe sol (rostogolita, statica) cu o mâna;

F          pasarea mingii de lânga sold, cu pamântul, pe la spate;

F          dribling cu schimbari de directie.

Pentru consolidarea aruncarii la poarta, din saritura folosesc exercitiile cu banca, amintita anterior.

Dupa o însusire corecta, în continuare, se mai învata:

F          aruncari la poarta de pe extreme;

F          aruncari la poarta din plonjon, cadere înainte;

F          aruncari la poarta cu pas adaugat urmat de saritura;

F          aruncari la poarta cu pas adaugat de la sold;

F          aruncari la poarta cu pas saltat cu evitarea aparatorului;

F          fenta de pasa urmata de angajarea pivotului, sau pasa la un alt coechipier;

F          saritura fenta de aruncare la poarta, cadere cu dribling, saritura si aruncarea la poarta;

F          fenta de aruncare la poarta de la sold pe  lânga adversar, întoarcere cu spatele (pentru depasire), dribling si aruncare la poarta din saritura;

F          fenta de aruncare la poarta de la sold, urmata de aruncare la poarta prin evitare.

o      Pentru o însusire a tehnicii jocului în aparare folosesc:

F          pozitiile fundamentale;

F          miscarile în teren;

F          blocarea aruncarilor la poarta;

F          apararea folosind propriul corp;

F          scoaterea mingii de la adversar.

F          Pentru a avea un aparator în poarta de nadejde si bine pregatit, folosesc urmatoarele exercitii:

F          învatarea pozitiilor fundamentale în functie de distanta si locul aruncarilor;

F          deplasarile în poarta cu si fara minge;

F          respingerea mingii cu bratul si piciorul;

F          miscarile înselatoare;

F          degajarea mingii;

F          portarul ca jucator de câmp.

Toate exercitiile folosite si enumerate (si altele) îsi aduc aportul la învatarea ti perfectionarea procedeelor tehnice si, în functie de nivelul de însusire, al acestora aleg în continuare mijloace adecvate etapei de instruire a elevilor. Toate aceste exercitii le folosesc si le cer sa fie executate de catre elevi cât mai des în jocul bilateral (jocurile scoala). Pentru a stimula elevii la folosirea procedeelor tehnice mai complexe, în timpul jocului scoala, golurile date din anumite procedee (mai grele) se vor socoti dublu; astfel vom reusi sa formam jucatori de handbal bine pregatiti din punct de vedere tehnic.

Pregatirea tactica.

Reprezinta acea componenta a antrenamentului, prin care jucatorii îsi însusesc modalitatea organizarii pregatirii si desfasurarii actiunilor de atac si aparare, potrivit unei anumite conceptii de participare în concursuri pentru obtinerea succesului sportiv (Prof. Univ. I. Siclovan).

Pregatirea tactica se înfaptuieste concomitent cu însusirea si perfectionarea tehnica si fizica. Factorii de care trebuie sa tinem seama în cadrul pregatirii sunt: mediul exterior, particularitatile individuale si colective a elevilor, particularitatile adversarului si alti factori previzibili si imprevizibili ce pot sa apara la un anumit moment. Pentru a practica un joc cât mai corect la acest nivel, elevii trebuie sa-si însuseasca si sa cunoasca un anumit bagaj de cunostinte tehnice.

Prin jocurile scoala sau de antrenament se vor realiza sarcinile si obiectivele legate de exersarea unor sisteme de joc de aparare si atac. Latura tactica a jocului se poate perfectiona cu un anumit randament sporit numai pe baza si în cadrul jocului antrenament, scoala si cel mai important, meciurile amicale din afara scolii. În nici o ora de tip colectiv sportiv nu are voie sa lipseasca jocul bilateral, de acea la ore folosesc cu copiii urmatoarele mijloace respectând principiile jocului din atac:

F          învatarea plasamentului în teren;

F          initierea si efectuarea actiunilor în timp util;

F          schimbarea sistemului de deplasare si miscarile în teren;

F          respectarea locului în echipa;

F          respectarea disciplinei în joc;

F          perfectionarea jucatorilor pe posturi;

F          demarcajul (direct - indirect);

F          fiecare jucator sa foloseasca procedurile tehnice în functie de tactica adoptata.

Tactica de joc la copiii de gimnaziu cuprinde un numar mare de scheme, dat fiind tineretea si receptivitatea lor. Astfel, în cadrul antrenamentului pentru jocul în atac folosesc sistemul cu un jucator pivot.

Pentru însusirea tacticii colective de atac folosesc urmatoarele exercitii si structuri de exercitii:

F          pase în doi – trei jucatori sau mai multi;

F          angajari a pivotului, extremelor;

F          pasarea mingii cu patrundere succesiva;

F          încrucisari duble – simple;

F          paravanul pentru aruncare de la 9 metri;

F          blocaje în atac si aparare cu plecari din blocaj;

F          circulatia în 'opt';

F          atac pozitiona, patrunderea succesiva urmata de încrucisari simple, duble, cu aruncari la patrundere cu angajarea extremelor sau a pivotului (din ambele sensuri);

F          circulatia jucatorilor pe semicerc;

F          asezarea jucatorilor la aruncarea de la 9 si 7 metri, de la margine sau aruncarea mingii de arbitru;

F          încrucisari simple, duble cu blocajul aparatorului care tine atacantul care arunca la poarta;

F          încrucisari între extrema, blocaj si aruncarea interului;

F          contraatacul, contraatacul sustinut (faza a doua);

F          atacul în sistem si finalizarea prin procedeele enumerate mai sus (si altele).

Pentru o cât mai buna aparare, se folosesc urmatoarele principii si exercitii:

F          replierea prompta si oportuna;

F          acordarea ajutorului reciproc în timp util;

F          atacarea celui mai periculos adversar prin folosirea marcajului (strâns sau observatie);

F          numararea adversarilor si repartizarea lor;

F          preluarea si predarea adversarilor;

F          schimbul de oameni în aparare;

F          alunecarea;

F          dublarea sau întrajutorarea;

F          colaborarea jucator – portar;

F          cu forme de aparare: apararea activa si pasiva;

F          apararea om la om;

F          pentru momentele fixe: executarea loviturilor de la 9 metri, asezarea la aruncarea de la 7 metri, apararea la repunerea mingii din lateral;

F          învatarea apararii în inferioritate;

F          schimbari de jucatori;

F          jocul portarului sa fie în concordanta cu tactica adoptata în fiecare moment si sa fie pregatit si pentru jocul în teren.

Pentru perfectionarea jocului ca mijloc, utilizez; jocul bilateral sub diferite forme (joc cu tema, joc scoala, etc.).

În faza de învatare de real folos sunt jocurile de miscare, ca exemplu 'Mingea de capitan', care pe parcursul învatarii unor procedee tehnice noi, se poate modifica prin adaugarea unor reguli noi cât mai apropiate de joc.

Pregatirea teoretica.

Începând din momentul învatarii primelor elemente din handbal, se face o pregatire teoretica, elevul fiind pus în fata cu situatii necesare întelegerii actiunilor de miscare si a regulamentului.

Handbalul fiind un joc complex aflat într-o continua modernizare, fara o temeinica pregatire teoretica a elevilor nu se vor putea obtine rezultatele dorite, atât de catre elevi cât si de profesori.

Conceptia de joc se formeaza si se îmbunatateste prin extinderea pregatirii în conditii de joc si apropiate de joc, prin acordarea importantei cuvenite problemelor selectiei, acelea legate de pregatirea psihologica si teoretica.

Procesului de antrenament trebuie sa i se asigure continuitate, în cadrul lui, componentele pregatirii sunt interdependente si atacate aproape simultan, pe cicluri de lectii si antrenament, volumul, intensitatea, dinamica efortului trebuie sa corespunda nivelului atins în pregatire de elevi.

Procesul de antrenament presupune crearea unor regimuri de antrenament în care o componenta a acestuia se pregateste în regimul celorlalte. Nota dominanta a acestui proces impune ca exercitiile selectionate sa se faca în conditii cât mai complicate, si în situatii cât mai grele având corespondenta în lupta cu adversarul.

Problema de baza în învatarea jocului de handbal ramâne în continuare atitudinea fata de munca, perseverenta, disciplina desavârsita în îndeplinirea sarcinilor încredintate, a programelor de pregatire. În activitatile profesorului si a elevului trebuie sa fie o atmosfera de munca staruitoare, un climat de exigenta sporit, sa se dezvolte ambianta de autodepasire, disciplina ferma, seriozitate si ordine exemplara.

Pregatirea psihologica.

În cadrul jocului de handbal, organismul elevului face eforturi nu numai fizice ci si psihice. Aceasta pregatire se adreseaza în egala masura intelectului, afectivitatii si vointei îmbracând forme si nume diferite specifice ramurii de sport practicate.

Pe parcursul învatarii jocului de handbal, punem baza la început de pregatire speciala, care se refera la dezvoltarea însusirilor solicitate de proba, postul ocupat în echipa etc. Dupa ce însuseste un bagaj minim de element tehnice necesare jocului, se începe cu pregatirea psihologica de concurs ('preparatie pentru concurs' – M. Epuran).

Jocul de handbal fiind o activitate eminamente competitionala, neexistând meci fara miza, fara învingator si învins, pregatirea psihologica are o mare însemnatate mai ales pentru copiii de gimnaziu care, datorita vârstei lor traiesc cu mare intensitatea orice confruntare.