DIDACTIC Activitati de tip recreativ-instructiv, prilej de activizare si de dezvoltare a creativitatii

REFERAT

Activitati de tip recreativ-instructiv,

prilej de activizare si de dezvoltare a creativitatii

La copilul de varsta scolara mica dezvoltarea este strans legata de activitatile desfasurate in scoala si in afara ei sub forma jocului, a invataturii si a muncii. Tocmai de aceea, o mare grija trebuie acordata particularitatilor de varsta si individuale ale copilului.

Metodele de invatamant reprezinta componenta cea mai mobila, mai dinamica a procesului de invatamant, acestea realizandu-se in procesul zilnic al vietii scolare prin initiativa, fantezia si contributia creatoare a cadrului didactic.

"Creativitate" e sinonim cu "gandire divergenta", capabila sa rupa continuu schemele experientei. E "creativa" o minte totdeauna in lucru, totdeauna pornita sa intrebe, sa descopere probleme unde altii gasesc raspunsuri satisfacatoare, nestingherita in situatiile fluide in care altii presimt numai pericole, capabila de judecati autonome si independente, care respinge ceea ce este codificat, care manipuleaza din nou obiecte si concepte fara sa se lase inhibata de conformisme. Toate aceste calitati se manifesta in procesul creativ.

Pedagogul american Bruner (1970) considera ca "oricarui copil, la orice stadiu de dezvoltare i se poate preda cu succes, intr-o forma intelectuala adecvata, orice tema", daca se folosesc metode si procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, daca materia este prezentata "intr-o forma mai simpla, astfel incat copilul sa poata progresa cu mai multa usurinta si mai temeinic spre o deplina stapanire a cunostintelor".

Trebuinta de a se juca, de a fi mereu in miscare, este tocmai ceea ce ne permite sa impacam scoala cu viata. Pentru a-l face pe copil sa depaseasca in scoala "greutatile greu de invins", important este sa nu uitam ca una din trebuintele principale ale copilului este jocul. Una dintre activitatile cu caracter recreativ-instructiv o constituie ora de educatie fizica.

Educatia fizica - activitate recreativ-instructiva, prilej de activizare a scolarilor

Activitatile efectuate de elevi in cadrul orei de educatie fizica solicita intens aparatul locomotor si alte organe, functii si sisteme ale organismului .

Coordonarea activitatii acestora este atributul sistemului nervos central. El desfasoara in acest scop o activitate complexa: primeste informatii in legatura cu pozitiile si miscarile corpului si ale segmentelor sale, cu solicitarile unor functii impuse de eforturile musculare; realizeaza legaturi intre analizatori (organele de simt) si centrii nervosi implicati in elaborarea raspunsurilor, regland activitatea acestora dependent de conditiile impuse de activitatea desfasurata.

Simpatia, speranta, admiratia, bucuria succesului, satisfactia, regretul, prietenia, mandria, simtul raspunderii, al datoriei, al onoarei, sentimentul exercitiului fizic, mobilizeaza elevul sa depuna eforturi in vederea invingerii dificultatilor intampinate , motivandu-le activitatea contribuind la formarea unor interese durabile suportul deprinderilor, obisnuintelor si comportamentelor morale.

Fiind o activitate eminamente practica, in cadrul ei se concretizeaza influenta activitatii instructiv-educative. Cunoscand pasiunea copiilor pentru miscare, joc, si pentru activitatea sportiva, invatatorul are obligatia de a o valorifica in folosul instruirii si activizarii.

Jocul - activitate recreativ-instructiva, prilej de activizarea si dezvoltare a creativitatii

Jocurile si distractiile sunt mai intense la varstele copilariei si tineretii. Stim cu totii ca orice copil de varsta ante sau prescolara se joaca tot timpul. Aceasta le confera conduitelor lor multa flexibilitate si mai ales le dezvolta imaginatia si creativitatea tot prin joc este exprimat si gradul de dezvoltare psihica. Spunem de multe ori "Se comporta ca un copil" sau "Parca nu e maturizat"; aceasta datorita unei exagerate antrenari in distractii care conduce la o personalitate nematura, puerila.

Jocul presupune un plan, fixarea unui scop si fixarea anumitor reguli, ca in final sa se poata realiza o anumita actiune ce produce satisfactie. Prin joc se afirma eul copilului, personalitatea sa. Adultul se afirma prin intermediul activitatilor pe care le desfasoara, dar copilul nu are alta posibilitate de afirmare decat cea a jocului. Mai tarziu, el se poate afirma si prin activitate scolara. Activitatea scolara se valorifica prin note, acestea se sumeaza in medii, rezultatul final al invatarii fiind tardiv din punct de vedere al evaluarii, pe cand jocul se consuma ca activitate creand bucuria si satisfactia actiunii ce o cuprinde.

Copiii care sunt lipsiti de posibilitatea de a se juca cu alti copii de varsta asemanatoare fie din cauza ca nu sunt obisnuiti, fie din cauza ca nu au cu cine, raman nedezvoltati din punct de vedere al personalitatii. Jocul ofera copiilor o suma de impresii care contribuie la imbogatirea cunostintelor despre lume si viata, totodata mareste capacitatea de intelegere a unor situatii complexe, creeaza capacitati de retinere stimuland memoria, capacitati de concentrare, de supunere la anumite reguli, capacitati de a lua decizii rapide, de a rezolva situatii - problema, intr-un cuvant dezvolta creativitatea. Fiecare joc are reguli. Atunci cand un copil vrea sa se joace cu un alt grup de copii, el accepta regulile in mod deliberat, voit. Cu alte cuvinte, el va accepta normele stabilite, adoptate si respectate de grupul respectiv inainte ca el sa intre in joc.

Pentru copil, jocul presupune de cele mai multe ori, pe langa consumul nervos chiar si la cele mai simple jocuri, si efort fizic, spre deosebire de persoanele adulte unde acesta lipseste cu desavarsire.

Exista cateva lucruri de remarcat in primul rand, jocul fortifica un copil din punct de vedere fizic, ii imprima gustul performantelor precum si mijloacele de a le realiza. In al doilea rand, jocul creeaza deprinderi pentru lucrul in echipa, pentru sincronizarea actiunilor proprii cu ale altora, in vederea atingerii unui scop comun. In al treilea rand, jocul provoaca o stare de buna dispozitie, de voie buna, oferindu-i copilului posibilitatea de a uita pentru un timp de toate celelalte si de a se distra, dandu-i parca mai multa pofta de viata.

In joc, copilul isi da frau liber imaginatiei. Jocurile spontane reliefeaza capacitatea de creatie a copilului, capacitate bazata pe propria experienta, imbogatita cu noi elemente, corespunzatoare dorintelor sale.

Activitatile extrascolare - prilej de activizare si de dezvoltare a creativitatii

In orice tip de activitate extrascolara, fie ca este vorba de drumetie, vizita intr-un atelier de creatie, un muzeu, un loc istoric, o excursie de mica sau mare anvergura este necesar sa antrenam trei factori implicati in actul educational:

a)      elevii - prin responsabilitati asumate atat individual, cat si in grup;

b)      familie - prin sustinere morala, financiara, sau chiar implicare in organizarea activitatilor;

c)      scoala - prin obtinerea avizelor necesare deplasarii, elaborarea strategiilor didactice, realizarea unitatii dintre cei doi factori, finalizarea activitatii intreprinse.

Acest tip de activitate ii antreneaza pe copii in activitatea de invatare, ii apropie de scoala, ii determina sa o indrageasca. Chiar ei propun, cer, asteapta si se implica in realizarea acestui tip de activitate.

Daca avem grija ca obiectivele instructiv-educative sa primeze, dar sa fie prezentate in mod echilibrat si momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi intotdeauna deosebite.

In cadrul acestor activitati elevii se deprind sa foloseasca surse informationale diverse, sa intocmeasca colectii, sa sistematizeze date, invata sa invete.

Prin faptul ca in asemenea activitati se supun de buna voie regulilor, asumandu-si responsabilitati, elevii se autodisciplineaza. Cadrul didactic are, prin acest tip de activitati, posibilitati deosebite sa-si cunoasca elevii, sa-i dirijeze, sa le influenteze dezvoltarea, sa realizeze mai usor si mai frumos obietivul principal al invatamantului primar - pregatirea copilului pentru viata.

In legatura cu dezvoltarea creativitatii elevilor, pot fi date educatorilor urmatoarele indrumari: gandirea creativa si invatarea din proprie initiativa trebuie incurajate prin lauda. Trebuie promovat modul variat de abordare a problemelor de manipulare a obiectelor si a ideilor. Elevii trebuie sa fie indrumati sa dobandeasca: o gandire independenta, nedeterminata de grup, toleranta fata de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi si de a gasi modul de rezolvare a lor si posibilitatea de a critica constructiv. Inainte de toate, este insa important ca profesorul insasi sa fie creativ.

Bibliografie

Bruner,J.S - Procesul educatiei intelectuale - Bucuresti, Ed. Stiintifica, 1970

Cerghit,I - Metode de invatamant - Bucuresti, EDP, 1976

Nicola,I - Pedagogia scolara - Bucuresti, EDP, 1980

Piaget,J. Inhelder,B - Psihologia copilului - Bucuresti, EDP, 1968

Serban,Gr. - Invatatorul si copiii - Bucuresti, EDP, 1975

Schiopu,U - Psihologia copilului, - Bucuresti, EDP, 1975