CURRICULUM SCOLAR

CURRICULUM SCOLAR

1. Curriculum
2. Ciclurile curriculare
3. Planul cadru
4. Programele scolare
5. Proiectarea activitatii didactice
6. Manualele alternative
7. Curriculum la decizia scolii (CDS)

1. Curriculum

Ø     Lat = fuga, alergare, cursa, intrecere, car de lupta Cassell, "Latin-English Dictionary";

Ø     "curs obligatoriu de studiu sau de instruire, sustinut intr-o scoala sau o universitate" "The Oxford English Dictionary" (OED);

Ø     curs oficial, organizat intr-o scoala, colegiu, universitate, a carui parcurgere si absolvire asigura cursantului un grad superior de scolarizare; intregul corp de cursuri oferite intr-o institutie educationala sau intr-un departament al acestuia" (Webster, "New International Dictionary");

Ø     grup sistemic de cursuri sau de subiecte de studiu, a caror insusire este necesara in vederea obtinerii calificarii formale intr-un domeniu al cunoasterii sau al practicii umane; plan general al continuturilor sau al materiei pe care scoala trebuie sa le ofere celor educati, in vederea absolvirii sau al admiterii intr-un domeniu profesional; grup de cursuri si experiente planificate pe care educatul trebuie sa le parcurga sub coordonarea scolii sau a universitatii; acestea pot sa se refere si la intreaga experienta traita de educat sub coordonarea scolii. "Dictionary of Education", 1973;

Ø     "continut curricular" = orice subiect de studiu, material educational, situatie sau experienta care pot ajuta la dezvoltarea aptitudinilor cognitive si affective;

Ø     "fapt curricular" = actele educatorului sau ale educatului, cu impact in situatii specifice de invatare, orientare catre reorganizarea experientei acestuia din urma;

Categorii de curriculum:

Core curriculum-ul sau educatia generala, desemneaza acea realitate care ofera o baza de cunostinte, abilitati si comportamente, obligatorii pentru toti cursantii, pe parcursul primelor stadii ale scolaritatii;

Curriculum-ul specializat pe categorii de cunostinte si aptitudini (literatura, stiinta, muzica, arte plastice si dramatice, sporturi etc.) este focalizat pe imbogatirea si aprofundarea competentelor, pe exersarea abilitatilor inalte, pe formarea comportamentelor specifice determinarii performantelor in domenii particulare;

Curriculum-ul ascuns sau subliminal deriva, ca experienta de invatare, din mediul psiho-social si cultural al clasei/scolii/universitatii. Climatul academic, personalitatea profesorilor, relatiile interpersonale, sistemul de recompensari si sanctionari sunt elemente importante ale mediului instructional, si ele influenteaza imaginea de sine, atitudinile fata de altii, sistemul propriu de valori etc. Evolutia proceselor afective este in mod special influentata si formata de climatul nestructurat si informal al vietii din amfiteatre;

Curriculum-ul informal rezulta din ocaziile de invatare oferite de societati si agentii educationale, mass-media, muzee, institutii culturale, religioase, organizatii ale comunitatilor locale, familie.

2. Ciclurile curriculare

Ciclurile curriculare = periodizari ale scolaritatii care au in comun obiective specifice si grupeaza mai multi ani de studiu, apartinand uneori de niveluri scolare diferite.

Introducerea ciclurilor curriculare se exprima la nivel de:

obiective care particularizeaza finalitatile gradinitei, ale invatamantului primar si ale invatamantului secundar;

metodologie didactica specifica.

Introducerea ciclurilor curriculare devine operativa prin modificari in planurile de invatamant, privind:

gruparea obiectelor de studiu;

momentul introducerii in planurile-cadru a unor anumite discipline;

ponderea disciplinelor in economia planurilor;

modificari conceptuale la nivelul programelor si al manualelor scolare;

modificari de strategie didactica (conditionate de regandirea formarii initiale si continue a profesorilor).

Introducerea ciclurilor curriculare vizeaza urmatoarele efecte:

crearea continuitatii la trecerea de la o treapta de scolaritate la alta (gradinita-invatamant primar, primar-gimnaziu, gimnaziu-liceu);

transferul de metode

stabilirea de conexiuni explicite la nivelul curriculumului;

crearea premiselor necesare pentru extinderea scolaritatii catre varstele de 6 si 16 ani;

construirea unei structuri a sistemului de invatamant mai bine corelate cu varstele psihologice.

Repartizarea ciclurilor curriculare

Obiectivele ciclurilor curriculare Ciclul curricular de observare si orientare (clasele a VII-a - a IX-a) are ca obiectiv major orientarea in vederea optimizarii optiunii scolare si profesionale ulterioare. Acesta vizeaza:

descoperirea de catre elev a propriilor afinitati, aspiratii si valori in scopul construirii unei imagini de sine pozitive;

formarea capacitatii de analiza a setului de competente dobandite prin invatare in scopul orientarii spre o anumita cariera profesionala;

dezvoltarea capacitatii de a comunica, inclusiv prin folosirea diferitelor limbaje specializate;

dezvoltarea gandirii autonome si a responsabilitatii fata de integrarea in mediul social.

Ciclul curricular de aprofundare are ca obiectiv major adancirea studiului in profilul si specializarea aleasa, asigurand, in acelasi timp, o pregatire generala pe baza optiunilor din celelalte arii curriculare. Acesta vizeaza:

dezvoltarea competentelor cognitive ce permit relationarea informatiilor din domenii inrudite ale cunoasterii;

dezvoltarea competentelor socio-culturale ce permit integrarea activa in diferite grupuri sociale;

formarea unei atitudini pozitive si responsabile fata de actiunile personale cu impact asupra mediului social;

exersarea imaginatiei si a creativitatii ca surse ale unei vieti personale si sociale de calitate.

Ciclul curricular de specializare are ca obiectiv major pregatirea in vederea integrarii eficiente in invatamantul universitar de profil sau pe piata muncii. Acesta vizeaza:

dobandirea increderii in sine si construirea unei imagini pozitive asupra reusitei personale;

luarea unor decizii adecvate in contextul mobilitatii conditiilor sociale si profesionale;

intelegerea si utilizarea modelelor de functionare a societatii si de schimbare sociala.

3 Planul cadru

Planul cadru = un document oficial (elaborat la noi de Ministerul Educatiei si Cercetarii, pe baza consultarii specialistilor si cadrelor didactice) care include:

obiectivele de invatamant studiate intr-un anumit nivel si tip de invatamant;

ordinea studierii lor;

numarul de ore, saptamanal, anual, alocat fiecarui obiect de invatamant;

organizarea anului scolar.

Caracteristici:

fiecarui nivel sau ciclu de invatamant ii corespunde un plan specific de invatamant ;

ordinea de succesiune a obiectelor in planul cadru se defineste in functie de gradul de accesibilitate a cunostintelor sau de nivelul de dezvoltare a capacitatilor de invatare ale elevilor si de masura in care cunostintele prezentate sunt anticipate de cunostintele anterioare si pregatesc elevul pentru a se angaja intr-un nou stadiu de invatare ;

numarul de ore repartizat fiecarui obiect depinde atat de volumul de cunostinte si dificultatea problemelor, cat si de ritmul de invatare al elevilor de o anumita varsta.

planurile-cadru pentru invatamantul obligatoriu ofera o solutie de optimizare a bugetului de timp: pe de o parte, sunt cuprinse activitati comune tuturor elevilor din tara in scopul asigurarii egalitatii de sanse a acestora; pe de alta parte, este prevazuta activitatea pe grupuri/clase de elevi in scopul diferentierii parcursului scolar in functie de interesele, nevoile si aptitudinile specifice ale elevilor;

la nivelul liceului, planul cadru are o structura diferentiata pe filiere, profiluri si specializari.

Principiile de generare a planurilor-cadru din invatamant:

a) Principiul selectiei si al ierarhizarii culturale; consta in decupajul domeniilor cunoasterii umane si ale culturii - in sens larg - in domenii ale curriculumului scolar.

Ariile curriculare

Limba si comunicare;

Matematica si Stiinte ale naturii;

Om si societate;

Arte;

Educatie fizica si Sport;

Tehnologii;

Consiliere si orientare.

Organizarea planurilor de invatamant pe arii curriculare ofera ca avantaje:

posibilitatea integrarii demersului mono-disciplinar actual intr-un cadru interdisciplinar;

echilibrarea ponderilor acordate diferitelor domenii si obiecte de studiu;

concordanta cu teoriile actuale privind procesul, stilul si ritmurile invatarii;

continuitatea si integralitatea demersului didactic pe intreg parcursul scolar al fiecarui elev.

b)Principiul functionalitatii

Acest principiu vizeaza racordarea diverselor discipline, precum si a ariilor curriculare:

la varstele scolare si la psihologia varstelor;

la amplificarea si la diversificarea domeniilor cunoasterii.

Conform principiului functionalitatii, asociat criteriului psihopedagogic vizand varstele scolaritatii, se propune asigurarea conditiilor pentru trecerea la structura sistemului de invatamant de tipul 4+5+3(4).

c)Principiul coerentei. Vizeaza caracterul omogen al parcursului scolar. Acest principiu are in vedere gradul de integrare orizontala si verticala a ariilor curriculare in interiorul sistemului, iar, in cadrul acestora, a obiectelor de studiu.

d)Principiul egalitatii sanselor. Are in vedere asigurarea unui sistem care da dreptul fiecarui elev in parte sa descopere si sa valorifice la maximum potentialul de care dispune. Aplicarea acestui principiu impune: obligativitatea invatamantului general si existenta trunchiului comun, in masura sa asigure elevilor accesul la "nucleul" fiecarei componente a parcursului scolar.

e)Principiul flexibilitatii si al parcursului individual. Vizeaza trecerea de la invatamantul pentru toti la invatamantul pentru fiecare. Acest lucru poate fi realizat prin descentralizarea curriculara.

In invatamantul obligatoriu numarul total de ore alocat prin planurile-cadru variaza intre un minim si un maxim. Planurile-cadru prevad de asemenea, pentru majoritatea obiectelor de studiu, o plaja orara ce presupune un numar de ore minim si unul maxim. Aceasta variabilitate permite concretizarea la nivelul scolii a planului-cadru prin schemele orare. Plaja orara ofera:

elevilor, posibilitatea optiunii pentru un anumit domeniu de interes; (CDS)

profesorilor, flexibilitate in alegerea unui demers didactic mai adaptat posibilitatilor unei anumite clase de elevi;

managerilor de scoli, organizarea unei activitati didactice corelate cu resursele umane si baza materiala de care dispune scoala.

4. Programele scolare

Programele scolare respecta urmatoarele criterii:

a)      Relevanta - se refera la valoarea continutului obiectivului in intregime si defalcat pe capitole sau structuri tematice stabilite in raport cu obiectivele specifice definite in partea introductiva a programei si in raport cu utilitatea informatiilor selectionate;

b)      Autenticitatea si consistenta interna - se refera la corectitudinea stiintifica si la modernitatea cunostintelor prevazute de programele scolare la caracterul lor adevarat, palpabil rezultat din reflectarea adecvata a realitatii;

c)      Succesiunea / Secventialitatea / Gradualitatea - consta in ordonarea (inlantuirea) treptata a cunostintelor, a lucrarilor de laborator, exercitiilor.

Ordonare liniara - se cere ca unitatile tematice din programele diferitelor obiecte de invatare sa cuprinda un astfel de continut incat sa fie o continuare a ce s-a predat anterior si sa fie totodata baza pentru cele care vor urma (cunostintele odata parcurse nu se mai reiau);

Ordonarea concentrica - cere ca in fiecare an scolar sau ciclu scolar urmator, sa se reia intr-o forma mai aprofundata si la un nivel stiintific mai ridicat materia parcursa anterior intr-o clasa sau intr-un alt ciclu de invatare (e necesara o permanenta innoire si adancire a datelor dintr-un domeniu);

d)      Concordanta / Corelarea tematica / Consistenta externa - trebuie sa asigure legatura dintre continutul unei programe analitice si continutul programelor celorlalte obiecte de invatamant pentru a avea o unitate si coerenta a cunostintelor predate;

e)      Maxima valoare formativa - trebuie selectionate acele teorii si concepte fundamentale care constituie un mesaj cognitiv interesant, deschis noilor achizitii stiintifice;

f)        Mobilitatea - cerinta potrivit careia programele analitice sa aiba capacitatea de a-si schimba operativ cuprinsul (programele trebuie sa tina pasul cu realitatea).

Programele scolare cuprind:

nota de prezentare descrie parcursul obiectului de studiu respectiv, argumenteaza structura didactica adoptata si sintetizeaza o serie de recomandari considerate semnificative;

competentele generale, se definesc pe obiect de studiu si se formeaza pe durata invatamantului liceal. Acestea au un grad ridicat de generalitate si complexitate si au rolul de a orienta demersul didactic catre achizitiile finale ale elevului;

componenta fundamentala a programei este cea referitoare la competente specifice si continuturi. Competentele specifice se definesc pe obiect de studiu si se formeaza pe parcursul unui an scolar. Ele sunt derivate din competentele generale, fiind etape in dobandirea acestora. Competentelor specifice li se asociaza prin programa unitati de continut;

valorile si atitudinile, apar in mod explicit sub forma unei liste separate in programa fiecarui obiect de studiu. Acestea acopera intreg parcursul invatamantului liceal si orienteaza dimensiunile axiologica si afectiv-atitudinala aferente formarii personalitatii din perspectiva fiecarei discipline. Realizarea lor concreta deriva din activitatea didactica permanenta a profesorului, constituind un implicit al acesteia. Valorile si atitudinile au o importanta egala in reglarea procesului educativ ca si competentele, care acopera dimensiunea cognitiva a personalitatii, dar se supun altor criterii de organizare didactico-metodica si de evaluare;

sugestiile metodologice, cuprind recomandari generale privind metodologia de aplicare a programei. Acestea se pot referi la:

desfasurarea efectiva a procesului de predare / invatare centrat pe formarea de competente;

sugestii privind cele mai adecvate metode si activitati de invatare

dotari / materiale necesare pentru aplicarea in conditii optime a programei;

sugestii privind evaluarea continua.

5. Proiectarea activitatii didactice

Proiectarea activitatii didactice presupune:

lectura programei;

planificarea calendaristica;

proiectarea secventiala (a unitatilor de invatare).

a) Lectura programei

Programa se citeste "pe orizontala", in succesiunea de mai jos:

b) Planificarea calendaristica = instrument de interpretare personala a programei, care asigura un demers didactic concordant cu situatia concreta din clasa.

In elaborarea planificarilor, se considera necesara urmatoarea etapizare:

Citirea atenta a programei;

Stabilirea succesiunii de parcurgere a continuturilor;

Corelarea fiecarui continut in parte cu obiectivele de referinta vizate;

Verificarea concordantei dintre traseul educational propus de catre profesor si oferta de resurse didactice de care poate dispune (manuale, ghiduri, etc.);

Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare continut, in concordanta cu obiectivele de referinta vizate.

Planificarile pot fi inlocuite pornind de la urmatoarea rubricatie:

Planificarea calendaristica

Sau

6. Manualele alternative

Manualul = documentul pedagogic ce dezvolta sistematic structura unei programe scolare. Acesta poate fi considerat un instrument al predarii (instrumentul profesorului de orientare in pregatirea lectiilor) si al invatarii ("cartea de capatai" pentru elev).

Clasificarea manualului:

a) In raport cu destinatarul stabilit:

- manualul scolar obisnuit (cuprinde prioritar informatia ce trebuie asimilata);

- manualul pentru profesor, cuprinde:

explicarea obiectivelor specifice;

explicarea continuturilor pe baza programelor scolare;

expunerea informatiei predarii cu un plus de cunostinte fata de manualul elevului, eventual si sistematizate in alt mod;

indicatii bibliografice;

exercitii;

lucrari de laborator;

exemple.

- cursul universitar (consta intr-o suita de prelegeri ordonate in jurul unei idei fundamentale, tiparite si reunite in volum cu scopul de a servi ca manual; are rolul de instrument pentru studiu individual);

- cursul + tratat.

b) In raport cu tehnica consemnarii, pastrarii si difuzarii informatiei:

- manual scolar clasic (care cuprinde doar texte si ilustratii)

- manual programat (elaborat mai mult experimental pe baza diferitelor modalitati de programare - interesul pentru acest tip de manual e in scadere deoarece se bazeaza in principal pe asocierea mecanica si mai putin pe intelegere);

- manualul scolar modern (are atasate dischete, benzi magnetice, diapozitive cat si alte mijloace sau materiale auxiliare care amplifica, diversifica sursele de informare ale elevilor).

Functiile manualului:

- Functia de informare - furnizeaza informatii pentru un nivel corespunzator de scolarizare;

- Functia formativa - efectul exercitat de manual asupra intregii vieti psihice a scolarilor. Are latura semantica de furnizare de informatii si latura educativa care antreneaza capacitatile;

- Functia stimulativa - consta in sustinerea de catre continutul manualului a unei motivatii pozitive in activitatea de invatare, in mentinerea atentiei, interesului;

- Functia de autoinstruire - exprima contributia manualului la pregatirea conditiilor pentru trecerea de la educatie la autoeducatie;.

Diferente esentiale intre manualele traditionale si cele moderne.

7. Curriculum la decizia scolii (CDS)

Curricumulum-ul National-cadru fixeaza raportul dintre curriculum-ul nucleu si curriculum-ul la decizia scolii:

b)      Curriculum-ul nucleu (trunchiul comun, obligatoriu):

asigura egalitatea sanselor pentru toti elevii din invatamantul public;

este unicul sistem de referinta pentru realizarea standardelor curriculare de performanta, pentru evaluari si examinari interne si internationale;

c)      Curriculum-ul la decizia scolii cuprinde:

- Curriculum nucleu aprofundat (CNA):

pentru elevi cu interese neorientate spre disciplina respectiva si / sau arie curriculara;

pentru elevi cu parcursuri individuale de invatare mai lente pentru care numarul de ore alocat trunchiului comun nu este suficient pentru insusirea acestuia.

- Curriculum extins (CE):

pentru elevii ce manifesta interese deosebite pentru anumite discipline sau arii curriculare;

parcurg in intregime programa si manualul (textele marcate prin asterisc)

- Curriculum elaborat in scoala (CES):

cuprinde oferta de optionale;

diverse tipuri de activitati optionale pe care le propune scoala sau le alege din lista MEN: -Optionalul la nivelul disciplinei;

- Optionalul la nivelul ariei curriculare;

- Optionalul la nivelul mai multor arii curiculare.

Disciplinele optionale sunt:

discipline / teme / cursuri optionale pe care scoala le propune elevilor cu aprobarea Inspectoratelor Scolare Judetene, ISMB;

proiecte de discipline/teme / cursuri optionale propuse de profesori, aprobate de Consiliile de Administratie din scoli si licee sau dimpotriva alese din lista oferita de MEN;

discipline de sine statatoare (nu reprezinta extinderi sau aprofundari);

posibilitati de "dezvoltate locala de curriculum";

oportunitati ce constituie ideea insasi de reforma curriculara, prin oferta generoasa pe care scoala o face elevilor;

"repere" pentru definirea "personalitatii" scolii sau pe care aceasta vrea sa si-o creeze;

puncte de referinta in elaborarea, "Proiectului scolii" si "Ofertei scolii";

oportunitati in asigurarea parcursurilor individuale ale elevilor, potrivit intereselor si aptitudinilor lor (lucru in echipa, grupe de 10-15 elevi);

primul pas in realizarea reformei de mentalitate in scoli si licee la nivelul conducerii cadrelor didactice, elevilor si implicit a parintilor;

posibilitati concrete de realizare a unui invatamant formativ si vocational;

modalitati concrete prin care profesorii pot da dovada de maiestria lor profesionala si psihopedagogica prin abordarea tematica a propriilor lor preferinte;

oportunitati ale elevilor de a alege domeniul in care doresc sa-si dezvolte deprinderi si capacitati si sa-si contureze propriul sistem de atitudini si valori;

cadrul oferit de scoala:

elevilor pentru a-si alege propriul demers scolar;

parintilor de a alege scoala in functie de oferta;

profesorilor de a alege scoala in functie de nevoia si posibilitatea de implinire profesionala;

directorilor de a-si alege colectivul de cadre didactice in functie de oferta si personalitatea scolii.

Tipuri de CDS in invatamantul liceal

Tipurile de optional la liceu sunt prevazute in Anexa 1 la OMEN nr. 3449 din 15.03.1999.

Reglementari privind aplicarea planurilor de invatamant

Optionalul de aprofundare este acel tip de CDS derivat dintr-o disciplina studiata in trunchiul comun, care urmareste aprofundarea obiectivelor/competentelor din curriculumul-nucleu prin noi unitati de continut;

Optionalul de extindere, este acel tip de CDS derivat dintr-o disciplina studiata in trunchiul comun, care urmareste extinderea obiectivelor-cadru/competentelor generale din curriculumul-nucleu prin noi obiective de referinta/competente specifice si noi continuturi;

Optionalul ca disciplina noua introduce noi obiecte de studiu, in afara acelora prevazute in trunchiul comun la un anumit profil si specializare, sau teme noi, care nu se regasesc in programele nationale;

Optionalul integrat introduce ca obiecte de studiu noi discipline structurate in jurul unei teme integratoare pentru o anumita arie curriculara sau pentru mai multe arii curriculare.