Descentralizarea sistemului educativ

Descentralizarea sistemului educativ

Pentru a asigura dezvoltarea durabila si globalizarea educatiei, pentru a crea premisele necesare asigurarii calitatii in educatie si a utilizarii eficiente a resurselor, descentralizarea se constituie intr-un demers dinamic ce presupune implicare si responsabilizare, pe de o parte, precum si gandire strategica si control, pe de alta parte.

Descentralizarea invatamantului preuniversitar reprezinta transferul de autoritate, responsabilitate si resurse in privinta luarii deciziilor si a managementului general si financiar catre unitatile de invatamant si comunitatea locala.

Descentralizarea in educatie presupune:

redistribuirea responsabilitatilor a autoritatii decizionale si a raspunderii publice pentru functii educationale specifice, de la nivel central catre nivelul local.

participarea factorilor non-administrativi, a reprezentantilor societatii civile, la procesul de luare a deciziilor (parinti, ONG, mediul de afaceri, asociatii profesionale, parteneri sociali etc.).

transferul competentelor decizionale de la nivelurile centrale catre cele locale si/sau organizationale, pentru a apropia decizia de beneficiarii serviciului public de educatie.

Descentralizarea nu este un scop in sine. Ea se inscrie in strategia nationala de descentralizare si are menirea crearii unui sistem de invatamant organizat, administrat si finantat conform rigorilor europene in ce priveste asigurarea calitatii procesului instructiv-educativ, accesului liber, egal si deplin al tuturor copiilor si tinerilor la actul educational, adecvarea ofertei educationale la interesele si nevoile beneficiarilor directi si indirecti. "Eficienta descentralizarii trebuie sa se regaseasca in valoarea adaugata in educatie, materializata prin capacitatea de integrare a tinerilor absolventi in societate pe baza competentelor profesionale dobandite si in functie de piata fortei de munca la nivel local, national si international."

Descentralizarea nu trebuie sa produca dezechilibre si distorsiuni in organizarea, conducerea si sustinerea de la nivel national a sistemului de invatamant. Acest proces va asigura repartizarea clara, echilibrata si bine delimitata a puterii de decizie intre organismele si institutiile reprezentative ale comunitatilor locale si regionale, pe de o parte si cele de la nivel national   MEdC, MAI, MFP pe de alta parte. De asemenea, descentralizarea deciziei implica dezvoltarea sistemului de monitorizare, control si evaluare, deopotriva din partea comunitatii locale, dar si a institutiilor si organismelor guvernamentale de specialitate. Succesul descentralizarii se bazeaza in principal pe echilibrul intre autoritate si responsabilitate pe de o parte, precum si capacitatea resurselor umane si fluxurile de informatii, pe de alta parte Ministerul Educatiei si Cercetarii.

Modelul de descentralizare propus pentru perioada 2005-2010 confera scolii rolul de principal factor de decizie, asigurand participarea si consultarea tuturor actorilor sociali interesati. Actiunile guvernamentale initiate si realizate in perioada 1997-2004 in vederea modernizarii invatamantului preuniversitar si al compatibilizarii acestuia cu sistemele de invatamant europene s-au materializat in adoptarea si aplicarea unui set de acte normative care au asigurat, partial, transferul de la nivelul central la cel al unitatilor de invatamant si consiliilor locale al unor responsabilitati si atributii cu privire la continutul si structura procesului de invatamant, la reteaua scolara, la finantarea si administrarea unitatilor de invatamant si la politicile in domeniul resurselor umane.

Deciziile privind descentralizarea nu au fost coerente si consecvente in perioada mentionata. Transferul de decizie de la nivelul central la cel local s-a desfasurat in ritmuri diferite pe diversele domenii ale sistemului - curriculum, resurse, administrarea unitatii de invatamant, politici de personal etc, intr-un cadru legislativ contradictoriu, generand astfel unele incoerente si disfunctionalitati in sistem. Legea preconizeaza ca principalul efort pentru finantarea invatamantului ii revine bugetului de stat, dar numai pentru cheltuielile de personal, burse si manuale. Aceste fonduri ajung in bugetele locale prin intermediul consiliilor judetene. Sistemul de finantare conturat de prevederile actelor normative adoptate in anul 2004 prezinta insa unele limite, generatoare de disfunctionalitati, si anume:

- alocarea fondurilor de la bugetul de stat catre bugetele locale nu poate lua in calcul costurile standard, si cu atat mai mult, indicatorii de corectie atata timp cat acele fonduri se refera exclusiv la burse si la cheltuielile de personal;

- alocarea catre consilii locale si scoli a fondurilor pentru salarii pe baza de costuri standard/elev nu se poate face fara a provoca serioase disfunctionalitati in plata salariilor, atata timp cat normarea si salarizarea sunt stabilite rigid prin lege pe grade si transe de vechime a personalului didactic;

- alocarea fondurilor de la bugetul de stat catre bugetele locale prin intermediul consiliilor judetene confera acestora din urma, statutul de verigi intermediare de alocare care ar putea ingreuna sau/si altera procesul de repartizare obiectiva a fondurilor;

- metodologia de calcul si fundamentare a costurilor standard si a indicatorilor de corectie, elaborata de CNFIP care se foloseste in prezent in judetele-pilot ca instrument de simulare a proiectarii bugetare si in alocarea fondurilor nu raspunde complet criteriilor de alocare stabilite de lege si in primul rand al criteriilor de calitate si performanta educationala;

- actualul sistem de fundamentare a proiectiilor bugetare si alocare a fondurilor nu este sustinut de un sistem de culegere, transmitere si prelucrare a datelor care sa confere obiectivitate si siguranta in legatura cu gradul de finantare al fiecarei unitati de invatamant si cu nevoile ei reale de fonduri.

Pornind de la recunoasterea acestor disfunctii, actuala strategie de descentralizare a invatamantului preuniversitar preconizeaza perfectionarea si finalizarea pana in anul 2010 a procesului de transfer de decizie, responsabilitate si resurse cu privire la organizarea, administrarea si finantarea activitatii unitatilor de invatamant, de la nivel central la nivelul scolilor. Pentru realizarea descentralizarii startegia guvernamentala respecta urmatoarele principii:

• Raspunderea publica. Toate institutiile si organizatiile care participa la realizarea serviciilor educationale, indiferent de statutul lor juridic, vor fi raspunzatoare, in mod public, pentru calitatea serviciilor educationale oferite, in raport cu functiile si responsabilitatile care le revin.
• Autonomia institutionala. Descentralizarea va urmari dezvoltarea autonomiei institutionale a scolii, a capacitatii acesteia de a lua responsabil decizii pertinente.
• Apropierea centrului de decizie de locul actului de educatie pentru a conferi consistenta deciziei si pentru a responsabiliza actorii la nivel local.
• Transparenta actului decizional, bazat atat pe accesul cetatenilor la informatia publica, cat si pe participarea acestora la luarea deciziei.
• Valorizarea resursei umane. Resursa umana si, in special, profesia didactica trebuie sa fie recunoscuta ca factor esential al dezvoltarii comunitare, fapt pentru care se va acorda o atentie deosebita formarii initiale si continue, precum si dezvoltarii profesionale a cadrelor didactice. Managementul educational la nivelul institutiei scolare trebuie profesionalizat progresiv pentru a putea prelua si exercita eficient functiile care ii revin
• Subsidiaritatea, care presupune complementaritate in transferul si asumarea responsabilitatii decizionale la nivel local, pentru a apropia decizia de cei care sunt direct influentati / interesati de aceasta.
• Diversitatea culturala si etnica. La nivelul institutiilor de educatie, va fi stimulata exprimarea elementelor identitare ale diverselor grupuri socio-culturale care fac parte din comunitatea respectiva;
• Abordarea etica a serviciului educational, prin adoptarea si aplicarea codurilor deontologice pentru personalul didactic, precum si pentru cel din sistemele de control, asigurarea calitatii si management.

Realizarea procesului de descentralizare se realizeaza pe baza unor obiective bine determinate, clar formulate:

a. Eficientizarea activitatii si cresterea performantelor institutiilor educationale - atat la nivel central, cat si local precum si la nivelul unitatilor de invatamant. Indeplinirea acestui obiectiv se va materializa in acte normative, manuale, proceduri pentru instruirea personalului scolar, al membrilor administratiei locale si centrale, in elaborarea de politici educationale eficiente, in cresterea implicarii autoritatilor locale in domeniul invatamantului.

b. Democratizarea sistemului educational prin consultarea / implicarea comunitatii si a celorlalti beneficiari ai actului educativ in luarea deciziilor si in asigurarea calitatii bazata pe autoevaluare, evaluare externa si responsabilitate publica. Mecanismele decizionale si de consultare vor implica atat structurile sistemului de educatie, cat si partenerii externi sau beneficiarii serviciilor educationale (parintii, elevii, patronate, sindicate, autoritati publice locale, sectorul non-profit,

asociatiile profesionale). Indeplinirea acestui obiectiv va avea ca rezultat un numar mare descoli ce asigura implicarea comunitatii si a beneficiarilor procesului instructiv-educativ in stabilirea prioritatilor si care urmeazap reglementarile prevazute vizand asigurarea calitatii in educatie.

c. Asigurarea transparentei in luarea deciziilor si in gestionarea fondurilor publice destinate educatiei, prin: asigurarea accesului public la datele privind bugetele unitatilor de invatamant, statisticile privind rezultatele elevilor, deciziile consiliilor de administratie ale scolilor, rapoartele periodice ale scolii. Rezultate masurabile vor fi existenta procedurilor privind transparenta deciziilor privind solicitarile, fundamentarile si alocarile bugetare, la toate nivelele si existenta procedurilor care sa impuna finantarea obiectivelor educationale precise ale institutiilor si retelelor educationale la toate nivelele de agregare, masurarea atingerii acestor obiective prin indicatori de performanta; publicitatea rapoartelor care sa ateste nivelul de atingere a obiectivelor.

d. Asigurarea accesului si a echitatii in educatie prin alocarea fondurilor pe baza costurilor pe elev, prin finantarea programelor orientate catre acoperirea nevoilor educationale diferite ale elevilor, noul sistem de finantare permitand alocari egale pentru elevii cu aceleasi nevoi, indiferent de zona geografica sau capacitatea financiara a localitatilor in care invata elevii. Indeplinirea obiectivului va avea va rezultate existenta si publicarea formulelor si standardelor de finantare si publicarea rapoartelor explicite privind rezultatele in judetele pilot.

e. Cresterea relevantei ofertei de servicii educationale pentru toate categoriile de copii si elevi, prin asigurarea unei mai bune corelari cu nevoile locale, cu diversele situatii si probleme ale comunitatilor, cu nevoile si interesele individuale ale elevilor. Asigurarea accesului si a echitatii in educatie se va realiza prin oferte educationale relevante pentru segmentele vulnerabile ale populatiei - copii si elevi romi, copii si elevi din medii sociale si economice dezavantajate, copii si elevi cu nevoi speciale - urmarindu-se in mod special cresterea participarii acestora la educatie. Acest obiectiv se va concretiza in rezultate educationale si beneficii, masurate prin gradul de integrare socioprofesionala la nivel national, regional, local si la nivel de scoala si in masurarea participarii si a accesului la educatie a tuturor beneficiarilor sistemelor de educatie.

f. Stimularea inovatiei, a responsabilitatii profesionale si a raspunderii publice la nivelul cadrelor didactice, al managerilor scolari si al elevilor, prin transferul la nivel de scoala a puterii de decizie cu privire la executia bugetara si politicile de personal, dar si prin cresterea ponderii curriculumului la decizia scolii. Apropierea deciziilor de nevoile si interesele beneficiarilor va conduce la o mai buna alocare a resurselor, la stimularea parteneriatului in educatie si la diversificarea functiilor educationale ale scolii. Rezultatele indeplinirii acestui obiectiv vor fi capacitatea scolilor si administratiei locale de a primi noi competente decizionale si existenta reglementarilor si a normelor care sa permita delegarea unei libertati decizionale mai mari scolilor pentru a facilita manifestarea inovatiilor si a capacitatii acestora de a gestiona si atrage resurse.

Procesul de descentralizare preconizat a fi finalizat in 2010, va avea un impact estimat atat la nivelul scolii cat si la nivelul consiliului local si al societatii dupa cum urmeaza:

a) la nivelul scolii

- democratizarea vietii scolii;

- inovatie si diversificare a ofertei scolare;

- asumarea responsabila a deciziilor privind calitatea procesului instructiv-educativ

si a conditiilor de realizare a acestuia;

b) la nivelul consiliului local

- implicarea reala si efectiva in functionarea si dezvoltarea serviciului educational;

- asumarea de catre autoritatile locale a responsabilitatii privind furnizarea de servicii educationale;

- dezvoltarea comunitatii prin transformarea scolii in centru de informare si dezvoltare pentru comunitate;

c) la nivelul societatii

- corelarea mai buna dintre oferta si cererea pe piata muncii;

- integrarea sociala prin diferentiere a absolventilor, in functie de competente si optiuni;

- promovarea valorilor autentice si a traditiilor specifice.