DIRIGINTELE SI FAMILIA

DIRIGINTELE SI FAMILIA

Parteneriatul scoala-familie, atat de des vehiculat odata cu introducerea reformei in invatamant, ramane in continuare doar un deziderat, mentionat in orice program dar putin aplicat in realitate. Clasicele sedinte semestriale cu parintii raman in prezent unul dintre singurele mijloace de comunicare intre diriginte si familia elevului. Dar sunt ele , in forma actuala, de ajuns pentru a realiza o reala comunicare, un parteneriat in adevaratul sens al cuvantului, care sa aiba ca rezultat dezvoltarea si integrarea optima, scolara si sociala, a copilului ?

Tinand cont de faptul ca aceste intalniri de grup cu parintii sunt totusi un mijloc util  si necesar, chiar daca nu suficient, de comunicare intre scoala si familie, cum putem sa le facem nu doar mai productive, ci sa le constituim intr-o baza pentru viitoarea colaborare ?

Pe fisa anexata, Prima intalnire cu parintii, puteti gasi cateva idei pot fi luate in considerare inainte de prima sedinta.

Oricate eforturi am depune insa noi pentru a creste eficienta comunicarii cu parintii, vor fi intotdeauna acei cativa care ne fac munca foarte dificila : parintii care nu se prezinta niciodata la sedinte, nu pot fi gasiti la telefon si returneaza rar orice nota scrisa care le-a fost trimisa. Acestia sunt, in general, cei care au renuntat sa mai "lupte". Desi intr-unele cazuri s-ar putea sa fie prea tarziu, nu abandonati si dumneavoastra !

Continuati sa dati telefoane, sa trimiteti note scrise, pe care copilul le poate duce acasa, sau sa trimiteti scurte "rapoarte" lunare despre activitatile copilului, si, in principal, incercati sa fiti cat se poate de pozitiv ! Acesti parinti nu mai pot face fata vestilor rele despre comportamentul si performantele copilului lor. Gasiti deci ceva incurajator sa le transmiteti, "incadrand" intre aspecte pozitive evenimentele sau mentiunile negative, sau chiar ignorandu-le. Puteti spune de exemplu : "Mihai a lucrat astazi foarte bine la tema de casa", fara sa mentionati ca este singura tema pe care a facut-o din saptamana respectiva, sau "Alina s-a comportat frumos cu colegii in timpul vizitei la muzeu", chiar daca momentele in care comportamentul ei este intr-adevar bun sunt relativ rare. Aceste mici incurajari pot constitui un impuls pentru un parinte obosit de vestile proaste pe care le primeste intotdeauna, si il pot determina sa devina mai implicat in viata scolara a copilului sau.

Dupa cum am exemplificat si mai sus, intalnirile de grup cu parintii nu sunt singurele mijloace de comunicare cu acestia. Evident, acestea pot constitui un mijloc de comunicare direct si eficient, mai ales in situatia in care comunicarea sau tema sedintei priveste clasa ca ansamblu.

Ce alte mijloace de comunicare am mai putea insa utiliza ?

Discutiile fata in fata cu parintele - mai ales daca discutarea unui anumit aspect in public nu ar fi indicata ;

Discutiile telefonice - in cazul in care timpul nu ne permite o intalnire directa ;

Realizarea unei fise a elevului, pe care puteti trece aspectele importante ale activitatii sale scolare. Incercati sa puneti accentul pe lucruri pozitive - acest lucru va incuraja atat parintele cat si elevul : este demonstrat ca intarirea comportamentelor pozitive este mult mai eficienta decat pedepsirea celor negative

Realizarea unui caiet de comunicare intre diriginte (sau invatator) si parinte, in care sa fie notate progresele, eventualele lipsuri sau aspecte asupra carora trebuie insistat, evenimente din viata scolara a copilului.

In acest caiet vor aparea notite atat din partea dirigintelui (invatatorului), cat si din partea parintilor si eventual si a altor profesori ai clasei.

Acest mijloc de comunicare este deosebit de eficient mai ales la clasele mai mici (primare si gimnaziu), cand implicarea parintelui in activitatile scolare este esentiala.

Cu siguranta, exista si alte posibile mijloace de comunicare, a caror alegere se face in functie de situatia concreta din fiecare caz, de caracteristicile personale si, de ce nu, de creativitatea fiecaruia.