Domenii, criterii, standarde si mecanisme de asigurare a calitatii procesului si sistemului de invatamant din Romania

Domenii, criterii, standarde si mecanisme de asigurare a calitatii procesului si sistemului de invatamant din Romania

Context European

Calitatea, echitatea si eficienta sunt cei trei piloni ai reformelor educationale din ultimele decenii din Europa si din lume, care trebuie avute in vedere la construirea sistemelor nationale de management si de asigurare a calitatii, inclusiv a celui din Romania. Aceasta aliniere este necesara nu numai pentru a se asigura o integrare reala si functionala, din punct de vedere educational, a Romaniei in Uniunea Europeana, ci si, pe de alta parte, pentru ca initiativele romanesti din acest domeniu sa fie consonante, din punct de vedere teoretic si metodologic, cu ceea ce se intampla acum in lume. O ramanere in urma in privinta conceptiei sistemelor de management si de asigurare a calitatii, a valorilor subsumate si a metodologiilor aferente ar face extrem de grea nu numai integrarea, dar chiar si intelegerea reciproca.

Mentionam aici, doar cateva documente europene - toate subsumate proceselor "Bologna" si "Lisabona" - prin care se incearca construirea unui spatiu educational comun european in domeniul calitatii:

• "Recomandarea Parlamentului si a Consiliului privind cooperarea europeana in evaluarea calitatii educatiei scolare". Documentul, aparut ca propunere in anul 20001, recomanda ca statele membre sa sprijine imbunatatirea calitatii educatiei scolare.
• "Raportul european privind indicatorii calitatii invatarii permanente", publicat in 2002. Acest raport propune un numar de 15 indicatori de calitate aplicabili invatarii permanente.
• Raportul privind stabilirea principalelor tinte ("Benchmarks") in educatia europeana din 2002.3
• "Standarde si linii directoare privind asigurarea calitatii in cadrul Ariei Europene a Invatamantului superior" - care creioneaza un sistem comun de management al calitatii la nivelul invatamantului superior european. Mentionam in acest sens si activitatea Retelei Europene pentru Asigurarea Calitatii in Invatamantul Superior (ENQA).
• 'Elemente Fundamentale ale Cadrului European pentru Asigurarea Calitatii in Invatamantul Profesional si Tehnic - CQAF-VET" - care va sta la baza unui sistem comun de asigurare a calitatii in invatamantul profesional si tehnic din Europa, avand in vedere si noul Cadru European al Calificarilor (EQF) A fost creata si o retea europeana pentru implementarea acestui sistem comun - ENQA-VET care cuprinde "Puncte nationale de referinta". In Romania, a inceput sa functioneze, in aprilie 2006, "Grupul National pentru Asigurarea Calitatii in educatie si formare profesionala", cu rol de "punct national de referinta" pentru ENQA-VET.

Aceste tendinte sunt sustinute si de evolutiile internationale. Nu intamplator, raportul EFA6 pe 2005 al UNESCO se focalizeaza pe problemele calitatii: a devenit evident ca tintele programului EFA (in special universalizarea educatiei de baza) nu se pot realiza doar prin crestere cantitativa, fiind necesara si o crestere a calitatii educatiei.

Ca urmare, strategia ARACIP se bazeaza pe cele mai recente evolutii in teoria si practica managementului calitatii si pe documentele programatice europene in acest domeniu.

Calitatea educatiei in Romania

1) Scoala - furnizor de calitate in educatie

Organizatia reprezinta o colectie structurata pe resurse umane si non-umane dirijate spre atingerea unor finalitati prestabilite. Astfel, ea consta, in esenta din scopuri, structura (de comunicare, decizionale, de raportare, de roluri, de putere) si interactiuni (relatii rezultate efectiv in cadrul sistemului).


Privind scoala din perspectiva sistemica, principala ei functie este de a transforma "intrarile" (elevii, profesorii, cunoasterea si valorile culturale, resursele financiare etc) in "iesirile" dorite (rezultatele educatiei scolare, oameni educati cu noi informatii si cunostinte, noi valori, alte elemente culturale, chiar produse si bani).

Intreaga structura este subordonata misiunii organizationale, care este educatia. Pentru aceasta managerul indeplineste functiile manageriale in cadrul domeniilor functionale prin care sunt atinse finalitatile organizationale (proiectul, organizarea, conducerea operationala, controlul)

Prin urmare, scoala este o organizatie in comunitate dar si o institutie care reprezinta o activitate sociala structurata printr-un set de norme si modele de comportament socialmente recunoscute.

Scoala este o organizatie inalt diferentiata (pe niveluri si ani de studii, pe clase si grupe, pe tipuri de unitate scolare) dar si inalt integrata - trecerea de la o structura organizationala la alta, fiind subiectul unor conditii foarte precise.

Pentru a realiza un "produs finit" de calitate, adica omul educat, este necesara o colaborare foarte stransa intre "elementele organizationale si, ca urmare trebuie foarte clar definite substructurile organizationale, precum si rolul fiecareia (legaturile dintre ele, prin neclaritate ducand la disfunctii majore.

Astfel modul concret de organizare interna pe subunitati organizationale (pe catedre sau arii curriculare pentru profesori si "clasele" pentru elevi la care se adauga structura matriceala (sau pe proiecte) defineste autoritatea functionala a unei scoli.

Principii in formarea calitatii educationale

Formarea continua a personalului din sistemul de invatamant , ca raspuns la nevoile si interesele indivizilor, dar si la cerintele specifice ale pietei muncii, trebuie sa respecte un curriculum specific care sa se sprijine pe principii similare celor care au generat noul curriculum (national si local).

Principii referitoare la politica eucationala:

• Principiul descentralizarii si al flexibilizarii (caracterul orientativ al parcursului si demersului curricular, astfel incat formarea continua sa raspunda nevoilor specifice).
• Principiul eficientei = o folosire cat mai profitabila a resurselor umane si a materialelor suport care prin modalitati structurale si procedurale sa asigure atat formarea de calitate, cat si co-formarea si dezvoltarea personalitatilor.
• Principiul compatibilitatii sistemului de formare romanesc cu standardele europene.

Principii curriculare :

• Principiul selectiei si al ierarhizarii culturale = formarea continua in raport cu domeniile cunoasterii umane si cu interesele si nevoile identificate ale formabililor.
• Principiul functionalitatii - racordarea temelor propuse la varste, la stadiul de dezvoltare personala al participantilor, la punctul in evolutia in cariera in care se afla acestia, la particularitatile psihologice specifice generatiilor diferite.
• Principiul coerentei - integrarea tematicilor de formare oferite pe diferite componente si filiere de formare, articularea experientelor de invatare pe verticala si pe orizontala astfel incat sa se formeze invatarea deplina, dobandirea de deprinderi si cunostinte functionale, operationale.
• Principiul egalizarii sanselor prin educatie si al asigurarii parcursului individualizat - perfectionarea atat pe domeniul de cunoastere propriu cat si pe domenii secundare, cerute pe piata muncii, asigurand posibilitatea schimbarii locului de munca fara traumatisme si frustrari ale indivizilor.
• Principiul racordarii la social, reducandu-se esecul social si frustrarile consecutive acestui esec.

Scoala - institutie pentru formarea continua de calitate

Comunitatea care invata , respectiv organizatia care invata reprezinta un concept nou in prezent, concept ca poate fi integrat realitatii scolare ca potential loc de formare impreuna a oamenilor scolii.

O comunitate scolara in care angajatii isi parasesc atitudinea competitiva pentru a-si impartasi experientele de invatare, demersurile care i-au condus la succes, respectiv situatiile - problema care au ramas probleme reprezinta un mediu de invatare activa , centrata pe nevoile indivizilor, este o comunitate care invata. Membrii unei organizatii care invata participa activ la invatare nu pentru ca le este cerut de catre autoritate sau li se impune din afara, ci pentru ca doresc sa exploreze situatiile enumerate de comun acord pe agenda grupului.

Organizatiile care invata nu pot fi obligate sa existe; presiunea exercitata de autoritate (inspector, director), ca detinator al informatiei corecte, unice, precum si presiunea exercitata de oferirea continua de informatii gata digerate, explicate blocheaza, paralizeaza invatarea activa a grupului.

Scoala incurajeaza , prin regulile si procedurile stabilite prin consens, prin responsabilitatile si rolurile liber asumate, prin procedurile si instrumentele de monitorizare si evaluare a procesului - un tip diferit de inteligenta fata de abordarile educationale traditionale; in loc sa se apeleze la recunoasterea cunostintelor sau la manevrarea detaliilor, scoala se focalizeaza pe capacitatea participantilor de a invata, de a intelege situatia - problema cu care se confrunta.

Majoritatea profesorilor si elevilor sunt interesati de invatarea unor informatii utile si relevante si de exersarea unor deprinderi ca fiindu-le necesare.

Predarea care integreaza formarea si dezvoltarea deprinderilor cu un context relevant este cunoscuta sub numele de instruire contextualizata . Desi aceasta ofera celor care invata oportunitati pentru a-si largi cunostintele proprii si sa construiasca scheme sau cunostinte structurate (proceduri de structurare ) a cunostintelor care largesc intelegerea, deoarece imbunatateste deprinderile de baza , exista putine resurse (materiale suport ) care sa integreze ambele componente.

Profesorii au nevoie sa-si inteleaga propriul mod de gandire pentru a deveni mai eficienti si pentru a facilita si amplifica dezvoltarea gandirii elevilor lor. Daca au dobandit o intelegere a naturii sociale si situationale a invatarii, o apreciere a importantei contextelor autentice, obisnuinta de a reflecta asupra propriilor experiente si dorinta , disponibilitatea de a se interoga asupra propriilor credinte si supozitii, atunci ei vor fi mai pregatiti sa creeze pentru elevi medii de invatare care sa faciliteze elevilor sa invete lectii care conteaza intr-adevar si care sa fie de calitate


Proiecte care asigura un invatamant de calitate

In domeniul educatiei se disting 3 tipuri de proiecte :

• Proiectul educational , cu activitate de interes general ce configureaza orientarile esentiale ale educatiei : conceptia despre om, idealul educational, valorile societatii. El tine de politica educationala si se concretizeaza in programe de reforma sau de dezvoltare a sistemului educational ca intreg.

Educatia personalitatii umane se infaptuieste in ciclul : a sti, a invata sa faci, a vrea sa fii, a invata sa fii impreuna cu altii, a invata sa fii si sa devii.

Orientarea educationala a evoluat in mod considerabil sub influenta schimbarilor sociale fundamentale, de la simpla achizitie de cunostinte ("a sti")si de la formarea deprinderilor ("a invata sa faci") la dezvoltarea atitudinilor ("a vrea sa fii") si a personalitatii in intregul ei ("a invata sa fii") si a competentelor sociale si profesionale ("a invata sa fii impreuna cu altii"), toate aceste domenii concurand la potentarea dezvoltarii si devenirii individului in cadrul societatii ("a invata sa devii").

• Proiectul curricular , ca actiune de configurare si anticipare a activitatilor si procesele educationale concrete privind indeosebi activitatea educatorilor si a educabililor precum si relatiile intre acestia.

Constituie reprezentarea demersului cu caracter aplicativ ce urmareste dezvoltarea de deprinderi, abilitati in activitatea pe o anumita tema.
Calitatea actului educational depinde de aceste proiecte , care sunt nu numai extrem de utile, dar absolut necesare in perioadele de tranzactie punandu-se accent pe calitate in actul educatiei scolare.

• Proiectul institutional , ca instrument al politicii manageriale a directorului, centrat pe schimbare, pe inovarea si dezvoltarea scolii in plan structural si functionale, fiind un instrument de coordonare a tuturor activitatilor din scoala

Comisia pentru evaluarea si asigurarea calitatii si ARACIP

La nivelul fiecarei organizatii furnizoare de educatie din Romania se infiinteaza Comisia pentru evaluarea si asigurarea calitatii.

Organizatia furnizoare de educatie elaboreaza si adopta propria strategie si propriul regulament de functionare a Comisiei. Conducatorul organizatiei este direct responsabil de calitatea educatiei furnizate. Comisia pentru evaluarea si asigurarea calitatii este formata din 3-9 membri. Conducerea ei operativa este asigurata de conducatorul organizatiei sau de un coordonator desemnat de acesta. Componenta Comisiei pentru evaluarea si asigurarea calitatii in unitatile din invatamantul preuniversitar cuprinde, in numar relativ egal:

a) reprezentanti ai corpului profesoral;
b) reprezentanti ai parintilor, in cazul invatamantului prescolar, primar sau gimnazial sau ai elevilor, in cazul invatamantului profesional, liceal si postliceal;
c) reprezentanti ai consiliului local.

Politica de asigurare a calitatii va preciza Cadrul National de Asigurare a Calitatii (CNAC) in conformitate cu Cadrul Comun de Asigurare a Calitatii (CCAC) in EFP, precum si cu Ghidul European privind Autoevaluarea Furnizorilor de EFP, elaborate de catre Grupul Tehnic de Lucru pentru Asigurarea Calitatii in EFP organizat la nivelul Comisiei Europene. Racordarea sistemului de IPT (Invatamant Profesional si Tehnic) romanesc la cel european se va realiza conform unor indicatori de performanta pusi la dispozitie de catre CNAC.

Sunt necesare dezvoltarea unui cadru national de asigurare a calitatii, acreditarea unui organism de acordare a calificarilor profesionale si de certificare a rezultatelor invatarii, identificarea unui cod unic al competentelor acreditate, monitorizarea si evaluarea externa a calitatii si standardelor din EFP. Toti furnizorii de EFP trebuie sa efectueze o autoevaluare anuala pe baza tuturor cerintelor CNAC, valorificand punctele tari si incercand sa rezolve punctele slabe.

CNAC din Romania include cinci elemente intercorelate, fiecare avand criterii cheie de calitate:

• Planificare
• Implementare
• Evaluare
• Analiza si schimbare
• Metodologie.

Aplicarea acestora la sistemul de invatamant profesional din Romania, in reteaua de 22 de scoli cu rol de centre de resurse ale Ministerului Educatiei si Cercetarii demonstreaza progresul realizat in crearea unui CNAC pentru educatia si formarea profesionala in ansamblu. Acest cadru a fost definitivat in etapa pilot a implementarii politicii de AC. Se asteapta ca aceasta etapa sa conduca la dezvoltarea unor planuri de imbunatatire a proceselor de predare si invatare si la familiarizarea altor furnizori de EFP cu abordarea bazata pe autoevaluare.

ARACIPUL este institutie publica de interes national, in subordinea Ministerului Educatiei si Cercetarii, cu personalitate juridica si cu buget propriu de venituri si cheltuieli, infiintata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calitatii educatiei, aprobata prin Legea nr. 87/2006.

A.R.A.C.I.P. realizeaza:

• evaluarea externa a calitatii educatiei oferite de institutiile de invatamant preuniversitar si de alte organizatii furnizoare de educatie;
• autorizarea, acreditarea si evaluarea periodica a unitatilor de invatamant preuniversitar;

Activitatile ARACIP-ului sunt:

• realizeaza activitatea de evaluare si acreditare a furnizorilor de educatie din invatamantul preuniversitar;
• efectueaza, pe baze contractuale, la solicitarea ministrului educatiei si cercetarii, evaluarea calitatii educatiei din invatamantul preuniversitar;
• realizeaza, impreuna cu inspectoratele scolare si directiile de resort din Ministerului Educatiei si Cercetarii activitatea de monitorizare si control al calitatii;
• efectueaza, cel putin o data la 3 ani, evaluarea organizatiilor furnizoare de educatie acreditate;
• propune Ministerului Educatiei si Cercetarii infiintarea si acreditarea, prin ordin, a institutiilor de invatamant preuniversitar pentru fiecare nivel de invatamant, program de studii si calificare profesionala, dupa caz;
• elaboreaza standardele, standardele de referinta si indicatorii de performanta, metodologia de evaluare institutionala si de acreditare, manuale de evaluare interna a calitatii, ghiduri de bune practici, un raport anual cu privire la propria activitate, analize de sistem asupra calitatii invatamantului preuniversitar din Romania, recomandari de imbunatatire a calitatii invatamantului preuniversitar, codul de etica profesionala a expertilor in evaluare si acreditare.

Pentru orice alta organizatie furnizoare de educatie, Comisia pentru evaluarea si asigurarea calitatii cuprinde urmatoarele categorii:

• a) reprezentanti ai furnizorului;
• b) reprezentanti ai beneficiarilor directi;
• c) reprezentanti ai angajatorilor.

Atributiile Comisiei pentru evaluarea si asigurarea calitatii sunt:

• a) elaboreaza si coordoneaza aplicarea procedurilor si activitatilor de evaluare si asigurare a calitatii, aprobate de conducerea organizatiei furnizoare de educatie;
• b) elaboreaza, anual, un raport de evaluare interna privind calitatea educatiei in organizatia respectiva. Raportul este adus la cunostinta tuturor beneficiarilor prin afisare sau publicare si este pus la dispozitia evaluatorului extern;
• c) elaboreaza propuneri de imbunatatire a calitatii educatiei;
• d) coopereaza cu agentia romana specializata pentru asigurarea calitatii, cu alte agentii si organisme abilitate sau institutii similare din tara sau strainatate, potrivit legii.

Autoevaluarea este un proces continuu si se bazeaza pe dovezi solide colectate de furnizorii de EFP, rezultatele fiind evidentiate intr-un raport anual. Pentru ca dovezile sa fie solide, acestea trebuie sa fie: valide, cuantificabile, suficiente, actuale, exacte.

Jucand un rol central in procesul de asigurare a calitatii ofertei de educatie si formare profesionala, autoevaluarea are multiple beneficii concrete pentru elevi, angajatori, autoritati publice, cat si pentru furnizorii de EFP.

Beneficii pentru elevi:

• standarde ridicate pentru invatarea individuala;
• capacitate de ocupare a unui loc de munca;
• egalitatea sanselor;
• buna informare privind oferta educationala;
• implicarea activa in programul de invatare;
• responsabilizarea privind propria evolutie academica si profesionala;
• satisfactie cu privire la rezultate.

Beneficii pentru angajatori:

• numar mare de angajati cu competente de baza solide;
• cresterea nivelului de competenta al angajatilor din posturi specializate;
• aport la profitabilitatea organizatiei;
• incredere in calitatea invatamantului si a competentelor dobandite.

Beneficii pentru autoritatii publice:

• abilitati sporite si cresterea sanselor de angajare;
• standarde mai ridicate in oferta de invatamant;
• competente de baza mai bune;
• un nivel mai ridicat al abilitatilor pentru atragerea investitiilor interne;
• incredere in calitatea invatamantului si a competentelor dobandite.

Beneficii pentru furnizorii de EFP:

• informatii privind practici si experiente de succes;
• comparatia cu alti furnizori de EFP;
• incredere in propria oferta si in capacitatea de a promova programele de invatare in mod corespunzator;
• maximizarea potentialului de angajare al elevilor;
• dovezi privind calitatea ofertei pentru organismele finantatoare;
• contributie la dezvoltarea regionala si a comunitatii locale;
• legitimitate si recunoastere sporita.

Motivatii ale asigurarii calitatii educatiei in Romania

• Necesitatea generarii unei increderi tot mai consistente, pe termen mediu si lung, in capacitatea si performantele universitatilor romanesti pe piata europeana/ mondiala a invatamantului superior (in contextul intensificarii competitiei pentru studenti si resurse, la nivel european si mondial).
• Necesitatea armonizarii standardelor, procedurilor si practicilor universitare romanesti cu cele existente in statele membre ale UE, in scopul recunoasterii automate pe piata europeana a diplomelor si titlurilor obtinute in Romania, al realizarii SEIS - Spatiul European al Invatamantului Superior si al asigurarii liberei circulatii a persoanelor din Romania in spatiul european
• Necesitatea reducerii duratei de acomodare la angajatori a absolventilor de universitati deveniti angajati, prin adecvarea tot mai accentuata a ofertei educationale la nevoile, asteptarile si cerintele agentilor economici angajatori.

Exista trei categorii de obstacole ale asigurarii calitatii in educatie:

1. obstacole teoretice ale asigurarii calitatii in educatie
2. obstacole culturale ale asigurarii calitatii in educatie
3. obstacole materiale ale asigurarii calitatii in educatie

1. Obstacole teoretice ale asigurarii calitatii in educatie

• Absenta/ insuficienta cunostintelor/ deprinderilor in domeniul managementul calitatii la persoanele implicate in asigurarea calitatii in educatie
• Tehnicile si instrumentele managementului calitatii sunt de multe ori considerate a fi un scop in sine
• Conceptia: "Calitatea se obtine prin detectarea problemelor/ neconformitatilor si corectarea/ solutionarea lor" (inclusiv "actiuni corective") si nu prin prevenirea aparitiei acestora (inclusiv "actiuni preventive").
• Absenta/ insuficienta/ inadecvarea obiectivelor (cu indicatori si valori tinta), politicilor, strategiilor in domeniul calitatii, pe termen scurt, mediu si lung
• Increderea excesiva in documentele sistemului calitatii (inclusiv in certificarea sistemului calitatii) in detrimentul deciziilor manageriale si actiunilor regulate vizand asigurarea calitatii

2.Obstacole culturale ale asigurarii calitatii in educatie

• Mentalitati, atitudini si comportamente contraproductive (in locul celor proactive).
• Instruire inexistenta/ insuficienta/ inadecvata a personalului universitar si preuniversitar implicat in managementul calitatii
• Perceperea asigurarii si imbunatatirii calitatii ca fiind o "datorie" exclusiva a personalului de executie. Neimplicarea managerilor (de varf, medii si de baza) ai institutiilor vizate
• Absenta/ insuficienta orientarii client in abordarea asigurarii calitatii.
• Prioritatea acordata obiectivelor cantitative, in detrimentul celor calitative.
• Comunicarea ineficace/ ineficienta (inclusiv uni-directionala) cu partenerii de interese (mai ales in cadrul piramidei ierarhice si intre compartimentele aceleiasi institutii).
• Ignorarea reticentei si rezistentei la schimbare precum si a metodelor/ tehnicilor de reducere a acestora.

3. Obstacole materiale ale asigurarii calitatii in educatie

• Absenta/ insuficienta/ inadecvarea resurselor materiale alocate la nivel local si central asigurarii calitatii in educatie.
• Absenta/ insuficienta resurselor financiare disponibile pentru investitii in echipamente de laborator, tehnologia informatiei si echipamente multimedia precum si in mentenanta acestor echipamente si in materialele consumabile aferente lor.
• Absenta/ insuficienta/ inadecvarea programelor si proiectelor de finantare nationale, regionale si/ sau europene in asigurarea calitatii in educatie (inclusiv prin sprijinirea financiara a proiectarii, realizarii si implementarii sistemelor de asigurare a calitatii in universitati si scoli precum si a certificarii acestora).