Dezvoltarea psihica normala in pubertate si adolescenta

Dezvoltarea psihica normala in pubertate si adolescenta

(U. Schiopu)

Pubertatea (10-14 ani) si adolescenta (14-18/20 ani), se caracterizeaza prin trecerea spre maturizare si integrare in societatea adulta, cu solicitarile ei sociale, politice, familiale, profesionale etc. Acest parcurs este cu atat mai sinuos, cu cat viata sociala este mai complicata.

Nota dominanta a intregii etape consta in intensa dezvoltare a personalitatii.

Tipul fundamental de activitate ramane invatarea si instruirea, teoretica si practica inclusiv pregatirea pentru exercitarea corecta a unei activitati profesionale. Instruirea se suplimenteaza tot mai mult cu interese si aptitudini, devenind astfel in mare masura invatare sociala diferentiata si autoinvatare.

Tipurile de relatii se complica progresiv, tanarul integrandu-se tot mai mult in generatia sa (grupul social mai larg) prin exprimarea identitatii proprii si prin exprimarea identitatii fata de adulti.

Problema principala a perioadei pubertatii si adolescentei este aceea a identificarii de sine sau a dezvoltarii constiintei de sine. Are loc intensificarea perceptiei de sine, prin aspecte ca: propria imagine corporala, identificarea si constiinta Egoului, identificarea sensului, rolului si statutului sexual si mai ales al celui social.Perceptia de sine si imaginea corporala devin critice, datorita schimbarilor de silueta, fizionomie si tinuta. Oglinda capata functii noi.

Expectatia parintilor fata de rezultatele scolare ale copiilor are un rol important in dezvoltarea constiintei de sine. Exista si dificultati de adaptare, scolare, familiale si sociale, ca si de situatii de inadaptare sau chiar de dezadaptare, adica de deteriorare a unor structuri adaptative deja formate.De pilda, frustratia creeaza o forma de dezadaptare - starile depresive.

Identitatea sexuala se dezvolta discret, influentata intens de modelele parentale, fiind la inceput difuz integrata in subidentitatea familiei.

Identitatea si identificarea se nuclearizeaza intre 11 si 13 ani in cautarea de sine (conflict puberal), in perioada dintre 14 si 16 ani prin afirmarea de sine (conflict de afirmare) si se constitue subidentitatea culturala, intre 17 si 20 ani se realizeaza preparatia profesionala (prin conflicte de rol si statut), organizandu-se sub identitatea profesionala (aspirativa) si in perioada dintre 20 si 24 ani integrarea profesionala (prin conflicte de integrare socio-profesionala).

Iesirea din conformismul infantil echivaleaza cu castigarea independentei. Prima care se dobandeste este idependenta de mentalitate (valori), prin devalorizarea unor idei considerate valide in copilarie si a unor obiceiuri considerate invechite sau demodate in prezent, fiind tratate ca atare. Se manifesta opozitie fata de rutina, deprinderi, invatare. Opozitia impotriva banalitatii si a mediocritatii constitue un insemn al formarii aspiratiilor spre autodefinire.

Independenta emotionala (de apartenenta si confort afectiv) este dificil de dobandit, mai ales in cazul tinerelor fete, ca si cea material-economica fata de parinti. Afectiunea parentala incepe sa li se para lipsita de tensiune, interpreteaza momentele de neatentie ca lipsa de afectiune, iar momentele de grija si interes fie ca intruziuni in viata personala, fie ca acte de rutina si obligatie.

Disponibilitatea afectiva este incarcata de aspiratii si sperante, iar sugestibilitatea are un nivel inalt.

Dependenta material-economica (instrumentala) devine greu de suportat. Independenta material-economica se contureaza si se integreaza ca aspiratie in identificarea vocationala spre o profesie si alimenteaza proiecte de viitor ale tinerilor.

Capacitatea de creatie devine o stare psihica ce se cauta incepand cu pubertatea. Puberul priveste creatia ca un insemn de idependenta si crestere si ca pe o traire de exceptie, care il diferentiaza. Creatia tanara este o expresie a "crizei de originalitate", ca cerinta de identitate.

Cautarea de afectiune este manifestata prin cautarea prieteniei, curiozitatea intelectuala se cere satifacuta. Atitudinea generala este dramatizata, cu note pasionale.

In relatiile cu sexul opus se manifesta emotii si sentimente noi, inedite, ca simpatia si sentimentele de dragoste. In adolescenta dragostea se contureaza ca o traire complexa de atasament, emotionalitate exaltata pentru persoana iubita, cu forte absorbante, uneori cu manifestari bizare, mobilizand resurse extrem de mari ale psihicului. In perioada pubertatii dragostea este adesea idilica, inaccesibila, incarcata de trairi imaginare fantastice. Ea are functii importante de coeziune nu numai a fortelor afective si intelectuale ale personalitatii, dar si de modelare a caracterului si a structurilor psihice mai profunde.

Alte tipuri de stari afective, active in pubertate si adolescenta, sunt teama si anxietatea. Teama este reactia la un obiect, fenomen, persoana care poate duce la un efort nedorit sau un pericol pentru persoana in cauza. In cazul anxietatii, teama este fara obiect precis, clar. Punctele de plecare sunt conflictele si situatiile de frustratie a dorintelor, a aspiratiilor si a intereselor.

Din punctul de vedere al integrarii sociale, are loc complicarea interrelatiilor sociale si integrarea in colectiv, deosebit de facila la puberi.

Intre 16 si 18 ani se formeaza grupuri mai mici, dar mai stabile, de interrelatii. Relatiile cu sexul opus tind sa se cristalizeze si sa devina mai complexe.