Definitii ale invatarii - qdictionar.com

In literatura de specialitate gasim numeroase definitii ale invatarii, fiecare autor incercand sa surprinda cat mai multe aspecte ale acestei activitati atat de complexe.

F. Dors si P. Mercier afirma ca "invatarea consta in a dobandi sau a modifica o reprezentare a mediului". Aceasta definitie elimina latura afectiv-motivationala a vietii psihice, care este o componenta deloc de neglijat. A. N. Leontiev defineste invatarea ca fiind "procesul dobandirii experientei individuale de comportare", subliniind faptul ca in urma invatarii nu se acumuleaza doar informatii, ci se formeaza un stil de gandire, se antreneaza vointa si se formeaza sentimentele, adica intreaga personalitate. Cu alte cuvinte, in procesul invatarii este antrenat intreg psihicul. Dictionarul de Psihologie ofera o definitie completa in acest sens, afirmand ca "invatarea constituie una din cele doua modalitati fundamentale (alaturi de adaptare) de echilibrare cu mediul extern, complex si consta in acumularea de experienta sociala si individuala (noua)" (Ed. Babel, 1997, p.391).

In urma studiilor efectuate, s-a ajuns la ideea ca exista doua forme ale invatarii: invatarea spontana, neorganizata, care are loc in familie, in grupurile de joaca, in timpul exercitarii profesiunii, etc. (denumita si invatare sociala); cealalta forma fiind invatarea sistematica, realizata in scoli ori in cadrul diferitelor stagii de instruire, de calificare (aceasta fiind o forma de activitate instructiv-educativa planificata). Aceasta forma de invatare este organizata pe baza unei experiente acumulate in timp de multe secole si analizate de filosofi si pedagogi cu renume, este mai eficienta si da un randament mai mare. Efectele ei se resimt in special in planul dezvoltarii intelectuale, al insusirii cunostintelor, al formarii capacitatilor intelectuale si mai putin pe planul motivatiei, al valorilor si al sentimentelor. Aceasta pe de o parte, fiindca stiinta educatiei a progresat mai putin in aceasta privinta, iar pe de alta parte, pentru ca ele se formeaza mai lent si depind mult de influentele exercitate in primii ani de viata. Un alt aspect este si acela ca, in scoala omul isi petrece o mica parte din viata sa. De aceea latura afectiva se dezvolta mai mult in cadrul invatarii sociale.

In ceea ce priveste invatarea realizata in cadrul scolii, putem distinge doua tipuri de invatare:

a)     Invatarea senzorio-motorie, care consta in formarea de priceperi si deprinderi motorii, acte care pretind in esenta raspunsul prin miscari adecvate la anumiti stimuli (scris, desen, manuirea unor aparate etc.)

b)    Invatarea verbala, prin care are loc insusirea de cunostinte si formarea de capacitati si priceperi intelectuale (memorare de formule, legi si date, interpretarea unor texte, solutionarea unor probleme etc.)

Intre aceste doua tipuri de invatare exista o stransa legatura: instructajul verbal. Acesta este foarte important in dobandirea unei priceperi motorii complexe, dupa cum in memorare, de ajutor este scrisul, schemele etc.

Fiind un proces de mare complexitate, oamenii de stiinta s-au gandit sa studieze invatarea mai intai in cazul animalelor superioare, avand posibilitati de experimentare mult mai vaste. Astfel au fost emise primele legi si teorii esentiale, care au inlesnit descifrarea invatarii specific umana.