Definirea conceptului de evaluare. Evaluarea este actul didactic complex, integrat intregului proces de invatamint, care asigura evidentierea cantitatii cunostintelor dobandite si valoarea (nivelul, performantele si eficienta) acestora la un moment dat, oferind solutii de perfectionare a actului de predare-invatare.

Dintre multiplele aspecte ale evaluarii, evaluarea scolara reprezinta un ansamblu de activitati in functie de anumite intentii, care transpun datele imediate, raportindu-le la o serie de functii si scopuri bine determinate. Scopul evaluarii nu este de a obtine anumite date, ci de a perfectiona procesul educativ. Nu este vorba numai de a stabili o judecata asupra randamentului scolar, ci de a institui actiuni precise pentru a adapta necontenit strategiile educative la particularitatile situatiei didactice, la cele ale elevilor, la conditiile economice si institutionale existente etc. Plecind de la evaluare, ar trebui sa se determine de fiecare data in ce masura putem transforma situatia educationala intr-o realitate convenabila, adecvata obiectivelor in extensiune ale scolii.

Evaluarea reprezinta un proces de obtinere a informatiilor despre elev, profesor, program sau sistem educational in ansamblu, cu ajutorul unor instrumente de evaluare, in scopul elaborarii unor judecati de valoare care sunt raportate la criteriile propuse asupra acestor informatii in vederea elaborarii unor aprecieri pe baza carora se vor lua o serie de decizii (privind continutul, metodele, strategiile, demersul sau produsul etc.). Pe scurt, prin procesul de evaluare ne pronuntam asupra starii unui fapt sau proces la un anumit moment, din perspectiva informatiilor pe care le selectam cu ajutorul unui instrument, ce ne permite sa masuram in raport cu o anumita norma.

Mutari de accent privind redimensionarea si regindirea strategiilor evaluative

constatate in ultimul timp

extinderea evaluarii de la verificarea si aprecierea rezultatelor - obiectivul traditional - la evaluarea procesului, evaluarea nu numai a elevilor, dar si a continutului, a metodelor, a obiectivelor, a situatiei de invatare, a evaluarii;

luarea in calcul nu numai a achizitiilor cognitive, dar si conduita, personalitatea elevilor, atitudinile etc.;

diversificarea tehnicilor de evaluare si marirea gradului de adecvare a acestora la situatii didactice (extinderea folosirii testului docomologic, a lucrarilor cu caracter de sinteza, punerea la punct a unor metode de evaluare a achizitiilor practice);

deschiderea evaluarii spre mai multe perspective ale spatiului scolar (competentele relationale, comunicare profesor-elev, disponibilitatile de integrare in mediul social);

necesitatea intaririi si sanctionarii rezultatelor evaluarii cit mai operativ; scurtarea feed-back-ului, a drumului de la diagnosticare la ameliorare, inclusiv prin integrarea eforturilor si a exploatarii dispozitiilor psihice ale elevilor;

centrarea evaluarii asupra rezultatelor pozitive si nesanctionarea in permanenta a celor negative;

transformarea elevului intr-un partener autentic al profesorului in evaluare prin autoevaluare, interevaluare si evaluare controlata.

Componentele evaluarii. Evaluarea implica trei componente interdependente: controlul, aprecierea si notarea.

a)      Controlul (verificarea) este componenta evaluarii de constatare de catre profesor sau de calculator a volumului si a calitatii cunostintelor teoretice si practice dobindite de elev;

b)      Aprecierea este componenta evaluarii care asigura estimarea (evidentierea) valorii, a nivelului si a performantelor cunostintelor dobindite de elev;

c)      Notarea este componenta evaluarii care realizeaza masurarea si validarea rezultatelor pregatirii elevului in urma controlului si aprecierii, care se obiectiveaza prin anumite semne (coduri si simboluri) conventionale, denumite note.

Functiile evaluarii. Evaluarea realizeaza urmatoarele functii:

a)      Functia educativa. Este functia cea mai specifica si mai importanta a

evaluarii, care urmareste stimularea (dinamizarea) obtinerii de performante in pregatirea elevilor, ca urmare a influentelor psihomotivationale si sociale ale rezultatelor ce le obtin prin evaluare. Indeplinirea functiei educative necesita constientizarea rezultatelor evaluarii in situatiile succesului, insuccesului si mediocritatii scolare; este cunoscut ca succesul scolar bucura, ofera satisfactie, sporind rezultatele la invatatura; de asemenea, insuccesul scolar supara, determina insatisfactie, dar daca este constientizat ca fiind corect si obiectiv si acesta poate dinamiza inlaturarea nereusitei la invatatura.

b)      Functia selectiva. Aceasta este functia de competitie care asigura

ierarhizarea si clasificarea elevilor sub raport valoric si al performantelor in cadrul grupului studios. Functia selectiva asigura satisfactia si recompensarea elevilor prin obtinerea prin concurs a unui loc intr-un nou profil sau grad superior de invatamint, prin cistigarea prin concurs a unui loc de munca, pe baza de competitie profesionala.

c)      Functiile: diagnostica si pronostica. Functia diagnosica pe baza de testare, evidentiaza valoarea, nivelul si performantele pregatirii elevului la un moment dat - trimestru (semestru), an scolar, terminarea unui ciclu de studii etc.

Functia pronostica - pe baza analizei datelor oferite de diagnoza, in comparatie cu obiectivele si cerintele documentelor scolare (plan de invatamint, programa analitica, manual, predarea profesorului etc.), prevede probabilistic, valoarea nivelul si performantele ce ar putea sa le obtina elevul in etapa urmatoare de pregatire.

d)      Functia cibernetica sau de feed-back (de reglaj sau autoreglaj). Analizind finalitatile invatamintului - rezultatele pregatirii elevului, evidentiate de apreciere si notare, deci a iesirilor, din care se stabileste marimea de corectare a intrarilor, se stipuleaza optimizarea procesului de predare - invatare, aplicindu-se principiul feed-back-ului.

e)      Functia social-economica. Aceasta functie se refera si evidentiaza eficienta invatamintului in planul macro-socio-economic, care influenteaza hotaririle factorilor de decizie privind dezvoltarea si perfectionarea invatamintului in functie de valoarea si calitatea "produsului" scolii - "omul pregatit prin studii, care asigura asezarea "omului pregatit la locul potrivit" pe baza de concurs.

Tipuri de evaluare

Identificarea tipurilor evaluarii se face prin acordarea raspunsurilor la urmatoarele intrebari:

Ce trebiue evaluat ?

Cine trebuie evaluat ?

Cind trebuie sa aiba loc evaluarea ?

Cum ar fi cel mai bine ca aceasta evaluare sa se puna in practica ?

Fiind un proces multidimensional, se pot identifica, in functie de criteriile alese, mai multe tipuri de evaluare. Cele mai importante dintre acestea sint:

Dupa domeniu:

evaluarea in domeniul psihomotor (capacitati, aptitudini, deprinderi);

evaluarea in domeniul socio-afectiv (atitudini);

evaluarea in domeniul cognitiv (cunostinte).

Dupa obiectul evaluarii:

evaluarea procesului de invatare (atit a achizitiilor, cit si a procesului in sine);

evaluarea performantelor (realizate individual, in grup sau de catre grup);

evaluarea a ceea ce s-a invatat in scoala sau a ceea ce s-a intimplat in afara scolii.

Dupa accentul pus pe proces sau pe sistem:

evaluarea de proces - se refera la performantele elevilor;

evaluarea de sistem - accentul se pune pe sistemul in care se desfasoara procesul (participantii la proces, institutii, organizarea sistemului).

Dupa etapa in care se face evaluarea:

evaluare initiala (realizata la inceputul procesului de predare-invatare);

evaluare continua (realizata in timpul acestui proces);

evaluarea finala (realizata dupa o secventa de timp bine precizata (semestru, sfirsit sau inceput de ciclu scolar etc.).

Dupa cum evaluarea certifica sau nu calitatea celui care este evaluat:

evaluare sumativa - arata nivelul la care a ajuns un anumit elev la un moment dat. Este o judecata definitiva care certifica sau sanctioneaza calitatea celui evaluat, care se produce "la termen", fiind o evaluare finala si se bazeaza pe informatii obtinute in urma unui test, examen ori cumulind datele obtinute in timpul evaluarii continue;

evaluare formativa - nu certifica o etapa, ci permite ameliorarea rezultatelor, revenirea asupra celor invatate pentru a le corecta si a facilita trecerea spre o alta etapa; este orientata spre un ajutor imediat si incearca sa coreleze caracteristicile elevului (inclusiv nevoile, interesele) cu caracteristicile continuturilor de invatat. Se desfasoara cu regularitate si este utilizata in luarea deciziilor privind activitatea continua.

Dupa cum se apeleaza la o norma sau la un criteriu:

evaluarea normativa - apeleaza la o norma; furnizeaza pozitia individului fata de altul intr-un grup (de exemplu, ce poate sa faca elevul x in comparatie cu elevul y in realizarea sarcinii date ?);

evaluarea criteriala - apeleaza la un criteriu; se face judecind performanta unui individ in functie de gradul de realizare a criteriului stabilit in functie de obiective (de exemplu ce a realizat x sau y din sarcina data, fata de "pragul de reusita").

Dupa perspectiva temporala din care se face:

evaluare diagnostica (stabileste starea de fapt, identificindu-se cauzele);

evaluare pronostica (identifica potentialul subiectului raportat la viitor).

Dupa caracterul standardizat al instrumentelor:

evaluare formala - realizata prin instrumente standardizate asociate sau cu teste psihologice;

evaluare informala - realizata prin instrumente nestandardizate, alternative, proiectate de catre profesor;

Dupa caracteristicile tehnice ale probelor:

evaluare convergenta - probe care presupun raspunsuri multiple, inchise, la alegere;

evaluare divergenta - probe cu raspunsuri deschise, construite, fara limite fixe.

Dupa modul in care rezultatele pot fi sau nu masurate:

evaluare cantitativa - la care rezultatele sunt cuantificabile in functie de un punctaj;

evaluare calitativa - la care rezultatele nu pot fi masurate prin cuantificare.

Tipuri de evaluare

Dupa cum evaluarea certifica sau nu calitatea celui care este evaluat:

evaluare sumativa - arata nivelul la care a ajuns un anumit elev la un moment dat. Este o judecata definitiva care certifica sau sanctioneaza calitatea celui evaluat, care se produce "la termen", fiind o evaluare finala si se bazeaza pe informatii obtinute in urma unui test, examen ori cumulind datele obtinute in timpul evaluarii continue;

evaluare formativa - nu certifica o etapa, ci permite ameliorarea rezultatelor, revenirea asupra celor invatate pentru a le corecta si a facilita trecerea spre o alta etapa, este orientata spre un ajutor imediat si incearca sa coreleze caracteristicile elevului (inclusiv nevoile, interesele) cu caracteristicile continuturilor de invatat. Se desfasoara cu regularitate si este utilizata in luarea deciziilor privind activitatea continua.

Dupa cum se apeleaza la o norma sau la un criteriu:

evaluarea normativa - apeleaza la o norma; furnizeaza pozitia individului fata de altul intr-un grup (de exemplu, ce poate sa faca elevul x in comparatie cu elevul in realizarea sarcinii date ?);

evaluarea criteriala - apeleaza la un criteriu; se face judecind performanta unui individ in functie de gradul de realizare a criteriului stabilit in functie de obiective (de exemplu, ce a realizat x sau y din sarcina data, fata de "pragul de reusita").

Dupa modul in care rezultatele pot fi sau nu masurate:

evaluare cantitativa - la care rezultatele sunt cuantificabile in functie de un punctaj;

evaluare calitativa - la care rezultatele nu pot masurate prin cuantificare.

Evaluare sumativa si evaluarea formativa

Clasificarea clasica a evaluarii in evaluarea sumativa si cea formativa pun in evidenta urmatoarele note si caracteristici ale celor doua mari strategii:

evaluarea sumativa se realizeaza cu verificari partiale, incheiate cu aprecieri de bilant asupra rezultatelor, pe cind cea continua se face prin verificari sistematice, pe parcursul programului, pe secvente mai mici;

evaluarea sumativa opereaza prin verificari prin sondaj in rindul elevilor si in materie, pe cind evaluarea formativa are loc prin verificarea tuturor elevilor si a intregii materii, dat fiind faptul ca nu toti elevii invata deopotriva de bine un continut;

prima strategie vizeaza, in principal, evaluarea rezultatelor, avind insa efecte reduse asupra imbunatatirii procesului, pe cind a doua strategie are drept scop ameliorarea lui, scurtind considerabil intervalul dintre evaluarea rezultatelor si perfectionarea activitatii;

in evaluarea sumativa se apreciaza rezultatele, prin compararea lor cu scopurile generale ale disciplinei, iar in evaluarea formativa se pleaca de la obiectivele operationale concrete;

evaluarea sumativa exercita, in principal, functia de constatare a rezultatelor si de clasificare a elevilor, pe cind evaluarea formativa are functia prioritara de clasificare dar nu definitiva, prin lasarea unui cimp deschis sanctionarilor apreciative viitoare;

primul tip de evaluare genereaza atitudini de neliniste si stres la elevi, cultivind simultan capacitatea de evaluare si autoevaluare la nivelul elevilor;

sub aspectul folosirii timpului, prima forma utilizeaza o parte considerabila din timpul instruirii, pe cind a doua forma sporeste timpul alocat acesteia prin diminuarea celui afectat evaluarii.

Observam ca ambele strategii presupun atat avantaje, cit si dezavantje. Astfel, cele doua moduri trebuie sa fie utilizate prin imbinare si complementare. Ceea ce se pierde, eventual, printr-o strategie, se cistiga prin cealalta.

Bibliografie

C. Cucos, Pedagogie, Polirom, Iasi, 1996.

S. Cristea, Dictionar de termeni pedagogici, Editura Didactica si Pedagogica, R.A. - Bucuresti, 1998.